Secțiunea a patra Cerere nr. 43896/13 Costel CĂȘUNEANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 13 decembrie 2022 într-un comitet format din Tim Eicke, președintele Faris Vehabović, Branko Lubarda, judecători și Crina Kaufman, adjunctă la secțiunea f.f. Având în vedere cererea n 43896/13 îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Costel Cașuneanu ( După ce a intenționat acest lucru, face ca următoarea decizie să fie luată de către reclamant, care a făcut obiectul unei proceduri penale pentru fapte de corupție. El i s-a reproșat că i-a dat bani coinculpatului său, care era senator, pentru ca acesta să intervină în fața judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție ( În scopul de a lua o decizie favorabilă într-un dosar privind societatea comercială a reclamantului. Unele detalii ale procedurii figurează în Hotărârea Cașuneanu România 22018/10, § 7-16, 16 aprilie 2013). Alte trei persoane au fost acuzate, printre care senatorul și un judecător al Înaltei Curți. În decembrie 2009, reclamantul a fost informat că Parchetul a inițiat proceduri penale împotriva sa. printr-o decizie din 1 iunie 2012, Înalta Curte, hotărând în formațiune de trei judecători, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de patru ani de închisoare cu suspendare. Sesizarea unei acțiuni de către reclamant, Înalta Curte, hotărând în formațiune de cinci judecători, a confirmat această decizie printr-o hotărâre definitivă, de-a lungul a două sute douăsprezece pagini, pe care a pronunțat-o la 22 aprilie 2013, Înalta Curte a publicat această hotărâre definitivă la 1 aprilie 2014. Reclamantul a informat Curtea că a luat cunoștință de aceasta la 2 aprilie 2014. Considerând în mod excesiv durata de redactare a acestei hotărâri, reclamantul a înaintat o plângere în fața Consiliului Superior al Magistraturii, care a clasificat-o la 24 În aprilie 2014, Curtea a menționat că cauza avea o complexitate deosebită și că membrii formațiunii de judecată a Înaltei Curți, care includea președintele acestei instanțe, aveau un volum important de muncă, atât judiciară, cât și organizațională. ), și concluzionează că durata de redactare a hotărârii definitive nu dezvăluia abateri disciplinare. EVALUAREA CURȚII Cu privire la încălcarea în temeiul articolului 6 din Convenia trasă din dura procedurii Într-o scrisoare primită la modulă la 8 aprilie 2014, reclamantul indiqua se plânge de durata de redactare a hotărârii definitive. Curtea amintește că caracterul În cazul în care, în urma unei proceduri în litigiu, se constată că o parte a procedurii în cauză a fost considerată ca fiind o procedură în litigiu, aceasta nu poate fi considerată o cauză în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE. În ceea ce privește perioada care trebuie luată în considerare în speță, Curtea arată că procedura penală a început la 21 decembrie 2009, data la care a fost informată cu privire la deschiderea unor proceduri penale împotriva sa. 10. Punctul final al procedurii este cel al datei deciziei finale interne. Curtea a declarat, în contextul calculării termenului de șase luni menționat la art. 35 alineatul (1) din convenție, că data deciziei finale interne este data la care Reclamantul are cunoștințe suficiente cu privire la decizia internă definitivă, iar această dată este, în principiu, data notificării deciziei, în cazul în care acest motiv este prevăzut de dreptul intern și, în cazul în care acest lucru nu este cazul, data punerii la dispoziție pe piață a deciziei, data de la care părțile pot lua efectiv cunoștință de conținutul acesteia (Mierlă și alte c. România (dec.), 25801/17 și 2 altele, § 81, 2 iunie 2022, împreună cu celelalte referințe menționate anterior. Prin urmare, timpul de redactare a unei hotărâri judecătorești trebuie luat în considerare la calcularea duratei globale a unei proceduri. 11. În speță, Înalta Curte și-a pronunțat hotărârea definitivă la 22 aprilie 2013 și a publicat hotărârea la 1 aprilie 2013 Prin urmare, în fața Curții, reclamantul susține că a luat cunoștință de conținutul hotărârii la 2 aprilie 2014 12. Procedura împotriva reclamantului a durat în total, pentru două grade de instanță, patru ani, trei luni și douăsprezece zile, aproximativ unsprezece luni fiind necesare pentru a se pronunța hotărârea definitivă. 13. În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei procedurii, Curtea arată că procedura penală în cauză a vizat fapte de înaltă corupție care au implicat persoane care exercită o autoritate publică (punctul 1 de mai sus) și că Înalta Curte a fost nevoită să examineze numeroase elemente de probă (punctul 6 de mai sus), ceea ce reflectă volumul celor două sute douăsprezece pagini Hotărârea definitivă (punctul 4 de mai sus). Prin urmare, este vorba despre o procedură penală complexă, care a solicitat o atenție specială din partea instanței judecătorești. 14. Potrivit Curții, autoritățile au acționat cu diligență și nicio perioadă de inactivitate nu poate fi identificată în desfășurarea procedurii ca atare (punctele 3 și 4 de mai sus). În special în ceea ce privește termenul de aproximativ unsprezece luni necesar Înaltei Curi pentru redactarea hotărârii definitive (punctul 5 de mai sus), Curtea ia notă de faptul că reclamantul și-a putut expune reședina în faa autorităii competente, care, motivând pe deplin concluzia sa prin elemente obiective, a considerat că acest termen este justificat (punctul 6 litera (c). Mai sus).În ceea ce o privește, Curtea consideră că, având în vedere obiectul procedurii (punctul 1 de mai sus), redactarea hotărârii constituie o sarcină deosebit de dificilă și o activitate pe scară largă (Nastasta c. România (dec.), n 46/15 și 744/15, § 186, 6 septembrie 2022). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că durata procedurii penale, luând în considerare, în același timp, sfera de aplicare pe care o reprezintă pentru persoana în cauză, nu poate fi considerată rezonabilă. 17. Prin urmare, este necesar ca acest aspect să fie respins pentru neatenție vădită de temei, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. De asemenea, reclamantul a ridicat alte obiecții sub aspectul articolelor 6 alineatul (1), 2 și 3 litera (a), (b) și (c) și 8 din convenție. 19. Curtea constată, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca faptele în cauză să intre în sfera sa de competență, că aceste obiecțiuni nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din convenție, fie nu prezintă nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de convenție sau de protocoalele sale. 20. În consecință, cererea trebuie respinsă, în conformitate cu art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 26 ianuarie 2023. Crina Kaufman Tim Eicke Modulul adjuvant f.f. Președintele
Requête n
o
43896/13
Costel CĂȘUNEANU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 13 décembre 2022 en un comité composé de
:
Tim Eicke,
président
,
Faris Vehabović,
Branko Lubarda
, juges
,
et de Crina Kaufman,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête n
o
43896/13 dirigée contre la Roumanie et dont un ressortissant de cet État, M.
Costel Cășuneanu («
le requérant
»), né en 1959 et résidant à Oituz, représenté par M
e
R.
L.
Chiriță
, avocat à Cluj-Napoca, a saisi la Cour le 9
juillet 2013
en vertu de l’article
34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
OBJET DE l’AFFAIRE
1
.
Le requérant fit l’objet d’une procédure pénale pour des faits de corruption. Il lui était reproché d’avoir donné de l’argent à son coïnculpé, qui était sénateur, afin que celui-ci intervînt auprès des juges de la Haute Cour de cassation et de justice («
la Haute Cour
») aux fins d’obtention d’une décision favorable dans un dossier concernant la société commerciale du requérant. Certains détails de la procédure figurent dans l’arrêt
Cășuneanu
c.
Roumanie
(n
o
22018/10, §§
7-16, 16
avril 2013). Trois autres personnes furent inculpées, dont le sénateur susmentionné et un juge de la Haute Cour.
2.
Le 21
décembre 2009, le requérant fut informé que le parquet avait déclenché des poursuites pénales contre lui.
3
.
Par une décision du 1
er
juin 2012, la Haute Cour, statuant en formation de trois juges, condamna le requérant à une peine de quatre ans de prison avec sursis.
4
.
Saisie d’un recours par le requérant, la Haute Cour, statuant en formation de cinq juges, confirma cette décision par un arrêt définitif, long de deux cent douze pages, qu’elle rendit le 22
avril 2013.
5
.
La Haute Cour publia cet arrêt définitif le 1
er
avril 2014. Le requérant a informé la Cour qu’il en avait pris connaissance le 2
avril 2014.
6
.
Estimant excessive la durée de rédaction de cet arrêt, le requérant introduisit une plainte auprès de l’Inspection judiciaire du Conseil supérieur de la magistrature, qui la classa le 24
avril 2014. Celle-ci nota que l’affaire présentait une complexité particulière et que les membres de la formation de jugement de la Haute Cour, qui incluait le président de cette juridiction, avaient une charge de travail importante, aussi bien judiciaire qu’administrative. L’Inspection judiciaire prit également en compte le nombre important d’éléments de preuve examinés (
material probatoriu vast
), et elle conclut que la durée de rédaction de l’arrêt définitif ne révélait pas de fautes disciplinaires.
Sur la violation alléguée de l’article 6 de la Convention tirée de la durÉe de la procédure
7.
Dans une lettre parvenue au Greffe le 8 avril 2014, le requérant indiqua se plaindre de la durée de rédaction de l’arrêt définitif.
8.
La Cour rappelle que le caractère «
raisonnable
» de la durée d’une procédure s’apprécie à la lumière des circonstances de la cause et selon les critères suivants
:
la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes, ainsi que l’enjeu du litige pour l’intéressé (voir, parmi beaucoup d’autres,
Brudan c.
Roumanie
, n
o
75717/14, §
94, 10
avril 2018).
9.
En ce qui concerne la période à prendre en considération en l’espèce, la Cour relève que la procédure pénale a commencé le 21 décembre 2009, date à laquelle l’intéressé a été informé de l’ouverture de poursuites pénales contre lui.
10.
Le point final de la procédure est celui de la date de la décision définitive interne. La Cour a dit dans le contexte du calcul du délai de six mois mentionné à l’article 35 § 1 de la Convention, que la date de la décision définitive interne est
la date où le
requérant a une connaissance suffisante de la décision interne définitive, et que cette date est, en principe, celle de la signification de la décision, si ce moyen est prévu par le droit interne et, si ce n’est pas le cas, la date de la mise au net de la décision, date à partir de laquelle les parties peuvent réellement prendre connaissance de son contenu (
Mierlă et
autres c.
Roumanie
(déc.), n
os
25801/17 et 2 autres, §
81, 2
juin 2022 avec les autres références y citées).
Dès lors, le temps de rédaction d’une décision de justice doit être pris en compte dans le calcul de la durée globale d’une procédure.
11.
En l’espèce, la Haute Cour a rendu son arrêt définitif le 22
avril 2013 et a publié cet arrêt le 1
er
avril 2014. Devant la Cour, le requérant indique avoir pris connaissance du contenu de l’arrêt le 2
avril 2014.
12.
La procédure dirigée contre le requérant a donc duré au total, pour deux degrés de juridiction, quatre ans, trois mois et douze jours, onze mois environ ayant été nécessaires pour rédiger l’arrêt définitif.
13.
S’agissant ensuite du caractère raisonnable de la durée de la procédure, la Cour relève que la procédure pénale en cause a visé des faits de haute corruption ayant impliqué des personnes exerçant une autorité publique (paragraphe 1 ci-dessus) et que la Haute Cour a été amenée à examiner de nombreux éléments de preuve (paragraphe 6 ci-dessus), ce que reflète le volume
–
deux cent douze pages
–
de l’arrêt définitif (paragraphe
4 ci
‑
dessus). Il s’agit donc d’une procédure pénale complexe, qui a exigé une attention particulière de la part de la juridiction de jugement.
14.
Selon la Cour, les autorités ont agi avec diligence et aucune période d’inactivité ne peut être décelée dans le déroulement de la procédure en tant que telle (paragraphes 3 et 4 ci
‑
dessus).
15.
S’agissant notamment du délai d’environ onze mois nécessaire à la Haute Cour pour la rédaction de l’arrêt définitif (paragraphe 5 ci-dessus), la Cour note que le requérant a pu exposer son grief devant l’autorité compétente, laquelle, motivant amplement sa conclusion par des éléments objectifs, a considéré que ce délai était justifié (paragraphe 6 ci
‑
dessus). La Cour, quant à elle, estime que, compte tenu de l’objet de la procédure (paragraphe 1 ci-dessus), la rédaction de l’arrêt constituait une tâche particulièrement ardue et un travail de grande ampleur (
Năstase c.
Roumanie
(déc.), n
os
46/15 et 744/15, § 186, 6 septembre 2022).
16.
À la lumière de ce qui précède, la Cour estime que la durée de la procédure pénale, tout en tenant compte de l’enjeu qu’elle représentait pour l’intéressé, ne saurait être considérée comme déraisonnable.
17.
Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté pour défaut manifeste de fondement, en application de l’article
35 §§
3 et 4 de la Convention.
Les autres griefs
18.
Le requérant a également soulevé d’autres griefs sous l’angle des articles
6 §§
1, 2 et 3 a), b) et c) et 8 de la Convention.
19.
La Cour constate, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, que ces griefs soit ne satisfont pas aux critères de recevabilité énoncés aux articles
34 et
35 de la Convention, soit
ne présentent aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses protocoles.
20.
Il s’ensuit que la requête doit être rejetée, en application de l’article
35
§
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 26 janvier 2023.
Crina Kaufman
Tim Eicke
Greffière adjointe f.f.
Président