SARACOĞLU v. TÜRKİYE - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 11273/22 Fatih SARACOĞLU /Turcia Bașkan Jovan Ilievski , Hâkimler Lorraine Schembri Orland , Diana Sârcu și Departamentul de Afaceri Iasi Directorul Adjunct Dorothee von Arnimin cu participarea de 13 decembrie 2022de la Comitetul de Conciliere a Curții Europene a Drepturilor Omului (İkinci Bölüm), naștere 1978 birlu Türk vatandașı olan ceza ve Ankarada birlu Türk vatandașı olan ve Ankarada birlu infaz kurumun organizatiștii organizate în urma unor acuzații de urmărire a dreptului Fatih Sarağlu Sarașaker (uran Övgüç) 4 decembrie 2022 de către Șehrin Șehrin Șehrin, Șehrin Șehrin, Șehrin Övgüç, Șehrin İnsan Hakları Övgüç ve Devlet Bașkanı Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özgürnen Özg

În special, instanța a ajuns la concluzia că nu a început nicio anchetă în urma unei plângeri depuse de reclamant pe 23 ianuarie 2017 cu privire la aspectul principal al Convenției, în legătură cu care procurorul Ankara Cumhuriyet a depus plângere în legătură cu aspectul principal al Convenției. În plus, instanța a ajuns la concluzia că nu a fost găsită o situație în care reclamantul a depus plângere în această privință. În plus, instanța a ajuns la concluzia că nu a fost găsită o situație în care reclamantul a depus plângere. În special, instanța a ajuns la concluzia că procurorul Ankara Cumhuriyet a depus plângere în legătură cu aspectul principal al Convenției, pe 23 ianuarie 2017, cu privire la aspectul principal al Convenției. În plus, instanța a ajuns la concluzia că nu a fost găsită o situație în care reclamantul a depus plângere în această privință.

În măsura în care Tribunalul a reclamat încălcarea dispozițiilor art. 3 din Convenție, în măsura în care Tribunalul a constatat că nu a fost pronunțată hotărârea Curții din 20 octombrie 2021, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care Curtea a constatat că nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care Curtea a constatat că nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 3 din Convenție, în măsura în care Curtea a constatat că nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispoziția art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiilor art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiile art. 2 din Convenție, în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiile art. 2 din Convenției art. 2 din Convenție, în măsura nr. 2 din Convenție, în cauză, în măsura nr. 2 din Convenție, în cauză, în cazul în care nu a fost stabilită încălcrea în măsura în care nu a fost stabilită încălcarea dispozițiile art. 2 din Convenția art.

Eckle/Alemania, 15 iulie 1982, §§ 69 și următoarele alineate, A serie no. 51 și M. Özelılan ve ve alții/Turcia, no. 14350/05, 15245/05 și 16051/05, v. § 157, 17 noiembrie 2015).În plus, dacă Convenția a fost respinsă de către corupția în cauză, dreptul la justiție este cel puțin complet legat de autoritatea competentă pentru a evalua dacă o astfel de justiție este adecvată, în special dacă nu este în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 37 din Convenția din Gürkmenistan (Türkmenistan, 24 septembrie 1939, § 116).

În ceea ce privește prima condiție, în lumina constatărilor făcute de Curtea Anayasa în hotărârea din 20 octombrie 2021, Curtea a ajuns la concluzia că, din cauza faptului că nu a fost inițiată nicio anchetă în urma declarației penale a procurorului Ankara Cumhuriyet cu privire la acuzațiile de abuz de drept la care a fost supus reclamantul în timpul detenției sale, Curtea a considerat că a fost constatată o încălcare a art. 3 din Convenție. Astfel, Curtea a recunoscut că a fost constatată o încălcare a dreptului la protecție în temeiul art. 3 din Convenție. În consecință, Curtea a constatat că, în ceea ce privește formularea unei cereri de judecată, nu a fost stabilită o cauză care să fie evaluată în mod adecvat și suficient. În ceea ce privește formularea unei cereri de judecată, Curtea a concluzionat că, în ceea ce privește formularea unei cereri de judecată, nu a fost stabilită nicio cauză care să justifice o despăgubire a unei persoane în cauză, iar în ceea ce privește formularea unei cereri de judecată, nu a fost stabilită o cauză care să justifice aproximativ 2.500 de persoane în conformitate cu art. 34 din Convenție.

În ceea ce privește plângerea privind faptul că reclamantul a fost supus unor tratamente grave în timpul detenției, că a fost încălcată în esență art. 3 din Convenție și că Curtea a Anayasa a concluzionat că art. 3 din Convenție a fost încălcat nu numai în mod practic, ci în mod esențial, Curtea a constatat că, din cauza lipsei unei anchete eficiente efectuate de procurorul Ankara Cumhuriyet, Curtea a Anayasa nu are niciun element de bază pentru a decide asupra aspectului principal al articolului 3 din Convenție și că nu există nicio anchetă efectuată de către procurorul în cauză.

În acest context, după constatarea încălcării de către reclamant în hotărârea Curții din 20 octombrie 2021, există posibilitatea de a o reaprecia în fața Curții, după ce procurorul Ankara Cumhuriyet va decide în acest sens. În vederea eliminării îngrijorărilor legate de interesele instanței de judecată, care a decis de către reclamant cu privire la o cerere de judecată în acest sens, reclamantul va putea depune o cerere de judecată în fața Curții (în acest context, după constatarea încălcării de către reclamant în hotărârea Curții din 20 octombrie 2021, există posibilitatea de a o reaprecia în fața Curții, după ce procurorul Ankara Cumhuriyet va decide în acest sens). Curtea a respins decizia Curții din 20 octombrie 2023 privind o cerere de judecată în acest sens, iar în acest sens, în cazul în care a decis în fața reclamantului cu privire la o cerere de judecată în acest sens, reclamantul va putea depune o cerere de judecată în fața Curții (în hotărârea Curții din 20 octombrie 2021, no.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru No. 11273/22

Fatih SARACOĞLU /Türkiye

Bașkan

Jovan Ilievski

,

Hâkimler

Lorraine Schembri Orland,

Diana Sârcu

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Dorothee von Arnim’in katılımıyla 13 Aralık 2022 tarihinde Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

1978 doğumlu bir Türk vatandașı olan ve Ankara’da bir ceza infaz kurumunda tutulan Fatih Saraçoğlu’nun (“bașvuran”) 4 Șubat 2022 tarihinde, Türkiye Cumhuriyeti aleyhine, İnsan Hakları ve Temel Özgürlüklerin Korunmasına İlișkin Sözleșme’nin (“Sözleșme”) 34. maddesi uyarınca Mahkemeye yapmıș olduğu 11273/22 no.lu bașvuruyu dikkate alarak,

Gerçekleștirilen müzakerelerin ardından așağıdaki kararı vermiștir:

DAVANIN KONUSU

Bașvuru, FETÖ/PDY (Türk makamları tarafından “Fetullahçı Terör Örgütü/Paralel Devlet Yapılanması” adıyla belirtilen örgüt) isimli örgüte üye olduğu iddiası nedeniyle, 15 Temmuz 2016 tarihli darbe girișiminin ardından, 17 Kasım ile 2 Aralık 2016 tarihleri arasında gözaltında bulunduğu süre boyunca bașvuran tarafından maruz kalınan kötü muamele iddialarıyla ilgilidir.

Anayasa Mahkemesi, 20 Ekim 2021 tarihli kararla, Sözleșme’nin 3. maddesinin usul yönünden ihlal edildiğini tespit etmiștir. Anayasa Mahkemesi özellikle, Ankara Cumhuriyet savcısının, bașvuran tarafından Sözleșme’nin 3. maddesinin esas yönü bağlamındaki șikâyeti hakkında 23 Ocak 2017 tarihinde sunulan suç duyurusunun ardından herhangi bir sorușturma bașlatmadığı kanısına varmıștır. Ayrıca Anayasa Mahkemesi, bașvuranın șikâyetinin bu yönünü inceleyecek bir durumda bulunmadığı sonucuna varmıștır. Anayasa Mahkemesi, bașvurana manevi tazminat olarak 27.000 Türk lirası (yaklașık 2.500 avro) tutarında bir meblağın ödenmesine karar vermiștir. Anayasa Mahkemesi, bașvuranın gözaltında bulunduğu sırada maruz kaldığı kötü muamelelerle ilgili iddialar konusunda etkin bir sorușturma yürütebilmesi için Ankara Cumhuriyet savcısına kararının bir nüshasını göndermiștir.

Bașvuran, 17 Kasım ile 2 Aralık 2016 tarihleri arasında gözaltında bulunduğu süre boyunca polis memurları tarafından tokatlandığını ve tekmelendiğini iddia etmektedir. Bașvuran, polis memurlarının baskısı altında, kendisini muayene eden doktorun, vücudunda bulunan lezyonları belirtmediği bir sağlık raporu düzenlediğini ileri sürmektedir. Bu bağlamda bașvuran, Sözleșme’nin 3. maddesinin sadece usul yönünden ihlal edildiği sonucuna varan Anayasa Mahkemesinin kararına itiraz etmektedir. Bașvuran, Anayasa Mahkemesinin söz konusu maddenin esas yönünden de ihlal edildiğine karar vermesi gerektiği görüșündedir. Bașvuran, Sözleșme’nin 3, 5, 6, 8 ve 13. maddelerinin ihlal edildiğini ileri sürmektedir

MAHKEMENİN DEĞERLENDİRMESİ

Mahkeme, bașvuran tarafından sunulan șikâyetlerin sunulma șekli ve esasını dikkate alarak (

Radomilja ve diğerleri/Hırvatistan

[BD], no. 37685/10 ve 22768/12, § 126, 20 Mart 2018), bu șikâyetleri yalnızca Sözleșme’nin 3. maddesi açısından değerlendirecektir.

Bașvuran halen Sözleșme’nin 3. maddesinin usul yönünün ihlal edildiğinden șikâyet ettiği ölçüde, Mahkeme, Anayasa Mahkemesinin 20 Ekim 2021 tarihli kararında yaptığı tespitler ıșığında, Ankara Cumhuriyet savcısının bașvuranın gözaltı süresince kötü muamelelere maruz kaldığı iddialarına ilișkin șikâyeti hususunda sorușturma yürütmemiș olması sebebiyle, söz konusu Anayasa Mahkemesinin, bașvuranın iddialarını Sözleșme’nin 3. maddesinin esas yönünü inceleyecek konumda olmadığını kaydetmektedir. Anayasa Mahkemesi, Sözleșme’nin 3. maddesinin usul yönünden ihlal edildiğini tespit etmiștir. Anayasa Mahkemesi, konuyla ilgili bir ceza sorușturması yürütmesi için yetkili Cumhuriyet savcısına ihlal tespitine ilișkin kararının bir nüshasını göndermiștir. Son olarak, Anayasa Mahkemesi, bașvurana uğradığı manevi zarar için yaklașık 2.500 avro tutarında bir meblağın ödenmesine karar vermiștir.

Mahkeme, bașvuranın lehine bir kararın veya tedbirin ilke olarak, yetkili ulusal makamlar Sözleșme’nin ihlalini açıkça ya da özünde kabul etmedikleri, ardından telafi etmedikleri sürece, Sözleșme’nin 34. maddesi uyarınca ilgiliyi “mağdur” sıfatından yoksun bırakmak için yeterli olmadığını hatırlatmaktadır (

Dalban/Roumanya

[BD], no. 28114/95, § 44, AİHM 1999

‑

VI,

Scordino/Italya (no. 1)

[BD], no. 36813/97, §§ 179-180, AİHM 2006

‑

V,

Gäfgen/Almanya

[BD], no. 22978/05, § 115, AİHM 2010 ve

Kurić ve diğerleri/Slovenya

[BD], no. 26828/06, § 259, AİHM 2012 (alıntılar)). Yalnızca bu iki koșulun yerine getirilmesi halinde, Sözleșme’nin koruma mekanizmasının ikincil niteliği bașvurunun incelenmesini engellemektedir (

Eckle/Almanya

, 15 Temmuz 1982, §§ 69 ve ardından gelen paragraflar, A serisi no. 51 ve

M. Özel ve diğerleri/Türkiye

, no. 14350/05, 15245/05 ve 16051/05, §

157, 17

Kasım 2015).

Bir yandan, Sözleșme tarafından korunan bir hakkın ihlalinin en azından esasen yetkili ulusal makamlar tarafından kabul edilip edilmediğini ve diğer yandan, sunulan telafinin uygun ve yeterli olarak değerlendirilip değerlendirilemeyeceğini denetlemek Mahkemenin görevidir (yukarıda anılan

Scordino (no. 1)

, §

193 ve

Tamuçu ve diğerleri/Türkiye

(k.k.), no. 37930/09, § 41, 24 Ocak 2017). Mahkeme, sunulan telafinin uygun ve yeterli niteliğinin, özellikle Sözleșme’nin söz konusu ihlalinin niteliği dikkate alındığında, davanın koșullarının tamamına bağlı olduğu kanaatine varmaktadır (yukarıda anılan

Gäfgen

, § 116).

İlk koșulla ilgili olarak, Anayasa Mahkemesinin 20 Ekim 2021 tarihli kararında yaptığı tespitler ıșığında, Mahkeme, Ankara Cumhuriyet savcısının bașvuranın gözaltında bulunduğu süre boyunca maruz kaldığı kötü muamele iddialarına ilișkin sunduğu suç duyurusunun ardından herhangi bir sorușturma bașlatmaması sebebiyle, Anayasa Mahkemesinin Sözleșme’nin 3. maddesinin usul yönünden ihlal edildiğini kabul ettiği sonucuna varmıștır. Böylelikle Anayasa Mahkemesi, Sözleșme’nin 3. maddesi ile korunan hakkın usuli yönünün ihlal edildiğini kabul etmiștir.

Geriye, sunulan telafinin uygun ve yeterli olarak değerlendirilip değerlendirilemeyeceğinin belirlenmesi kalmaktadır. Tazminat ile ilgili olarak, Anayasa Mahkemesi, bașvurana uğradığı manevi zarar için yaklașık 2.500 avro tutarında bir meblağın ödenmesine karar vermiștir. Mahkemenin görüșüne göre, bașvurana ödenen tazminat tutarı açıkça yeterlidir.

Dolayısıyla, sunulan telafinin uygun ve yeterli olduğu kanıtlandığından, bașvuran artık Sözleșme’nin 3. maddesinin usul yönünün ihlali sebebiyle “mağdur” olduğunu iddia edemez. Dolayısıyla Mahkeme, bașvuranın bu bağlamda Sözleșme’nin 34. maddesi anlamında “mağdur” sıfatının bulunmadığı sonucuna varmaktadır.

Sonuç olarak, söz konusu șikâyet, Sözleșme’nin 35. maddesinin 3. fıkrasının a) bendi anlamında Sözleșme hükümleriyle kiși bakımından (

ratione personae

) bağdașmamaktadır.

Bașvuranın gözaltı süresince kötü muamelelere maruz kaldığı, Sözleșme’nin 3. maddesinin esas yönünden ihlal edildiği ve Anayasa Mahkemesinin Sözleșme’nin 3. maddesinin sadece usul yönünden değil, esas yönünden de ihlal edildiği sonucuna varması gerektiği ile ilgili șikâyetine ilișkin olarak, Mahkeme, Ankara Cumhuriyet savcısı tarafından yürütülen etkin bir sorușturmanın bulunmaması sebebiyle, Anayasa Mahkemesinin Sözleșme’nin 3. maddesinin esas yönü hakkında karar vermek için herhangi bir unsura sahip olmadığını ve söz konusu savcı tarafından yürütülen bir sorușturma bulunmadığını kaydetmektedir. Bu nedenle, Sözleșme’nin 3. maddesinin usul yönünden ihlal edildiğini tespit ederek, Anayasa Mahkemesi, bu konuda etkin bir ceza sorușturması yürütebilmesi için Ankara Cumhuriyet savcısına ihlal tespiti ile ilgili kararının bir nüshasını göndermiștir.

Bu bağlamda Mahkeme, iç hukuk yollarının önceden tüketilmesi kuralının, Sözleșme tarafından kurulan koruma mekanizmasının ulusal insan hakları koruma sistemlerine nazaran ikincil nitelik tașıdığı ikincillik ilkesinin önemli bir yönünü olușturduğunu hatırlatmaktadır (

Vučković ve diğerleri/Sırbistan

(ilk itiraz) [BD], no. 17153/11 ve diğer 29 bașvuru, §§ 69-70, 25 Mart 2014). Bașvuranın, bu bağlamda, Anayasa Mahkemesinin 20 Ekim 2021 tarihli kararında yaptığı ihlal tespitinin ardından Ankara Cumhuriyet savcısının vereceği karara Anayasa Mahkemesi önünde yeniden itiraz etme imkânı bulunmaktadır. Anayasa Mahkemesinin, bașvuran tarafından bu konuda yapılan bir bireysel bașvuru hakkında verdiği kararın ilgilinin endișelerini gidermemesi halinde, bașvuran Mahkemeye yeni bir bașvuruda bulunabilecektir (

Kırbayır/Türkiye

(k.k.), no. 11947/12, §

62, 28 Nisan 2020 kararıyla ve bu kararda yapılan atıflar ile karșılaștırınız). Mahkeme, her hâlükârda, nihai olarak, Anayasa Mahkemesinin içtihadının kendi içtihadıyla uyumlu olup olmadığını araștırma imkânını saklı tutmaktadır (

Uzun/Türkiye

(k.k.), no. 10755/13, §

71, 30 Nisan 2013).

Sonuç olarak, bașvurunun bu kısmının, Sözleșme’nin 35. maddesinin 1 ve 4. fıkraları uyarınca, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle reddedilmesi gerekmektedir.

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvurunun kabul edilemez olduğuna

karar vermiștir.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup, 19 Ocak 2023 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Dorothee von Arnim

Jovan Ilievski

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan