1ra-920/21 — art.349 al.1/1 CP

1ra-920/21 — art.349 al.1/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-920/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena, Guzun Ion

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, în cauza penală în

privința lui

Bejenari Eduard xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxx

și

Bejenari Diomid xxxxx născut la xxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.06.2020 – 21.08.2020;

Instanța de apel: 09.10.2020 – 10.11.2020;

Instanța de recurs: 05.02.2021 – 12.10.2021.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Bejenari Eduard xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.349 alin.(11) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore.

Bejenari Diomid xxxxx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.349 alin.(11) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Bejenari Eduard și Bejenari Diomid în

beneficiul statului suma de 832 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

Eduard și Bejenari Diomid au săvârșit infracțiunea de aplicare a violenței nepericuloase

pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării

activității ei de serviciu, în următoarele circumstanțe:

La data de 18.05.2020 în jurul orelor 08:30 – 09:00, fiind împreună, ambii în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se pe un drum local din marginea or. Sângerei, în timp ce

colaboratorii de poliție a IP Sângerei Petrov Vasile și Cotos Mihail îndeplinindu-și

atribuțiile sale de serviciu, în scopul curmării acțiunilor ilegale de conducere

neregulamentară a mijlocului de transport de către Lupușor Petru xxxxx și documentarea

acestui caz, precum și curmarea acțiunilor de tulburare a ordinii publice de către Bejenari

Diomid și Bejenari Eduard, în scopul sistării activității de serviciu a polițiștilor, s-au

adresat cu cuvinte necenzurate în adresa ultimilor, amenințându-i cu răfuială fizică și cu

moartea, inclusiv a membrilor de familie a acestora, în același timp aplicând violență

nepericuloasă pentru viață sau sănătatea colaboratorilor de poliție, manifestată prin

aplicarea loviturilor cu pumnii pe diferite părți ale corpului, prin ce au cauzat părților

vătămate următoarele leziuni corporale: - lui Cotos Mihail xxxxx edem moderat a

țesuturilor moi degetul 2 mâna stângă, degetul 3 mâna dreaptă, edem, echimoză articulația

genunchiului stâng, care au condiționat o dereglare a sănătății de scurtă durată și care

potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202028P0179 din 18.05.2020, se califică drept

leziuni corporale ușoare. - lui Petrov Vasile xxxx echimoze a gâtului bilateral, excoriația

degetului 3 mâna stângă, care potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202028P0178 din

18.05.2020, se califică drept leziuni corporale neînsemnate.

Astfel, prin acțiunile sale Bejenari Diomid și Bejenari Eduard au săvârșit infracțiunea

prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal - aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu

ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența, aplicate împotriva

persoanei care își îndeplinește datoria obștească în legătură cu participarea acestei

persoane la prevenirea ori curmarea unui infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

procurorul, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Bejenari Eduard și Bejenari Diomid să fie recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare pe termen de câte 1 an pentru fiecare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că pedeapsa aplicată față de

inculpații Bejenari Eduard și Bejenari Diomid este prea blândă și vădit neproporțională

faptelor comise cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute

de art.75 Cod penal.

Instanța de fond nu a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise, care

se referă la categoria infracțiunilor contra autorităților publice și securității de stat,

îndeosebi faptul că, prin acțiunile sale aceștia au atentat la viața persoanelor cu funcții de

răspundere, care la acel moment își îndeplineau datoria obștească în legătură cu

2

participarea lor la curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, comise de către

inculpați.

La fel a indicat că, de către instanță nu au fost constatate careva circumstanțe, care ar

permite de a considera că pedeapsa aplicată inculpatului Bejenari Eduard este suficientă,

ca acesta să se corecteze, mai mult ca atât ultimul a fost anterior condamnat la o pedeapsă

sub formă de amendă, însă nu a mers pe calea corectării și din nou a comis o altă

infracțiune intenționată.

declarat a fost respins, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate

corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra

vinovăției inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal - aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu

ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența, aplicate împotriva

persoanei care își îndeplinește datoria obștească în legătură cu participarea acestei

persoane la prevenirea ori curmarea unui infracțiuni sau a unei fapte antisociale.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță întemeiat a pus la baza sentinței de

condamnare a inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid declarațiile martorilor

Lupușor Petru, Banaru Mihail și părților vătămate Petrov Vasile și Cotos Mihail precum și

probele scrise ale cauzei penale: plângerea părților vătămate Petrov Vasile și Cotos Mihail

din 18.05.2020(f.d.5-6); raportul privind recepționarea apelului telefonic din 18.05.2020

(f.d.7); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18.05.2020 (f.d.8-13); procesul-

verbal cu privire la contravenție în privința lui Lupușor Petru din 18.05.2020 (f.d.15-16);

mijlocul material de probă ce constituie tichetul „Drager” în privința lui Bejenari Eduard

din 18.05.2020, recunoscut prin ordonanța OUP din 18.05.2020 și examinarea acestuia

(f.d.23- 25); mijlocul material de probă ce constituie tichetul „Drager” în privința lui

Bejenari Diomid din 18.05.2020, recunoscut prin ordonanța OUP din 18.05.2020 și

examinarea acestuia (f.d.26- 28); raportul de expertiză judiciară nr. 202028P0179 din

18.05.2020 din care rezultă că la Cotos Mihail s-au constatat leziuni ușoare (f.d.45-46);

raportul de expertiză judiciară nr.202028P0178 din 18.05.2020, din care rezultă că la

Petrov Vasile s-au constatat leziuni neînsemnate. (f.d.56-57).

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut că inculpații au recunoscut

vina și au solicitat examinarea cauzei conform procedurii simplificate, fapt ce în

corespundere cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod procedură penală determină micșorarea

limitelor sancțiunii legilor aplicate.

Instanța a mai reținut, că potrivit cazierului penal, inculpatul Bejenari Eduard a fost

supus răspunderii penale, însă antecedentul este stins (f.d.90), la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află (f.d.96; 98), circumstanțe atenuante precum și circumstanțe

3

agravante instanța de judecată nu a stabilit.

Cu referire la personalitatea inculpatului Bejenari Diomid, instanța de apel a reținut

că din cazierul penal rezultă că inculpatul nu a fost supus răspunderii penale (f.d.128); la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.123; 125), drept circumstanțe

atenuante instanța de judecată a stabilit săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni

ușoare, iar circumstanțe agravante instanța de judecată nu a stabilit.

Instanța de apel a menționat că pedeapsa sub formă de închisoare cu executare reală,

solicitată de către acuzatorul de stat spre aplicare inculpaților ar fi una prea aspră și

inechitabilă. Iar pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

stabilită inculpaților, este în coraport cu gravitatea infracțiunilor comise – infracțiuni mai

puțin grave, cu personalitatea inculpatului Bejenari Eduard – care are antecedente penale

stinse, inculpatului Bejenari Diomid – care pentru prima dată este atras la răspunderea

penală, se caracterizează satisfăcător, aceștia nu se află la evidența medicilor narcolog și

psihiatru; de atitudinea inculpaților față de faptele comise și față de procesul desfășurat în

privința acestora – s-au căit, au manifestat regret profund în legătură cu cele săvârșite.

Cuantumul pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un

termen de 150 ore, stabilit inculpaților, a fost apreciat rezultând inclusiv și din

recunoașterea de către aceștia a vinovăției în comiterea faptelor imputate, exprimată prin

solicitarea judecării cauzei conform procedurii simplificate (în baza probelor administrate

la etapa urmăririi penale), fapt care în temeiul art.3641 alin.(8) Cod procedură penală a

determinat micșorarea esențială a limitelor sancțiunii legilor aplicate.

Respectiv, instanța de apel a considerat, că pentru faptele comise, inculpaților

Bejenari Eduard și Bejenari Diomid le-a fost aplicată o pedeapsă aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea acestora, la formarea unei

atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și principiile morale, pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității reprezintă pedeapsa echitabilă și este una

proporțională împrejurărilor constatate, partea apărării în prima instanță insistând asupra

aplicării muncii neremunerate, inculpații fiind de acord să ispășească respectiva categorie

de pedeapsă.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid, și

dispunerea rejudecării cauzei în această parte în aceeași instanță de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, procurorul menționează că instanța de fond și cea de apel nu

au ținut cont, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale stabilite de Cod

penal, în special de gradul de pericol social al infracțiunii comise, care se referă la

categoria infracțiunilor contra autorităților publice și securității de stat, îndeosebi la faptul

că, prin acțiunile sale, inculpații, au atentat la viață persoanelor cu funcții de răspundere,

care la acel moment își îndeplineau datoria obștească în legătură cu participarea lor la

curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, comise de către inculpați.

De către instanță nu au fost constatate careva circumstanțe care ar permite de a

4

considera că pedeapsa aplicată inculpatului Bejenari Eduard, este suficientă, ca acesta să se

corecteze, mai mult ca atât ultimul a fost anterior condamnat la o pedeapsă sub formă de

amendă, însă, nu a mers pe calea corectării și din nou a comis o altă infracțiune

intenționată.

Aplicând inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid o pedeapsă mai blândă,

pentru comiterea infracțiunii cu un grad prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal

și anume prevenirea de noi infracțiunii de către inculpați, precum și de către alte persoane.

Recurentul, consideră că instanța în motivarea sentinței și la aprecierea măsurii de

pedeapsă, nu a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal care pune în sarcina instanței de a

lua în considerație caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, iar

aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată nu va fi una eficientă, ci din

contra în mod tacit v-a favoriza condamnații să comită fapte analogice pe viitor.

Totodată, prin menținerea în vigoare a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, agenții statului, în persoana polițiștilor nu se vor simți protejați de stat

în măsura necesară pentru ca astfel de fapte ilegale să nu se mai repete.

și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta este pasibil admiterii, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei

hotărâri neîntemeiate, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de instanțele de grad

inferior de jurisdicție trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea precum și de a constata motivele clare care au

dus la emiterea unei soluției contestate. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă motiv de casare.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, se atestă că acesta a indicat în

5

calitate de temeiuri pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aceste

aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului procurorului, nu a respectat

întru totul prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

comițând erori de drept care au afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se incidența

temeiurilor de casare invocate de către partea acuzării.

Analizând decizia instanței de apel sub aspectul poziției și motivării soluției de

respingere a apelului procurorului, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel a

interpretat eronat unele prevederi ale legii penale ce țin de individualizarea pedepsei

penale, în acest sens urmând a fi expuse următoarele raționamente.

Conform prevederilor art.art.414 - 417 Cod de procedură penală, instanța de apel,

urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de drept, printre care: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, ori

civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

După cum se constată la caz, prin sentința primei instanțe, cu aplicarea prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, Bejenari Eduard și Bejenari Diomid au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.349 alin.(11) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore. În

argumentarea aplicării pedepsei respective, prima instanță a menționat că scopul educativ

și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința inculpaților Bejenari

Eduard și Bejenari Diomid va fi echitabilă faptelor comise.

După care, prima instanță, argumentând soluția de aplicarea a pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în privința inculpaților, a specificat că

inculpatul Bejenari Eduard nu se află pentru prima dată pe banca de acuzare, potrivit

cazierului judiciar fiind anterior condamnat, iar antecedentul penal este stins, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, iar Bejenari Diomid pentru prima dată este atras

la răspunderea penală, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, drept

circumstanțe atenuante instanța de judecată a stabilit săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare, iar circumstanțe agravante instanța nu a stabilit.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror, instanța de apel, fără

6

a pătrunde în esența argumentelor invocate în apel, le-a respins prin câteva fraze de ordin

general, considerând că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

Analizând motivele care au fundamentat soluția nominalizată, Colegiul penal lărgit

constată, că instanța de apel a preluat în mod automat concluziile primei instanțe referitor

la individualizarea pedepsei penale, și anume că „ (…) instanța de fond la aplicarea

pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art.16 alin. (3) Cod

penal, se califică ca infracțiune mai puțin gravă, de atitudinea acestora, de personalitatea

inculpatului Bejenari Eduard – care are antecedente penale stinse, inculpatului Bejenari

Diomid - care pentru prima dată este atras la răspunderea penală, se caracterizează

satisfăcător, aceștia nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, de atitudinea

inculpaților față de faptele comise și față de procesul desfășurat în privința acestora, s-au

căit, au manifestat regret profund în legătură cu cele săvârșite”, limitându-se doar la

enumerarea circumstanțelor constatate, fără a aprecia la modul cuvenit pericolul social al

infracțiunii comise.

Având în vedere considerentele evidențiate, instanța de recurs este de opinia că

argumentele invocate în apelul declarat nu au fost evaluate de către instanța de apel printr-

o motivare corespunzătoare, conform prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

În acest context, instanță de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75 Cod

penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de

lege de care este obligată să se conducă instanță de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și

a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanță de judecată urmează să constate dacă s-

au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l supune pe inculpat

răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care urmează a i se stabili

acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Colegiul penal lărgit remarcă aici că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza

penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în

art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în

articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în

7

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta

a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în

afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui

vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială

sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până

sau după săvârșirea infracțiunii.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanță de apel, se constată că la stabilirea și

aplicarea pedepsei în privința inculpaților, instanță de apel nu a ținut cont de prevederile

art.75 Cod penal, care pune în sarcina instanței de a lua în considerație caracterul și gradul

de pericol social al infracțiunii săvârșite, or aplicând inculpaților Bejenari Eduard și

Bejenari Diomid o pedeapsă mai blândă, pentru comiterea infracțiunii cu un grad

prejudiciabil sporit, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea de noi infracțiuni

de către inculpați, precum și de către alte persoane.

Deși, instanța de apel a reținut că, inculpatul Bejenari Eduard anterior a fost supus

răspunderii penale, iar antecedentul este stins, iar această circumstanță nu poate fi

determinantă la individualizarea pedepsei, totuși instanță urma să dea apreciere faptului că

anterior inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni în stare de ebrietate

produsă de consumul abuziv de alcool, iar infracțiunea de săvârșirea căreia a fost

recunoscut vinovat în cazul dedus judecății, de asemenea a fost comisă de ultimul în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat și la aplicarea pedepsei urma să țină cont că o

pedeapsă neprivativă de libertate nu a fost în stare să asigure disciplinarea inculpatului în

spiritul respectării ordinii de drept.

Or, stabilind pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, îndreptată împotriva

autorităților publice și a securității de stat, urma a fi apreciat faptul dacă va fi atins scopul

principal și anume prevenirea de comiterea unor noi infracțiuni de către inculpați, cât și de

alte persoane, precum și restabilirea echității sociale.

Ca urmare, Colegiul penal lărgit consideră că instanțele de fond prematur și incorect

au aplicat inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității având în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante cât și personalitatea acestora, fără a motiva soluția de individualizare a pedepsei

penale în privința inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid și fără a pătrunde în

esența problemei de fapt și de drept. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate în privința

aplicării pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Având în vedere circumstanțele enumerate, Colegiul penal lărgit consideră

concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpaților

Bejenari Eduard și Bejenari Diomid, pripite și neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța discutată

și-a găsit confirmare temeiurile prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură

8

penală, „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale”, ceea ce duce la casarea

parțială a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

La o nouă rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate și să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, ținând cont de

motivele expuse în pct.6 din prezenta decizie.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui Bejenari Eduard

xxxxx și Bejenari Diomid xxxxx, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și dispune

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 18 noiembrie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

9