1ra-1357/2021 — art.188 alin.3 lit. c CP

1ra-1357/2021 — art.188 alin.3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1357/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurile ordinare declarate de către

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Roșca Vladimir, de către

avocatul Chiriac Stela în numele inculpatului Camîșcov Alexandr, de către

inculpatul Roșca Vladimir și de către inculpatul Camîșcov Alexandr,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie

2021, în cauza penală în privința lui,

Camîșcov Alexandr xxxxxx, născut la

xxxxx, originar din xxxxx,

Roșca Vladimir xxxx, născut la xxxx,

originar din satul xxx, domiciliat în orașul

xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 23.06.2020 până la 18.09.2020;

Instanța de apel: 14.10.2020 până la 04.03.2021;

Instanța de recurs: 04 mai 2021 până la 15.09.2021.

A C O N S T A T A T :

2020, Camîșcov Alexandr și Roșca Vladimir au fost recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(3), lit. c) Cod penal, și în

baza acestei Legi, lea fost stabilită pedeapsa 10 ani închisoare fiecăruia, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Camîșcov Alexandr și Roșca Vladimir, în

mod solidar, în beneficiul statului a sumei de 27480 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză; încasarea de la

Camîșcov Alexandr și Roșca Vladimir, în mod solidar, în beneficiul

Svetlanei Titova a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu material;

1

încasarea de la Camîșcov Alexandr în beneficiul Svetlanei Titova a sumei

de 25000 lei cu titlu de prejudiciu moral; încasarea de la Roșca Vladimir în

beneficiul Svetlanei Titova a sumei de 25000 lei cu titlu de prejudiciu

moral.

Au fost respinse ca fiind neîntemeiate cerințele succesorului părții

vătămate Titova Svetlana privind încasarea cheltuielilor pentru

înmormântare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Vladimir la data de 15.02.2020, în perioada de timp, între orele 20:00-24:00,

fiind în înțelegere prealabilă cu Camîșcov Alexandr și având scopul

sustragerii bunurilor altei persoane însoțită cu aplicarea violenței

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, prin forțarea ușii au

pătruns în casa de locuit ce aparține Valentinei Musteață, amplasată în a

orașul xxxx, unde au agresat-o fizic cu pumnii și picioarele pe diverse

regiuni ale corpului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.202018D0006 din

17.02.2020 Valentinei Musteață i-au fost cauzate leziuni corporale sub

formă de fracturi închise a coastelor din ambele părți cu lezarea pleurei și

pneumotorax și emfizem subcutan din stânga, echimozele feței, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent, dur, care

se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață în timpul

primirii lor, după care au sustras bani în sumă de 10000 lei în bancnote de

100 și respectiv 200 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate o pagubă în

proporții considerabile, părăsind locul faptei într-o direcție necunoscută.

Camîșcov Alexandr la data de 15.02.2020, în perioada de timp, între

orele 20:00-24:00, fiind în înțelegere prealabilă cu Roșca Vladimir și având

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, însoțită cu aplicarea violenței

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, prin forțarea ușii au

pătruns în casa de locuit ce aparține Valentinei Musteață, amplasată în

orașul xxx, unde au agresat-o fizic cu pumnii și picioarele pe diverse

regiuni ale corpului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.202018D0006 din

17.02.2020 Valentinei Musteață i-au fost cauzate leziuni corporale sub

formă de fracturi închise a coastelor din ambele părți cu lezarea pleurei și

pneumotorax și emfizem subcutan din stânga, echimozele feței, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent, dur, care

se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață în timpul

primirii lor, după care au sustras bani în sumă de 10000 lei în bancnote de

100 și respectiv 200 lei, prin ce i-au cauzat părții vătămate o pagubă în

2

proporții considerabile, părăsind locul faptei într-o direcție necunoscută.

Prima instanță a constatat ca fiind dovedită integral vinovăția

inculpaților Roșca Vladimir și Camîșcov Alexandr în faptele aduse lor în

învinuire, calificând acțiunile acestora conform semnelor infracțiunii

prevăzute de art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal - tâlhărie, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

amenințarea cu aplicarea unei violențe periculoase pentru viața sau

sănătatea persoanei, de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc

pentru depozitare, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de

armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatul Roșca Vladimir și inculpatul Camîșcov Alexandr.

3.1 În motivarea apelului, inculpatul Roșca Vladimir a invocat că:

- cu soluția de condamnare în baza art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal,

nu este de acord, nici o declarație a martorilor audiați în ședința de

judecată nu-i demonstrează vinovăția în comiterea faptei imputate;

- urmele încălțămintei ridicate de la locul faptei nu-i aparțin, iar

faptul că mărimea urmelor de încălțăminte coincide cu mărimea

încălțămintei pe care o poartă, nu demonstrează că fapta a fost comisă de

el;

- referitor la probele de sânge prelevate de la el în raport cu probele

de sânge ridicate de la locul faptei, indică, că sângele coincide după

apartenență la grup, însă nu s-a demonstrat că sângele de la locul faptei îi

aparține lui.

În cererea de apel suplimentară inculpatul a indicat că, la caz nu au

fost audiați martorii Cebotari Iurii și Crenic Alexandr, solicitând chemarea

acestora în ședința de judecată pentru a depune declarații. Nu a fost

efectuată confruntarea cu partea vătămată, expertiza sângelui și a urmelor

de încălțăminte.

3.2 În motivarea apelului, inculpatul Camîșcov Alexandr a invocat că:

- nu a comis infracțiunea imputată;

- pe parcursul judecării cauzei nu au fost audiați martorii părții

apărării, refuzându-i-se în efectuarea confruntării cu fiica victimei și în

testarea la poligraf pe marginea acuzațiilor aduse, fapt care în opinia

inculpatului, dă dovadă de imparțialitatea instanței de judecată la

soluționarea cauzei penale.

- prin hotărârea Comisiei naționale extraordinară de sănătate publică

nr.35 din 27.11.2020, a fost declarată starea de urgență în sănătate publică

pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 30.11.2020-15.01.2021,

iar prin hotărârile nr.42 din 13.01.2021 și nr.45 din 15.02.2021, starea de

3

urgență în sănătate publică a fost prelungită până la 15.04.2021, având în

vedere prevederile art. XXIII alin.(1) al Legii nr.69 din 21.05.2020 cu privire

la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică

și modificarea unor acte normative, potrivit cărora, în scopul asigurării

măsurilor de prevenire a răspândirii infecției COVID-19 în instituțiile

penitenciare, pe perioada stării de urgență în sănătate publică, examinarea

cauzelor penale în privința persoanelor private de libertate, se efectuează

doar prin intermediul sistemului de teleconferință sau în spațiile

corespunzătoare la sediile instituțiilor penitenciare, fără a fi necesar

acordul persoanei private de libertate, s-a dispus soluționarea apelurilor în

cauză prin intermediul teleconferinței, fapt pentru care inculpații Roșca

Vladimir și Camîșcov Alexandr, care se dețin în instituțiile penitenciare

nr.11 Bălți și nr.16 Pruncul, și-au dat acordul la deschiderea ședinței de

judecată.

martie 2021 au fost respinse apelurile inculpaților Camîșcov Alexandr și

Roșca Vladimir, ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat, că prima instanță în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității, și din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpaților Roșca Vladimir și Camîșcov Alexandr în comiterea

infracțiunii incriminate, constatând și reținând în acțiunile acestora

comiterea infracțiunii prevăzută de art.188 alin.(3) lit. c) Cod penal.

A ajuns la concluzia că prima instanță a apreciat obiectiv aspectele de

fapt și de drept ale cauzei prin prisma probelor acumulate și cercetate în

ședință, întemeiat a bazat sentința de condamnare pe probele scrise ale

cauzei penale, declarațiile părții vătămate Musteață Valentina care au fost

date citirii în temeiul art.371 Cod de procedură penală în cadrul ședinței de

judecată, precum și pe declarațiile succesorului părții vătămate Titova

Svetlana, declarațiile martorilor Rusu Nicolae, Brînză Boris, Chetrari

Valentin, Zalevschi Vitalie, Bondari Andrei, Zalevscaia Galina. Fiind audiat

în instanța de apel, martorul Cibotari Iurii a declarat, că la data de

15.02.2020, la ora 21:00 a venit acasă la Camîșcov Alexandr, unde a stat

până dimineața, iar la ora 03:00 s-au întors la Roșca Vladimir, care a rămas

să doarmă acasă.

În urma verificării probatoriului, instanța de apel a concluzionat, că

probele puse la baza sentinței de condamnare corespund cerințelor legale,

4

prin prisma acestora instanța de judecată a apreciat obiectiv aspectele de

fapt și de drept ale cauzei. Probele administrate în cadrul prezentei cauze

penale formează un ansamblu probatoriu, prin care se dovedește pe deplin

vinovăția inculpaților Roșca Vladimir și Camîșcov Alexandr în fapta adusă

lor în învinuire, fiind totalmente combătute argumentele invocate în

cererile de apel cu privire la nevinovăția inculpaților.

În opinia instanței de apel, faptele incriminate inculpaților Roșca

Vladimir și Camîșcov Alexandr și-au găsit confirmare prin prisma probelor

prezentate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată din prima instanță,

verificate și cercetate suplimentar în ședința instanței de apel, probe care

coroborează între ele, necreând dubii referitor la faptul, că circumstanțele

descrise în rechizitoriu și reținute de către instanța de judecată în sarcina

inculpaților au avut loc, iar argumentele apărării, în susținerea nevinovăției

pe marginea învinuirii aduse lui Roșca Vladimir și Camîșcov Alexandr,

poartă un caracter declarativ și sunt invocate cu scopul de a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă.

Instanța de apel a considerat echitabilă atât categoria pedepsei cât și

cuantumul acesteia, stabilite prin sentință inculpaților Roșca Vladimir și

Camîșcov Alexandr pentru infracțiunea comisă, care este catalogată ca

fiind una gravă, iar sancțiunea art. 188 alin. (3) Cod penal nu prevede

alternative, legislatorul reglementând doar privațiunea de libertate pentru

respectiva infracțiune de la 10 la 12 ani, astfel, a considerat, că cuantumul

pedepsei stabilit este în raport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile

produse și personalitatea inculpaților.

către:

- avocatul Vlas Elena în numele inculpatului Roșca Vladimir, prin

care invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei, și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Roșca Vladimir, să fie achitat.

- avocatul Chiriac Stela în numele inculpatului Camîșcov Alexandr,

prin care invocând incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Camîșcov Alexandr să fie

achitat, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

- inculpatul Roșca Vladimir, prin care invocând ne incidența

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei și rejudecarea cauzei.

- inculpatul Camîșcov Alexandr prin care neinvocând incidența

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

5

deciziei și rejudecarea cauzei.

5.1 În susținerea recursului avocatul Vlas Elena a invocat că:

- atât prima instanță cât și instanța de apel au emis hotărâri de

condamnare, fără a avea suficiente probe și fără a elucida sub toate

aspectele circumstanțele cauzei penale respective;

- pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate o serie de expertize și

investigații, care sub niciun aspect nu demonstrează vinovăția lui Roșca

Vladimir. Nici o expertiză nu demonstrează că inculpatul a avut tangență

cu cauza penală respectivă. Probele aduse în susținerea acuzării, arată

faptul săvârșirii infracțiunii, dar nu și vinovăția lui Roșca Vladimir;

- la examinarea cauzei instanța nu a luat în considerație declarațiile

părții vătămate Musteață Valentina (f.d.24-25), care bănuia de fapta

incriminată un taximetrist pe nume Ion și pe nepoții lui Jitniuc Emilia, care

cunoștea locul unde erau ascunși banii. Totodată, partea vătămată a

menționat că a recunoscut taximetristul după glas;

- în ceea ce privește expertiza biologică din 28.04.2020, cu privire la

sângele inculpatului Roșca Vladimir, consideră că nu este sigură, este o

presupunere, care nu poate fi luată în calcul la condamnarea persoanei. La

fel și expertiza traseologică din 07.04.2020, este o presupunere precum că

urma creată de încălțămintea bărbătească a fost lăsată de inculpat;

- în instanța de apel, a fost audiat martorul Cebotari Iurie, care a

declarat că la data de 15.02.2020, Roșca Vladimir se afla seara acasă și

dormea, fiind în stare de ebrietate și fizic nu era în stare să săvârșească

infracțiunea incriminată, iar Camîșcov Alexandr se afla la priveghi,

împreună cu Cebotari Iurie;

- consideră că inculpatul Roșca Vladimir a fost condamnat

neîntemeiat și nu este vinovat de infracțiunea incriminată. Probele din

dosar nu dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia.

5.2 În susținerea recursului avocatul Chiriac Stela a invocat că:

- probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești

nu demonstrează cu certitudine că anume inculpatul Camîșcov A. a comis

fapta imputată;

- prima instanță pronunțând sentința de condamnare a ignorat

prevederile art. 101 Cod de procedură penală;

- fiind audiat în instanța de apel, martorul Cibotari Iurii a declarat, că

la data de 15.02.2020, la ora 21:00 a venit acasă la Camîșcov Alexandr, unde

a stat până dimineață, iar la ora 03:00 s-au întors la Roșca Vladimir, care a

rămas să doarmă acasă;

- instanța nu a motivat prezența tuturor semnelor calificative ale

infracțiunii imputate inculpaților, probele le-a enumerat în ordine

6

cronologică fără să le aprecieze prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală;

- inculpatul Camîșcov Alexandr vina în cele incriminate nu și-a

recunoscut-o și a dat declarații care denotă faptul că prima instanță a

încălcat grav dreptul inculpatului la prezentarea probelor și sentința a fost

bazată doar pe martorii acuzării. El nu a cunoscut-o pe victimă, cît și locul

de trai al ei;

- sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, pe probe

contradictorii care se exclud reciproc, și pe divergențele care n-au putut fi

excluse în cadrul cercetărilor judecătorești. Probele prezentate de

partea acuzării au fost combătute în cadrul examinării cercetării

judecătorești, astfel toate îndoielile urmează a fi tratate în folosul

inculpatului.

5.3 În susținerea recursului inculpatul Roșca Vladimir a invocat că:

- nu a fost făcută expertiza definitivă deoarece proba este

aproximativă;

- nu a fost făcută prezentarea de fașă cu partea vătămată pentru

recunoaștere;

- nu au fost chemați martorii principali;

- nu a fost concretizată expertiza referitor la urma încălțămintei

bărbătești găsită de polițiști căci seamănă cu mărimea sa la încălțăminte;

- în declarațiile părții vătămate reiese că aceasta bănuiește pe o altă

persoană;

- succesorul părții vătămate a declarat că nu-i cunoaște.

În recursul suplimentar din 12 aprilie 2021, inculpatul Roșca

Vladimir a solicitarea rejudecarea cauzei.

5.4 În susținerea recursului inculpatul Camîșcov Alexandr a invocat

că:

- i-a fost respinsă confruntarea și prezentarea sa pe viu pentru

recunoaștere de către partea vătămată precum și casa unde a fost comisă

infracțiunea, iar din pozele prezentate a constatat că văd pentru prima dată

partea vătămată și casa;

- a solicitat trecerea poligrafului pentru stabilirea adevărului însă a

fost lăsată fără soluționare solicitarea sa;

- martorul Cebotari Iurie a confirmat că în momentul săvârșirii

infracțiunii el, Camîșcov Alexandr se afla la priveghi, decedase mama sa;

- nu i-a fost explicat de ce anume pe el este suspectat de comiterea

infracțiunii.

ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

7

neîntemeiate.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul Penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din

Codul de procedură penală.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate și argumentate de recurent.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în

numele inculpatului Roșca Vladimir, Colegiul Penal reține că, deși recurenta

face trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, aceasta și-a argumentat recursul prin aceea că, instanța de apel a

dat o apreciere eronată probatoriului administrat, iar în acțiunile inculpatului nu

se conțin elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de a art. 188 alin. (3),

lit. c) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat, temei prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală).

Colegiul consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate

de recurenți, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și prin decizia adoptată de menținere a sentinței, instanța

de apel, legal și argumentat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată inculpatului Roșca Vladimir și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, iar

toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

8

utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând argumentat și

detaliat motivele pentru care au respins versiunile și dovezile apărării,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, probele administrate pe caz demonstrând

cu concludență prezența în acțiunile inculpatului Roșca Vladimir a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (3), lit. c) Cod penal.

În temeiul art. 427 (1), pct. 6) din Codul de procedură penală

stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței. Făcând trimitere la această normă, recurentul nu a

concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs

înaintată și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele menționate este inadmisibilă și

prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Chiriac Stela în

numele inculpatului Camîșcov Alexandr, Colegiul Penal constată că, deși

aceasta a indicat drept temei pentru recurs pct. 10) a dispozițiilor alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele

de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, în motivarea acestuia invocă dezacordul cu aprecierea probelor de

către instanța de apel, indicând că nu sunt probe suficiente care să

demonstreze vinovăția inculpatului în cele imputate, în opinia sa,

condamnarea inculpatului este bazată doar pe presupuneri, însă aceste

argumente este sunt declarative, deoarece din materialele cauzei și textul

deciziei atacate rezultă că pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a

motivat corect soluția bazându-se pe cumulul de probe administrat la

cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate

suplimentar, verificate în instanța de apel, consemnate în procesul-verbal și

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură.

Instanța de recurs ordinar subliniază că, procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către

instanțele ierarhic inferioare, de competența cărora este stabilirea stării de

fapt. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de

9

drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea

judecătorească devenită definitivă.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă

dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea

probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar dezacordul

unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Temeiuri de a pune

la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au

stabilit în instanța de recurs.

De asemenea, cu referire la alegațiile recurentei, în opinia căreia

instanța nu a motivat prezența tuturor semnelor calificative ale infracțiunii

imputate inculpaților, instanța de recurs observă o motivare amplă a deciziei

instanței de apel, executată în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, or, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus, la caz, la stabilirea vinovăției inculpaților în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3), lit. c) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 10 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Din materialele dosarului rezultă că, instanța de apel la examinarea

cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod

de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-

a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpaților de săvârșirea infracțiunii imputate, iar careva

temeiuri de a dispune achitarea lui Camîșcov Alexandr și Roșca Vladimir,

nu au fost stabilite.

Colegiul Penal reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel judecând apelul, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, celor administrate în cadrul instanței de apel și conform

materialelor din dosar, ajungând la concluzia corectă că sentința de

condamnare atacată este legală și întemeiată în partea constatării vinovăției

inculpatului, corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, și

conține răspunsuri la toate argumentele invocate de apelanți, specificând

motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

De asemenea, Colegiul Penal reține că argumentul precum că, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii (prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală) este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentei, or, instanța ierarhic inferioară corect a conchis că în

10

acțiunile lui Camîșcov Alexandr sunt prezente toate elementele

constitutive a infracțiunii imputate, argumente pe care instanța de recurs le

acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește.

În continuare, se menționează că din textul recursurilor declarate atât

de avocatul Chiriac Stela cât și avocatul Vlas Elena, se constată că acestea

critică soluția instanței de apel invocând dezacordul modului în care au

fost apreciate probele administrate pe caz. În ceea ce privește faptul dacă o

asemenea situație reprezintă o eroare de drept, Colegiul Penal amintește că,

la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă,

nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație

de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind

atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Mai mult, se conchide că instanța de apel a apreciat probele prin

prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală,

expunându-se în decizie cu privire la motivele respingerii argumentelor

părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării,

respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în art.

24 Cod de procedură penală.

Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate argumentele recurentului

descrise în pct. 5.2 a prezentei decizii, ce țin de aprecierea probelor în

prezenta speță, din considerentul că din decizia instanței de apel rezultă

cert că toate probele administrate în prezenta cauză penală au fost

apreciate de instanța de apel prin coroborare între ele, conform

prevederilor art. 27, 101 Cod de procedură penală, fiind reținut just ca

demonstrată pe deplin vinovăția inculpaților Camîșcov Alexandr și Roșca

Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3),lit. c) Cod

penal, și astfel nu se confirmă incidența temeiului de recurs indicat de

recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar

obiecțiile recurentului în acest sens reprezintă doar opinia subiectivă

greșită a acestuia, or instanța de recurs ordinar nu identifică vreun temei

de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma aspectelor invocate,

or aceasta este legală și întemeiată.

Astfel, în contextul expus, Colegiul Penal consideră relevant de a

specifica că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie

gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a

11

fost constatată.

Nu în ultimul rând, asupra celor constatate se impune și mențiunea

că, criticile formulate de recurent în recursul ordinar declarat, au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în de apel și, cărora instanța

de judecată, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în hotărârea adoptată, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia, nu s-au stabilit.

Concluzionând asupra celor expuse instanța de recurs conchide că, în

prezenta cauză nu se constată erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală și în virtutea considerentelor expuse

supra, constatând că în cauză există o concordanță deplină între situația de

fapt și de drept stabilită de instanța de apel, apreciază ca fiind vădit

neîntemeiate criticile formulate de către recurent.

Referitor la recursurile inculpaților Roșca Vladimir și Camîșcov Alexandr,

Colegiul penal conchide că motivele invocate de recurenți în cererile de

recurs ordinar, sunt similare cu cele invocate în apel, descrise și în pct. 2 și 5

a prezentei decizii, iar în parte reprezentând poziția subiectivă de apărare,

în privința cărora instanța de apel în decizia sa (f.d. 16-24, vol. VIII), s-a

expus motivat, iar temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa,

detaliat și argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor

esențiale invocate în apelurile declarate de inculpații Roșca Vladimir și

Camîșcov Alexandr, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea

corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar

o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul Penal atestă că instanța de apel a reținut just ca

demonstrată pe deplin vinovăția inculpaților Roșca Vladimir și Camîșcov

Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3), lit. c) Cod

penal, iar obiecțiile recurenților reprezintă doar o opinie proprie

defectuoasă a acestora, or nu a fost identificat vreun temei de a interveni în

12

decizia instanței de apel sub aspectele invocate de aceștia.

În acest sens, se atestă că instanța de apel nu a comis vreo eroare de

fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei

contestate.

În consecință, Colegiul Penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursurile declarate sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Vlas Elena în numele inculpatului Roșca Vladimir, de către avocatul

Chiriac Stela în numele inculpatului Camîșcov Alexandr, de către

inculpatul Roșca Vladimir și de către inculpatul Camîșcov Alexandr,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 martie

2021, în cauza penală în privința lui Camîșcov Alexandr x și Roșca

Vladimir x, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 28 octombrie 2021

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

13