ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 14.09.2023

1ra-398/23 — art.151 al.1 CP

HOTĂRÂRE
14.09.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.151 al.1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-398/23 — art.151 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-398/23

1-20147211-01-1ra-09032023

Curtea Supremă de Justiție

12 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion

Judecători - Eremciuc Ghenadie, Talpă Boris

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Ciobanu Nicolae și de către Coniseșco

Larisa în numele părții vătămate Vdovîi Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Nicolae xxxxxx, născut la xxxx, originar

xxxxxx,

Termenii de examinare:

prima instanță 25.11.2020 – 30.05.2022;

instanța de apel: 14.07.2022 – 30.11.2022;

instanța de recurs: 09.03.2023 – 12.07.2023.

Asupra admisibilității motivelor invocate în recursul ordinar, Colegiul penal

Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1)

Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În corespundere cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului a

fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 5 ani.

S-a încasat din contul lui Ciobanu Nicolae în beneficiul Statului, cheltuieli de

judecată în sumă de 768 lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Ciobanu Nicolae, la 04.11.2019, în jurul orelor 16:00, aflându-se pe o stradă din

xxxxx r-nul Drochia, acționând în scopul cauzării vătămărilor corporale lui Vdovîi Ivan,

locuitor al aceleiași localități, în rezultatul unui conflict apărut între ei, i-a aplicat

acestuia mai multe lovituri cu pumnii în regiunea abdomenului și feței, cauzându-i

leziuni corporale sub formă de traumatism abdominal închis cu ruptură de duoden,

comoție cerebrală, echimoză a feței, ce s-a calificat ca vătămare corporală gravă,

periculoasă pentru viață în timpul primirii lor.

1

Astfel, acțiunile inculpatului Ciobanu Nicolae, au fost încadrate juridic în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative: ”vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață”.

sentinței și excluderea dispozițiilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 6 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, pentru atingerea scopului pedepsei, de

corectare și reeducare, precum și de prevenire în comiterea de noi infracțiuni, întru

restabilirea echității sociale, a fost necesar de stabilit inculpatului o pedeapsă cu

executarea pedepsei.

A considerat că, în privința inculpatului nu sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod

penal, având în vedere gravitatea și caracterul faptei comise, dar și circumstanțele reale

și personale ale inculpatului.

apelul procurorului a fost admis, casată sentința, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Ciobanu Nicolae s-a considerat condamnat pe art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În temeiul art. 901 Cod penal, s-a dispus executarea reală a pedepsei de 2 ani și 6

luni închisoare, termenul rămas de 2 ani și 6 luni s-a suspendat condiționat pentru o

perioadă de probațiune de 2 ani.

În rest dispozițiile sentinței privind cheltuielile judiciare și corpurile delicte au

rămas fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel, a conchis că, prima instanță a dat o

apreciere juridică obiectivă a circumstanțelor de fapt și de drept, acțiunile inculpatului

fiind calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal.

Cu referire la categoria și termenului pedepsei penale stabilită inculpatului,

instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a reușit să o individualizeze în măsura

în care să o facă a fi una proporțională faptelor comise și echitabilă pericolului ei social

și urmărilor survenite, fapt pentru care, preluând opinia părții acuzării, a stabilit

inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 5 ani, cu aplicarea la caz a

prevederilor art. 901 Cod penal.

În speța dedusă judecății, instanța de apel a luat în considerare personalitatea

inculpatului, care este la prima abatere de Lege (f. d. 149, vol. 1), s-a caracterizat pozitiv

la locul de trai, este căsătorit, are la întreținere doi copii minori (f. d. 143, vol. 1), nu se

află la evidența medicilor narcolog și psihiatru (f. d. 144-145, vol. 1) a recunoscut vina și

a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis nerațională executarea în

întregime a pedepsei penale, stabilite inculpatului, fapt pentru care, prin aplicarea

dispozițiilor art. 901 alin. (1) Cod penal, a dispus suspendarea parțială a executării

pedepsei, astfel încât ½ din pedeapsă să fie executată în penitenciar, iar cea de-a doua

jumătate a pedepsei urmează a fi suspendată condiționat, pentru o perioadă de probațiune

de 2 ani.

5.1. Avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Ciobanu Nicolae, care

solicită, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, a menționat că, concluzia instanței de apel privind lipsa

2

raționamentului în suspendarea totală a executării pedepsei, este una eronată, iar soluția

este inechitabilă și urmează a fi casată, cu menținerea soluției primei instanțe.

Consideră că, scopul pedepsei penale, în privința inculpatului, poate fi atins fără

executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea.

La fel susține că, concluzia primei instanțe echivalează cu încălcarea dreptului la

un proces echitabil garantat justițiabilului.

Prin urmare, instanța de apel a creat o stare de nedreptate inculpatului, or, căința

sinceră și recuperarea prejudiciului părții vătămate, demonstrează faptul că, acesta a

conștientizat pe deplin fapta prejudiciabilă.

De asemenea, invocă că decizia contestată nu cuprinde motive pe care se

întemeiază soluția instanței de apel, deoarece nu corespunde rigorilor garantate de art. 6

CEDO, nefiind motivată suficient, or, principiul intimei convingeri a judecătorului

urmează să se aplice în temeiul unor concluzii bazate pe probe, fără a afecta principiul

intimei convingeri a instanței inferioare, în cazul în care aceasta a identificat o soluție

legală, întemeiată, motivată și echitabilă.

5.2. Coniseșco Larisa în numele părții vătămate Vdovîi Ivan, care solicită

reexaminarea cauzei, motivând că, infracțiunea a fost comisă de către Mocanu Grigori și

Ciobanu Nicolai, cauza penală conținând mai multe falsuri.

referință prin care solicită inadmisibilitatea recursului declarat de către avocatul

Paciurca Iulian în numele inculpatului Ciobanu Nicolae ca fiind vădit neîntemeiat iar

recursul declarat de către Coniseșco Larisa în numele părții vătămate Vdovîi Ivan să fie

declarat inadmisibil deoarece nu întrunește cerințele de formă și conținut.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul avocatului Paciurca Iulian în numele inculpatului

Ciobanu Nicolae.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către avocatul Paciurca Iulian în

numele inculpatului se atestă că, autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și încadrarea juridică a acțiunilor, însă critică hotărârea

instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei, considerând că nu s-a ținut cont în

deplină măsură de prezența în speță a unui cumul de împrejurări și circumstanțe ce-i

atenuează răspunderea penală a făptuitorului, invocând în cele din urmă stabilirea unei

pedepse prea aspre, în acest sens Colegiul penal apreciind că aceste critici se circumscriu

temeiului pentru recurs prevăzut la pct.10), alin.(1), art.427 Cod de procedură penală și

anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale

În opinia recurentului instanța de apel greșit a admis apelul procurorului și a casat

sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei penale, dispunând înăsprirea

pedepsei prin excluderea prevederilor art.90 Cod penal și aplicarea prevederilor art.901

Cod penal, considerând decizia recurată ca neîntemeiată și ilegală, pledând în continuare

3

pentru menținerea soluției primei instanțe.

Verificând materialele cauzei, în raport cu argumentele invocate, instanța de

recurs ajunge la concluzia că cele invocate de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar

soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel este legală,

întemeiată și urmează a fi menținută integral.

Așadar, cu referire la criticele avansate în privința modalității de individualizare a

pedepsei, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 7 alin. (1) Cod penal, la aplicarea

legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și

agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să-i fie

aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Colegiul penal reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod

penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul Ciobanu Nicolae, prevede

pedeapsa cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Astfel, se constată că, instanța de apel corect a stabilit forma și termenul pedepsei

– închisoare, pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

mărimea acesteia încadrându-se în limitele Legii.

De asemenea, Colegiul penal reține că instanța de apel la stabilirea termenului

pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul săvârșirii acesteia,

persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea

inculpatului, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării persoanei

condamnate și condițiile de viață a familiei condamnatului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art.7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art.75 alin.(1) Cod penal, și întemeiat a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin stabilirea termenului

pedepsei sub formă de închisoare la limita minimă - 5 ani, cu aplicarea prevederilor art.

901 Cod penal.

4

Referitor la criticile apărătorului precum că în privința inculpatului, urmează a fi

menținută sentința primei instanțe, prin care s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei conform prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul penal menționează

că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în

limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța

este în drept de a aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art.

901 Cod penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente.

Studiind materialele dosarului, în raport cu concluziile instanței de apel, Colegiul

penal consideră că, instanța la adoptarea soluției în partea stabilirii modalității de

executare a pedepsei inculpatului Ciobanu Nicolae, a luat în considerare toate criteriile

de individualizare a pedepsei, a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, atât de

personalitatea inculpatului cât și de gravitatea infracțiunii, justificat aplicând la caz

prevederile art. 901 Cod penal în privința acestuia, reiterând totodată că la emiterea

sentinței, prima instanță a aplicat o pedeapsă prea blândă, deoarece prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu va fi realizat scopul pedepsei penale de restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Colegiul penal reține că la individualizarea modalității de executare a pedepsei,

instanța de apel a luat în considerație personalitatea inculpatului, care potrivit

Revendicării anterior nu a fost condamnat (f. d. 149 vol. I), la locul de trai se

caracterizează pozitiv (f.d.149 vol. I), nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru (f.d.144-145,vol.I), a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a

recuperat prejudiciul părții vătămate Vdovîi Ivan cauzat prin infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a evidențiat pericolul

social al faptei comise de către inculpat - vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viața și care prin prisma art. 16

alin.(4) Cod penal face parte din categoria infracțiunilor grave, pentru care legiuitorul a

prevăzut categoria excepțională de pedeapsă – închisoarea, ca garanție de restabilire a

echității sociale, corectarea precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că, instanța de apel, corect și just a stabilit

că, modalitatea de executare a pedepsei - executarea reală a ½ din pedeapsa cu

închisoare, este în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere gravitatea

faptei comise și urmările acțiunilor inculpatului îndreptate asupra integrității corporale și

a sănătății persoanei, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini

de respect față de Legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală

și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile Legii.

În viziunea instanței de recurs, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de

apel este una legală, întemeiată și dozată corespunzător, astfel încât să corecteze

concepțiile infracționale ale acestuia, dar și să evite severitatea unei pedepse penale, care

ar putea trezi sentimente de ură și răzbunare față de finalitatea actului de înfăptuire a

justiției.

Este de menționat că, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este o

categorie aparte de pedeapsă, reprezentând în sine posibilitatea și nu obligația instanței

de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei,

prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

5

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi

atins și fără executarea acesteia.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel a abordat cu suficientă amplitudine

condițiile ce vizează natura infracțiunii, personalitatea inculpatului și faptul dacă scopul

pedepsei poate fi atins cu executarea parțială a acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și îndeosebi a

modalității de executare a acesteia, instanța de apel a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75, 901 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi

echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul

de corectare și resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Mai mult ca atât, Colegiul penal constată că, temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe

care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să

fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal consideră că, în prezenta speță nu s-au reținut

careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei contestate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Paciurca Iulian în numele inculpatului Ciobanu

Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2. Referitor la recursul declarat de către Coniseșco Larisa în numele părții

vătămate Vdovîi Ivan.

Potrivit art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu îndeplinește

cerințele de formă și conținut, prevăzute în art. art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

În corespundere cu art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul se depune,

de persoanele menționate în art. 421 și trebuie să fie motivat.

Conform art. 421 Cod de procedură penală, prevede că, pot declara recurs

procurorul și persoanele indicate în art.401.

La rândul său art.401 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că pot declara

recurs: 1) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă; 2) inculpatul, în ce

privește latura penală și latura civilă. Sentințele de achitare sau de încetare a procesului

penal pot fi atacate și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal; 3)

partea vătămată, în ce privește latura penală; 4) partea civilă și partea civilmente

responsabilă, în ce privește latura civilă; 5) martorul, expertul, interpretul, traducătorul și

apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora; 6) orice persoană ale

cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.

La alin.(2) al articolului nominalizat se stipulează, că apelul poate fi declarat în numele

persoanelor menționate în alin.(1) pct.2)-4) și de către apărător sau reprezentantul lor

legal.

Raportând prevederile legale menționate supra la speța dată, Colegiul penal a

6

stabilit că, Coniseșco Larisa în respectiva cauză penală nu deține o calitate procesuală în

sensul art. art. 401, 421 Cod de procedură penală și nu este în drept să conteste cu recurs

hotărârile adoptate în cauza penală în privința lui Ciobanu Nicolae.

În consecință, dat fiind faptul că în fața instanței de recurs ordinar este un recurs

declarat de către o persoană ce nu se regăsește în cercul persoanelor titulare a dreptului

de a declara recurs, prevăzute la art.421 Cod de procedură penală, Colegiul penal va

decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către Coniseșco Larisa în numele

părții vătămate Vdovîi Ivan, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

penală, Colegiul penal

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Paciurca Iulian în

numele inculpatului Ciobanu Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 30 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui Ciobanu Nicolae

xxxxx ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul ordinar declarat de către Coniseșco Larisa

în numele părții vătămate Vdovîi Ivan, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și

de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 14 septembrie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Talpă Boris

Notă: Din motivul imposibilității semnării deciziei motivate de către judecătorul

Ion Guzun, din cauza demisiei acestuia din funcție de la 25 august 2023, prezenta

decizie motivată este semnată de către Președintele interimar al Curții Supreme de

Justiție, judecătorul Viorica Puica, în conformitate cu prevederile art. 339 alin.(8) Cod

de procedură penală.

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2023-11-22
0,95
1ra-302/2023 — art. 188 alin. 2 lit. d, e, 27,171 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-302/2023 (1-22052399-01-1ra-20022023) C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 22 noiembrie 2023 mun. Chişinău Curtea Supremă de Justiție Completul de judecată în componența: Președinte Țurcan Anatolie Jud
CSJ 2022-08-11
0,95
1ra-734/2022 — art. 190 alin. 1, art. 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-734/2022 (1-20121515-01-1ra-17052022) C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 15 iunie 2022 mun. Chișinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Nadejda TOMA judecători Liliana CATAN Ion GUZU
CSJ 2023-08-09
0,94
1ra-562/2023 — art. 27, 187 alin. 2 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-562/2023 1-22114584-01-1ra-10042023 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 11 iulie 2023 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Guzun Ion, Judecător
CSJ 2023-04-13
0,94
1ra-126/2023 — art. 171 alin. 2 lit. b, b-2 CP
Dosarul nr. 1ra-126/2023 1-22024974-01-1ra-24012023 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 martie 2023 mun. Chişinău Colegiul penal în componenţă: Preşedinte – Nadejda Toma, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând admisibilita
CSJ 2022-11-17
0,94
1ra-958/2022 — art. 190 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-958/2022 1-18144094-01-1ra-04072022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 08 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac El
Sursă