1ra-829/2022 — Art. 27, 145 alin. 1, art. 201-1 alin. 1 CP

Prima instanță: 13.06.2019 - 20.08.2021;

Instanța de apel: 27.09.2021 - 01.03.2022;

Instanța de recurs: 30.05.2022-21.09.2022. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Central din 20 august 2021, Gavriliuc Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.27, art.145 alin.(1) Cod penal la 10 ani închisoare, art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal la 1 an închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Gavrilic Alexandr pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 10 (ani) ani 6 (șase) luni. A fost admisă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată și s-a dispus încasarea de la Gavriliuc Alexandr în beneficiul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2.732 (două mii șapte sute treizeci și doi) lei. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.2 Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Gavriliuc Alexandr dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, locuind la acel moment în vecinătate cu partea vătămată, având relații ostile cu acesta, la data de 13.12.2018 ora 15:45, aflându-se în imediata apropiere cu Raujin Nicolai, în curtea blocului locativ, ce este amplasat pe adresa xxxxx, în urma unui conflict verbal apărut dintre aceștia, Gavriuliuc Alexandr fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul omorului unei persoane, intenționat i-a aplicat lui Raujin Nicolae, o lovitura cu cuțitul 1 în regiunea cutiei toracice pe stânga, fiind conștient de faptul că aplică o lovitură într- o regiunea vitală a organismului uman, dar din motive independente de voința sa, intenția infracțională nu și-a produs efectul și anume din motiv că victima a opus rezistență. Conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr.201810P0811 din 17.12.2018, la examinarea medico-legală a numitului Raujin Nicolai sau depistat o plagă tăiată a cutiei toracice pe stânga în regiunea coastei 3 pe linie clavicular-medie. Plaga sus-menționată a fost produsă prin acțiunea cu traumatică cu un obiect ascuțit tăios, posibil în circumstanțele indicate în ordonanță, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară. Prin acțiunile sale Gavriliuc Alexandr a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.27, art.145 alin.(1) Cod penal - tentativă de omor intenționat al unei persoane. Tot el, a comis fapte de violență în familie, exprimată prin acțiuni violente, comise de către concubin asupra concubinei sale, care a provocat o vătămare ușoară a integrității corporale și a sănătății și anume la 15.09.2019 la orele 01:00 noaptea, aflându-se la domiciliul său, amplasat xxxxx, în cadrul unui conflict iscat cu concubina sa Volcova Natalia, intenționat i-a aplicat o lovitura cu palma peste fata, apucând-o de gât si numind-o cu cuvinte necenzurate după care luând un cuțit în mîină, i-a aplicat o lovitura cu acesta în regiunea piciorului sting, fapt prin care i-a provocat conform raportului de expertiză judiciară nr.201910P0578 din 16.09.2019 vătămări corporale ușoare, exprimate prin plagă tăiată a genunchiului stâng, plăgi tăiate ale gâtului, escoriații la gât. Prin acțiunile sale Gavriliuc Alexandr a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal - acțiunea intenționată comisă de un membru de familie asupra altui membru de familie manifestată prin acțiuni violente, soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății. 2. Sentința, menționată, a fost atacată cu apel de către avocatul Munteanu Violina în interesele inculpatului Gavriliuc Alexandr prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal de învinuirea lui Gavriliuc Alexandru în baza art.27, art.145 alin.(1) Cod penal să fie încetat, cu atragerea ultimului la răspundere contravențională și în legătură cu expirarea prescripției contravenționale, să-i fie înlăturată răspunderea contravențională. 2.1 În motivarea cererii de apel avocatul a invocat că, inculpatul nu este de acord parțial și o consideră în această parte ca fiind una neîntemeiată și ilegală. A considerat avocatul, că instanța de fond și-a format o concluzie eronată privind condamnarea inculpatului pentru tentativă de omor. Din materialele cauzei rezultă, că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii imputate, și anume, lipsește latura subiectivă a acestei infracțiuni. Astfel, a indicat că, potrivit declarațiilor inculpatului, ultimul a declarat instanței de fond că nu a avut intenția de a-l omorî pe partea vătămată. Aceste declarații mai sunt susținute și de alte probe din dosar, precum sunt declarațiile martorilor care au 2 confirmat că între cei doi era doar o ceartă, ceia ce înseamnă că inculpatul nu a avut intenția de a-l omorî pe Raujin Nicolae. Totodată, martorii au declarat că, conflictul apărut între inculpat și partea vătămată a fost provocat de partea vătămată. Tot din declarațiile martorilor rezultă că, inculpatul nu a zis că dorește să-i omoare pe partea vătămată. Deci, inculpatul în declarațiile sale a explicat că, doar la îmbrâncit pe partea vătămată și nimic mai mult. Comportamentul incorect al inculpatului se explică prin faptul, că a fost provocat de partea vătămată, motiv din care și a rezultat acest comportament. Mai mult ca atît, a indicat apelantul că, leziunile corporale, în dependență de gradul vătămării se califică diferit și pentru fiecare gravitate a vătămării corporale sunt pedepse atât blânde, cât și aspre. Conform raportului de expertiză judiciară nr.201810P0811 din 17.12.2018, în care expertul judiciar a concluzionat că, la partea vătămată Raujin Nicolae, leziunile corporale cauzate de inculpat se califică ca vătămare ușoară. Astfel, a menționat avocatul că, reieșind din gravitatea leziunilor și ținând cont de faptul că intenția inculpatului nu a fost de a-l omorî pe Raujin Nicolae, acțiunile acestuia urmează a fi calificate în conformitate cu art.78 alin.(2) Cod contravențional. Ca urmare celor menționate, a solicitat în temeiul art.332 Cod de procedură penală, procesul penal împotriva inculpatului Gavriliuc Alexandru trebuie să fie încetat cu atragerea acestuia la răspundere contravențională, iar conform art.30 Cod contravențional, termenul privind atragerea la răspundere contravențională a expirat, astfel lui Gavriliuc Alexandru urmează să-i fie înlăturată răspunderea contravențională pe acest capăt de învinuire. 3. Potrivit deciziei Curții de Apel Bălți din 01 martie 2022, apelul avocatului Munteanu Violina în interesele inculpatului Gavriliuc Alexandr a fost respins ca nefondat, cu menținerea integrală a acesteia. 3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, judecând cauza penală, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Gavriliuc Alexandr în baza art.27,145 alin.(1), art.2011 alin.(1) Cod penal, totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă de închisoare, ținând cont de circumstanțele cauzei, persoana celui vinovat și urmările survenite. Instanța de apel a constatat că, necătând la faptul, că inculpatul Gavriliuc Alexandr nu și-a recunoscut total vina, vinovăția acestuia în faptele infracționale constatate de instanța de fond se confirmă prin: - declarațiile părților vătămate Raujin Nicolae, Volcova Natalia; - declarațiile martorilor Șarpan Iulia, Gurieva Ludmila; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.12.2018, ora 16:30 și 16:40; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.12.2018, ora 17:00 și 17:10; - procesul-verbal nr.2057 din 13.12.2018, al examinării medicale de constatare 3 a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate a naturii ei; - procesul-verbal de ridicare din 14.12.2018; - procesul-verbal de examinare din 14.12.2018; - procesul- verbal de examinare a obiectului din 14.12.2018; - procesul-verbal de ridicare din 15.12.2018; - procesul-verbal de examinare din 15.12.2018; - raportul de expertiză judiciară nr.201810P0811 din 17.12.2018; - raportul de expertiză judiciară nr.201937A0020 din 01 aprilie 2019; - raportul din 04.10.2019; - informație unitatea de gardă a IP Bălți din 15.09.2019 cu privire la înjunghierea lui Gavriliuc A.; - raportul de expertiză judiciară nr.201910P0578 din 16.09.2019; - procesul-verbal de examinare din 17.10.2019 a mesajelor de pe telefonul mobil al lui Volcova N. datate cu ziua 14.09.2019. A constatat instanța de apel că, probele verbale coroborează întru tot cu cele material-scrise administrate pe caz, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere obiectivă în corespundere cu prevederile art.93-101 Cod de procedură penală. Instanța de apel a considerat că, judecând cauza penală, instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele încriminate și a făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Gavriliuc Alexandr în baza art.27, art.145 alin.(1) și art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal. Instanța de apel a reținut că, pedeapsa aplicată, de instanța de fond, lui Gavriliuc Alexandr sub formă de închisoare, este una echitabilă și legală, fiind ținut cont de gravitatea și motivul infracțiunilor săvârșite - infracțiune deosebit de gravă și infracțiune mai puțin gravă, consecințele infracțiunii, personalitatea celui vinovat, lipsa circumstanțelor atenuante, prezența circumstanțelor agravante - starea de ebrietate, condițiile acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și reeducării ei. Instanța de apel a considerat că, pedeapsa aplicată lui Gavriliuc Alexandr este proporțională faptei comise și consecințelor ei, corespunde normei penale la care a fost calificată fapta infracțională - art.27, art.145 alin.(1), art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal, circumstanțelor cauzei și personalității inculpatului, nefiind motive de a fi micșorată. Din probele administrate și cercetate în ședința de judecată, instanța de apel a reținut faptul, că Gavriliuc Alexandr i-a aplicat intenționat lovituri cu cuțitul lui Raujin Nicolae în regiune vitală (piept), ce indică la intenția de a-l omorî. Au fost întreprinse de Gavriliuc Alexandr acțiuni intenționate spre omor dar nu și-au produs efectul din cauza opunerii de rezistență a victimei, fapte ce rezultă din probele cercetate în ședința de judecată. Acțiunile lui Gavriliuc Alexandr din cadrul faptei infracționale corect au fost calificate la art.27, art.145 alin.(1) Cod penal și temeiuri de recalificare a faptei nu sau stabilit. Între acțiunile lui violente și cauzarea leziunilor victimei este o legătură cauzală directă, fiind confirmată de martori și raportul de expertiză. Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate afirmațiile apărării cu referire la nevinovăția inculpatului, având un caracter declarativ și ca un mod de apărare a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală, afirmațiile date fiind 4 combătute prin totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanța de fond la baza sentinței de condamnare. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Gavriliuc Alexandr în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui de către instanța de fond nu echivalează cu atragerea lui la răspundere contravențională, în baza art.78 alin.(2) Cod penal, după cum se solicită în apelul motivat declarat de avocat, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului Gavriliuc Alexandr în comiterea infracțiunii incriminate și reținute în sarcina lui, aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de răspundere penală. Instanța de apel a reținut constatările primei instanțe privind aprecierea justă a probelor și faptul că pe cauză sunt suficiente probe directe, utile și veridice, care în ansamblu coroborează între ele și care confirmă pe deplin vinovăția inculpatului în fapta infracțională reținută în sarcina lui. După verificarea suplimentară a probelor materiale instanța de apel a constatat, că argumentele invocate în apelul declarat de avocat sunt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar probele administrate de către instanța de fond demonstrează pe deplin săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina lui, astfel instanța de fond corect a conchis asupra vinovăției inculpatului în baza art.27, art.145 alin.(1) Cod penal. Au fost respinse și afirmațiile cu referire la faptul că leziunile corporale cauzate victimei sunt calificate ca vătămări ușoare, astfel urmează a fi calificate conform art.78 alin.(2) Cod contravențional, or, fapta inculpatului constituie tentativă la infracțiunea de omor intenționat. În această ordine de idei instanța de apel a indicat, că prima instanță a ținut cont de legea procesual-penală, a apreciat probele administrate în ansamblu din punct de vedere al coroborării, fiind înlăturate toate dubiile privind nevinovăția inculpatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Munteanu Violina și avocatul Pralea Grigore în numele inculpatului Gavriliuc Alexandr. 4.1 Avocatul Munteanu Violina, invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură, penală solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel în alt complet de judecată pe motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs. În motivarea recursului ordinar avocatul invocă că: - fapta inculpatului Gavriliuc Alexandru nu întrunește elementele componenței infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ci constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2) Cod Contravențional potrivit probelor administrate; - concluzia instanței de apel precum că „inculpatul Gavriliuc Alexandru, având scopul omorului cet. Raujin Nicolae, l-a lovit pe ultimul cu cuțitul, însă acesta nu și- a produs efectul, nu poate fi susținută. Instanța de apel urma să aprecieze circumstanțele cazului produs prin prisma tuturor acțiunilor participanților și să formuleze o concluzie certă fără dubii, că inculpatul a avut scopul să-l omoare pe 5 Raujin Nicolae, a premeditat a pregătit săvârșirea acestei infracțiuni. Or, după cum s- a menționat supra, conform declarațiilor martorilor, reiese că în urma unui conflict iscat între Raujin Nicolae și Gavriliuc Alexandru, ultimul la îmbrâncit pe Raujin Nicolae, astfel cauzându-i leziuni corporale cu un cuțit, după care a plecat; - la caz, sunt notabile circumstanțele cauzei, care confirmă faptul apariției unui conflict spontan între inculpatul Gavriliuc Alexandru și partea vătămată Raujin Nicolae, în rezultatul cărui, Raujin Nicolae a fost îmbrâncit și înfipt cu cuțitul, și care conform raportul de expertiză judiciară, se califică ca o vătămare corporală ușoară circumstanța dată nu poate fi apreciată ca probă exclusivă care să demonstreze suspiciunile organului de urmărire penale invocate în învinuirea adusă inculpatului; - însăși faptul că după ce inculpatul a aplicat lovitura și a plecat, drept urmare partea vătămată a rămas în viață, nicidecum nu poate fi apreciat ca circumstanță că intenția de omor a inculpatului nu a fost dusă la capăt din motive independente de voința sa, pentru a califica fapta inculpatului ca tentativă de omor, luând în considerație că conform doctrinei penale, sub aspect obiectiv, tentativa implică efectuarea unor acte ce fac parte din latura obiectivă a infracțiunii începute, iar sub aspect subiectiv presupune caracterul intenționat al acestor acte; - respectiv în cazul în care în speță nu s-a stabilit ducerea la capăt de către inculpat a acțiunilor sale care să fie încadrate juridic ca componență de infracțiune, acesta nu poate fi supus răspunderii penale pentru fapta comisă, or, în acțiunile lui Gavriliuc Alexandr sunt persistente elementele constitutive a contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, luând în considerație că ansamblu probatoriu demonstrează și inculpatul a recunoscut, cauzarea vătămării intenționate ușoare a integrității corporale părții vătămate Raujin Nicolae; - astfel, la caz, acțiunile inculpatului au fost îndreptate la săvârșirea vătămării integrității corporale ușoare, pentru că după aplicarea loviturilor asupra părții vătămate Raujin Nicolae, a plecat și nu a continuat să facă careva acțiuni față de ultimul; - de asemenea, în speță lipsește latura subiectivă, care este caracterizată prin intenția directă a infracțiunii, persoana conștientizează și acționează în vederea survenirii morții părții vătămate, dorind acest fapt. În cazul dat însă, nu a fost demonstrat prin probe pertinente și concludente săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, fapt confirmat atât de către martorul prezent la locul faptei, cât și de către partea vătămată Raujin Nicolae. 4.2 Avocatul Pralea Grigore care invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel. În motivarea recursului ordinar avocatul invocă că: - Gavriliuc Alexandr, cât la urmărirea penală, atât și în judecată, vina a recunoscut parțial; - prin probele examinate în prima instanță s-a demonstrat lipsa componenței infracțiunii incriminate, acțiunile acestuia urmau să fie recalificate, fapt care instanța de judecată, cât și instanța de apel, eronat au tratat prevederile legii materiale; 6 - ambele instanțe, urmau să divizeze acțiunile și să califice proporțional, ținând cont de prevederile legii, de a nu agrava starea inculpatului; - astfel, a fost lipsit de dreptul la apărare, conform art.art.7-9; 24; pct.15, 18 art.66; alin. 1, pct.2 art.94; pct.2 și 3 art.95; alt.2 art.96 Cod de procedură penală și la echitatea judiciară ocrotită de Legea Națională si cea Internațională. - acestea și alte încălcări omise, au adus la aplicarea Legii eronat și incorect; - astfel, au fost încălcate drepturile Constituționale și prevederile art.5 și 6 din Convenția nr. 1950, din 04.11.1950, pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

La recursurile ordinare declarate de către avocații Munteanu Violina și Pralea Grigore în numele inculpatului Gavriliuc Alexandr în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea acestora invocând că, instanța de apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale și corect a constatat vinovăția și a menținut condamnarea lui Gavriliuc Alexandr în baza art. 27, 145 alin. (1) și art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal. Lecturând conținutul cererii de apel, în coraport cu decizia instanței de apel, se constată că, această instanță s-a pronunțat asupra tuturor motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate. Cu referire la recursul avocatului Pralea Grigorea acuzarea indică că, acesta nu conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel și nu se invocă problema de drept de importanță generală abordată în această cauza penală, cerințe obligatorii și expres stipulate în dispoziția art. 430 pct.5) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor respective pe baza materialului din dosar și a motivelor invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. În speță se constată, că recurenții s-a conformat prevederilor legale și au declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. 6.1 Referitor la recursul declarat de către avocatul Pralea Grigore. Potrivit textului recursului avocatul Pralea Grigore invocă, temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) și 12) Cod procedură penală. Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra 7 inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430. Dispozițiile art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să Din conținutul prevederilor art.429 alin.(1) Cod de procedură penală, rezultă că recursul se depune de persoanele menționate în art.421 și trebuie să fie motivat. În temeiul art.421 Cod de procedură penală, raportat la art.401 alin.(2), titularul dreptului de recurs în numele persoanelor menționate în alin.(1), pct.2)-4) art.401 Cod de procedură penală, adică a inculpatului poate fi apărătorul împuternicit în modul prevăzut de lege (prin mandat). Conform art.67 alin.(4) Cod de procedură penală, avocatul care acordă asistență juridică bănuitului sau învinuitului la reținere sau arestare se consideră apărătorul lor pe această perioadă de timp și cu consimțământul lor el poate continua participarea în calitate de apărător până la terminarea procesului în cauza respectivă. În cazul în care, inculpatul își alege un alt apărător, decât cel care a participat în apel, pentru a-i reprezenta interesele în instanța de recurs, este necesar consimțământul lui expres. Prin alte cuvinte, această reglementare legală rămâne valabilă și pentru instanța de recurs. În corespundere cu prevederile art.432 alin.(1) în coroborare cu art.433 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează admisibilitatea în principiu și judecă recursul declarat în procedura scrisă, adică fără citarea părților. Prin urmare, instanța de recurs este în imposibilitate de a constata prin audierea inculpatului dacă ultimul acceptă să fie reprezentat de către apărătorul care a declarat recurs ordinar în numele său. Drept urmare, reieșind din baza factologică expusă, instanța de recurs punctează că, pentru justa soluționare a cauzei date este relevant de a constata cu certitudine dacă avocatul Pralea Grigore a avut sau nu împuterniciri de a declara cererea de recurs orinar, în numele inculpatului Gavriliu Alexandru. Pentru clarificarea acestei chestiuni, instanța de recurs ține să remarce că, potrivit art.401 alin.(2) Cod de procedură penală, pot declara apel în numele persoanelor menționate la alin.(1) pct.2) - 4) și apărătorul sau reprezentantul lor legal. Cu privire la dreptul de apărare se subliniază că, în lumina jurisprudenței constante a CtEDO, reglementarea acestui drept este de natură să pună în evidență importanța unui proces echitabil, specific oricărei societăți democratice. Astfel, art. 6 parag.3 lit. c) CEDO, recunoaște dreptul fiecărui acuzat de a se apăra singur sau prin apărător, însă textul articolului vizat nu precizează condițiile de exercitare a acestui drept, lăsând statelor contractante alegerea mijloacelor ce permit efectiva lui realizare, astfel încât acestea să fie compatibile cu exigențele unui proces echitabil. La caz, se constată că la examinarea cauzei în ordine de apel, cererea de apel este declarată de către un alt avocat ales pentru a reprezenta interesele inculpatului. În acest caz urmează a se reține că, modalitatea de confirmare a împuternicirilor oferite de către inculpat apărătorului său, a fost reglementată de către legiuitor în dispoziția art. 70 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, unde este stipulat că avocatul ales poate fi admis în procesul penal în calitate de apărător la invitația 8 bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia precum și la solicitarea altor persoane cu consimțământul persoanelor interesele cărora urmează să le apere. Din conținutul normei precizate, prin „invitația inculpatului” trebuie de înțeles inițiativa acestuia de a-i fi reprezentate interesele în recurs de către un avocat concret, altul decât cel care a participat în apel. Totodată, potrivi prevederilor art. 70 alin.(7) pct.3) Cod de procedură penală stipulează că, pentru confirmarea calității și împuternicirilor sale, apărătorul prezintă organului de urmărire penală sau instanței: mandatul biroului de avocați sau un alt document ce îi confirmă împuternicirile. Prin urmare, avocatul declarând recurs ordinar în numele inculpatului împotriva deciziei instanței de apel, urmează să anexeze la recurs ordinar declarat mandatul, care confirmă calitatea și împuternicirile sale, completat în corespundere cu cerințele expuse în Hotărârea Guvernului nr.158 din 28.02.2013 cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar, cu modificările ulterioare cât și în corespundere cu art.68 alin.(5) Cod de procedură penală. Verificând actele cauzei, Colegiul penal constată că, avocatul Pralea Grigore la 12 mai 2022 a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel fără a anexa mandatul, care confirmă calitatea și împuternicirile sale. La caz, nu se constată că, inculpatul a dat acordul ca avocatul Pralea Grigore să- i reprezinte interesele în calitate de apărător în instanța de recurs ordinar și în mod expres dreptul de a întocmi, semna și depune cererea de recurs în numele său. Or, avocatul Pralea Grigore anterior n-a participat în procesul dat, iar în instanța de apel, apelul în numele inculpatului Gavriliuc Alexandru, a fost depus de alt avocat. Colegiul penal reiterează că, potrivit alin. (8) al art.70 Cod de procedură penală, persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător, dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea și împuternicirile de apărător nu este admisă să participe la desfășurarea procesului penal în calitatea respectivă, fapte, ce impune concluzia că cererea de recurs înaintată de avocatul Pralea Grigore în numele inculpatului Gavriliuc Alexandru, este inadmisibilă. Astfel, instanța de recurs concluzionează că, avocatul Pralea Grigore nu poate fi recunoscut ca titular al dreptului de a contesta cu recurs hotărârea instanței de apel, din care motiv instanța de recurs decide de a declara prezentul recurs ca fiind inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut, fiind depus de către o persoană neîmputernicită legal. 6.2 Referitor la recursul declarat de către avocatul Munteanu Violina. Potrivit textului recursului se invocă, temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau 9 acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și pct. 8) Cod de procedură penală atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că, temeiul menționat nu și- a găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul apărării, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt. Colegiul constată că, temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în cauză, deoarece, instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca nefondat, a apelului declarat, și menținerea sentinței atacate fără modificări, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile părților vătămate Raujin Nicolae, Volcova Natalia, a martorilor Șarpan Iulia, Gurieva Ludmila, procesele-verbale de cercetare la fața locului din data de 13.12.2018, ora 16:30 și 16:40, ora 17:00 și 17:10, procesul-verbal nr.2057 din 13.12.2018, de constatare a faptului de consumare a alcoolului, procesele-verbale de ridicare din 14.12.2018 și 15.12.2018, procesele-verbale de examinare din 14.12.2018, din 15.12.2018 și din 17.10.2019; rapoartele de expertiză judiciară nr.201810P0811 din 17.12.2018, nr.201937A0020 din 01 aprilie 2019, nr.201910P0578 din 16.09.2019, informația de la unitatea de gardă a IP Bălți din 15.09.2019 cu privire la înjunghierea lui Gavriliuc A., cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii încriminate prevăzute la art. 27,145 alin.(1) Cod penal, probe care sânt descrise și analizate obiectiv în decizia atacată motiv din care se respinge argumentul avocatului precum că, probatoriu administrat nu confirmă vinovăția inculpatului. În acest context, Colegiul penal constată că nu există contradicție între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora, astfel că decizia nu cuprinde vreun viciu sub aspect de fapt sau de drept material sau procesual. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra alegațiilor apărării, pe care Colegiul le însușește, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza 10 Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în pct.37 că art.6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, și extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei. Cu referire la criticele invocate de avocatul Munteanu Violina în numele inculpatului Gavriliuc Alexandru sub aspectul pct.8 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de drept prescris supra prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii Colegiul penal conchide că, raportând respectiva normă la situația în cauză, acest temei nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Or, prezența în acțiunile inculpatului a elementelor componenței de contravenție, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești în instanța de apel, fiind stabilită vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. În cauza supusă judecării Colegiul consideră că, instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, examinând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Gavriliuc Alexandru, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.27, 145 alin.(1) Cod penal. Urmează a fi respins argumentul avocatului precum că, fapta inculpatului Gavriliuc Alexandru nu întrunește elementele componenței infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ci constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2) Cod Contravențional potrivit probelor administrate, deoarece potrivit art.10 Cod contravențional „constituie contravenție fapta - acțiunea sau inacțiunea - ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea, săvârșită cu vinovăție, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, iar acțiunile inculpatului au un grad de pericol social mult mai grav contra vieții și sănătății persoanei. Infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei sunt fapte prejudiciabile, săvârșite cu intenție sau din imprudență, care vatămă sau pun în pericol – în mod exclusiv sau în principal – relațiile sociale privitoare la viața sau sănătatea persoanei. Din perspectiva celor menționate, Colegiul penal consideră că, instanța de apel întemeiat a constatat că la caz, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție, care s-a dovedit prin comportamentul și acțiunile întreprinse de făptuitor, care fiind conștient de caracterul periculos al faptei și urmările care pot surveni în 11 rezultatul punerii în aplicare a unui obiect ascuțit-tăios, intenționat a acționat asupra părții vătămate concluzie ce rezultă din materialitatea faptei, raportat la mijlocul folosit (un cuțit), în regiunea vitală (piept), caracterul agresiv al acțiunilor inculpatului care nu și-au produs efectul din cauza rezistenței părții vătămate. Astfel, instanța de apel, din probele cercetate, corect a reținut în acțiunile inculpatului intenția directă a inculpatului în tentativa de omor asupra lui Raujin Nicolai, prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul în regiunea cutiei toracice pe stingă, dar din motive independente de voința sa, intenția infracțională nu și-a produs efectul din motiv că, victima a opus rezistență cât și prin implicarea martorului Șarpan Iulia, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate, a martorilor și totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată. Versiunea apărării precum că, inculpatul nu este vinovat în săvârșirea infracțiunii încriminate, nu a avut intenția în omorul victimei, că conflictul a fost provocat de partea vătămată, instanța de apel întemeiat a apreciat-o ca fiind o poziție de apărare, declarațiile sale având un caracter tendențios și neobiectiv, iar rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Gavriliuc Alexandru în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 27,145 alin. (1) Cod penal Instanța de recurs relevă, că argumentele avocatului invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatului, precum că, nu a avut intenția în omorul victimei, că conflictul a fost provocat de partea vătămată, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, fiind apreciată ca o poziție de apărare asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei recurate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat Munteanu Violina, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.1),4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 martie 2022, în cauza penală privindu-l pe Gavriliuc Alexandr xxxxx: 12 - al avocatului Pralea Grigore, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut; - al avocatului Munteanu Violina ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 27 octombrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 13