1ra-1229/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1229/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1229/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-

l pe

Ganța Alexandru XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Alexandru a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a exercita în domeniul administrării mijloacelor bănești pe un termen de

3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-au admis integral acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Babără Vitalie,

Costețchi Nicolai, Curicheru Grigore și s-a dispus încasarea de la Ganța Alexandru

Ion în beneficiul lui Babără Vitalie, a sumei în mărime de 616 000 lei cu titlu de

prejudiciu cauzat prin infracțiune, în beneficiul lui Costețchi Nicolai, suma de 907

000 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune, în beneficiul lui Curicheru

Grigore suma de 1 984 000 lei, cu titlu prejudiciu cauzat prin infracțiune.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului în contul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 20 634,32 lei.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Ganța Alexandru,

într-o zi nestabilită de către organul de urmărire penală a lunii mai a anului 2012,

acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora,

1

aflându-se la domiciliu cet. Băbără Vitalie, amplasat în XXXXX, folosindu-se de

faptul că cet. Băbără Vitalie are încredere în el, inducând în eroare pe acesta prin

prezentarea ultimului ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de

comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că dorește să împrumute bani ce

urmează de a fi investiți în afaceri, a dobândit ilegal de la cet. Băbără Vitalie bani în

sumă de 50 000 dolari SUA, ce conform cursului oficial a BNM constituie 616 000

lei, pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate cet. Băbără Vitalie

o daună în proporții deosebit de mari.

Tot el, într-o zi nestabilită de către organul de urmăriră penală a lunii

septembrie 2012, aflându-se în oficiul SRL „Guldin Lux”, amplasat pe XXXXX,

acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora,

convingîndu-1 pe Costețchi Nicolai, inducând în eroare pe acesta prin prezentarea

ultimului ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și

viclean, precum că el își desfașoară activitatea în domeniul financiar, pe când în

realitate el nu desfășură aceasta activitate, folosindu-se de faptul că Costețchi Nicolai

are încredere în el, sub pretextul schimbării valutei străine în valută națională, a

dobândit ilegal de la cet. Costețchi Nicolai banii în sumă de 2 300 000 ruble rusești,

ce conform cursului oficial a BNM constituie 907 000 lei, pe care ulterior i-a însușit,

cauzându-i astfel părții vătămate cet. Costețchi Nicolai o daună în proporții deosebit

de mari.

Tot el, la data de 04.10.2012, aflându-se pe str. 31 August, mun. Bălți,

acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora,

folosindu-se de faptul că cet. Curicheru Grigore are încredere în el, prin relațiile de

prietenie, pe care le aveau de o perioadă îndelungată de timp, inducând în eroare pe

acesta prin prezentarea ultimului ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de

comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că dorește să împrumute bani ce

urmează de a fi investiți în afaceri, a dobândit de la cet. Curicheru Grigore bani în

sumă de 90 000 Euro, ce conform cursului oficial a BNM constituie 1 984 000 lei,

pe care ulterior i-a însușit, cauzându-i astfel părții vătămate Curicheru Grigore o

daună în proporții deosebit de mari.

În total în perioada de timp a lunilor mai – octombrie 2012, Ganța Alexandru a

dobândit ilicit bunurile altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin

prezentarea ca adevăr a unei fapte mincinoase, în sumă totală de 3 507 000 lei.

Astfel, acțiunile lui Ganța Alexandru au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, după indicii calificativi ”Escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

2

încheierii actului juridic) actului juridic nul, dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, săvârșită cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari”.

2.1 Inculpatul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ganța

Alexandru să fie achitat, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii,

invocând că, organul de urmărire penală a încălcat prevederile art. 281 Cod de

procedură penală, înaintându-i o învinuire neclară, neconcretă, neprecisă, ce

contravine principiului legalității prevăzut de art. 7 Cod de procedură penală,

principiului asigurării dreptului la apărare stipulat în art. 17 Cod de procedură

penală, precum și art. 23, 26 din Constituție și art. 6 alin. (3) lit. a) din CEDO, la

descrierea laturii obiective a infracțiunii, procurorul nu a făcut nicio mențiune

referitoare la elementele calificative indicate mai sus, în special: - prin ce se

manifestă inducerea în eroare asupra calităților substanțiale ale obiectului și care e

acest obiect; - prin ce se manifestă inducerea în eroare asupra părților, cine sunt

aceste părți, or nu i s-a reținut că am acționat sub o identitate falsă sau în interesele

unei identități false sau presupuse; - care este actul juridic nul; la baza sentinței

instanța de fond a pus declarațiile părților vătămate Costețchi Nicolai, Babără Vitalie

și Curicheru Grigore, fară a fi analizate prin prisma concludenței și coraborării cu

alte probe administrate; prima instanță nu a dat aprecierea cuvenită declarațiilor

părților vătămate referitor la circumstanțele transmiterii lui a banilor cu pricina,

declarațiilor martorilor audiați în ședința de judecată și nici probelor materiale:

recipisa din 10.03.2013 scrisă din numele lui Ganța Alexandru pe numele lui

Costețchi Valentin (f.d.15); prima instanță a reținut, că vinovăția lui Ganța se

dovedește prin procesul verbal de ridicare de la Babără V. a unui disc de model

„Omega DVD-R” și procesul-verbal de examinare a discului (f.d.188; f.d. 189-190)

însă contrar prevederilor art. 314 alin. (1) Cod de procedură penală, nu a cercetat

nemijlocit conținutul înregistrat pe disc de model „Omega DVD-R” în ședință de

judecată; pronunțându-se asupra vinovăției sale, instanța de judecată a reținut că

fapta imputată este dovedită, iar prin prisma art. 52 Cod penal, a constatat prezența

componenței de infracțiune de la art. 190 alin. (5) Cod penal; apărătorul inculpatului

a indicat atât acuzatorului de stat, cât și instanței de fond, că prin prezentul procesul

penal, părțile vătămate încearcă să legalizeze venituri ilicite și mijloace bănești în

sume deoasebit de mari care nu au fost declarate în modul cuvenit, or, prin această

metodă are loc spălarea de bani din partea pretinselor părți vătămate, care nu au nicio

dovată a provenienței legale a sumelor de bani pe care le pretind, or, părțile vătămate

recunosc practicarea ilegală a operațiunilor financiare, prima instanță neîntemeiat a

respins cererea apărării de a interpela Serviciu Fiscal de Stat cu privire la veniturile

declarate de Costețchi Nicolai, Babără Vitalie și Curicheru Grigore; sentința este

ilegală și în partea acțiunii civile, or, în felul cum sunt menționate sumele respective

în dispozitizul sentinței, acestea sunt diferite de cele incriminate mie prin ordonanța

3

de modificare a învinuirii în instanța de judecată din 21.11.2018; la materialele

dosarului lipsesc careva acțiuni civile întocmite de Babără V., Costețchi N. Și

Curicheru G.în conformitate cu normele de procedură enunțate; atât prin recipisa din

10.03.2012, precum și din declarațiile lui Costețchi Valentin rezultă că suma pretinsă

de Costețchi Nicolai, de fapt a luat-o, adică a primit-o de la martorul Costețchi

Valentin; prima instanță nu a clarificat, prin ce se demonstrează, că pretinsul

prejudiciu a fost cauzat anume lui Costețchi Nicolae, totodată, dacă este dovedit, că

banii i-a primit de la Costețchi Valentin, cum se manifestă inducerea în eroare de

către inculpat a lui Costețchi Nicolai; ansamblu de probe administrate dovedesc

incontestabil că în speță sunt prezente relații civile dintre inculpat și Babără Vitalie,

Costețchi Valentin și Curicheru Grigore; procuratura Generală a Republicii Moldova

a încălcat prevederile art. 56 alin. (1) din Convenție, deoarece a cerut autorităților

Federației Ruse extrădarea lui Ganța Alexandru de pe teritoriul altui stat – Ucraina,

Republica Autonomă Crimeea; instanța de judecată urma să recunoască drept ilegală

reținerea sa de către autoritățile Federației Ruse pe teritoriul altui stat (Ucraina) și

aflarea sa sub arest din 23.11.2015 și pînă la 06.07.2016; partea apărării a fost pusă

într-o poziție de inegalitate a armelor, fiindu-i refuzate neîntemeiat acțiuni îndreptate

la stabilirea adevărului, în timp ce acțiunile și probele acuzării au fost admise

necondiționat.

2.2 Avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ganța Alexandru să fie achitat, invocând că, prima instanță nu a luat în

considerație că inculpatul Ganța Alexandru a intrat în posesia banilor respectivi prin

acțiuni absolute licite, neinterzise de lege, eliberând recipise părților vătămate, între

inculpatul Ganța Alexandru și părțile vătămate există raporturi juridice civile în baza

recipiselor de împrumut, fapt care exclude componența infracțiunii prevăzută de

art.190 alin.(5) Cod penal; părțile vătămate cunoșteau starea lucrurilor la inculpatul

Ganța Alexandru și starea sa materială, care a și fost motivul împrumuturilor bănești,

ceea ce impunea un anumit risc de pierdere a finanțelor în caz de eșec al afacerii

sale, dat fiind că activitatea de întreprinzător reprezintă în sine un factor de risc real;

părțile vătămate au primit profit de pe urma afacerii inculpatului Ganța Alexandru,

prin urmare inculpatul își onora obligațiunile sale și achita profit părților vătămate.

au respins ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate în instanța

de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate de către instanța de

fond, după indicii art. 190 alin. (5) Cod penal.

4

În continuare, instanța de apel a indicat că, argumentele invocate de inculpat

cât și de avocatul Uncu Natalia în cererea de apel precum, că nici o probă directă sau

indirectă nu indică că Ganța Alexandru ar fi comis infracțiunea de escrocherie le-a

apreciat critic deoarece sunt infirmate prin declarațiile părților vătămate, martorilor

și probelor acumulate la dosarul penal.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, inculpatul Ganța Alexandru la

comiterea faptei infracționale a conștientietizat nu numai gradul de pericol social al

acțiunilor sale, dar și faptul că suma de bani este impunătoare care în atare speță cu

rea-credință din momentul primirii, adică anul 2012 și până în prezent careva acțiuni

de reîntoarce a banilor ultimul nu a întreprins, mai mult ca atât la stabilirea raportului

penal al vinovăției sale, prima instanță corect a stabilit faptul că în cadrul ședințelor

de judecată ultimul în mod sistematic își asuma obligații sub pretextul restituirii

banilor împrumutați dar care ulterior afirma că nu este în stare să le îndeplinească și

că mai are nevoie de timp, ceia ce de fapt este inadmisibil cauzând daune în proporții

deosebit de mari în detrimentul părților vătămate Costețchi Nicolae, Babără Vitalie,

Curecheru Grigore.

Mai mult, instanța de apel a mai menționat că, acțiunile inculpatului prin

primirea banilor de la părțile vătămate au constituit o camuflație, conform

declarațiilor oferite de părțile vătămate în cadrul ședinței de judecată cât și a

inculpatului, sa menționat nemijlocit faptul că banii primiți urmau a fi investiți într-

o afacere însă de fapt instanța de judecată este ferm convinsă că inculpatul Ganța

Alexandru prin inducerea în eroare a părților vătămate, prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase, adică existența unei afaceri cu un cetățean pe nume Stas

(care susține că nu-1 cunoaște), a creat părților vătămate impresii false referitor la

faptul împrumutul acordat, fapt care a determinat părțile vătămate să-l creadă, astfel,

a obținut de la părțile vătămate Costețchi Nicolae, Babără Vitalie, Curecheru

Grigore, în lunile mai-octombrie anul 2012, suma 3 507 000 lei, bani pe care

inculpatul i-a însușit în scopuri personale.

Referitor la argumentele precum că, prima instanță nu a dat aprecierea cuvenită

nici probelor materiale: recipisa din 10.03.2013 scrisă din numele lui Ganța

Alexandru pe numele lui Costețchi Valentin (f.d.15 v.I), instanța de apel a menționat

că partea apărării nu a prezentat instanței careva probe pertinente și concludente ce

ar confirma că inculpatul nu a avut intenția de a însuși ilicit bunurile părților

vătămate, în situația în care sumele de bani fiind transmise inculpatului în baza unor

recipise precum și în formă fizică între părțile vătămate și inculpat, prin care

inculpatul și-a asumat anumite obligații, și anume: de a restitui bunurile respective

la expirarea termenului expus în cadrul recipiselor(f.d. 15, 124), însă necătând la

aceste obligații, inculpatul neexecutându-și obligațiile asumate supra, prin

reacredință acțiunile ultimului exced limitele normelor dreptului civil, fapt ce în

atare situație se justifică în mod nemijlocit intervenția legii penale, ce a fost dovedită

pe deplin de către acuzatorul de stat, fiind date citire în ședința instanței de apel.

Versiunea părții apărării privind faptul că între inculpat și părțile vătămate sunt

5

relații civile motivând faptul că au fost semnate recipise și ultimul după posibilitate

își va executa obligațiunile impuse în sarcina sa, instanța de apel a subliniat în acest

sens că, faptul că recipisele (v.I, f.d. 15,124) în cauză au fost semnate în scopul

asigurării executării în termen a caracterului obligational asumat de către inculpatul

Ganța Alexandru, mai mult, a mai menționat că cu trecerea timpului, ultimul fiind

telefonat de nenumărațe ori de părțile vătămate nu răspunde la telefon sau dacă

răspunde declara că nu are posibilitate de a executa la moment obligațiile asumate

dar se obliga atât în discuția prin telefon cât și în ședință de judecată că va restituie

sumele de bani însă până la moment nu le-a îndepinit ceia ce denotă că are o atitudine

neconformă legii, în condițiile în care nu poate fi invocată imposibilitatea

inculpatului de a găsi mijloace materiale pentru a-și îndeplini obligațiunile asumate

ca temei de a nu-i fi aplicată răspunderea penală, or ultimul în cadrul ședinței de

judecată s-a manifestat cu rea-credință în raport cu părțile vătămate deoarece

promițândule executarea obligației însă fără a constata cert din care motiv nu își

execută obligațiunile asumate.

Referitor la acțiunile civile, instanța de apel a susținut că, analizând materialele

cauzei penale și circumstanțele de fapt constatate, dat fiind faptul constatării cu

certitudine a vinovăției inculpatului Ganța Alexandru în cauzarea prejudiciului,

instanța de apel a considerat că prima instanță corect a constatat ca întemeiate

cerințele părților vătămate Babără Vitalie, Costețchi Nicolai, Curicheru Grigore

privind repararea prejudiciului cauzat, ceia ce de fapt constituie sumele transmise

ultimului.

Cât ține de soluția primei instanțe cu privire la cheltuielile judiciare, instanța de

apel a conchis că, prima instanță corect a constat că la materialele cauzei a fost

anexat certificatul (v.I, f.d.234) parvenit de la Inspectoratul General al Poliției,

direcția finanțe privitor la costul procedurii de extrădare a inculpatului Ganța

Alexandru pe teritoriul Republicii Moldova, iar în total statul a suportat cheltuieli în

sumă de 20 634,32 lei, soluție corect bazată pe art. 227, 229 Cod de procedură

penală.

Cojocar Rodica în numele inculpatului, neindicând nici un temei pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei cu transmiterea cauzei la rejudecare, invocând argumente similare cu cele

invocate în apelul inculpatului (pct. 2.1 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind

vădit neîntemeiat, motivând prin faptul că decizia instanței de apel este corectă și

conformă exigenților legale, instanța a motivat suficient soluția.

Din conținutul recursului declarat, se evidențiază că recurentul de fapt, î-și

6

motivează cererea de recurs prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

însă motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel s-a pronunțat

și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile din art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (2), 6) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

7

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că deși recurentul nu indică nici un temei de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din textul recursului

ordinar declarat rezultă că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul că

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel,

caz ce cade sub incidența temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită

privind respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și obiectivă a

probelor și circumstanțelor din cauza penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit va supune sintezei decizia instanței de apel, în

cumul cu sentința primei instanțe, din motiv, că instanța de apel a preluat majoritatea

concluziilor enunțate în sentință, respectiv și decizia instanței de apel conține

concluzii divergente.

În conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, instanța de apel, era obligată

să deducă din actele cauzei „(…)determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală”.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul deciziei atacate (f.d. 66 –

71 vol. III), rezultă că instanța de apel contrar prevederilor art. 101, 414 Cod de

procedură penală, a adoptat soluția în cauză și nu a întreprins toate măsurile de a

elucida toate circumstanțele esențiale și a omis să se expună pe următoarele chestiuni

esențiale evidențiate în apel și în cadrul judecării cauzei în ordine de apel.

Potrivit apelului declarat de inculpatul Ganța Alexandru(f.d. 195 – 199 v. II),

criticându-se sentința primei instanțe, s-au invocat următoarele motive:

„Ilegalitatea și netemeinicia sentinței de condamnare se determină prin

următoarele:

În modul în care i-a fost formulată învinuirea prin ordonanța din 21 noiembrie

2018 și reținută de către instanța de fond cu exactitatea cu care a fost formulată,

afirmă că organul de urmărire penală a încălcat prevederile art. 281 Cod de

procedură penală,' înaintându-mi o învinuire neclară, neconcretă, neprecisă, ce

contravine principiului legalității prevăzut de art. 7 Cod de procedură penală,

principiului asigurării dreptului la apărare stipulat în art. 17 Cod de procedură

penală, precum și art. 23, 26 din Constituție și art. 6 alin. (3) lit. a) din CEDO.

Or, ordonanța privind modificarea învinuirii în instanța de judecată, nu

satisface exigențele de echitate a procedurilor și nu a asigurat o informare corectă

și legală cu privire la învinuirea formulată. Explicit, i se incriminează dobîndirea

ilicită a bunurilor altei personae, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

8

minciunoase în privința calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în

care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul...

Or, în partea formulării învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, după cum prevede al.(2) la

art.281 Cod de procedură penală, adică la descrierea laturii obiective a infracțiunii,

procurorul nu a făcut nicio mențiune referitoare la elementele calificative indicate

mai sus, în special:

- prin ce se manifestă inducerea în eroare asupra calităților substanțiale

ale obiectului și care e acest obiect;

- prin ce se manifestă inducerea în eroare asupra părților, cine sunt aceste

părți, or nu i s-a reținut că am acționat sub o identitate falsă sau în interesele unei

identirăți false sau prepuse;

- care este actul juridic nul.

Astfel, fiind confuz asupra învinuirii înaintate, a fost în dificultate de a se apăra

eficient în așa fel ca instanța de judecată să înțeleagă corect explicațiile sale și să

facă concluziile cuvenite cu privire la învinuirea ce i-a fost adusă.”

Anume asupra acestor motive invocate în apel de inculpatul Ganța

Alexandru(f.d. 195verso – 196 v. II), instanța de apel nu s-a pronunțat, sau s-a

pronunțat superficial, fără o argumentare clară.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel a tras o concluzie

pripită privind respingerea apelului declarat de către inculpatul Ganța Alexandru,

fără a efectua și o verificare complexă și obiectivă a motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs reține că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare la

17 august 2018, norma de incriminare din această cauză − art. 190 Cod penal, a fost

amendată, după cum urmează:

„4. În dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” se

substituie cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul

în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”;

în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude.”

Așadar, după 17 august 2018, alin. (1) din art. 190 Cod penal, avea următorul

cuprins: „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora

este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil,

ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean

care a produs daune considerabile, care se pedepsește cu amendă în mărime de la

9

550 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității

de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani”.

Concomitent, din conținutul sentinței rezultă că, prima instanță la examinarea

cauzei, a dispus condamnarea inculpatului Ganța Alexandru în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, reținând faptele potrivit calificativelor din redacția nouă a dispoziției art.

190 alin. (1) Cod penal, și anume: „…cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare … cauzându-i acestuia o daună în proporții

deosebit de mari.”(f.d. 184, vol. II).

În acest context, este evidentă concluzia că prima instanță, la judecarea cauzei

nu a ținut cont că fapta incriminată inculpatului a fost comisă în perioada mai –

octombrie 2012, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate la art. 190

Cod penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018.

În continuare, instanța de apel, la judecarea cauzei în ordine de apel, urma să

țină cont de faptul că prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, infracțiunea de escrocherie

nu a fost decriminalizată, dar a fost concretizată latura obiectivă a acesteia prin

modalități alternative de comitere a faptei prejudiciabile.

Mai mult de atât, în acțiunile inculpatului au fost reținute semnele calificative

ale infracțiunii de escrocherie potrivit redacției noi, care la acel moment (mai –

octombrie 2012) nu erau prevăzute de legea penală.

Așadar, se atestă că la judecarea apelurilor declarate, instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, nu a sesizat erorile comise de prima instanță, ci le-a preluat întocmai.

Ne pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor relevante invocate în

apel echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și a fondului cauzei, în acest caz,

decizia atacată urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

întrucât asemenea erori judiciare nu pot fi corectate de către instanța de recurs

ordinar.

Colegiul penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO,

expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a menținut o

sentință de condamnare a inculpatului Ganța Alexandru în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, printr-o motivare superficială, fără a

clarifica aspectele esențiale descrise în apelul inculpatului, prin ce a fost afectată

soluția adoptată, or, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

10

indicate în apel, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel casată

total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanța de apel în alt complet

de judecată.

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel și în

măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în ședința de judecată

a instanței de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de procedură penală,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26

ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Ganța Alexandru XXXXX, cu

dispunerea rejudecării de Curtea de Apel Bălți în alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

11

03 august 2021 Dosarul nr. 1ra-1229/2021

Opinie separată

a judecătorului Timofti Vladimir

conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Ganța Alexandru XXXXX

a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Cojocar Rodica în numele

inculpatului Ganța Alexandru, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 26 ianuarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Ganța Alexandru

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

susținut motivarea și soluția adoptată, am propus și susținut o altă motivare și soluție,

conformă art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, și anume:

”De respingere ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cojocar Rodica în numele inculpatului Ganța Alexandru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Ganța Alexandru XXXXX, cu menținerea deciziei atacate”.

introductivă și descriptivă a deciziei Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 03.08.2021, nr. 1ra-1229/2021, în pct. 1-5.

1ra-1229/2021 și consider că:

4.1 Prin legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare la 17 august 2018, norma de

incriminare din această cauză – art. 190 Cod penal, a fost modificată, după cum

urmează:

„4. În dispoziția alineatului (1), textul "înșelăciune sau abuz de încredere" se

substituie cu textul "inducerea în eroare a unei sau mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincioasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților susbstanțiale ale obiectului, părților (în

cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile";

în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude."

Așadar, după 17 august 2018, alin. (1) din art. 190 Cod penal, avea următorul

cuprins: "Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea

acestea este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv

12

sau viclean care a produs daune considerabile", care se pedepsește cu amendă în

mărime de 550 la 850 unități convenționale sau ca muncă neremunerată în folosul

comnității de la 120 la 240 ore, sau cu închisoare de până la 3 ani".

Din conținutul sentinței, menținute de către instanța de apel, rezultă că prima

instanță și instanța de apel la examinarea cauzei, a dispus condamnarea inculpatului

Ganța Alexandru în baza art. 190 alin. (5) Cod penal(red. 26.07.2018), reținând fapta

potrivit redacției noi a dispoziției art. 190 alin. (5) Cod penal, și anume:

- episodul nr. 1 – „într-o zi nestabilită a lunii mai a anului 2012, prin inducerea

în eroare a unei persoane.... inducând în eroare pe acesta prin prezentarea ultimului

ca adevărată a unei fapte mincinoase, însoțită de comportamentul dolosiv și viclean,

sub pretextul că dorește să împrumute bani ce urmează a fi investiți în afaceri, a

dobândit de la cet. Babără Vitalie bani în sumă de 5 000 dolari SUA..... o daună în

proporții deosebit de mari”(v. III, f.d. 58; v. II, f.d. 184);

- episodul nr. 2 – „într-o zi nestabilită a lunii septembrie 2012... prin inducerea

în eroare a unei persoane.... inducându-l în eroare pe Costețchi Nicolae prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase însoțită de comportament dolosiv

și viclean, precum că își desfășoară activitatea în domeniul financiar, pe când în

realitate el nu desfășura această activitate.... sub pretextul schimbării valutei străine

în valută națională, a dobândit ilegal de la cet. Costețchi Nicolae bani, în sumă de

2 300 000 ruble rusești, ce conform cursului oficial al BNM constituie 907 000 lei

MD, proporții deosebit de mari”(v. II, f.d. 184; v. III, f.d. 58);

- episodul nr. 3 – „la 14.10.2012..... prin inducerea în eroare a unei persoane ....

inducând în eroare pe Curicheru Grigore prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, însoțită de comportament dolosiv și viclean, sub pretextul că dorește să

împrumute bani ce urmează a fi investiți în afaceri, a dobândit de la Curicheru

Grigore bani în sumă de 90 000 euro, ce conform cursului oficial al BNM constituie

1 984 000 lei MD, .... proporții deosebit de mari”(v. II f.d. 184; v. II f.d. 58 – 59).

„În total în perioada de timp a lunilor mai – octombrie 2012, cet. Ganța

Alexandru a dobândit ilicit bunurile altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în sumă totală de

3 507 000 lei MD.”(v. II f.d. 184 verso; v. III f.d. 59).

În acest context, ajung la concluzia că cum prima instanță așa și instanța de apel

la judecarea cauzei corect au ținut cont că faptele incriminate inculpatului prin

ordonanța procurorului din prima instanță(v. II, f.d. 112) au fost comise în anul 2012,

adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate la art. 190 Cod penal, prin

Legea nr. 179 din 26 iulie 2018(în vigoare din 17 august 2018) și corect au descris

faptele reieșind din dispoziția nouă a art. 190 alin. (1) Cod penal(redacția

26.07.2018) care a substituit dispoziția veche prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod

penal (redacția 18.04.2002).

Consider că dispoziția art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 18.04.2002), care

prevedea: "înșelăciunea sau abuzul de încredere" cuprindea toate metodele de

înșelăciune și abuz de încredere, iar prin substituirea dispoziției vechi a art. 190 alin.

(1) Cod penal (red. 18.04.2002) cu dispoziția nouă, prevăzută de Legea nr. 179 din

26.07.2018, Parlamentul nu a dezincriminat total infracțiunea prevăzută de art. 190

13

alin. (1) Cod penal (red. 18.04.2002), dar a concretizat-o prin menținerea numai a

unor metode concrete de escrocherie, descrise amănunțit în dispoziția nouă a art. 190

alin. (1) Cod penal (red. 26.07.2018) adică norma veche era mai largă, iar norma

nouă este mai îngustă și ea se înglobează de norma veche.

Nu susțin motivarea din decizie, precum că prin dispoziția nouă a art. 190 alin.

(1) Cod penal (red. 26.07.2018), a fost concretizată latura obiectivă a dispoziției

vechi prin modalități alternative de comitere a escrocheriei, consider că în acest caz

Parlamentul nu introducea sintagma "se substituie cu textul", care are conform DEX

sensul de "a se pune în locul a ceva, ce a fost îndepărtat... pentru a îndeplini aceiași

funcție", adică are cu totul alt sens de interpretare lingvistică, decât introducerea

modalităților alternative de comitere a unei infracțiuni. Consider că dacă se

introduceau modalități alternative urma să rămână în vigoare și dispoziția veche a

art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 18.04.2002), dar ea nu se regăsește în dispoziția

nouă prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 26.07.2018).

Așadar, consider că instanța de recurs ordinar, în speța dată incorect a admis

recursurile ordinare, a casat decizia atacată cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, pentru a fi descrisă fapta infracțiunii în dispoziția veche a

art. 190 alin. (1) Cod penal (red. 18.04.2002), care deja nu mai constituie latura

obiectivă a infracțiunii de escrocherie.

Verificând temeiurile pentru recurs ordinar invocate de recurent, prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, art. 6 CEDO, nu am constatat

confirmarea lor în instanța de recurs ordinar, consider că cum prima instanță, așa și

instanța de apel corect s-au pronunțat asupra vinovăției inculpatului, calificării

acțiunilor inculpatului, precum și asupra individualizării pedepsei penale.

indicată în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți

judecători.

Judecător: Timofti Vladimir

14