1ra-1728/2022 — art. 166 alin. 1 CP

1ra-1728/2022 — art. 166 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1728/2022

1-19039305-01-1ra-23122022

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

21 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

judecând, fără citarea părților, recursurile declarate de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, de către inculpat și de către

partea vătămată Iftodi Vasile, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Velenciuc Victor Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din or. Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx

str. Xxxxx ap. xx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 27.06.2019−12.01.2021;

Instanța de apel: 03.02.2021−18.10.2022;

Instanța de recurs: 23.12.2022−21.11.2023.

A C O N S T A T A T :

procesul penal în privința lui Velenciuc Victor, învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.166 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenția

prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional.

A fost recunoscut vinovat Velenciuc Victor în comiterea contravenției prevăzute

de art.78 alin.(2) Cod contravențional și s-a încetat procesul contravențional pornit în

privința sa, în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional, din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspunde contravențională.

S-a încasat din contul lui Velenciuc Victor în beneficiul statului cheltuielile de

judecată în mărime de 448 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Iftodi Vasile s-a admis în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să decidă instanța de drept civil.

procuror, Velenciuc Victor, se învinuiește în aceea că la 16.02.2019 aproximativ la ora

10.00, aflându-se în incinta apartamentului nr.xx, din blocul locativ nr.xx, de pe str.

Xxxxx, mun. Xxxxx împreună cu Iftodi Vasile, care a fost invitat în apartamentul dat

pentru efectuarea reparației țevilor apeductului și după apariția neînțelegerilor

referitor la lucrul prestat, Velenciuc Victor a încuiat ușa apartamentului dat. În

cadrul conflictului i-a aplicat lui Iftodi Vasile o lovitură cu pumnul în regiunea feței,

ca urmare ultimul s-a lovit cu capul de perete și a căzut jos, ca rezultat în

1

conformitate cu raportul de expertiză judiciară nr.201910D0120 din 23.03.2019, la

examinarea medico-legală a părții vătămate s-a stabilit vătămare ușoară, acțiunile

care au fost însoțite cu nepermiterea lui Iftodi Vasili să părăsească apartamentul dat,

ușa de la intrare fiind încuiată, fapt prin care acesta a fost privat ilegal de libertate

timp de câteva ore, prin ce a îngrădit dreptul fundamental al omului la libertatea de

circulație, garantat de Constituția Republicii Moldova.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului Velenciuc Victor în

baza art.166 alin.(1) Cod penal, adică, „privațiunea ilegală de libertate a unei persoane,

dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia”.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Velenciuc Victor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.166

alin.(1) Cod penal, la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității. A încasa în

folosul statului de la Velenciuc Victor cheltuielile judiciare pentru raportul de

constatare și expertiză judiciară medico-legală în sumă de 448 lei. A admite acțiunea

civilă înaintată de V. Iftodi, privind încasarea prejudiciului material și moral, potrivit

cererii de chemare în judecată.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța în întreg conținutul sentinței constată cauzarea leziunilor corporale

ușoare de către inculpatul Velenciuc Victor părții vătămate Iftodii Vasile, constatând

însă lipsa laturii obiective a infracțiunii de privațiune ilegală de libertate;

- făcând trimitere la faptul efectuării apelurilor telefonice de pe numărul său

mobil pe numărul soției Iftodii Elvira, instanța eronat interpretează ca o posibilitate a

părții vătămate de a părăsi apartamentul inculpatului. Căci, partea vătămată apelând

la soția sa, pe numărul acesteia de telefon mobil, nu a avut atunci și posibilitatea de a

părăsi apartamentul inculpatului, însă-și în sentința fiind indicat faptul că, potrivit

listei telefonice prezentată de către SA ”Orange” au fost fixate 5 apeluri telefonice în

perioada de timp de la 11.09 pană la 11.49 de către partea vătămată Iftodii Vasile

către soția sa Iftodii Elvira și un apel telefonic la serviciul 112, la orele 11.26;

- faptul accesului de către partea vătămata la telefon nu confirmă și posibilitatea

acestuia de a ieși din încăpere;

- faptul existenței leziunilor corporale la partea vătămata, constatate prin

sentință, ca provocate de către inculpat, dovedește existența acțiunii de constrângere

fizică a părții vătămate și imposibilității acestuia de a se apăra, ”în timpul pierderii

cunoștinței”;

- Codul penal nu prevede cât timp trebuie să dureze privarea victimei de

libertate, această perioada putând fi chiar și foarte scurtă, dar suficientă pentru a se

produce împiedicarea efectivă a victimei de a se deplasa ori de a acționa conform

intereselor și voinței sale;

- veridicitatea declarațiilor inculpatului, precum că partea vătămată singură

refuză a părăsi încăperea trezesc dubii rezonabile, acestea nefiind veridice și

temeinice, și intră în contradicție cu celelalte probe pe dosar, legal dobândite în

cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței de judecată;

2

- probele acumulate în cadrul urmăririi penale și pe parcursul examinării cauzei

în ședințele de judecată îi demască în totalmente pe Velenciuc Victor în comiterea

crimei prevăzute de art.166 alin.(1) Cod penal.

3.2 Partea vătămată Iftodi Vasile, prin care solicită casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Velenciuc Victor să fie recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei penale,

admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului a indicat că:

- instanța de judecată s-a manifestat în favoarea învinuitului, motivând că există

dubii ce trebuie tratate în folosul inculpatului. Nu este de acord cu această

confirmare deoarece consideră, ca vinovăția lui Velenciuc Victor în săvârșirea

infracțiunii imputate a fost dovedită cu probe pertinente, concludente, utile și

veridice;

-faptul că, ușa era încuiată și pus lanțul, neavând posibilitate să iasă din

apartament, se confirmă prin declarațiile inculpatului, din cadrul acțiunii procesuale

confruntare, unde a indicat că, cheia se afla în sertar, fapt confirmat și prin

declarațiile martorului Velenciuc Svetlana;

- instanța nu a dat o apreciere corectă declarațiilor martorilor acuzării și părții

vătămate ce coroborează cu materialele din dosar;

- instanța nu a dat apreciere declarațiilor false ale inculpatului, precum ca el a

insistat să efectueze careva lucrări, și nu au dat un răspuns la întrebarea

acuzatorului, de ce nu au chemat poliția;

- nu a dat o apreciere instanța de judecată faptului că, amenințarea cu aplicarea

violenței de către inculpați și aplicarea ulterioară, a violenței, i-a provocat stări

psihice și nervoase, reprimindu-i voința de a opune rezistență, astfel și-a realizat

acțiunea adiacentă -constrângerea psihică. Mai mult, obiectul special al infracțiunii

date apare în cazul în care, în condițiile săvârșirii infracțiunii, se lezează adiacent

libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea sau viața persoanei;

- fapta constituie infracțiune chiar dacă lipsirea de libertate a durat câteva

minute;

- nu a ținut cont instanța că, în urma acțiunilor inculpatului, va suferi toată

viața. Are vertij, cefalee, des voma, soldată cu pierderea cunoștinței. Este nevoit să

administreze zilnic medicamente. A anexat deciziile medicilor privind starea

sănătății sale, care nu s-a schimbat, ba mai mult, s-a agravat pe parcurs;

- nu a luat în considerație instanța nici datele caracteristice ale inculpatului, care

având în palmares contravenție de huliganism nu a tras concluzii, a comis o nouă

infracțiune rămânând nepedepsit, mai mult - nici nu se căiește de cele săvârșite;

- la emiterea de către instanța judecătorească a sentinței de încetare a procesului

penal, intentat împotriva lui Velenciuc Victor pe art.166 alin.(1) Cod penal, i-a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil, drept consfințit în art.6 CEDO.

3.3 Inculpatul Velenciuc Victor, prin care a solicitat rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, deoarece nu a comis fapta

prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional, cu respingerea acțiunii civile.

3

În motivarea apelului a indicat că:

- instanța a făcut o analiza bună a probelor și corect a concluzionat că, nu a

comis infracțiunea prevăzută de art.166 alin.(1) Cod penal, în același timp,

neîntemeiat l-a recunoscut vinovat pe art.78 alin.(2) Cod contravențional;

- nu este de acord cu recunoașterea sa ca vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art.78 alin.(2) Cod contravențional, deoarece nu a săvârșit nici o acțiune

agresivă față de Iftodi Vasile;

- un factor important este timpul, ce demonstrează că nu este suficient pentru

comiterea acțiunii agresive. Iftodi Vasile zice că a fost lovit, după ce a efectuat

apeluri de telefon pe când se afla în apartament și anume 3 apeluri către soția sa și că

apelul efectuat la 112 l-a efectuat când se afla în propria mașină;

- potrivit procesului-verbal de ridicare din 13.05.2019, de la SA ”Orange” a

convorbirilor telefonice purtate de pe numărul de telefon a lui Iftodi Vasile, xxxxx,

conform cărora se dovedește că perioada de timp dintre ultimul apel telefonic,

efectuat în apartament și apelul efectuat la 112 este de 12 min. și 12 sec.;

- la ședința de judecată Iftodi Vasile comunica un șir de acțiuni pe care le-a

efectuat în această perioadă de timp, astfel nu este suficient timpul de 1 minut și 42

secunde să readuci la cunoștință o persoana ce a fost lovită în regiunea feței

prăbușind-u-se la pământ, pierzând cunoștința și lovindu-se cu capul de cotilit, cu

atât mai mult că, la ședința de judecata, Iftodi Vasile precizează că a căzut fără

cunoștință de două ori;

- un alt factor ce dovedește că Iftodi Vasile nu a fost lovit în apartament, este

lipsa oricărei vătămări în regiunea feței capului, lipsa oricărei leziuni corporale;

- toți martorii Pasat Gheorghe, medicul de la ambulanță Priseajnicov Alexandru

care l-au văzut după ce a ieșit din apartament comunicau ca Iftodi Vasile nu avea

absolut nici un semn de lovitură;

- dacă ar fost lovit cu pumnul în regiunea feței, prăbușind-u-se la pământ,

pierzând cunoștința și lovindu-se cu capul de cotileț, era sa fie careva semne de

vătămare sau leziune corporală, dar nimeni nici măcar după controlul medicului nu

s-a depistat careva vătămare sau leziune corporală;

- instanța n-a stabilit prin careva probe faptul ca l-a lovit pe Iftodi Vasile;

- faptul ce demonstrează că, Iftodi Vasile nu a avut careva vătămare în regiunea

feței, capului sau corpului, se confirmă prin raportul de la punctul traumatologic din

16.02.2019 și prin raportul de expertiză judiciară nr.201910D0120 din 23.03.2019, ce

nu descriu vreo vătămare în regiunea feței, capului și nici nu descriu vreo leziune

corporală;

- faptul că, Iftodi Vasile nu a fost lovit în apartament, se dovedește din

declarațiile date de dumnealui, ce nu sunt precise și dacă analiza plângerile depuse

se vede că, se încurca și sunt diferite în privința faptului că a fost lovit;

- nu pot fi adevărate nici declarațiile date de martorul Iftodi Elvira în privința

faptului că, Iftodi Vasile i-а comunicat că a fost lovit;

- rețeta ce este prezentată de Iftodi Vasile de pe data de 13.06.2019, conține

tratamentul a unui șir de boli cronice ce apar pe durata vieții și nu brusc în urma

unei comoții cerebrale de scurta durată;

4

- Iftodii Vasile a fost capabil sa lucreze în aceasta perioada de 5 luni, nu a avut

absolut nici o leziune corporala, a putut sa-și întrețină familia, a fost remunerat de

fiecare dată cum se cuvine la lucrul prestat lui, a fost ajutat de el la efectuarea tuturor

lucrărilor, a fost tratat cu stimă și respect din partea sa și a fost mulțumit de toate

lucrările efectuate;

- Iftodi Vasile l-a învinuit pe nedrept, precum că a fost privat de libertate pe

câteva ore, cerând să fie tras la răspundere penală pe art.166 alin.(l) Cod penal.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

îndeplinirea respectivelor prevederi legale, analizând ansamblul probant în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, instanța de apel a

considerat că, instanța de fond dispunând încetarea procesului penal în baza art.166

alin.(1) Cod penal în privința lui Velenciuc Victor din motiv, că fapta constituie

contravenția prevăzută de art.78 alin.(2) Cod contravențional și încetat procesul

contravențional, din motiv că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, a

pronunțat o sentință legală.

Instanța de apel a menționat că, instanța de fond în concluzia sa corect a indicat

faptul lipsei în acțiunile lui Velenciuc Victor a semnelor infracțiunii prevăzute de

art.166 alin.(1) Cod penal.

Astfel, atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel nu s-a stabilit careva

modalități ale acțiunii sau inacțiunii adiacente, care însoțesc acțiunea sau inacțiunea

principală, în cazul privațiunii ilegale de libertate, cum ar fi: constrângerea fizică;

constrângerea psihică, înșelăciunea sau abuzul de încredere; profitarea de

imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, or, privațiunea

ilegală de libertate în lipsa acțiunii adiacente în oricare din modalitățile specificate

mai sus nu poate constitui în sine o ilegalitate penală.

Potrivit materialelor cauzei și anume a declarațiilor atât a părții vătămate Iftodi

Vasile, cât și a lui Velenciuc Victor s-a constatat că, partea vătămată Iftodi Vasile nu a

fost privat ilegal de libertate, dar situația care s-a creat între Velenciuc Victor și

partea vătămată, s-a format o situație de conflict generată în urma lucrărilor de

construcție care se petreceau în apartament și care intra în sarcina părții vătămate,

însă îndeplinirea și calitatea executării, nu au fost acceptate de către inculpat.

Referitor la faptul că, Iftodi Vasile nu a putut să părăsească apartamentul din

motiv că ușa era încuiată, instanța de apel a considerat că, acest fapt nu poate fi

catalogat automat privare ilegală de libertate, deoarece este o situație normală, fiind

o modalitate de apărare a proprietății private.

Astfel, instanța de apel a considerat că, în acțiunile lui Velenciuc Victor lipsește

latura obiectivă a infracțiunii incriminate și anume acțiuni care privează persoana de

libertate, care se manifestă prin izolare de societate, alte acțiuni pentru a împiedica

persoana de a se deplasa cum ar fi legarea, privarea de mijloace de comunicare.

Partea vătămată Iftodi Vasile a avut posibilitatea să comunice și să ceară

ajutorul altor persoane, fapt care și a făcut. Acesta s-a confirmat atât prin declarațiile

inculpatului Velenciuc Victor, a părții vătămate Iftodi Vasile, cât și a martorului

5

Iftodi Elvira și anume ,,convorbirile telefonice dinte partea vătămată Iftodi Vasile și soția sa

Iftodi Elvira unde acesta i-a comunicat pretinsa privare de libertate și lovitura primită”,

astfel acțiunea principală a infracțiunii incriminate nu a fost realizată pe motivul

inexistenței acțiunii sau inacțiunii adiacente care este inevitabilă sancționării unui

subiect de drept în cazul existenței în acțiunile sale a elementelor componenței de

infracțiune prevăzute de Codul penal.

Potrivit plângerii părții vătămate Iftodi Vasile (vol. I f.d.16), acesta a indicat în

plângerea sa faptul, că a fost un conflict între el și Velenciuc Victor soldat cu replici și

amenințare și cu lovituri, însă în lipsa privării de libertate, iar în plângerea din

20.02.2020 de la (vol. I, f.d.9 ), a indicat despre privarea de libertate, astfel aceste

declarații trezesc dubii rezonabile privind reținerea în sarcina inculpatului Velenciuc

Victor comiterea infracțiunii prevăzută de art.166 alin.(1) Cod penal.

La fel, potrivit raportului de expertiză nr.201910D0120 din 23.03.2019 (vol. I,

f.d.64), reiese că, vătămările corporale depistate la Iftodi Vasile se califică ca ușoare.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia, ca fiind

lipsită de temei invocarea procurorului, cât și a părții vătămate Iftodi Vasile, precum

că ultimul a fost privat de libertate, contrar voinței sale, fiind încuiat în apartamentul

inculpatului Velenciuc Victor, în condițiile în care pe tot parcursul incidentului a

avut mereu acces la telefonul său mobil, efectuând în acest sens apeluri telefonice, a

adus la cunoștința soției sale, Iftodi Elvira situația creată între cei implicați, a avut

posibilitate să părăsească apartamentul, fiind găsit de angajații serviciului de

„Salvare” pe banca de lângă scara blocului și astfel se constată, că Iftodi Vasile a fost

suveran în privința acțiunilor și opțiunilor sale. Respectivele oportunități se confirmă

și prin faptul, că Iftodii Vasile părăsit și secția de urgență, unde a fost transportat de

serviciul „Salvare”.

Instanța de apel, după analizarea probelor expuse anterior a ajuns la concluzia,

că, instanța de fond corect a stabilit, că nu poate deduce vinovăția lui Velenciuc

Victor în comiterea infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(1) Cod penal. Astfel, în

privința inculpatului urmează a fi încetat procesul penal, în legătură cu aceea, că

fapta acestuia constituie o contravenție prevăzută de art.78 alin.(2) Cod

contravențional, vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a

provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar

stabilă, a capacității de muncă.

Reieșind din faptul că, în acțiunile lui Velenciuc Victor lipsește latura obiectivă

a infracțiunii prevăzute de art.166 alin.(1) Cod penal, fapt ce în conformitate cu

prevederile art.332 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care fapta persoanei

constituie o contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și,

concomitent, soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional al

Republicii Moldova.

Faptul existenței leziunilor corporale ușoare sub formă de comoție cerebrală au

fost constatate prin concluzia din raportul de expertiză medic- legală din 23.03.2019

și cauzarea acestora fiind posibilă a fi produse în timpul și circumstanțele indicate în

ordonanța din 16.02.2019 (f.d.64-65). Se reține că, fapta contravențională prevăzută

de art.78 alin. (2) Cod contravențional a fost comisă la data de 16.02.2019. Termenul

6

de tragere la răspundere contravențională prevăzut de art.30 Cod contravențional la

momentul dat a expirat, efect ce de drept conduce la încetarea procedurii în cauză, în

legătură cu intervenirea prescripției de tragere la răspundere penală.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a stabilit că, partea vătămată a

depus o cerere suplimentară, prin care solicită să fie încasat din partea inculpatului

Velenciuc Victor: pentru recuperarea prejudiciului material – 4 434,48 lei, cheltuieli

pentru tratament; venitul ratat în sumă de 34 615 lei și pentru prejudiciul moral

suma de 100 000 lei. Faptul anexării unor bonuri de plată privind procurarea

medicamentelor, nu confirmă legătura cauzală a acestora cu leziunile corporale

cauzate și utilizarea acestora anume în tratarea respectivelor leziuni. Nu este

confirmat nici venitul ratat, în raport cu gravitatea leziunii constatate și timpul

invocat al pierderii capacității de muncă (6 luni). În atare condiții, ținând cont de

dispoziția prevederilor art.45 Cod contravențional, instanța de fond corect a explicat

lui Iftodi Vasile de a-și valorifica pretențiile enunțate supra în cadrul procedurii

civile, respectivele alegații fiind susținute în tot și de către instanța de apel.

6.1 Procuror, care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- probele examinate dovedesc contrariul și anume vinovăția inculpatului în cele

incriminate;

- făcând trimitere la faptul efectuării apelurilor telefonice de pe numărul său

mobil, pe numărul soției Iftodii Elvira, instanțele de judecată eronat interpretează ca

o posibilitate a părții vătămate de a părăsi apartamentul inculpatului. Apelând la

soția sa, pe numărul acesteia de telefon mobil, partea vătămată nu a avut și

posibilitatea de a părăsi apartamentul inculpatului, însăși în sentință fiind indicat

faptul că, potrivit listei telefonice prezentată de către SA ”Orange” au fost fixate 5

apeluri telefonice în perioada de timp de la 11.09 până la 11.49 de către partea

vătămată Iftodii Vasile către soția sa Iftodii Elvira și un apel telefonic la serviciul 112

la orele 11.26;

- faptul accesului de către partea vătămată la telefon nu confirmă și posibilitatea

acestuia de a ieși din încăpere;

- existența leziunilor corporale la partea vătămată, constatate prin sentință ca

provocate de către inculpat, dovedește acțiunea de constrângere fizică a părții

vătămate și imposibilitatea acestuia de a se apăra, ”în timpul pierderii cunoștinței”;

- Codul penal nu prevede cât timp trebuie să dureze privarea victimei de

libertate, această perioadă putând fi chiar și floare scurtă, dar suficientă pentru a se

produce împiedicarea efectivă a victimei de a se deplasa ori de a acționa conform

intereselor și voinței sale.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Inculpatul Velenciuc Victor, care solicită casarea acesteia, cu emiterea unei

noi decizii de achitare.

În motivarea recursului indică:

7

- un factor important ca probează că Iftodi Vasile nu a fost lovit în apartament

este lipsa oricărei vătămări în regiunea feței, capului, lipsa leziunii corporale. Astfel,

martorii Pasat Gheorghe, medicul de la ambulanța Priseajnicov Alexandru care l-au

văzut, au comunicat în instanță că, după ce a ieșit din apartament, Iftodi Vasile nu

avea absolut nici un semn de lovitură;

- dacă ar fi fost lovit cu pumnul în regiunea feței, prăbușind-u-se la pământ,

pierzând cunoștință și lovindu-se cu capul de cotileț, ar fi avut careva semne de

vătămare sau leziune corporală, dar nimeni nici măcar după controlul medicului nu

au depistat careva vătămare sau leziune corporală;

- un fapt ce probează că, Iftodi Vasile nu a fost lovit în apartament, sunt

declarațiile sale care tot timpul sunt diferite și controversate;

- scopul lui Iftodi Vasile este evident de a obține bani de la el, de pe urma

înaintării acțiunii civile, care este bazată doar pe minciuni;

- pe parcursul examinării cauzei n-a fost demonstrat faptul că, pretinsa comoție

cerebrală, a apărut din ziua respectivă, căci din mărturiile date la Curtea de Apel, de

către medicul de la ambulanță, Priseajnicov Alexandru, ca simptome de comoții

cerebrale apar doar a treia zi, dar la Iftodi Vasile apar chiar în ziua aceia și tot din

ziua aceea el începe tratamentul, ceea ce este contradictoriu medicinei.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art.427 alin.(1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.3 Partea vătămată Iftodi Vasile, care solicită casarea parțială a acesteia, cu

adoptarea unei decizii, prin care să fie dispusă rejudecarea cauzei penale de

învinuire a lui Velenciuc Victor de către instanța de apel, în alt complet de judecată,

deoarece erorile judiciare nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

În motivarea recursului indică:

- prin hotărârile instanțelor, care au tergiversat examinarea cauzei date, fiind

examinate pe parcursul a 4 ani, timp în care au decedat doi martori ai acuzării și nu

au fost prezentați instanței, precum și motivând soluțiile pe declarațiile rupte din

context, i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil, drept prevăzut de art.6 alin.

(1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

- vinovăția lui Velenciuc Victor în săvârșirea infracțiunii imputate a fost

dovedită prin probe pertinente, concludente, utile și veridice;

- instanțele nu au dat o apreciere corectă declarațiilor martorilor acuzării și

părții vătămate care coroborează cu materialele din dosar, potrivit cărora a fost

privat ilegal de libertate de către soții Velenciuc Victor și Velenciuc Svetlana;

- nu s-a expus instanța de apel și nici nu a făcut referire asupra declarațiilor date

de către martora Velenciuc Svetlana;

- instanțele nu au dat o apreciere declarațiilor false, precum că inculpatul a

insistat să le efectueze careva lucrări, cerea bani de la ei pentru lucrul ce nu l-a

efectuat și nu au dat un răspuns - de ce nu au chemat politia;

- nu s-au expus instanțele de judecată asupra faptului că, amenințarea cu

aplicarea violenței de către inculpați și aplicarea ulterioară a violenței, i-a provocat

stări psihice și nervoase, reprimând voința de a opune rezistență, astfel s-a realizat

acțiunea adiacentă - constrângerea psihică;

8

- acțiunile inculpatului Velenciuc Victor urmau să fie încadrate în prevederile

art.166 alin.(1) Cod penal, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, cu aplicarea pedepsei corespunzătoare;

-nu au ținut cont instanțele nici de faptul că, va suferi toată viața;

- nu au luat în considerație instanțele nici datele caracteristice ale inculpatului

care, anterior a comis contravenție de huliganism, nu a tras concluzii, săvârșind

infracțiunea și rămânând nepedepsit, mai mult, nici nu se căiește de cele săvârșite;

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.(1) pct.

6), 12) Cod de procedură penală.

penală, avocatul E. Vlas în numele inculpatului a depus referință privind opinia sa

asupra recursurilor declarate, solicitând respingerea acestora.

Curții Supreme de Justiție concluzionează că, acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

În speță, se constată că, recurenții s-au conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală (redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie

2023) și au declarat recursurile în termen - la 29.11.2022, 05.12.2022 și 07.12.2022.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, (în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), judecând

recursul, instanță de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea

de către instanță de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanță de recurs.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, completul de judecată

al Curții Supreme de Justiție reține că, este pertinent în speța dată temeiul pentru

recurs invocat de recurenți și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în vigoare până la modificările introduse prin Legea nr.246 din 31.07.2023,

fiind evidențiat faptul că, instanța de apel nu a argumentat suficient soluția,

neexpunându-se asupra tuturor argumentelor din apeluri.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța

de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție remarcă faptul că, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că, provoacă

un control atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea

9

acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de

al doilea grad asupra hotărârii primei instanțe.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de: dacă fapta întrunești elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată, că aceste

prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea

cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele cauzei,

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție stabilește că, la judecarea cauzei,

instanța de apel nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la toate

motivele esențiale invocate în ordine de apel.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO

rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.(1) din Convenție,

înglobează, inter alia, dreptul pârților de a prezenta observațiile pe care le consideră

relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice

sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei,

hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către

instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței,

obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și

propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr.47.287/99 și

cauza Van de Hurk împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994), ce la caz nu s-a realizat.

Desfășurând ideea că, nu toate observațiile au fost dezbătute de instanța de

apel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție pornește de la aceea că,

potrivit cererilor de apel declarate de procuror și partea vătămată, au fost puse

pentru discuție, inclusiv câteva argumente principale, dintre care:

- faptul accesului de către partea vătămata la telefon nu confirmă și posibilitatea

acestuia de a ieși din încăpere;

- prima instanță constată cauzarea leziunilor corporale ușoare de către

inculpatul Velenciuc Victor părții vătămate Iftodii Vasile, stabilind însă lipsa acțiunii

adiacente și în final a laturii obiective a infracțiunii de privațiune ilegală de libertate;

10

- faptul existenței leziunilor corporale la partea vătămată, constatate prin

sentință, ca provocate de către inculpat, dovedește existența acțiunii de constrângere

fizică a părții vătămate și imposibilității acestuia de a se apăra, ”în timpul pierderii

cunoștinței”;

- amenințarea cu aplicarea violenței și aplicarea ulterioară a violenței, i-a

provocat stări psihice și nervoase, reprimindu-i voința de a opune rezistență, astfel,

fiind realizată acțiunea adiacentă - constrângerea psihică;

-faptul că, ușa era încuiată și pus lanțul, neavând posibilitate să iasă din

apartament, se confirmă prin declarațiile inculpatului, din cadrul acțiunii procesuale

confruntare, unde a indicat că, cheia se afla în sertar, fapt confirmat și prin

declarațiile martorului Velenciuc Svetlana, care a menționat că, într-adevăr era pus

lanțul la ușa de la intrare.

La aceste argumente, instanța de apel a reținut că ” atât în instanța de fond, cât și

în instanța de apel nu s-a stabilit careva modalități ale acțiunii sau inacțiunii adiacente, care

însoțesc acțiunea sau inacțiunea principală, în cazul privațiunii ilegale de libertate, cum ar fi:

constrângerea fizică; constrângerea psihică, înșelăciunea sau abuzul de încredere; profitarea

de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, or, privațiunea ilegală de

libertate în lipsa acțiunii adiacente în oricare din modalitățile specificate mai sus nu poate

constitui în sine o ilegalitate penală.”

În continuare, tot în partea motivată, instanța de apel constată că ... ”faptul

existenței leziunilor corporale ușoare sub formă de comoție cerebrală au fost constatate prin

concluzia din raportul de expertiză medico-legală din 23.03.2019 și cauzarea acestora fiind

posibilă a fi produse în timpul și circumstanțele indicate în ordonanța din 16.02.2019”.

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

constată că, acestea sunt contradictorii, adică pe de o parte, se reține că nu s-au

stabilit careva modalități ale acțiunii sau inacțiunii adiacente, cum ar fi:

constrângerea fizică, constrângerea psihică, iar pe de altă parte se statuează de către

aceeași instanță, că, părții vătămate V. Iftodi i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare, la fel instanța de apel referindu-se și la declarațiile martorului A. Priseajnuc,

precum că ”...pacientul (Iftodi V.) avea dureri de cap, amețeli, dureri în locul unde a fost

lovit, grețuri” și raportul de expertiză medico-legală din 23.03.2019, însă fără a le

aprecia în cumul cu celelalte probe și fără a da răspuns la argumentul apelanților,

dacă prin cauzarea leziunilor corporale ușoare părții vătămate, s-a realizat acțiunea

adiacentă a laturii obiective a infracțiunii de care este învinuit inculpatul și

prevăzută la art.166 alin.(1) Cod penal.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază concluziile

instanței de apel menționate supra, ca fiind confuze și care nu se conciliază reciproc.

De asemenea, în argumentarea soluției sale instanța de apel a reținut că,

”Colegiul penal ajunge la concluzia, ca fiind lipsită de temei invocarea procurorului, cât și a

părții vătămate Iftodi Vasile, precum că ultimul a fost privat de liberate, contrar voinței sale,

fiind încuiat în apartamentul inculpatului Velenciuc Victor, în condițiile în care pe tot

parcursul incidentului a avut mereu acces la telefonul său mobil, efectuând în acest sens

apeluri telefonice, a adus la cunoștința soției sale, Iftodi Elvira situația creată între cei

11

implicați, a avut posibilitate să părăsească apartamentul, fiind găsit de angajații serviciului

de „Salvare” pe banca de lângă scara blocului...”.

Potrivit teoriei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.166

alin.(1) Cod penal se exprimă în fapta prejudiciabilă alcătuită din: 1) acțiunea sau

inacțiunea principală; 2) acțiunea sau inacțiunea adiacentă. Acțiunea sau inacțiunea

principală se exprimă în privațiunea ilegală de libertate a victimei, dacă privațiunea

nu este legată cu răpirea acesteia. Prin „privațiune ilegală de libertate” se înțelege

împiedicarea victimei de a se deplasa conform voinței sale, de a-și alege liber locul

aflării, de a comunica cu alte persoane atunci și așa cum ea dorește, pe calea izolării

victimei în locul aflării ei permanente sau provizorii, loc în care ea a ajuns benevol,

fără a fi deplasată din alt loc.

Infracțiunea specificată la art.166 alin.(1) Cod penal se comite printr-o acțiune,

aceasta putând avea variate modalități de realizare (de exemplu, victima este legată

pentru a nu se putea deplasa, victima este încuiată într-o încăpere, îi sunt luate

hainele pentru a nu se putea deplasa etc.). Simpla interdicție, venită din partea unei

persoane din aceeași încăpere, de a folosi anumite obiecte, inclusiv mijloacele de

comunicație, fără reținerea prin constrângere a victimei, nu poate forma

componenta de la art.166 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la chestiunea dacă în acțiunile inculpatului este întrunită latura

obiectivă a infracțiunii incriminate, instanța de recurs constată că, instanțele de fond

nu au efectuat o analiză a tuturor probelor, cu aprecierea fiecăreia în parte, cu

expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora, ignorând totalmente

probele administrate la caz. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda

declarațiile participanților la proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și

legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele

respinse.

Din declarațiile părții vătămate Iftodi Vasile, rezultă că, la intrare în apartament,

inculpatul a început să strige la el, ulterior a încuiat ușa cu lanțul, inculpatul și soția sa au

cerut de la el 1 000 euro, în caz contrar nu o să iasă viu din apartament, astfel în legătură cu

acest incident în apartament a fost reținut o oră jumătate, după care a făcut legătura cu soția

sa și i-a comunicat că este închis în apartament și amenințat cu moartea. După apel, i-a fost

aplicată o lovitură în partea stângă a capului, prăbușindu-se la pământ, și-a pierdut

cunoștință și a lovit capul de cotileț. După ce și-a revenit era ud, posibil a fost stropit cu apă.

După aceia a rugat să cheme salvarea și să deschidă ușa. La rugămințile sale de vreo 5-6 ori,

persoanele în cauză au refuzat de a deschide ușa pentru a pleca, după care au aruncat

instrumentele după ușă, ulterior a fost împins pe scări.

De asemenea, din declarațiile martorului E. Iftodi, reiese că, a fost telefonată de

soțul său, care i-a comunicat că, este încuiat în apartament și că proprietarul îl amenință și

că l-a lovit și a pierdut cunoștință, chemând în acest sens ambulanța. A plecat la salvare, la

punctul traumatologic, l-a văzut pe soțul său în stare deplorabilă, murdar și se ținea de cap.

Totodată, conform procesului-verbal de confruntare dintre partea vătămată V.

Iftodi și bănuitul V. Velenciuc din 28.03.2019, inculpatul a indicat că, la ușa de la

intrare este instalat lanțul de siguranță care se închide din interiorul apartamentului,

12

partea vătămată a relatat că, pe data de 16.02.2019 ușa de la apartament era închisă de

către V. Velenciuc la lacăt și lanțul de siguranță, iar martorul Velenciuc Svetlana a

declarat, că lanțul ușii era pus de formă.

La fel, potrivit declarațiilor martorului A. Priseajnuc, când a sosit ambulanța

pentru acordarea ajutorului medical, Iftodi Vasile, se afla lângă scara unui bloc de pe str.

Bulgară, împreună cu el mai era o persoană, care primul a început să explice motivul

solicitării ambulanței. Persoana respectivă a răspuns, că a chemat salvarea pentru cealaltă

persoană care era afară, deoarece avea nevoie de ajutor medical. Ulterior a preluat persoana

respectivă în ambulanță, pacientul acuza dureri de cap, amețeli, dureri în locul unde a fost

lovit, grețuri, iar potrivit raportului de expertiză judiciară nr.201910D0120 din

23.03.2019, la Iftodi Vasile s-a depistat o comoție cerebrală. Leziunile sus menționate au fost

produse prin acțiunea traumatică cu obiect contondent sau lovire de acesta, posibil în timpul

și circumstanțele indicate în ordonanță, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată

și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

Reieșind din cele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție, constată că instanțele de fond nu s-au expus asupra acestor probe ele

rămânând fără analiză și aprecierea cuvenită, fapt ce nu poate fi acceptat de către

instanța de recurs, deoarece afectează situația faptică în speța dată.

Rezumând cele menționate, completul de judecată constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării

juridice a acțiunilor lui V. Velenciuc în baza art.78 alin.(2) Cod contravențional, să

aprecieze conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilități și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art.394 alin.(1) pct. 2) Cod de

procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel selectiv a

apreciat selectiv probele, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună

asupra admisibilității sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și

argumentând clar concluziile în decizia adoptată.

Așadar, contrar celor reținute de instanța de apel, completul de judecată

constată că, la adoptarea soluției, instanța nominalizată nu a elucidat faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept deferite judecății, expunând niște concluzii care

nu se conciliază între ele

În contextul celor abordate, urmează de trecut în evidență faptul că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele să-și motiveze deciziile, fără

argumente „stereotipe, abstracte, precum și contradictorii”. În același sens s-a expus și

Consiliul Consultativ al judecătorilor Europeni (CCJE) referindu-se la calitatea unei

hotărâri judecătorești. Potrivit recomandărilor din avizul nr.11 din 2008 al

Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), în atenția Comitetului de

Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, o

motivație și o analiză clară sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești

și un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze faptul că

13

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.

Totodată și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul

justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de

judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a

circumstanțelor cauzei. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub

aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv,

constituie o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc,

fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitate părților de a putea exercita un

eficient control judiciar.

Conform standardelor enunțate, motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă,

clară, lipsită de ambiguități și de contradicții, ea trebuie să permită urmărirea unui

raționament care a condus judecătorul la adoptarea soluției și trebuie să exprime

respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană.

Pe cale de consecință, se prezumă că Curtea de Apel trebuia să preia spre

examinare cererile de apel depuse în cauză și să dezbată prin argumente temeinice

și clare, criticile esențiale formulate, ceea ce în partea descriptivă a deciziei recurate

nu se regăsește.

În concluzie, instanța ierarhic inferioară nu s-a expus clar asupra tuturor

motivelor esențiale menționate în apeluri, fără a fi făcută o analiză sau o

argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau

apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu expunerea selectivă și contradictorie doar

asupra unora din ele.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelanți, motivând-u-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelanți. Ne pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art.435 Cod de

procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În esență, toate acestea au conturat convingerea fermă a instanței de recurs că

instanța de apel, judecând cauza, a admis eroarea de drept prevăzută de pct.6) alin.

(1) art.427 Cod de procedură penală.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, decizia

instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile

comise de către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în

prezenta procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța

ce a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiali invocate în cererile de

apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

14

probele administrate și examinate în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunii imputate inculpatului, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei penale; să-și argumenteze clar concluziile în

decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admit recursurile declarate de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, de către inculpat și de către partea vătămată

Iftodi Vasile, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Velenciuc Victor Xxxxx, și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

15