1ra-861/23 — art. 190 al. 5 CP

1ra-861/23 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-861/23

1-16035541-01-1ra-30052023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența completului de judecată:

Președinte – Daguța Sergiu

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Talpă Boris,

Malanciuc Ion, Donos Aliona

Judecând fără citarea părților, recursul declarat de către avocatul Palade Rodica în

numele inculpatului Ganța Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 15 februarie 2023, în cauza penală în privința lui,

Ganța Alexandru xxxxx,

Termenii de examinare:

Prima instanță: 18.10.2016 – 28.06.2019;

Instanța de apel: 15.08.2019 – 26.01.2021;

Instanța de recurs: 08.04.2021 – 03.08.2021;

Instanța de apel: 05.10.2021 – 20.12.2021;

Instanța de recurs: 29.03.2022 – 13.06.2022;

Instanța de apel: 19.09.2022 – 15.02.2023;

Instanța de recurs: 30.05.2023 – 17.10.2023.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor din dosar, Completul de

judecată

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal și în

baza acestei Legi a fost condamnat la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul administrării

mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani.

Alexandru, într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală a lunii mai a anului

2012, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora,

aflându-se la domiciliu lui xxxxx, amplasat pe str. xxxxx, folosindu-se de faptul că

xxxxx. are încredere în el, inducând în eroare pe acesta prin prezentarea ultimului ca

adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și viclean, sub

pretextul că dorește să împrumute bani ce urmează de a fi investiți în afaceri, a dobândit

ilegal de la Babără V. bani în sumă de 50.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial a

1

BNM constituie 616.000 lei, pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate

Babără V. o daună în proporții deosebit de mari.

Tot el, într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală a lunii septembrie

2012, aflându-se în oficiul SRL ”Guldin Lux”, amplasat pe str. Ștefan cel Mare 37 din

mun. Bălți, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea

acestora, convingându-l pe xxxxx, inducând în eroare pe acesta prin prezentarea

ultimului ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și

viclean, precum că el își desfășoară activitatea în domeniul financiar, pe când în realitate

el nu desfășura această activitate, folosindu-se de faptul că xxxxx. are încredere în el, sub

pretextul schimbării valutei străine în valută națională, a dobândit ilegal de la xxxxx.

banii în sumă de 2300000 ruble rusești, ce conform cursului oficial a BNM constituie

907.000 lei, pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate xxxxx. o daună

în proporții deosebit de mari.

Tot el, la data de 04.10.2012, aflându-se pe str. 31 August, mun. Bălți, acționând

cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, folosindu-se de faptul

că xxxxx are încredere în el, prin relațiile de prietenie, pe care le aveau de o perioadă

îndelungată de timp, inducând în eroare pe acesta prin prezentarea ultimului ca

adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și viclean, sub

pretextul că dorește să împrumute bani ce urmează de a fi investiți în afaceri, a dobândit

de la Curicheru G. bani în sumă de 90.000 Euro, ce conform cursului oficial a BNM

constituie 1984000 lei, pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate

xxxxx. o daună în proporții deosebit de mari. În total în perioada de timp a lunilor mai –

octombrie 2012, Ganța Alexandru a dobândit ilicit bunurile altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sumă

totală de 3507000 lei.

Astfel, acțiunile lui Ganța Alexandru au fost încadrate juridic în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal, după indicii calificativi – ”ca escrocherie - adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv și viclean, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari”.

3.1. Avocata Uncu Natalia în numele inculpatului Ganța Alexandru, care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

În motivarea apelului, apelanta a invocat că, sentința este bazată pe presupuneri, pe

contradicții care nu au fost înlăturate în cadrul judecării cauzei, or, probele prezentate de

acuzare și cercetate în ședință de judecată nu sunt pertinente, concludente, utile, adică nu

dispun de calitățile necesare pentru a fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Instanța de fond nu a luat în considerație că inculpatul a intrat în posesia banilor

respectivi prin acțiuni absolute licite, neinterzise de lege, eliberând recipise părților

vătămate.

2

Între inculpat și părțile vătămate au existat raporturi juridice civile, bazate pe

recipisele de împrumut, fapt care exclude componența infracțiunii prevăzută de art. 190

alin. (5) Cod penal.

Or, conform art. 1, Protocolul adițional Nr. 4 la CtEDO „Nimeni nu poate fi privat

de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație

contractuală”.

Însușirea din avutul proprietarului prin escrocherie în cazul primirii cu împrumut a

mijloacelor bănești prin metoda înșelăciunii sau abuzului de încredere poate avea loc

doar cu condiția că la momentul obținerii banilor, făptuitorul era conștient că nu dorește

restituirea lor.

Astfel, din materialele cauzei a rezultat că părțile vătămate cunoșteau starea

lucrurilor și starea materială a inculpatului, care a și fost motivul împrumuturilor bănești,

ceea ce impunea un anumit risc de pierdere a finanțelor în caz de eșec al afacerii sale, dat

fiind că activitatea de întreprinzător reprezintă în sine un factor de risc real. Părțile

vătămate au primit profit de pe urma afacerii inculpatului. Prin urmare inculpatul își

onora obligațiunile sale și achita profit părților vătămate.

Prin urmare, în acțiunile inculpatului a avut loc o inacțiune manifestată prin

imposibilitatea temporară de a restitui sumele de bani împrumutate.

3.1. Inculpatul Ganța Alexandru, care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, cu respingerea acțiunilor civile și încasarea

cheltuielelor de judecată.

Apelantul a invocat că i s-a incriminat dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane,

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte minciunoase în privința... calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul...

Or, în partea formulării învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, după cum prevede alin. (2) la art.

281 Cod de procedură penală, adică la descrierea laturii obiective a infracțiunii,

procurorul nu a făcut nicio mențiune referitoare la elementele calificative indicate mai

sus, în special: prin ce se manifestă inducerea în eroare asupra calităților substanțiale ale

obiectului și care este acest obiect; prin ce se manifestă inducerea în eroare asupra

părților, cine sunt aceste părți, or nu i s-a reținut că a acționat sub o identitate falsă sau în

interesele unei identități false sau prepuse; care este actul juridic nul.

Astfel, fiind confuz asupra învinuirii înaintate, a fost în dificultate de a se apăra

eficient în așa fel ca instanța să înțeleagă corect explicațiile sale și să facă concluziile

cuvenite cu privire la învinuirea ce i-a fost adusă.

La baza sentinței, instanța de fond a pus declarațiile părții vătămate xxxxx, fără a fi

analizate prin prisma concludenței și coroborării cu alte probe administrate.

Instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită și declarațiilor sale, or el a menționat

că nu a avut intenția de a însuși ilegal banii lui xxxxx.

Instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită nici probelor materiale: recipisa din

10.03.2013 este scrisă din numele lui Ganța Alexandru, pe numele lui xxxxx (f.d.15).

Instanța de fond a reținut, că vinovăția sa s-a dovedit prin procesul-verbal de

ridicare de la xxxxx. a unui disc de model ”Omega DVD-R” și procesul-verbal de

examinare a discului (f.d.188; f.d. 189-190), însă contrar prevederilor art. 314 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța nu a cercetat nemijlocit conținutul înregistrat pe disc

de model ”Omega DVD-R” în ședință de judecată.

3

Pronunțându-se asupra vinovăției sale, instanța de fond a reținut că fapta imputată

a fost dovedită, iar prin prisma art. 52 Cod penal s-a constatat prezența componenței de

infracțiune de la art. 190 alin. (5) Cod penal.

La fel, instanța de fond neîntemeiat a respins cererea apărării de a interpela

Serviciul Fiscal de Stat cu privire la veniturile declarate de xxxxx.

Mai mult, este ilegală sentința de condamnare și sub aspectul dispunerii încasării

în beneficiul lui xxxxx a sumei de 616.000 lei; în beneficiul lui xxxxx a sumei de 907

000 lei și în beneficiul lui xxxxx a sumei de 1984000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin

infracțiune.

În primul rând, în felul cum au fost menționate sumele respective în dispozitizul

sentinței, acestea fiind diferite de cele incriminate prin ordonanța de modificare a

învinuirii în instanța de fond din 21.11.2018.

În al doilea rând, în felul cum sunt înscrise în dispozitiv, sumele respective au

trecut în ordinea miliardelor, adică puteau fi interpretate astfel.

În al treilea rând, instanța de fond a ignorat complet prevederile legale cu privire la

acțiunea civilă în procesul penal.

Or, conform art. 61 alin. (1) din Convenția cu privire la asistența juridică și

raporturile juridice în materie civilă, familială și penală din 22.01.1993, persoana,

extrădarea căreia se cere, în baza demersului, poate fi arestată și până la primirea cererii

de extrădare. Cererea trebuie să conțină mențiunea referitoare la mandatul de arest sau

sentința intrată în vigoare și faptul că cererea de extrădare va fi prezentată suplimentar.

Demersul privind arestarea până la primirea cererii de extrădare poate fi transmis prin

poștă, telegraf, telex sau telefax.

Iar conform art. 62 alin. (1) din Convenție, persoana arestată în conformitate cu

punctul 1) al art. 61 trebuie să fie eliberată, dacă cererea de extrădare nu va parveni pe

parcursul unei luni din data arestării.

O astfel de cerere de extrădare din Procuratura Generală a Republicii Moldova a

parvenit în Procuratura Generală a Federației Ruse abia la 31.12.2015, adică peste o lună

și o săptămână din momentul reținerii.

Totodată, Procuratura Generală a Republicii Moldova a încălcat prevederile art. 56

alin. (1) din Convenție deoarece a cerut autorităților Federației Ruse extrădarea lui Ganța

Alexandru de pe teritoriul altui stat - Ucraina, Republica Autonomă Crimeea.

Astfel, instanța de fond nu a dat apreciere și a lăsat fără vreo motivare faptul aflării

ilegale sub arest a subsemnatului din 23.11.2015 și până la 06.07.2016 sub aspectul

încălcării Convenției cu privire la asistența juridică și raporturile juridice în materie

civilă, familială și penală din 22.01.1993.

Respectiv, instanța de fond urma să recunoască drept ilegală reținerea inculptului

de către autoritățile Federației Ruse pe teritoriul altui stat (Ucraina) și aflarea sa sub arest

din 23.11.2015 și până la 06.07.2016.

apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului care s-a confirmat prin probele acumulate pe dosar,

cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de

către instanța de fond pe art. 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică dobândirea

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca

4

adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv și viclean, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

deosebit de mari.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurenta a invocat că ansamblu de probe administrate au dovedit incontestabil că

în speță sunt prezente relații civile dintre inculpat și părțile vătămate, iar instanța de apel

nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

august 2021, recursul ordinar a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel a tras o concluzie pripită privind

respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a probelor și

circumstanțelor din cauza penală.

Totodată, instanța de apel a preluat majoritatea concluziilor enunțate în

sentință, respectiv și decizia instanței de apel conține concluzii divergente.

În conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, instanța de apel, era obligată să

deducă din actele cauzei determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală”.

Astfel, din conținutul deciziei atacate, a rezultat că instanța de apel contrar

prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură penală, a adoptat soluția în cauză și nu a

întreprins toate măsurile de a elucida toate circumstanțele esențiale și a omis să se expună

pe următoarele chestiuni esențiale evidențiate în apel și în cadrul judecării cauzei în

ordine de apel.

Potrivit apelului declarat de inculpat, criticându-se sentința, s-au invocat

următoarele motive: ”Ilegalitatea și netemeinicia sentinței de condamnare se determină

prin următoarele: În modul în care i-a fost formulată învinuirea prin ordonanța din 21

noiembrie 2018 și reținută de către instanța de fond cu exactitatea cu care a fost

formulată, a afirmat că organul de urmărire penală a încălcat prevederile art. 281 Cod de

procedură penală, înaintându-mi o învinuire neclară, neconcretă, neprecisă, ce contravine

principiului legalității prevăzut de art. 7 Cod de procedură penală, principiului asigurării

dreptului la apărare stipulat în art. 17 Cod de procedură penală, precum și art. 23, 26 din

Constituție și art. 6 alin. (3) lit. a) din CtEDO.

Or, ordonanța privind modificarea învinuirii în instanța de judecată, nu satisface

exigențele de echitate a procedurilor și nu a asigurat o informare corectă și legală cu

privire la învinuirea formulată.

Explicit, i s-a incriminat dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte minciunoase în privința calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul... Or, în partea formulării învinuirii cu

indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii și consecințele

ei, după cum prevede alin. (2) la art. 281 Cod de procedură penală, adică la descrierea

laturii obiective a infracțiunii, procurorul nu a făcut nicio mențiune referitoare la

elementele calificative indicate mai sus, în special: prin ce se manifestă inducerea în

eroare asupra calităților substanțiale ale obiectului și care e acest obiect; prin ce se

5

manifestă inducerea în eroare asupra părților, cine sunt aceste părți, or nu i s-a reținut că a

acționat sub o identitate falsă sau în interesele unei identități false sau prepuse; care este

actul juridic nul.

Astfel, fiind confuz asupra învinuirii înaintate, a fost în dificultate de a se apăra

eficient în așa fel ca instanța de judecată să înțeleagă corect explicațiile sale și să facă

concluziile cuvenite cu privire la învinuirea ce i-a fost adusă.

Anume asupra acestor motive invocate în apel de inculpat, instanța de apel nu s-a

pronunțat, sau s-a pronunțat superficial, fără o argumentare clară.

Astfel, instanța de apel a tras o concluzie pripită privind respingerea apelului

declarat de către inculpat, fără a efectua și o verificare complexă și obiectivă a motivelor

invocate în apel.

Prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare la 17 august 2018, norma de

incriminare din această cauză − art. 190 Cod penal, a fost amendată, după cum urmează:

„4. În dispoziția alineatului (1), textul ”înșelăciune sau abuz de încredere” se substituie cu

textul ”inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este

motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs

daune considerabile”; în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude.”

Respectiv, după 17 august 2018, alin. (1) din art. 190 Cod penal, avea următorul

cuprins: ”Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs

daune considerabile, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore,

sau cu închisoare de până la 3 ani”.

Concomitent, din conținutul sentinței a rezultat că prima instanță, la examinarea

cauzei, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, reținând

faptele potrivit calificativelor din redacția nouă a dispoziției art. 190 alin. (1) Cod penal,

și anume: ”...cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare... cauzându-i acestuia o daună în proporții deosebit de mari”.

În acest context, este evidentă concluzia că, prima instanță, la judecarea cauzei

nu a ținut cont că, fapta incriminată inculpatului a fost comisă în perioada mai –

octombrie 2012, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate la art. 190 Cod

penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018.

În continuare, instanța de apel, la judecarea cauzei în ordine de apel, urma să țină

cont de faptul că prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, infracțiunea de escrocherie nu a

fost decriminalizată, dar a fost concretizată latura obiectivă a acesteia prin modalități

alternative de comitere a faptei prejudiciabile.

Mai mult de atât, în acțiunile inculpatului au fost reținute semnele calificative ale

infracțiunii de escrocherie potrivit redacției noi, care la acel moment (mai – octombrie

2012) nu erau prevăzute de legea penală.

Prin urmare, la judecarea apelurilor declarate, instanța de apel, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, nu

a sesizat erorile comise de prima instanță, ci le-a preluat întocmai.

6

Ne pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apel au echivalat cu nerezolvarea fondului apelului și a fondului cauzei, în acest caz,

decizia atacată a fost casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, conform

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, întrucât asemenea

erori judiciare nu puteau fi corectate de către instanța de recurs ordinar.

apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după cum

urmează:

Ganța Alexandru s-a considerat condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la

pedeapsa închisoare pe termen de 10 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul administrării mijloacelor bănești pe termen de 3 ani în redacția Legii în vigoare

la momentul comiterii infracțiunii, cu executare în penitenciar de tip închis, din

20.12.2021, cu includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de la 23.11.2015

până la 05.08.2016 și de la 28.06.2019 până la 20.12.2021.

În rest, se mențin dispozițiile sentinței instanțeide fond.

Instanța de apel a statuat că vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal s-a confirmat prin probele cercetate de instanța

de fond și suplimentar de instanța de apel.

Totodată, instanța de fond eronat a încadrat acțiunile inculpatului în baza Legii nr.

179 din 26.07.2018 în vigoare din 17.08.18, or, această lege, a intrat în vigoare ulterior

acțiunilor incriminate, astfel, acțiunile respective se încadrează în prevederile art. 190

alin. (5) Cod penal, în varianta legii în vigoare la data comiterii faptei.

În aspectul dat, acțiunile infracționale comise de Ganța A. se subscriu în

continuare infracțiunii de escrocherie, nefiind decriminalizate, nefiind posibil de agravat

situația inculpatului în sensul incriminat prin ordonanța de modificare a învinuirii în

instanța de judecată din 21.11.2018.

Acțiunile infracționale comise de Ganța Alexandru în perioada lunii mai a anului

2012, se subscriu ideal normei prevăzute de legiuitor la art. 190 alin. (5) Cod penal în

componența la momentul comiterii faptei respective de către inculpat în următoarele

circumstanțe.

Ganța Alexandru, într-o zi nestabilită de către organul de urmăriră penală a lunii

mai a anului 2012, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, aflându-se la domiciliu lui xxxxx,

folosindu-se de faptul că xxxxx. are încredere în el, sub pretextul că dorește să

împrumute bani ce urmează de a fi investiți în afaceri, a dobândit ilegal de la xxxxx. bani

în sumă de 50.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial BNM constituie 616.000 lei,

pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate xxxxx. un prejudiciu material

în proporții deosebit de mari.

Tot el, într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală a lunii septembrie

2012, aflându-se în oficiul SRL ”Guldin Lux” amplasat pe str. Ștefan cel Mare 37 din

mun. Bălți, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, convingându-1 pe xxxxx, că el își

desfășoară activitatea în domeniul financiar, pe când în realitate el nu desfășura această

activitate și folosindu-se de faptul că xxxxx. are încredere în el, sub pretextul schimbării

valutei străine în valută națională, a dobândit ilegal de la xxxxx. banii în sumă de

2300000 ruble rusești, ce conform cursului oficial BNM constituie 907.000 lei, pe care

ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate xxxxx un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari.

Tot el, la data de 04.10.2012, aflându-se pe str. 31 August, mun. Bălți, acționând

7

cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, după ce a obținut încrederea lui xxxxx, prin relațiile de prietenie, pe

care le aveau de o perioadă îndelungată de timp, sub pretextul diferitor motive

neîntemeiate, precum că dorește să împrumute bani care urmează de a fi investiți în

afaceri, a dobândit de la xxxxx., bani în sumă de 90.000 Euro, recalculare în valuta

națională, ce constituie suma de 1984000 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate xxxxx. o

daună în proporții deosebit de mari.

În total în perioada de timp a lunilor mai-noiembrie 2012, Ganța Alexandru ilegal

a dobândit prin înșelăciune și abuz de încredere bunurile altor persoane în sumă totală de

3507000 lei.

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Ganța Alexandru a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocheria, adică, dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari.

Nu poate fi reținută invocarea apelantului că învinuirea înaintată este una neclară,

ne concretă și neprecisă, or, atât în rechizitoriu, cât și în ordonanța de punere sub

învinuire circumstanțele comiterii faptei prejudiciabile au fost expuse concret, or, după

cum s-a menționat supra, prin modificările operate prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018 în

vigoare din 17.08.2018, nu s-au decriminalizat acțiunile infracționale prevăzute la art.

190 Cod penal, ci doar au fost înlocuite sintagmele prea generale cu fapte prejudiciabile,

metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.

Astfel, redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei,

acțiunile infracționale comise de Ganța Alexandru se subscriu în continuare infracțiunii

de escrocherie.

Nu poate fi reținut și motivul că între inculpat și părțile vătămate sunt relații civile,

or, în toate cazurile victimele transmiteau benevol bunurile către inculpat sub influența

înșelăciunii și abuzului de încredere, inculpatul fiind cunoscut cu majoritatea victimelor.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, sau cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta invocă că instanța de fond nu а dat арrесiеrеа сuvеnită declarațiilor

părților vătămate referitor la circumstanțele transmiterii lui а banilor cu pricina.

Instanța de fond nu а dat арrесiеrеа сuvеnită nici declarațiilor mаrtоrilоr audiați în

ședința de judecată.

Instanța de fond nu а dat арrесiеrеа cuvenită nici probelor materiale: recipisa din

10.03.2013 scrisă din numele lui xxxxx. ре numele lui xxxxx.

Instanța de fond neîntemeiat a respins cererea apărării de a interpela Serviciul

Fiscal de Stat cu privire la veniturile declarate de xxxxx.

Instanța de fond nu а арrесiаt сuvеnit că de fapt plângerile penale ale persoanelor

respective au fost făсutе doar реntru а fi dispusă încasarea sumelor de bani pretinse și nu

pentru са să fie atras la răspunderea penală. Aceasta s-a demonstrat și prin faptul, сă

inițial dоsаrul penal а fost роrnit în temeiul art. 196 alin. (4) Cod penal.

Mai mult, Рrосurаturа Generală а Republicii Moldova а încălcat prevederile art.

56 alin. (1) din Convenție deoarece а cerut autorităților Fеdеrației Ruse extrădarea lui

Ganța Alexandru de ре teritoriul altui stat - Ucraina, Republica Autonomă Crimeea.

Astfеl, instanța nu а dat apreciere și а lăsat fără vrео motivare faptul aflării ilegale

sub arest а inculpatului din 23.11.2015 și până la 06.07.2016 sub aspectul încălcării

Convenției cu privire la asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă, familială

și pеnаlă din 22.01.1993.

8

Instanța de apel, în decizia din 20.12.2021 nu s-a expus аsuрrа tuturоr motivelor

invосаtе în сеrеrеа de apel.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

рrоnunțе instanța de apel sunt dacă fapta rеținută оri numai imputată а fost săvârșită оri

nu, dacă fapta а fost comisă de inculpat și în се împrejurări.

Chestiunile de drept ре care urmа să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta

întrunеștе еlemеntеlе infracțiunii, dacă infracțiunea а fost corect calificată, dасă nоrmеlе

de drept procesual și реnаl аu fost соrесt aplicate. În cazul în саrе se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond

urmа а fi desființată, сu rejudecarca cauzei (Ноtărârеа Plenului CSJ а RM din

12.12.2005, nr. 22 Cu рrivirе la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). Însă

instanța nu а respectat prescripțiile nominalizate.

2022, a admis recursul ordinar declarat de avocata Rodica Cojocar, a casat total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2021 în privința inculpatului

Ganța Alexandru cu dispunerea rejudecărei cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

9.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a relatat că, instanța de fond nu a

coroborat sub nicio formă noua învinuire, formulată inculpatului prin ordonanța din

21.11.2018, cu prescripțiile din art. art. 8, 10 Cod penal, art. 325, 326, 66 alin. (1), (2)

pct. 1) Cod de procedură penală, cât și cu jurisprudența națională relevantă în aspectul

vizat, conform căror, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată

după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în

vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul

infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația

persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile făptuitorului

urmează a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

La fel, a constatat instanța de recurs că, prima instanță a indicat în fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, că inculpatul: „...acționând cu intenția îndreptată spre

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale..., inducând în eroare pe

acesta prin prezentarea ultimului ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de

comportament dolosiv și viclean...”, dar i-a calificat ulterior acțiunile, neclar și divergent

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, ca: „escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calității substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune în proporții considerabile”.

Ori, reîncadrând acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (5), în redacția nouă, în

vigoare din 17.08.2018, conform indicelor enunțate supra, a încălcat prevederile art. 66

alin. (1), (2) pct. 1), 325 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 10 Cod penal, deoarece

aceste calificative, care majorează volumul învinuirii inițiale, nu existau la momentul

săvârșirii faptei, iar asemenea împrejurări de fapt și de drept, care nu au fost puse la baza

învinuirii inculpatului inițial, nici nu se regăsesc în faptele constatate de instanță.

Pe lângă aceasta, nu a fost elucidată, în niciun fel, esența elementelor „prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calității substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este determinată

9

de comportamentul dolosiv sau viclean”, inclusiv coroborată cu acțiunile infracționale

concrete și împrejurările de fapt incriminate inculpatului prin noua învinuire.

De asemenea prima instanță, nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de

fapt și drept invocate în învinuirea formulată inculpatului, neindicând motivele pentru

care a respins probele și versiunea apărării, invocate în ședința de judecată, repetate în

apelurile declarate, cât și în recursul ordinar.

Referitor la erorile admise de către instanța de apel, s-a constatat că aceasta, nu a

respectat prescripțiile de drept nominalizate(pct. 7. din decizie).

Or, în pofida rezumatelor din decizia instanței de recurs din 03.08.2021 (pct. 6. din

decizie) că: „... instanța de apel a preluat majoritatea concluziilor enunțate în sentință,

respectiv și decizia instanței de apel conține concluzii divergente..., este evidentă

concluzia că prima instanță, la judecarea cauzei nu a ținut cont că fapta incriminată

inculpatului a fost comisă..., prin urmare, instanța de apel nu a sesizat erorile comise de

prima instanță, ci le-a preluat întocmai...”, a constatărilor din descriptivul deciziei

instanței de apel, că: „...instanța de fond eronat a încadrat acțiunile inculpatului...”, cât

și descrierea altei fapte criminale, considerate ca fiind dovedită, cu o altă încadrare

juridică a acțiunilor inculpatului, ultima, totuși, nu a casat total sentința, menținând, în

parte, o sentință neîntemeiată legal, deci, nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, omițând și prevederile art. 436 alin. (2)

Cod de procedură penală, conform căror pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii.

De asemenea constatând divergent în descriptiv că: „...nu poate fi reținută

invocarea apelantului că învinuirea înaintată este una neclară, neconcretă și neprecisă,

or, atât în rechizitoriu, cât și în ordonanța de punere sub învinuire circumstanțele

comiterii faptei prejudiciabile au fost expuse concret...”, deci, nefiind clar conform cărei

învinuiri a rejudecat cauza, a adoptat în dispozitiv o soluție la fel de sumară,

contradictorie și absolut neclară, că: „Admite apelul..., sentința se casează parțial...,

Ganța Alexandru se consideră condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la

pedeapsa închisoare pe termen de 10 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate

în domeniul administrării mijloacelor bănești pe termen de 3 ani în redacția Legii în

vigoare la momentul comiterii infracțiunii, cu executare... În rest, se mențin dispozițiile

sentinței instanțeide fond…”.

Ori, sentința nu conținea o asemenea condamnare, prin urmare, este absolut neclar

în care parte a fost casată sentința și în care menținută.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile

de pe rol și repetate în recursul ordinar și nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de

fapt și drept invocate în învinuirea formulată inculpatului, neindicând motivele pentru

care a respins probele și versiunea apărării, invocate în ședințele de judecată, repetate în

apelurile declarate, cât și în recursul ordinar.

Pe lângă aceasta, concluziile sumare, divergente și neclare nu au corespuns

exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea

probelor administrate în cadrul cauzei penale.

A concluzionat instanța de recurs că, instanța de fond și de apel nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

10

hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor din apelurile declarate, și că recursul ordinar este întemeiat.

fost admise apelurile declarate și din alte motive decât cele invocate, cu casarea parțială a

sentinței în cauză, în latura penală, a rejudecat cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Ganța Alexandru s-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul administrării mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Dispozițiile sentinței în latura acțiunilor civile, corpurilor delicte și încasării

cheltuielilor de judecată s-au menținut fără modificări.

10.1. În motivarea soluției instanța de apel a relatat că, reieșind din faptul

modificării învinuirii inculpatului Ganța Alexandru, în baza ordonanței procurorului în

procuratura de Circumscripție Bălți, Octavian Bodareu din 19.12.2022, incriminându-i

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(5) Cod penal – ”escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”, întru respectarea dreptului inculpatului

la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, s-a dispus audierea inculpatului și

cercetarea probatoriului prezentat de părți, căruia i-a fost dat apreciere strictă în

conformitate cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar a casa sentința instanței de fond, în

latura penală or, instanța de fond eronat a încadrat acțiunile inculpatului în baza Legii nr.

179 din 26.07.2018 în vigoare din 17.08.18, or, această lege, a intrat în vigoare ulterior

acțiunilor incriminate, astfel, acțiunile respective se încadrează în prevederile art. 190

alin.(5) Cod penal în varianta legii în vigoare la data comiterii faptei.

Prin urmare, instanța de apel, a conchis că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în

vigoare din 17 august 2018, au fost operate mai multe modificări la Codul penal, inclusiv

acestea vizează norma de incriminare din această cauză (art. 190 Cod penal), potrivit

cărora s-a dispus: La articolul 190: în dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau

abuz de încredere” se substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a

unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”; - în dispoziția

alineatului(2), lit. c) se exclude.

Astfel, la 26 iulie 2018, a fost adoptată o nouă redacție a alin.(1) din art. 190 Cod

penal și agravanta de la alin. (2) al art. 190 inserată la lit. c): cu cauzarea de daune în

proporții considerabile a fost exclusă, fiind regăsită în componența alin.(1) din aceeași

normă.

Potrivit noilor prevederi, se consideră infracțiune de escrocherie, art. 190 alin. (1)

Cod penal „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia

11

este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile”.

Din conținutul noilor modificări ale art. 190 Cod penal, reiese că, legislatorul a

concretizat acțiunile și consecințele prejudiciabile prin care se comite infracțiunea de

escrocherie ”dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

unei sau mai multor persoane care a cauzat daune considerabile”, mai mult, legislatorul

a adoptat un concept mai concret a metodelor prin care se comite dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, în cazul de escrocherie și anume: a) prin inducerea în eroare a

uneia sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase; b)

prin inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin prezentarea ca mincinoasă a

unei fapte adevărate.

Prin modificările legislative ale art. 190 Cod penal, nu s-au decriminalizat

acțiunile inculpatului, legislatorul nu a schimbat conceptul de escrocherie sau conținutul

ei, dar ținând cont de recomandările CEDO, recomandările naționale și internaționale, ale

prevederilor Constituției RM, privitor la claritatea și previzibilitatea normei penale, a

înlocuit sintagmele prea generale, cum erau „înșelăciunea sau abuzul de încredere”, cu

fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai

clare.

Astfel, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată după

modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 în vigoare

din 17.08.2018, totodată redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul

infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația

persoanei ce a comis infracțiunea, acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate conform

legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în

întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

În aspectul dat, instanța de apel, a constatat că, de fapt, acțiunile infracționale

comise de Ganța Alexandru se subscriu în continuare infracțiunii de escrocherie, nefiind

decriminalizate, nefiind posibil de agravat situația inculpatului în sensul incriminat prin

ordonanța de modificare a învinuirii în instanța de judecată din 21.11.2018 (f.d. 112, vol.

II).

Instanța de apel a considerat că, reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, al Legii

nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea unor acte legislative, în vigoare din

17.08.2018, prin care au survenit noile modificări la art. 190 Cod penal, acțiunile

infracționale comise de Ganța Alexandru în perioada lunii mai a anului 2012, se subscriu

ideal normei prevăzute de legiuitor la art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel potrivit art. 394 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, s-a expus

asupra faptei infracționale comise de inculpat, considerând ca fiind dovedită după cum

urmează:

Ganța Alexandru, într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală a lunii

mai a anului 2012, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, aflându-se la domiciliu cet. xxxxx,

folosindu-se de faptul că xxxxx are încredere în el, sub pretextul că dorește să împrumute

bani ce urmează de a fi investiți în afaceri, a dobândit ilegal de la cet. xxxxx. bani în

sumă de 50.000 dolari SUA, ce conform cursului oficial a BNM constituie 616000 lei, pe

care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate xxxxx un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari.

Tot el, într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală a lunii septembrie

2012, aflându-se în oficiul SRL ”Guldin Lux”, amplasat pe str. Ștefan cel Mare 37 din

mun. Bălți, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei

12

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, convingându-l pe xxxxx, că el își

desfășoară activitatea în domeniul financiar, pe când în realitate el nu desfășura această

activitate, folosindu-se de faptul că xxxxx. are încredere în el, sub pretextul schimbării

valutei străine în valută națională, a dobândit ilegal de la xxxxx banii în sumă de 2300000

ruble rusești, ce conform cursului oficial a BNM constituie 907000 lei, pe care ulterior i-a

însușit, cauzându-i astfel părții vătămate xxxxx un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari.

Tot el, la data de 04.10.2012, aflându-se pe str. 31 August, mun. Bălți, acționând

cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, după ce a obținut încrederea cet. xxxxx prin relațiile de prietenie, pe

care le aveau de o perioadă îndelungată de timp, sub pretextul diferitor motive

neîntemeiate, precum că dorește să împrumute bani care urmează de a fi investiți în

afaceri, a dobândit de la xxxxx bani în sumă de 90000 Euro, ce conform cursului oficial a

BNM constituie 1984000 lei, pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate

xxxxx. un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

În total în perioada de timp a lunilor mai – octombrie 2012, Ganța Alexandru a

dobândit prin înșelăciune și abuz de încredere bunurile altor persoane în sumă totală de

3 507 000 lei.

Astfel, Ganța Alexandru a comis infracțiunea prevăzută la art. 190 alin. (5) Cod

penal – ”escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului Ganța Alexandru a fost

dovedită însăși prin declarațiile inculpatului date în instanța de apel, declarațiile părților

vătămate, a martorilor și probelor scrise cercetate adăugător în instanța de apel și anume:

- cerere de la xxxxx depusă la data de 31.05.2013, prin care a solicitat de a fi atras

la răspundere în corespunderea cu legislația în vigoare pe Ganța Alexandr, care

aproximativ în luna septembrie 2012 a primit de la el și fratele său pentru schimb valutar

în dolari, ruble rusești în sumă de 2300000, bani pe care a promis să-i restituie în dolari în

sumă de 73000 dolari în aceeași zi sau a doua zi, astfel cauzându-i un prejudiciu material

considerabil în sumă de 907000 lei. (f.d.12, vol. I);

- recipisă din 10.03.2013 de la Ganța Alexandru că are datorie față de xxxxxîn

mărime de 907178 lei (f.d.15, vol. I);

-informații de la Banca Națională a Moldovei cu privire la cursul valutar a rublei

rusești la data de 01.09.2012 și 30.09.2012 (f.d.26-27, vol.I);

- informații de la ÎS ”CADASTRU” cu privire la bunurile imobile înregistrate pe

numele lui Ganța Alexandru la data de 11.06.2013 (f.d.30, vol. I);

- informație de la ÎS ”Centrul Resurselor Informaționale de Stat ”REGISTRU”,

Direcția înregistrate a transportului și calificare a conducătorilor auto cu privire la

bunurile mobile înregistrate pe numele lui Ganța Alexandru, potrivit cărui acesta deține 6

mijloace de transport (f.d.45-46, vol. I);

- informație eliberată de ÎS ”CADASTRU” cu privire la bunurile imobile

înregistrate pe numele lui Ganța Alexandru (f.d.64-69, vol. I);

- plângere depusă la 09.02.2015 de xxxxx la IP Bălți, prin care a solicitat organelor

de poliție de a atrage la răspundere conform legislației în vigoare a persoanei Ganța

Alexandru, care în luna mai 2012 după ce a obținut încrederea sa, venind la el la

domiciliu, pentru presupusele investiții în afacerile sale a dobândit de la el bani în sumă

de 50000 dolari, echivalent a sumei de 616 000 lei, iar ulterior eschivându-se de a-i

restitui banii (f.d.96, vol. I);

13

- plângere depusă la data de 17.09.2015 de xxxxx la IP Bălți, prin care a solicitat

organelor de poliție de a atrage la răspundere conform legislației în vigoare persoana pe

nume Ganța Alexandru care după ce a obținut încrederea sa sub pretextul necesității

urgente de a investi bani în afacerile sale, la data de 04.10.2012 aflându-se în mun. Bălți,

str. 31 August, prin înșelăciune a dobândit de la el bani în sumă de 90 000 euro,

echivalent a sumei de 1984 500 lei care este o daună în proporții deosebit de mare, iar

ulterior se eschiva de a-i restitui banii (f.d.113, vol. I);

- proces-verbal din 17.09.2015 de recunoaștere a persoanei după fotografie cu

participarea părții vătămate xxxxx, care în poza cu nr. 3 l-a recunoscut pe inculpatul

Ganța Alexandru și nota informativă (f.d.115-117,vol. I);

- ordonanță din 17.09.2015 de recunoaștere a lui xxxxx în calitate de parte civilă

cu suma prejudiciului cauzat în mărime de 1984 500 lei și ordonanța din 17.09.2015 de

ridicare a unei file de format A4 cu recipisa întocmită de Ganța Alexandru, prezentată de

cet. Curicheru Grigore (f.d.121-122, vol I);

- proces-verbal din 17.09.2015 de ridicare și examinare a unei file de format A4 cu

copia recipisei întocmite de Ganța Alexandru la data de 04.10.2012 cu textul conform

conținutului și recipisă potrivit cărei inculpatul a luat de la xxxxx suma de 90000 euro pe

care se obligă să o restituie peste 4 zile (f.d.123- 124, vol. I);

- proces-verbal din 26.07.2016 de ridicare a unui purtător informativ de model

”OMEGA” DVD-R capacitatea 4,7 GB (f.d.188, vol. I);

- proces-verbal din 26.07.2016 de examinare a mijloacelor materiale de informație

de pe purtătorul informativ de model ”OMEGA” DVD-R capacitatea 4,7 GB (.d.189-190,

vol. I);

- ordonanță din 26.07.2016 de anexare a documentelor și obiectelor la materialele

cauzei penale, fiind anexat un purtător informativ de model ”OMEGA” DVD-R cu

capacitatea 4,7 GB (f.d.191, vol. I).

Astfel, instanța de apel, raportând circumstanțele speței la norma doctrinară, a

reținut atât acțiunile ilegale întreprinse de către inculpat în vederea realizării laturii

obiective a componenței de escrocherie, cât și realizarea laturii subiective prin înșelarea

părților vătămate, în vederea dobândirii bunurilor la obiect material al infracțiunii.

Or, tocmai prin aceste acțiuni, ce confirmă dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere de către inculpat a părților vătămate, prin

crearea unei imagini false a realității, și respectiv, abuzând de încrederea acordată, în

legătură cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, prin promisiunile oferite

referitor la întoarcerea banilor, pe care nu le-a executat, cu ulterioara eschivare sub

diferite pretexte de a-și onora obligațiile asumate, fapt ce a demonstrat intenția de

escrocherie pe care a avut-o inițial.

Referitor la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Ganța

Alexandru, instanța de apel, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, instanța de apel a ajuns la concluzia că, în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, în privința inculpatului Ganța Alexandru urmează a fi aplicată pedeapsa sub formă

de închisoare și va lua în considerație că infracțiunea incriminată inculpatului potrivit art.

16 Cod penal, face parte din categoria celor deosebit de grave, forma vinovăției, intenția,

personalitatea inculpatului Ganța Alexandru, care potrivit revendicării anterior a mai fost

în conflict cu legea (f.d. 49, vol. I), la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află

14

(f.d. 50-51, vol. I), careva circumstanțe atenuante sau agravante potrivit art. 76 și 77 Cod

penal la caz nu a fost constatate.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, reeducarea și corijarea inculpatului

Ganța Alexandru este posibilă prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul administrării

mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Prin stabilirea acestei pedepse se va atinge scopul pedepsei de restabilire a

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Reieșind din modificarea învinuirii aduse și reieșind din cele menționate de către

instanța de apel, vinovăția inculpatului a fost confirmată prin probele cauzei penale, iar

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, a fost apreciată ca fiind o poziție de apărare

în scopul eschivării de la răspunderea penală pentru faptele ilicite ce au fost dovedite.

Nu a putut fi reținută invocarea apelantului cu privire la faptul, că învinuirea

înaintată este una neclară, ne concretă și neprecisă, or, atât în rechizitoriu, cât și în

ordonanța de modificare a învinuirii, circumstanțele comiterii faptei prejudiciabile au

fost expuse concret, or, după cum s-a menționat supra, nu s-au decriminalizat acțiunile

infracționale prevăzute la art. 190 Cod penal, ci doar au fost înlocuite sintagmele prea

generale cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai

concrete, mai clare.

Ce ține de solicitarea apărării cu privire la achitarea inculpatului Ganța Alexandru

pe motivul existenței la caz a unor relații civile, instanța de apel, analizând probatoriul

prezentat și susținut de acuzatorul de stat în instanța de judecată, a reținut, că emiterea

unei sentințe de achitare, contravine actului de sesizare a instanței de judecată, or,

delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil urmează a fi percepută

corect, luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume: atitudinea

persoanei față de faptul transmiterii lui a bunului și disponibilitatea efectivă a acestuia de

a-și executa angajamentele asumate, astfel notând că, acțiunile inculpatului au depășit

limitele cadrului civil, trecând în sfera de acțiune a Codului penal.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă,

care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Nu a putut fi reținut motivul că, între inculpat și părțile vătămate sunt relații civile,

or, în toate cazurile victimele transmiteau benevol bunurile către inculpat sub influența

înșelăciunii și abuzului de încredere, inculpatul fiind cunoscut cu majoritatea victimelor.

Prin comportamentul inculpatului s-a demonstrat că, acesta până la momentul

intrării în posesie a banilor, urmărea scopul însușirii acestora fără a executa angajamentul

asumat, neavând intenția de a-i restitui, or, până în prezent, având destul timp de a restitui

sumele împrumutate, nu le-a restituit ci a plecat prin Transnistria peste hotarele țării,

unde s-a aflat o perioadă îndelungată, iar motivul că nu a putut reveni din Crimeea, a fost

apreciat critic, nefiind careva impedimente de părăsire a teritoriului dat.

Totodată, faptul că, de mai multe ori a împrumutat bani și de fiecare data îi

restituia, instanța de apel a apreciat ca o metodă de căpătare a încrederii.

La fel, instanța de apel a menționat că, faptul achitării unor sume precum și

eliberării recipiselor părților vătămate, nu pot servi ca temei de achitare a inculpatului, or,

aceste acțiuni au fost întreprinse după consumarea infracțiunii și în opinia instanței de

apel, a constituit în sine niște acțiuni întreprinse în scopul de a se eschiva de răspunderea

penală.

15

Instanța de apel a ,a relatat că, inculpatul știind că pe apartamentul său este aplicat

sechestru, a acceptat să fie transcris pe numele părții vătămate, acesta în acest timp

părăsind teritoriul țării, fapt care la fel a demonstrat intenția acestuia de a nu restitui

datoriile.

Analizând materialele cauzei penale și circumstanțele de fapt constatate, dat fiind

faptul constatării cu certitudine a vinovăției inculpatului Ganța Alexandru în cauzarea

prejudiciului, instanța de apel a considerat că, în latura soluționării acțiunii civile, instanța

de fond, corect a constatat ca întemeiată cerințele părților vătămate xxxxx privind

repararea prejudiciului cauzat.

Astfel, instanța de fond, corect a admis integral cerințele părților vătămate xxxxx

și a dispus încasarea de la Ganța Alexandru în beneficiul lui xxxxx, a sumei în mărime de

616 000 mii lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune, în beneficiul lui xxxxx suma

de 907 000 mii lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune, în beneficiul lui xxxxx

suma de 1984000 mii lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune.

Referitor la faptul dezacordului inculpatului cu soluția instanței de fond, prin care

s-a dispus încasarea de la acesta a cheltuielilor de judecată în sumă de 20634, 32 lei,

instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a constat că la materialele cauzei a

fost anexat certificatul (f.d. 234) parvenit de la Inspectoratul General al Poliției, direcția

finanțe, privitor la costul procedurii de extrădare a inculpatului Ganța Alexandru pe

teritoriul Republicii Moldova, iar în total statul a suportat cheltuieli în sumă de 20634,32

lei.

Cu privire la cererea inculpatului Ganța Alexandru împotriva administrației

instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței

CEDO, afectează drepturile condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța de apel a lăsat fără

soluționare, pe motiv că, conform informației parvenite de la penitenciarul nr. 6 Soroca

din 15.02.2023, nr.5/737, inculpatul Ganța Alexandru nu s-a deținut în stare de arest în

Penitenciarul nr. 6 Soroca, iar cu privire la condițiile de detenție în penitenciarul nr. 11

Bălți, este deja soluționată o astfel de cerere a inculpatului la judecătorul de instrucție,

fiind depus și recurs la Curtea de Apel Bălți.

februarie 2023, avocatul Rodica Palade în numele inculpatului Ganța Alexandru,

invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

solicită, admiterea recursului cu casarea deciziei și achitarea inculpatului Ganța

Alexandru de la săvârșirea infracțiunii imputate.

11.1. În motivarea recursului invocă că, instanțele de fond nemotivat au ajuns la

concluzia ca fiind dovedită vinovăția inculpatului.

Consideră că, în hotărârile instanțelor de fond lipsește un caracter obiectiv și

argumente care ar constata faptele comise de inculpat, or, la aplicarea unor pedepse aspre

urmează a se ține cont de toate circumstanțele cauei, de totalitatea probelor acumulate la

dosar, nu numai în baza declarațiilor părții vătămate.

Invocă că, din totalitatea probelor prezentate în cauză, între părți persistă un acord

civil și nu există componență de infracțiune, la caz nefiind atestată latura subiectivă a

infracțiunii.

Menționează că, în cadrul relațiilor civile este prezentă buna credință a părților, iar

în cazul escrocheriei este prezentă abuzul de încredere și/sau înșelăciunea.

Relatează că, raportând cele expuse la circumstanțele cauzei, în speță lipsește

intenția comiterii infracțiunii, iar părțile vătămate cunoșteau riscurile, au acceptat profitul

din urma tranzacțiilor, fapt, care demonstrează lipsa de rea voință în raport cu victimele.

16

La fel, consideră că, simplul fapt că din circumstanțele independente de voința

inculpatului, banii nu au fost restituiți părților vătămate, nu demonstrează vinovăția lui

Ganța Alexandru în infracțiunea imputată acestuia.

Procuraturii Generale, Crijanovschi Sergiu, a înaintat referință prin care solicită

respingerea recursului ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

judecată conchide că, acesta urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

Primordial, instanța de recurs va face trimitere la prevederile Legii nr. 246 din

31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative (în vigoare - art. IV, V pct. 1–9 și

11–16 și art. VII din 01.09.2023), prin care s-au operat modificări și la Codul de

procedură.

În corespundere cu prevederile art. XI. alin. (3) din Legea nr. 246 din

31.07.2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în

vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, prin

decizia instanței de recurs, se respinge recursul, cu menținerea hotărârii atacate.

În baza art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art. 427 invocate în recurs.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect Legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Astfel, instanța de apel, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului/inculpaților și încadrarea juridică a

faptei săvârșite de către acesta/aceștia sau nevinovăția acestuia/acestora, să aplice

corect legislația procesual penală, încât la stabilirea pedepsei să țină cont în deplină

măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs menționează că, hotărârea judecătorească

a unei instanțe de apel, în esența sa, trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, fără ca actul judecătoresc să

poarte un caracter selectiv în favoarea sau defavoarea părților.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Examinând decizia instanței de apel, se constată că, aceasta a admis apelurile

declarate și din alte motive decât cele invocate, cu casarea parțială a sentinței, în latura

penală, a rejudecat cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Ganța Alexandru s-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul administrării mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

17

În rest, dispozițiile sentinței în latura acțiunilor civile, corpurilor delicte și încasării

cheltuielilor de judecată s-au menținut fără modificări.

Reieșind din conținutul recursului declarat, instanța de recurs atestă că, titularul

acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel,

prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care stabilesc, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de recurs conchide că, astfel

de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat cu strictețe prevederile art.

art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în

corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Prin urmare, instanța de recurs va respinge ca fiind declarative afirmațiile

recurentului prin care susține că, din totalitatea probelor prezentate în cauză, între părți

persistă un acord civil și nu există componență de infracțiune, la caz nefiind atestată

latura subiectivă a infracțiunii, or, instanța de recurs, verificând decizia instanței de apel,

în raport cu argumentele invocate în apel, constată că, recurenții au primit răspuns la

toate argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu

soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de admitere a recursului în sensul

formulat.

Astfel, instanța de apel în cursul examinării cauzei, a manifestat diligența

cuvenită încât s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a constatat prin

declarațiile inculpatului, părților vătămate, a martorilor și probelor scrise (pct. 10.1. din

prezenta deciziei) că anume, Ganța Alexandru a comis infracțiunea prevăzută la art.

190 alin. (5) Cod penal – ”escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari”.

Cu referire la alegațiile recurentului privind prezența în speță a temeiului de

casare prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, instanța de recurs

notează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Completul de judecată reține că, acest temei include cazurile când nu a fost

18

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Prin urmare, alegațiile precum că, din totalitatea probelor prezentate în cauză,

între părți persistă un acord civil și nu există componență de infracțiune, la caz nefiind

atestată latura subiectivă și la circumstanțele cauzei, lipsește intenția comiterii

infracțiunii, iar părțile vătămate cunoșteau riscurile, au acceptat profitul din urma

tranzacțiilor, fapt, care demonstrează lipsa de rea voință în raport cu victimele, instanța

de recurs atestă că, asemenea circumstanțe nu s-au regăsit la judecarea cauzei și instanța

de apel determinând gradul prejudiciabil a infracțiunii săvârșite de către Ganța

Alexandru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, a demonstrat că, infracțiunea săvârșită de

acesta întrunește toate semnele constitutive ale componenței de infracțiune.

Astfel, se certifică că, potrivit deciziei instanței de apel, aceasta a motivat că:

”(…) circumstanțele speței la norma doctrinară, a reținut atât acțiunile ilegale

întreprinse de către inculpat în vederea realizării laturii obiective a componenței de

escrocherie, cât și realizarea laturii subiective prin înșelarea părților vătămate, în

vederea dobândirii bunurilor la obiect material al infracțiunii”, (…) Or, tocmai prin

aceste acțiuni, ce confirmă dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere de către inculpat a părților vătămate, prin crearea unei

imagini false a realității, și respectiv, abuzând de încrederea acordată, în legătură cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, prin promisiunile oferite referitor la

întoarcerea banilor, pe care nu le-a executat, cu ulterioara eschivare sub diferite

pretexte de a-și onora obligațiile asumate, fapt ce a demonstrat intenția de escrocherie

pe care a avut-o inițial”.

Mai mult instanța de recurs, înțelege și consideră obiectivă și justă motivarea

instanței de apel că, limita între un acord civil și o componentă de infracțiune este latura

subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților,

iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Or, în speța dedusă judecării, instanța de apel, a motivat în detaliu și argumentat,

că la caz, acțiunile inculpatului nu pot fi reținute ca existența unor relații civile între

acesta și părțile vătămate, în cazul în care, probatoriul prezentat și susținut de acuzatorul

de stat în ședințele de judecată, demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a constatat și reținut în afara a careva dubii că,

”(…) atât în rechizitoriu, cât și în ordonanța de modificare a învinuirii, circumstanțele

comiterii faptei prejudiciabile au fost expuse concret, or, acțiunile infracționale

prevăzute la art. 190 Cod penal, nu s-au decriminalizat ci doar au fost înlocuite

sintagmele prea generale cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a

escrocheriei mai concrete, mai clare”.

Totodată, instanța de recurs atestă că, rolul Curții Supreme de Justiție constă în

asigurarea interpretării și aplicării uniforme a legislației în sistemul de justiție astfel

încât asigurarea unui proces echitabil în esența sa, stabilește clar și fără echivoc că un

proces penal se desfășoară în prezența subiectului infracțiunii cu respectarea în privința

acestuia a drepturilor de care beneficiază întru înfăptuirea actului de justiție,

În asemenea circumstanțe descrise supra, întru asigurarea și înfăptuirea actului de

justiție în mod echitabil, organele competente și-au realizat atribuțiile corespunzător în

vederea extrădării inculpatului din Crimeia, încât procesul penal în privința acestuia să

fie desfășurat în corespundare cu Legea.

Sub acest aspect, la caz, potrivit CEDO, întru căutarea unui echilibru just între

19

exigențele interesului general al comunității și cerințele protecției drepturilor

fundamentale ale individului, pe măsură ce mișcarea în lume devine mai ușoară și

criminalitatea capătă o dimensiune internațională mai mare, este din ce în ce mai în

interesul tuturor națiunilor ca infractorii suspectați care fug în străinătate să fie aduși în

fața justiției. În schimb, stabilirea de refugii siguri pentru fugari nu numai că ar avea ca

rezultat un pericol pentru statul obligat să adăpostească persoana protejată, ci ar tinde și

să submineze fundamentele extrădării (a se vedea Soering împotriva Regatului Unit,

hotărârea din 7 iulie 1989, seria A nr. 161, p. 35, § 89).

La fel, Convenția nu conține nici o dispoziție referitoare la circumstanțele în care

extrădarea poate fi acordată sau la procedura care trebuie urmată înainte ca extrădarea

să fie acordată. Cu condiția ca acesta să fie rezultatul cooperării dintre statele în cauză și

cu condiția că temeiul juridic al ordinului de arestare a fugarului să fie un mandat de

arestare emis de autoritățile statului de origine al fugarului, nici măcar o extrădare

atipică nu poate fi considerată ca atare. fiind contrară Convenției (a se vedea Sánchez

Ramirez)

De asemenea, la caz se conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, și în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar le acceptă și

le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să

fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Or, instanțele de fond în cadrul examinării cauzei penale, au respectat cu strictețe

atât normele procesual penale (art. art. 24, 26 Cod de procedură penală) ce vizează

respectarea principiilor de drept, cât și în sensul art. 6 CEDO, soluționând cauza în

prezența avocatului inculpatului atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, în mod

echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, care prin hotărârile pronunțate nu au adus atingere intereselor justiției.

În acest context, Colegiul penal lărgit concluzionează că, temeiurile de casare,

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

aplicabilitatea la caz, întrucât decizia atacată este legală, întemeiată și echitabilă,

recursul urmând a fi respins.

Completul de judecată

D E C I D E :

Se respinge recursul declarat de către avocatul Palade Rodica în numele

inculpatului Ganța Alexandru, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 15 februarie 2023, în cauza penală în privința lui Ganța Alexandru xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Daguța Sergiu

20

Judecători Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

Malanciuc Ion

Donos Aliona

21