1ra-755/23 — art.155 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.155 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-755/23 — art.155 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr.1ra-87/2023
1-21153238-01-1ra-19012023
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
30 august 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Țurcan Anatolie,
Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Russu Alexandr în numele inculpatului Goncear Alexandru, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie
2022, în cauza penală în privința lui
Goncear Alexandru Xxxx, născut la xxxx, originar
din Xxxx, domiciliat în Xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.10.2021 – 26.07.2022;
Instanța de apel: 17.08.2022 – 29.11.2022;
Instanța de recurs: 19.01.2023 – 30.08.2023.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 26 iulie 2022, cauza
fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a fost încetat
procesul penal în privința lui Goncear Alexandru învinuit în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.155 alin.(1) Cod penal și liberat de răspundere penală, în temeiul Legii
nr. 243 din 24.12.2021, cu privire la amnistie.
S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată și s-a încasat de la
Goncear Alexandru în beneficiul lui Doga Stanislav prejudiciul moral în sumă de
10000 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2100 lei, în rest, a fost
respinsă ca neîntemeiată.
S-a încasat de la Goncear Alexandru în contul statului cheltuielile judiciare în
mărime de 1160 lei.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Goncear Alexandru
la 18 mai 2018, în jurul orei 2240, în timp ce se afla în apartamentul nr.xxx, din str.
Xxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul amenințării cu moartea și cu
vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, acționând cu intenție directă,
dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și
admițînd conștient survenirea acestora, în rezultatul conflictului iscat cu Doga
Stanislav, l-a amenințat cu omor și răfuială fizică, acțiuni percepute ca reale,
1
serioase pentru partea vătămată, prezentând suficiente temeiuri că se vor realiza într-
un viitor apropiat.
Ulterior, în continuarea intenției sale, i-a aplicat lui Doga Stanislav o lovitură cu
cuțitul în regiunea corpului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico-legală
cu nr.201802D1148 din 26.06.2018, plagă tăiată înțepată nepenetrată la nivelul
flancului lateral stîng al abdomenului, care se califică ca vătămare corporală ușoară.
Acțiunile inculpatului Goncear Alexandru au fost încadrate de prima instanță în
baza art.155 Cod penal, adică amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității
corporale sau a sănătății, dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat, casarea sentinței
și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Goncear Alexandru să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.155 Cod penal
la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit
art.90 alin.(1) Cod penal, a suspenda executarea pedepsei pe un termen de probațiune
de 3 ani. Totodată, conform art. 90 alin. (6) Cod penal, a obliga inculpatul Goncear
Alexandru, să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțămîntul organului
competent;- să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau
de boală venerică; - să participe la un program special de tratament sau de consiliere în
vederea reducerii comportamentului violent; - să presteze 120 de ore de muncă
neremunerată în folosul comunității.
În argumentarea apelului a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă prin
totalitatea probelor acumulate în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința de
judecată, însă instanța de judecată la aprecierea tuturor circumstanțelor cauzei nu a
ținut cont de prevederile art.385 Cod de procedură penală, astfel la pronunțarea
sentinței nu a stabilit pedeapsa în privința inculpatului, tipul penitenciarului în care
urmează să execute pedeapsa, fapt care este contrar prevederilor art. 389 și 3641 Cod
de procedură penală.
Prin urmare, instanța de fond urma să țină cont de prevederile art.389 alin.(4)
pct.2) Cod de procedură penală și să pronunțe o sentință de condamnare cu stabilirea
pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul aplicării amnistiei potrivit art.107 Cod
penal. Or, prevederile art.107 Cod penal, stabilește expres faptul că amnistia este actul
ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei
aplicate sau comutarea ei”, astfel pe caz urmînd a fi constată vinovăția persoanei în
comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu este
posibil în cazul încetării procesului penal.
Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede doar absolvirea de pedeapsă
penală a inculpatului, nu și respingerea pretențiilor materiale ale victimei față de
inculpat, confiscarea sau distrugrea obiectelor infracțiunii.
2
În asemenea circumstanțe, doar art. 389 din Codul de procedură penală,
reprezintă unica normă procesuală care permite a recunoaște persoana culpabilă de
comiterea infracțiunii (art. 285 alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală), iar
adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal este contrară situației prevăzute
la art 8 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX- de le proclamarea
independenții Republicii Moldova, care prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de
la executarea pedepsei principale, însă nu și a pedepsei secundare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie
2022, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care.
Goncear Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 155 Cod
penal la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată
condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.
În temeiul art. 2 a Legii nr. 243 din data de 24 decembrie 2021, privind amnistia
în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova, Goncear Alexandru a fost liberat de pedeapsa penală.
În rest, sentința a fost menținută.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că, prima instanță
corect a stabilit starea de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul
corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art.155 Cod
penal.
Totodată, instanța de apel a reținut că, conform prevederilor art. 389 alin. (4) pct.
2) Cod procedură penală, sentința de condamnare se adoptă, cu stabilirea pedepsei și
cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 din Codul penal și în
cazurile prevăzute în art.89 alin.(2), lit. a), b), c), e), f) și g) Cod penal.
Conform art.1 alin. (1) și alin. (2) al Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind
Amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor
bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt
caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al
termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu
sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2–5, 7, 8.
Aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale
privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii
speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare
pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor și ai
Inspectoratului Național de Probațiune. Comisiile speciale se instituie prin ordinul
ministrului justiției și activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul
ministrului justiției.
3
Potrivit art. 2 al aceleași legi, procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite
până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept
pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe
un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei,
cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. Procesul penal în privința infracțiunilor
ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite până la adoptarea prezentei legi de persoane
care, la data comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de
urmărire penală sau la faza de judecare a cauzei. Încetarea procesului penal conform
alin. (1) și (2) are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. În
privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)-(3) din
prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea
procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.
1 și nu cade sub incidența art. 6.
Totodată, art. 6 al Legii nominalizate stipulează categoria persoanelor în privința
cărora nu se aplică amnistia.
Astfel, instanța de apel constatând faptul că, inculpatul anterior a comis
infracțiuni, executând în totalitate pedeapsa, a concluzionat că inculpatul Goncear A.
poate fi eliberat de pedeapsa stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.
155 Cod penal, întrunind toate condițiile pentru aplicarea Legii nr.243 din 24.12.2021,
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova în privința lui Goncear A. și al elibera de pedeapsa stabilită pe
motivul intervenirii actului de amnistie.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Russu
Alexandr în numele inculpatului Goncear Alexandru, care invocând temeiurile de drept
prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4), 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată
o pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.
În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a stabilit inculpatului o
pedeapsă prea aspră sub formă de închisoare, fără a ține cont de circumstanțele
atenuante pe caz, că inculpatul a conștientizat acțiunile sale, a recunoscut integral vina,
s-a căit sincer în cele comise, are un loc permanent de trai și a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii. Prin urmare, decizia instanței de apel este ilegală, instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Totodată, nu s-a luat în considerație că norma art. 155 Cod penal prevede în
calitate de pedeapsă penală inclusiv munca neremunerată în folosul comunității, pe care
inculpatul Goncear A. este de acord să o execute integral, fapt ce va aduce beneficii
societății prin munca prestată de inculpat, precum și va fi atins scopul pedepsei penale.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de
4
către avocat, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.
Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează
cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din Codul de procedură
penală.
Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel.
Drept temei pentru declararea recursului ordinar, avocatul Russu A. în numele
inculpatului a invocat prevederile art. 427 alin.(1) pct. 4), 6), 10) și 12) Cod de
procedură penală, însă critică soluția instanței de apel doar în latura pedepsei, care
stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel, când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Astfel, în textul recursului ordinar, se invocă admiterea erorii de fapt care potrivit
recurentului a afectat soluția instanței de apel, în sensul dat Colegiul penal reiterează
că în conformitate cu art. 6 pct.111) din Codul de procedură penală, eroare gravă de
fapt, reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin
neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului
acestora. Colegiul penal în urma cercetării materialelor cauzei constată că temeiul
nominalizat nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că prin hotărârea adoptată
instanța de apel s-a pronunțat suficient de argumentat asupra tuturor motivelor esențiale
cu referire la dezacordul privind soluția primei instanțe în partea adoptării sentinței de
condamnare și individualizării pedepsei stabilite, invocate în apelul declarat de
procuror, întemeindu-și soluția în baza circumstanțelor particulare cauzei, raportate la
conținutul sentinței primei instanțe și prevederile legale aplicabile în prezenta speță.
Astfel, avocatul Russu A. este de acord cu starea de fapt stabilită de către
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,
criticând decizia instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei, pe care o consideră
prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei, solicitând pedeapsa sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității.
Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal
relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită
5
presupusa eroare de drept invocată de recurent.
În acest sens, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde
motivele pe care își întemeiază soluția, instanța just constatând că în privința
inculpatului Goncear Alexandru, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 243 din
24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova.
Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a casat sentința primei instanțe
și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în
corespundere cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2), 395 Cod de procedură penală,
prin care Goncear Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 155 Cod penal și liberat de la executarea pedepsei în baza Legii nr.
243 din 24.12.2021, cu privire la amnistie.
Analizând decizia contestată (f.d. 211-221, vol.I) în raport cu argumentele
recursului, Colegiul penal atestă că instanța de apel prin motivarea sa a examinat
suficient de clar chestiunile esențiale legate de sentința de condamnare și
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Goncear Alexandru, în privința cărora
în apelul declarat și-au manifestat dezacordul procurorul, instanța de apel evaluând și
analizând detaliat circumstanțele individuale speței, gravitatea infracțiunii,
circumstanțele de comitere a infracțiunii, și particularitățile personalității inculpatului
Goncear Alexandru în coraport cu prevederile legale din art. art. 7, 61 75 - 78 Cod
penal, fără a comite în acest sens careva erori ce ar afecta soluția instanței de apel în
privința fondului apelului.
Totodată, ce ține de argumentele recurentului precum că, în privința inculpatului
urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blândă și anume munca neremunerată în folosul
comunității, Colegiul penal consideră că sunt neîntemeiate, or din conținutul deciziei
instanței de apel rezultă clar că inculpatul Goncear Alexandru și-a manifestat acordul
scris privind aplicarea în privința sa a actului amnistiei, infracțiunea incriminată
acestuia a fost comisă până la adoptarea Legii nr. 243 din 24.12.2021 și nu a constatat
careva impedimente de aplicare a acesteia, iar în temeiul art. 389 alin.(4) pct.2), 395
Cod de procedură penală, a dispus liberarea inculpatului Goncear Alexandru,
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal de la
executarea pedepsei în legătură cu aplicarea Legii nr.243 din 24.12.2021 privind
amnistia. Mai mult, solicitările recurentului în acest sens conduc la înrăutățirea situației
inculpatului.
În acest sens, se atestă că instanța de apel nu a comis vreo eroare de fapt sau de
drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate, în speță nefiind
incident temeiul de recurs menționat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)
Cod de procedură penală.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială
veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele
6
relevante contestate și în prezentul recurs ordinar, nu se identifică, or, instanța de apel
s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra chestiunilor esențiale ce țin de
individualizarea pedepsei, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii
ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește,
fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns
detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu
toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin
însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocate de
recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece decizia
adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar
recursul declarat urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Russu Alexandr
în numele inculpatului Goncear Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui Goncear
Alexandru Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 14 septembrie 2023.
Președinte Țurcan Anatolie
Judecători Eremciuc Ghenadie
Daguța Sergiu
7