ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 07.11.2023

1ra-1333/22 — art.art.192/1 al.1, 264/1 al.4 Cp

HOTĂRÂRE
07.11.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.art.192/1 al.1, 264/1 al.4 Cp
Temei legal
art.427 alin.1 pct. 6, 10 Cpp
Citează această cauză
1ra-1333/22 — art.art.192/1 al.1, 264/1 al.4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1748/2022

1-22061069-01-1ra-28122022

Curtea Supremă de Justiție

31 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție:

Completul de judecată în componența:

Președinte – Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie și Parfeni Oxana

judecând fără citarea părților, recursul declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pascari Inga, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui

Bețișor Constantin xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.05.2022 – 26.05.2022;

Instanța de apel: 16.06.2022 – 11.10.2022;

Instanța de recurs: 28.12.2022 – 31.10.2023.

probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură

penală, Bețișor Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.1921 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalent a sumei

de 35 000 lei;

- art.2641 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Potrivit prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, i s-a stabilit lui Bețisor Constantin

pedeapsa definitivă sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Constantin, la data de 01.04.2022 aproximativ pe la orele 12.00, aflând-se pe teritoriul

școlii auto a Filialei Glodeni IS CPS AN, după susținerea cu succes a examenului auto

intern, a consumat băuturi alcoolice cu alți colegi de ai săi, si aproximativ la orele 18.00,

fiind în stare de ebrietate si nedeținând permis de conducere, ce se confirmă cu certificatul

cu nr.104 din 12.04.2022 prezentat de către Șeful BÎT și DCA Glodeni, s-a urcat la

volanul automobilului de model „Audi A4" cu n/î FA xxx, care era parcat pe teritoriul

școlii și l-a transportat pe cunoscutul său Florean Eduard în satul Viișoara, raionul

1

Glodeni. În timp ce se deplasa înapoi pe traseu satul Viișoara - or. Glodeni, a fost

întimpinat și stopat de către directorul școlii auto Grijuc Vitalie, care l-a înlăturat de la

conducerea mijlocului de transport și a solicitat la fața locului angajații poliției, care l-au

condus pe Bețișor Constantin la IMSP SR Glodeni, unde ultimul a fost supus testării

alcoolscopice și colectate probe biologice de sânge.

Conform procesului-verbal al examinării medicale a stării de ebrietate și a naturii ei

nr.157 din 01.04.2022, s-a stabilit că în aerul expirat de către Bețișor Constantin, exista

alcool etilic în cantitate de 0,75 g/l și în sângele acestuia exista alcool etilic în cantitate de

1,92 g/l, care conform prevederilor art.13412 alin.(3) CPRM, constituie „stare de ebrietate

grad avansat".

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului Bețișor Constantin întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, după indicii

calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o persoană, care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Tot el, la data de 01.04.2022 aproximativ pe la orele 18.00, aflându-se pe teritoriul

școlii auto a Filialei Glodeni a IS CPS AN, situată în or. Glodeni str. M. Eminescu 2, în

stare de ebrietate alcoolică și nedeținând permis de conducere, fără permisiunea persoanei

responsabile sau unei alte terțe persoane din cadrul școlii auto, prin acces liber, s-a urcat

la volanul automobilului de model „Audi A4" cu n/î FA xxx, care era descuiat și parcat cu

cheile în mecanismul de pornire a motorului pe teritoriul școlii și l-a transportat pe

cunoscutul său Florean Eduard în satul Viișoara, raionul Glodeni, unde peste o perioadă

de timp a fost identificat, și solicitat de către directorul școlii auto Grijuc Vitalie, ca să-l

întoarcă automobilul înapoi pe teritoriul școlii, iar în timp ce se deplasa înapoi pe traseu

satul Viișoara - or. Glodeni, a fost întimpinat și stopat de către Grijuc Vitalie și alți

angajați ai școlii auto, care l-au înlăturat de la conducerea mijlocului de transport și au

solicitat la fața locului angajații poliției, care au sosit și au documentat cazul respectiv.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului Bețișor Constantin întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(1) Cod penal, după indicii

calificativi: răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bețișor Constantin să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art.1921 alin.(1) Cod penal și a-i stabili

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis; - art. 2641 alin. (4) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal de suspendat condiționat

executarea pedepsei aplicate față de inculpatul Bețișor Constantin, cu stabilirea

termenului de probă de 1 an.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat că la stabilirea pedepsei, prima

instanță nu a ținut cont de prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, de scopul pedepsei penale

întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea

faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana acesteia, că

a comis o infracțiune mai puțin gravă și ușoară, incorect stabilindu-i pedeapsa penală.

2

Totodată, partea acuzării reține că, potrivit art.84 alin.(3) Cod penal, legislatorul a

explicat modul de aplicare a pedepselor în cazul unui concurs de infracțiuni, și anume:

dacă pentru infracțiunile care intră în concurs sânt stabilite pedepse principale de diferite

categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87Cod penal și instanța de judecată nu

va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine

stătător. Din considerentele supra expuse, acuzarea a apreciat că, pedeapsa stabilită de

către prima instanță prin sentința este contrară legii și ilegală.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a invocat că, starea de fapt reținută și de

drept apreciată, coroborează cu probele administrate și examinate în ședința de judecată,

prima instanță just încadrând acțiunile inculpatului Bețișor Constantin în baza art.art.1921

alin.(1), 2641 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate motivele invocate de procuror în

apelul declarat, or, la emiterea sentinței de către prima instanță nu a fost comisă nici-o

eroare de fapt și de drept la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că, la

stabilirea pedepsei inculpatului Bețișor Constantin sub formă de 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, prima instanță a ținut cont pe deplin de prevederile

citate - criteriile generale de individualizare a pedepsei penale și în raport cu

circumstanțele concrete ale cauzei date și personalitatea inculpatului, care anterior a fost

în conflict cu legea, antecedentul penal fiind stins, numindu-i o pedeapsă echitabilă, în

strictă conformitate cu dispozițiile Pârții generale a Codului penal. Astfel, ținând cont de

circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunilor comise, care potrivit art.16 Cod penal, fac

parte din categoria celor ușoare și mai puțin grave, personalitatea inculpatului, care

anterior nu a fost în conflict cu Legea, fiind tras pentru prima dată la răspundere penală,

la locul de trai se caracterizează pozitiv, instanța de apel a conchis că, prima instanță

justificat a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului Bețișor Constantin

este posibilă fără izolarea acestuia de societate, întemeiat aplicându-i inculpatului

pedeapsa sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar temeiuri

pentru agravarea acesteia la caz nu s-au constatat.

În sensul celor menționate, instanța de apel a respins cerințele apelului declarat de

procuror, privind agravarea pedepsei stabilite de către prima instanță în privința

inculpatului Bețișor Constantin. Instanța de apel a considerat că, prima instanță a efectuat

o analiză amplă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, respectiv,

circumstanțe care să denote oportunitatea agravării pedepsei nu a constatat.

De asemenea, reiterând prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, sa evidențiat că,

potrivit art.16 Cod penal, infracțiunile comise fac parte din categoria celor ușoare și mai

puțin grave, iar prima instanță întemeiat a considerat oportun de a stabili inculpatului

pedeapsa definitivă prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, lipsind

impedimente legale în acest sens, legiuitorul oferind această oportunitate în mod expres.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, în situația în care nu a dispus de

alte circumstanțe decât de cele stabilite de prima instanță, nu este în drept de a aplica

inculpatului o pedeapsă mai gravă decât cea numită de prima instanță în lipsa unor motive

clare și legale pe care se întemeiază soluția, starea de fapt și de drept în instanța de apel

rămânând aceeași care a fost stabilită de prima instanță.

3

contestă cu recurs ordinar hotărârile instanțelor ierarhic inferioare și solicită casarea

parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei și cumulării acestora, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor, acuzarea consideră că, sentința Judecătoriei Drochia, sediul

Glodeni din 26.05.2022 prin care a absorbit pedeapsa mai ușoară de pedeapsa mai aspră,

stabilindu-i lui Bețișor Constantin pedeapsa definitivă sub formă de 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, precum și decizia instanței de apel, prin care a fost

menținută sentința este neîntemeiată și ilegală.

Procurorul conchide că, atât prima instanță cât și instanța de apel incorect și-au

întemeiat soluția doar în baza prevederilor art.84 alin.(1) Cod penal, care prevede că „în

cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor

infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră", neluând cont și de prevederile

aceluiași articol - de la alin.(3) Cod penal, precum și prevederile art.87 Cod penal.

În acest sens, partea acuzării evidențiază că, conform prevederilor art.84 alin.(3)

Cod penal, „dacă pentru infracțiunile care intră în concurs sânt stabilite pedepse

principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87 Cod penal și

instanța de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele

se execută de sine stătător."

În final, procurorul concluzionează că, la art.84 alin.(3) Cod penal, legiuitorul a

explicat modul de cumulare a pedepselor în cazul unui concurs de infracțiuni, precum și

executarea acestora.

invocate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează

a fi admis, din considerentele ce succed.

În speță se constată că, recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă fapta întrunești elementele infracțiunii, dacă normele de drept

procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În același context, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

4

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă

motiv de casare.

Analizând decizia instanței de apel, prin prisma prevederilor art.414 Cod de

procedură penală, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin de aceste cerințe și

a comis următoarele erori de drept.

Astfel, completul de judecată menționează că drept temeiuri pentru declararea

recursului, procurorul a indicat prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Criticele recurentului se axează pe ideea că, instanțele de fond la capitolul stabilirii

pedepsei penale eronat au aplicat prevederile art.84 Cod penal – cumularea pedepselor

principale de diferite categorii.

Cu referire la cele ce preced, completul de judecată consideră că, instanțele de fond

greșit și-au motivat soluția privind stabilirea pedepsei în privința inculpatului Bețișor

Constantin și nu au pătruns în esența problemei de drept enunțată, eronat interpretând

dispozițiile art.84 alin.(1) și (3) Cod penal.

Discordanța între cele reținute de instanțele de fond în motivarea soluției și

dispozitivul hotărârilor, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei soluții greșite în privința stabilirii pedepsei.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de

lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire

la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să constate dacă

s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili

acestuia.

Pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă

să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale,

prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană.

Completul de judecată remarcă aici că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

5

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei nu au fost

valorificate întocmai de către instanțele de fond.

Instanța de recurs reiterează prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, ,, … În cazul în

care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni

ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea

pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră.”

Totodată, completul de judecată evidențiază că, este o condiție prevăzută expres în

art.84 alin.(3) Cod penal, ,,Dacă pentru infracțiunile care intră în concurs sânt stabilite

pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87 Cod

penal și instanța de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către

alta, ele se execută de sine stătător.

Astfel, în cazul în care legiuitorul a stabilit necesitatea identificării unor temeiuri

suplimentare pentru absorbirea unei pedepse de către alta, instanțele ierarhic inferioare

aveau obligația de a argumenta în temeiul căror circumstanțe au considerat posibil a

cumula pedepsele stabilite prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră.

Or, reieșind din textul hotărârilor instanțelor de fond, nu se regăsesc temeiurile și

argumentele în baza cărora instanțele au conchis anume asupra cumulării prin absorbirea

unei pedepse de către alta, dar nu s-a dispus executarea pedepselor de sine stătător.

Suplimentar, instanța de recurs constată că, instanța de apel nu a reacționat în

modul prevăzut de lege asupra erorilor comise de prima instanță, repetându-le întocmai.

Astfel, deși sentința a fost contestată cu apel de către procuror care a invocat dezacordul

cu soluția primei instanțe în partea interpretării și aplicării art.84 Cod penal, instanța de

apel nu a pătruns în esența argumentelor formulate, trecând asupra acestora în mod

superficial, fără a se pronunța în această parte.

Așadar, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra

motivelor decisive invocate de apelanți, prin prisma criticilor invocate de părți, care în

viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

În acest sens, completul de judecată tine să sublinieze că motivarea hotărârii

judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe de o parte, este

indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe

de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului,

furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent oricărui

act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză

științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor

administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic

care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85). În afară de aceasta,

motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea transparentei justiției și

existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Din circumstanțele expuse, completul de judecată conchide că, instanța de apel

deficitar și-a motivat soluția, încălcând prevederile art.art.414, 417-418 Cod de procedură

penală, prin ce s-au comis erorile de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod

6

de procedură penală „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să tina seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate,

cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile în decizia sa, ținând cont de motivele expuse în pct.6 al prezentei decizii.

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Pascari Inga, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11

octombrie 2022, în latura penală în partea stabilirii pedepsei definitive, în cauza penală în

privința lui Bețișor Constantin xxx și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest se menține decizia atacată.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Parfeni Oxana

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-12-16
0,96
1ra-1635/2021 — art. 179 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-1635/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 10 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurcan Anatolie, C
CSJ 2021-05-20
0,95
1ra-755/21 — art.187 al.2 lt.b, f, CP
Dosarul nr.1ra-755/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 07 aprilie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Toma Nadejd
CSJ 2021-11-18
0,95
1ra-920/21 — art.349 al.1/1 CP
Dosarul nr.1ra-920/2021 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 12 octombrie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte - Toma Nadejda, Judecători - Țurcan Anatolie,
CSJ 2022-08-04
0,95
1ra-31/22 — art. 276 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-31/22 1-20154109-01-1ra-05012022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 13 iunie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Diaconu Iurie, Judecător
CSJ 2023-10-11
0,95
1ra-235/2023 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 217 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-235/2023 1-20020735-01-1ra-06022023 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 11 octombrie 2023 mun. Chișinău Curtea Supremă de Justiție Completul de judecată în componența: Președinte – Ţurcan Anatolie, Judecători – Daguța S
Sursă