1ra-282/23 — art. 349 al. 1-1 CP

1ra-282/23 — art. 349 al. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-282/23

1-20069511-01-1ra-14022023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte - Sergiu Daguța

Judecători - Boris Talpă, Ghenadie Eremciuc

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare declarate de către avocatul Chiriac Stela în numele

inculpatului Bejenari Eduard și în numele inculpatului Bejenari Diomid, împotriva

deciziei din 30 august 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, în cauza penală

de învinuire a lui

Bejenari Eduard XXXXX, născut la XXXXX,

Bejenari Diomid XXXXX, născut la XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3491 alin.(11) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 27.06.2020 - 21.08.2020;

instanța de apel: 09.10.2020 - 10.11.2020;

instanța de recurs: 05.02.2021 - 12.10.2021;

instanța de apel: 26.11.2021 - 11.10.2022;

instanța de recurs: 14.02.2023 - 05.07.2023.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursurile ordinare, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Eduard și Bejenari Diomid au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, și în baza acestei Legi cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, au fost condamnați la pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 (una sută cincizeci) ore

pentru fiecare.

S-a încasat în mod solidar de la Bejenari Eduard și Bejenari Diomid în beneficiul

statului suma de 832 (opt sute treizeci și doi) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1

Bejenari Eduard și Bejenari Diomid la data de 18.05.2020, în jurul orelor 08:30 –

09:00, fiind ambii în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se pe un drum local din

marginea or. Sângerei, în timp ce colaboratorii de poliție a IP Sângerei Petrov și Cotos

Mihail îndeplinindu-și atribuțiile sale de serviciu, în scopul curmării acțiunilor ilegale

de conducere neregulamentară a mijlocului de transport de către Lupușor Petru și

documentarea acestui caz, precum și curmarea acțiunilor de tulburare a ordinii publice

de către Bejenari Diomid și Bejenari Eduard, în scopul sistării activității de serviciu a

polițiștilor, s-au adresat cu cuvinte necenzurate în adresa ultimilor, amenințându-i cu

răfuială fizică și cu moartea, inclusiv a membrilor de familie a acestora, în același timp

aplicând violență nepericuloasă pentru viață sau sănătatea colaboratorilor de poliție,

manifestată prin aplicarea loviturilor cu pumnii pe diferite părți ale corpului, prin ce au

cauzat părților vătămate următoarele leziuni corporale:

- lui Cotos Mihail: edem moderat a țesuturilor moi degetul doi mâna stângă,

degetul trei mâna dreaptă, edem, echimoză articulația genunchiului stâng, care au

condiționat o dereglare a sănătății de scurtă durată și care potrivit raportului de

expertiză judiciară nr.202028P0179 din 18.05.2020, se califică drept leziuni corporale

ușoare.

- lui Petrov Vasile Mihail: echimoze a gâtului bilateral, excoriația degetului trei

mâna stângă, care potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202028P0178 din

18.05.2020, se califică drept leziuni corporale neînsemnate.

Astfel, acțiunile inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid au fost încadrate

juridic în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, după semnele calificative – ”aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în

interesul celui care aplică violența, aplicate împotriva persoanei care își îndeplinește

datoria obștească în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori

curmarea unui infracțiuni sau a unei fapte antisociale”.

solicitat, casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Bejenari Eduard și Bejenari Diomid să fie recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă

de închisoare pe termen de câte 1 (unu) an pentru fiecare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că, pedeapsa aplicată față de

inculpați este prea blândă și vădit neproporțională faptelor comise, cu abatere de la

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal.

Acuzatorul a susținut că prima instanță nu a ținut cont de gradul de pericol social

al infracțiunii comise, care face parte din categoria infracțiunilor contra autorităților

publice și securității de stat, susținând că prin fapta comisă aceștia au atentat la viața

persoanelor cu funcții de răspundere, care la acel moment își îndeplineau datoria

obștească în legătură cu participarea lor la curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte

antisociale comise de către inculpați.

La fel a indicat că, de către prima instanță nu au fost constatate careva

circumstanțe care ar concluziona că pedeapsa aplicată inculpaților este suficientă

2

pentru corectare a comportamentului. Mai mult ca atât Bejenari Eduard a fost anterior

condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă, însă nu a mers pe calea corijării, din

nou a comis o altă infracțiune intenționată.

apelul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei

în prima instanță a avut loc în baza prevederilor art.3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, astfel că

prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpaților Bejenari Eduard și

Bejenari Diomid în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal

după semnele calificative – ”aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau

sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de

serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violența, aplicate

împotriva persoanei care își îndeplinește datoria obștească în legătură cu participarea

acestei persoane la prevenirea ori curmarea unui infracțiuni sau a unei fapte

antisociale”.

Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut că inculpații au

recunoscut vina și au solicitat examinarea cauzei conform procedurii simplificate, fapt

ce în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a

determinat micșorarea limitelor sancțiunii legilor aplicate.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei penale a respectat prevederilor art., art. 61, 75 Cod penal, și i-a

aplicat inculpaților pedepse echitabile și proporționale faptei comise.

Cu referire la personalitatea inculpatului Bejenari Eduard, instanța de apel a

motivat că potrivit cazierului penal, inculpatul Bejenari Eduard a fost supus

răspunderii penale, însă antecedentul este stins (f.d.90), la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află (f.d.96; 98), circumstanțe atenuante precum și circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

Ce ține de personalitatea inculpatului Bejenari Diomid, instanța de apel a reținut

că din cazierul penal rezultă că inculpatul nu a fost supus răspunderii penale (f.d.128),

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află (f.d.123; 125), drept circumstanțe

atenuante s-a stabilit săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, iar careva

circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a considerat că pedeapsa sub formă de închisoare cu

executare reală solicitată de către acuzatorul, ar fi una prea aspră și inechitabilă. Or,

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității stabilită inculpaților

este în coraport cu gravitatea infracțiunii comise – care este o infracțiune mai puțin

gravă, cu personalitatea inculpatului Bejenari Eduard – care are antecedente penale

stinse, și a inculpatului Bejenari Diomid – care pentru prima dată este atras la

răspunderea penală, se caracterizează satisfăcător, ambii nu se află la evidența

medicului narcolog și psihiatru; atitudinea acestora față de faptele comise și de

procesul penal desfășurat în privința acestora – s-au căit sincer, ambii au manifestat

regret profund în legătură cu cele săvârșite.

3

Cu referire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților de 150 ore muncă

neremunerată în folosul comunității pentru fiecare, instanța de apel a relevat că a fost

apreciată acest cuantum rezultând inclusiv și din recunoașterea de către aceștia a

vinovăției în comiterea faptelor imputate, exprimată prin solicitarea judecării cauzei

conform procedurii simplificate în baza art.3641 alin. (8) Cod procedură penală, ce a

determinat micșorarea esențială a limitelor sancțiunii legilor aplicate.

Respectiv, instanța de apel a considerat că pentru faptele comise, inculpaților

Bejenari Eduard și Bejenari Diomid le-a fost aplicată o pedeapsă în limitele Legii și

aptă să conducă la realizarea scopurilor pedepsei și care va contribui la reeducarea

acestora, la formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și

principiile morale, fiind o pedeapsă echitabilă și proporțională împrejurărilor

constatate, partea apărării în prima instanță insistând asupra aplicării muncii

neremunerate, inculpații fiind de acord să ispășească respectiva categorie de pedeapsă.

La caz, instanța de apel a indicat că prima instanță a apreciat corespunzător

circumstanțele reale și personale ale inculpaților și a stabilit pedepse echitabile și

proporțională faptelor comise.

Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, a declarat recurs ordinar,

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari

Diomid, și dispunerea rejudecării cauzei în această parte în aceeași instanță de apel în

alt complet de judecată.

5.1. În argumentarea recursului ordinar a susținut că, prima instanță și instanța de

apel nu au ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale

prevăzute de Codul penal, în special de gradul de pericol social al infracțiunii comise,

care face parte din categoria infracțiunilor contra autorităților publice și securității de

stat, prin acțiunile lor inculpații au atentat la viață persoanelor cu funcții de

răspundere, care la acel moment își îndeplineau datoria obștească în legătură cu

participarea lor la curmarea unei infracțiuni, a unei fapte antisociale comise de către

inculpați.

Consideră că de către instanța de apel nu au fost constatate careva circumstanțe

care ar permite menținerea pedepselor aplicate inculpaților, susține că pedeapsa

aplicată inculpatului Bejenari Eduard, nu este suficientă ca acesta să se corecteze,

ultimul anterior a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă, însă, nu a mers

pe calea corectării și din nou a comis o altă infracțiune intenționată.

A invocat că aplicând inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid pedepse

blânde pentru comiterea infracțiunii cu un grad prejudiciabil sporit, nu se va atinge

scopul principal și anume prevenirea de noi infracțiunii de către inculpați, precum și de

către alte persoane.

Recurentul consideră că la aplicarea pedepsei, nu a fost ținut cont de prevederile

art.75 Cod penal, care pune în sarcina instanței de a lua în considerație caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel, susține că aplicarea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată nu va fi una eficientă, dar în mod tacit v-a

favoriza condamnații să comită fapte analogice pe viitor.

4

Totodată, prin menținerea în vigoare a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, agenții statului, în persoana polițiștilor nu se vor

simți protejați de stat în măsura necesară pentru ca astfel de fapte ilegale să nu se mai

repete.

de Justiție, a fost admis recursul înaintat, a fost casat parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 10 noiembrie 2020, în cauza penală în privința lui Bejenari

Eduard și Bejenari Diomid, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și a dispus

rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a indicat că:

La examinarea apelului procurorului, instanța de apel nu a respectat întru totul

prevederile art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

comițând erori de drept care au afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se incidența

temeiurilor de casare invocate de către partea acuzării.

Instanța de apel a interpretat eronat unele prevederi ale legii penale ce țin de

individualizarea pedepsei penale, în acest sens urmând a fi expuse următoarele

raționamente.

Instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt, și chestiunile de

drept, printre care: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi

constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea primei instanțe

urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

În argumentarea aplicării pedepsei respective, prima instanță a menționat că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința

inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid va fi echitabilă faptelor comise.

După care, prima instanță, argumentând soluția de aplicarea a pedepsei sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității în privința inculpaților, a specificat că

inculpatul Bejenari Eduard nu se află pentru prima dată pe banca de acuzare, și care

potrivit cazierului judiciar anterior a fost condamnat, iar antecedentul penal este stins,

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, iar Bejenari Diomid anterior nu

a fost atras la răspunderea penală, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, drept circumstanțe atenuante a stabilit, săvârșirea pentru prima dată a unei

infracțiuni ușoare, iar careva circumstanțe agravante nu a stabilit.

Instanța de apel, fără a pătrunde în esența argumentelor invocate în apel, le-a

respins prin câteva fraze de ordin general, considerând că soluția primei instanțe este

legală și întemeiată. Instanța de apel a preluat în mod automat concluziile primei

instanțe referitor la individualizarea pedepsei penale, limitându-se doar la enumerarea

circumstanțelor constatate, fără a aprecia la modul cuvenit pericolul social al

infracțiunii comise.

Instanța de recurs a menționat că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină când soluționează cauza penală și când alege

categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.,art.62-71 Cod

5

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv

al Părții speciale a Codului penal.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Bejenari Eduard anterior a fost supus

răspunderii penale, antecedentul este stins, însă această circumstanță nu poate fi

determinantă la individualizarea pedepsei, totuși instanță urma să dea apreciere

faptului că anterior inculpatul Bejenari Eduard a fost condamnat pentru săvârșirea unei

infracțiuni în stare de ebrietate produsă de consumul abuziv de alcool, iar infracțiunea

de săvârșirea căreia a fost recunoscut vinovat în cazul dedus judecății este una

autorităților publice, de asemenea fapta a fost comisă de ultimul în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și la aplicarea pedepsei urma să țină cont că o pedeapsă

neprivativă de libertate nu ar fi în stare să asigure disciplinarea inculpaților în spiritul

respectării ordinii de drept.

Or, stabilind pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, îndreptată împotriva

autorităților publice și a securității de stat, urma a fi apreciat faptul dacă va fi atins

scopul principal și anume prevenirea de comiterea unor noi infracțiuni de către

inculpați, cât și de alte persoane, precum și restabilirea echității sociale.

Astfel, a considerat că instanțele de fond prematur și incorect au aplicat și

menținut inculpaților Bejenari Eduard și Bejenari Diomid pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, având în vedere personalitatea acestora,

fără a motiva soluția de individualizare a pedepsei penale în privința inculpaților

Bejenari Eduard și Bejenari Diomid și fără a pătrunde în esența problemei de fapt și de

drept. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al circumstanțelor

cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate în privința aplicării inculpaților a

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Instanța de recurs a concluzionat că în speța și-a găsit confirmare temeiurile

prevăzute în art.427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, „hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”, ceea ce a dus la casarea parțială a deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanța de apel, în alt

complet de judecată.

apelul procurorului a fost admis, s-a dispus casarea sentinței în latura pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bejenari Eduard XXXXX a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, și prin

prisma prevederilor art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost aplicată

pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, cu ispășire în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, Bejenari Diomid a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal, și prin prisma prevederilor art.3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, i-a fost aplicată pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare cu

ispășire în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul ispășirii pedepsei a fost dispus a fi calculat din 30.08.2022, dispunând

arestarea acestora imediat din sala de ședință.

6

În temeiul art.87 Cod penal, a fost inclus în termenul pedepsei aplicat lui Bejenari

Eduard Ivan și Bejenari Diomid XXXXX și ispășit de aceștia de 150 ore muncă

neremunerată, din calculul a 4 ore de muncă neremunerată pentru 1 zi închisoare ce

constituie 38 (treizeci și opt) zile de închisoare pentru fiecare.

Curții de Apel Bălți, este contestată cu recurs ordinar de către avocatul Chiriac Stela în

numele inculpatului Bejenari Diomid, invocând temeiurile de recurs prevăzute de art.

427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea totală a

deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Bălți, cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului înaintat a indicat că, prima instanță corect a aplicat

inculpatului Bejenari Diomid pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității,

având în vedere lipsa circumstanțelor agravante cât și personalitatea acestuia.

Susține că instanța de apel a ignorat unele aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate în privința aplicării pedepsei cu

închisoarea și nu a fost luat în considerație la individualizarea pedepsei faptul că

inculpatul Bejenari Diomid anterior nu a fost atras la răspundere penală sau

contravențională, este disciplinat și respectă ordinea de drept, este angajat în câmpul

muncii, potrivit certificatului eliberat de Biroul de probațiune Nord, inculpatul a

executat pedeapsa de 150 ore de muncă neremunerată, are familie și un copil minor la

întreținere.

Totodată, a menționat că fără ajutorul său familia nu se va descurca material,

deoarece are credite pe care le plătea de unul singur, soția fiind în concediu de îngrijire

a copilului.

8.1. Nefiind de acord cu deciziei din 30 august 2022 a Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți, a depus recurs avocatul Chiriac Stela în interesele lui Bejenari Eduard,

invocând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea totală a deciziei din 30 august 2022 a Curții de Apel

Bălți, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului înaintat în numele inculpatului Bejenari Eduard, a indicat

că, instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa, nu a luat în considerare faptul

că inculpatul Bejenari Eduard are antecedentul penal stins, este disciplinat respectă

ordinea de drept, este angajat în câmpul muncii, are doi copii minori de 2 ani la

întreținere. Are credite care urmează să le restituie de unul singur, deoarece soția sa

este în concediu de îngrijire a copiilor.

penală, procurorul a depus referință asupra recursurilor declarate, pledând pentru

inadmisibilitatea acestora ca vădit neîntemeiate.

raport cu materialele din dosarul penal, Colegiul penal concluzionează că acestea

urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

7

Din conținutul recursurilor se atestă invocarea temeiului prevăzut de art. 427 alin.

(1), pct. 10) Cod de procedură penală, ,,hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale."

Colegiu penal reține în speță că recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, criticile recurentului

fiind asupra aprecierii instanței de apel la individualizarea pedepselor penale aplicate

inculpaților.

Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

atestă că motivele și temeiurile din recursuri invocate de către apărătorul inculpaților,

nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept invocate.

Este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, recurentul menționează despre faptul că,

instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, or,

Colegiul penal analizând cele invocate constată că, instanța de apel și-a motivat

soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență prevederilor art., art. 6, 7, 61, 75, 76-77

Cod penal, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și a stabilit

sancțiuni conform articolului imputat acestora, ținând cont și de dispozițiile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală.

Conform alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului precum și de condițiile de viață ale

acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins, cu sau fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei

convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească

demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice

acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale.

Colegiul penal constată că, în prezenta cauza penală instanța de apel în mod

corect a individualizat pedepsele aplicate inculpaților, fiind respectate principiile

8

legalității, echității și proporționalității a pedepsei stabilite, iar argumentele

recurentului nu sunt întemeiate.

Astfel, Colegiul penal reține că la individualizarea pedepsei instanța de apel în

mod just a ținut cont de faptul că, Bejenari Eduard anterior a fost condamnat prin

sentința din 06.11.2018 a Judecătoriei Sângerei, în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la

pedeapsa cu amendă (f.d. 90-verso, vol. I), însă necătând la faptul că a executat

pedeapsa aplicată anterior, inculpatul Bejenari Eduard nu și-a făcut concluziile de

rigoare că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale, nu și-a organizat

modul său de viață în vederea respectării normelor de conviețuire în societate și a

prevederilor legii, și a comis cu intenție o altă infracțiune cu aplicarea violenței

îndreptată împotriva angajaților poliției aflați în exercitarea datoriei de serviciu, fapt ce

denotă că pedeapsa non-privativă de libertate nu va atinge scopul pedepsei și instanța

de apel corect a statuat că reeducarea și corectarea inculpatului poate avea loc doar

prin aplicarea unei pedepsei excepționale, la caz privative de libertate.

Totodată, just a fost individualizată pedeapsa aplicată inculpatului Bejenari

Diomid, or, potrivit cazierului contravențional (f.d.129, vol. I) se constată că ultimul

anterior a fost atras la răspundere contravențională de două ori, prima dată prin

procesul-verbal nr. MAI03-525415 la data de 23.10.2016 în baza art. 354 alin. (1) Cod

Contravențional (huliganismul nu prea grav) și în cea de a doua oară prin procesul-

verbal nr. MAI04-830860 la 17.03.2020, în baza art. 354 alin. (1) Cod

Contravențional, (huliganismul nu prea grav), fiind sancționat cu amendă în ambele

cazuri. Astfel, deși inculpatul Bejenari Diomid anterior nu a comis infracțiuni și nu a

fost judecat în plan penal, acesta a admis abateri de la respectarea legii cu privire la

conduita sa în societate, și ca rezultat la fel nu și-a schimbat comportamentul, și a

comis cu intenție o infracțiune cu aplicarea violenței îndreptată împotriva angajaților

poliției aflați în exercitarea datoriei de serviciu, fapt ce denotă că pedeapsa non-

privativă de libertate nu va atinge scopul pedepsei și instanța de apel corect a statuat că

reeducarea și corectarea inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepsei

excepționale, la caz privative de libertate.

Prin urmare, ținând cont de pericolul social al infracțiunii comise, de săvârșirea

infracțiunii în coparticipație de către persoanele care anterior au mai comis fapte

socialmente periculoase, Colegiul penal atestă că, pedeapsa privativă de libertate

aplicată de către instanța de apel, la rejudecarea cauzei, a fost corect individualizată.

Astfel, pedeapsa aplicată cu închisoare este prevăzută da sancțiunea legii penale

în temeiul căreia inculpații au fost trași la răspundere penală, cât și este echitabilă

pentru restabilirea echității sociale în raport cu violența aplicată asupra angajaților

poliției aflați în exercitarea datoriei de serviciu.

În acest context, Colegiul penal apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele

recurentului înaintate în numele inculpaților precum că, instanța de apel le-a aplicat

inculpaților cea mai aspră pedeapsă, considerând că corectarea inculpaților fiind

posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată. Or, instanța de

apel corect a aplicat pedeapsa cu închisoare, iar termenul pedepsei a fost stabilit pentru

un termen de 6 luni pentru fiecare inculpat în parte, mărimea acesteia încadrându-se în

limitele legale a sancțiunii noi, determinate prin aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală.

9

În acest sens, Colegiul penal menționează că la cererea admisă a inculpaților cu

privire la judecarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, cauza penală a fost examinată pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, ce prevede recunoașterea de către inculpați faptelor imputate prin

rechizitoriul, și aplicarea inculpaților pedepselor în limita sancțiunilor minime și

maxime din articolul imputat, reduse cu 1/3 în cazul pedepsei cu muncă neremunerată

și închisorii și cu 1/4 în cazul pedepsei cu amendă.

La caz, termenele pedepselor aplicate inculpaților cu închisoare sunt în limita

legală a sancțiunilor minime și maxime noi, determinate în conformitate cu prevederile

art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, ce corespunde criteriului proporționalității

și legalității a pedepsei și va atinge scopul pedepsei penale, ce ține de corectare și

reeducarea acestora, prevenirea comiterii de infracțiuni noi atât a inculpaților, cât și a

altor persoane. Mai mult ca atât, inculpaților le-a fost aplicate pedepse aproape de

limita minimă prevăzută de Lege.

Aplicarea pedepselor are la originea sa modalitatea și gravitatea infracțiunii

săvârșite, personalitatea inculpaților, comportamentul acestora până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorilor în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovații își apreciază fapta

social periculoasă, încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorilor, comportarea sinceră în cursul procesului, caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care prin acțiunile sale inculpatul a atentat la

securitatea și ordinea publică, aplicând violența fată de persoana cu funcție de

răspundere.

Circumstanțele respective denotă clar că, aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată sau o altă pedeapsă mai blândă, nu va duce la corectarea și reeducarea

inculpaților.

Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că, inculpații au comis o infracțiune

stipulată în Capitolul XVII din Codul penal – contra autorităților publice și a

securității de Stat, având un grad de pericol sporit.

Colegiul penal menționează că circumstanțele invocate de către apelant și anume:

antecedentul penal în privința lui Bejenari Eduard este stins, ambii inculpați au copii

minori la întreținere, întrețin material familiile, vârsta tânără a acestora, au fost luate în

considerație de către instanța de apel la individualizarea pedepsei penale și

determinarea termenului pedepsei penale.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat că scopul Legii penale prevăzut

de art. 61 Cod penal, poate fi realizat doar prin aplicarea pedepselor exclusive, prin

izolarea acestora de societate, deoarece faptele comise prezintă un pericol sporit pentru

cetățeni, iar pedeapsa stabilită va atinge scopul legii penale și va contribui la

corectarea, reeducarea acestora, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea inculpaților, cât și a altor persoane.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de apel în

latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la casarea acesteia.

Mai mult ca atât, decizia atacată a instanței de apel, este adoptată în corespundere

cu prevederile art. 436 Cod de procedură penală, fiind respectate cele indicate în

decizia din 12 octombrie 2021 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

prin care a fost admis recursul, a fost casată parțial decizia din 10 noiembrie 2020 a

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, în prezenta cauza penală, această fiind trimisă

la rejudecare, în partea stabilirii pedepsei.

Astfel, instanța de recurs notează și faptul că, din analiza deciziei recurate s-a

stabilit că argumentele indicate în recurs, în esență au fost abordare în decizia instanței

de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art., art. 414 alin.(1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

problemelor esențiale invocate în speță, cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral pornind de la

temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în

pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

În acest context, Colegiul penal conchide că pretinsele erori invocate în recurs nu

și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală, întemeiată și echitabilă, astfel

că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Chiriac Stela în

interesele inculpatului Bejenari Eduard și a inculpatului Bejenari Diomid, împotriva

deciziei din 30 august 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, în cauza penală

în privința lui Bejenari Eduard XXXXX și Bejenari Diomid XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 august 2023.

Președinte Sergiu Daguța

Judecători Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

11