1ra-711/2023 — art. 186 alin. 2, lit. c, d CP

1ra-711/2023 — art. 186 alin. 2, lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-711/2023

1-22005949-01-1ra-10052023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Țurcan Anatolie, Talpă Boris,

examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Corolevschi Maria în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14

februarie 2023, în cauza penală în privința lui

Samburic Evgheni XXXXX, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxx, str. xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.01.2022 – 21.06.2022;

Instanța de apel: 14.07.2022 – 14.02.2023;

Instanța de recurs: 10.05.2023 – 28.06.2023.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Samburic Evgheni a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 (un) an.

Potrivit art. 84 alin. (4) și art. 87 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate prin sentința dată și sentința anterioară a Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 15.12.2021, lui Samburic Evgheni i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an și 10 (zece) zile, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Până la intrarea sentinței în vigoare, în privința lui Samburic Evgheni a fost

menținută măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara.

S-a dispus de a fi încasat de la inculpatul Samburic Evgheni în folosul părții

vătămate-civile Raba Ghenadie, prejudiciul material în mărime de 3 900 (trei mii

nouă sute) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

constatat că, Samburic Evgheni, într-o zi nestabilită a lunii iulie 2021 orele 12:30,

acționând cu intenția directă îndreaptă la sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, fiind conștient de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind în

mod conștient survenirea acestor urmări, tainic a pătruns în gospodăria cet.

Raba Ghenadie, amplasată în mun. xxxxx str. xxxxxxx, unde prin fereastră a

pătruns în casa ultimului, de unde a sustras pe ascuns: două cratițe la un preț de

75 lei fiecare, în sumă totală de 150 lei; două ceaune din fontă la preț de 200 lei

fiecare, în sumă totală de 400 lei; două tigăi, dintre care una din fontă la preț de

200 lei și una din aluminiu la preț de 50 lei, în sumă totală de 250 lei; un fier de

călcat rufele la preț de 200 lei și un fier de călcat la preț de 500 lei, în sumă totală

de 700 lei; un set compus din 6 linguri, 6 furculițe, trei cuțite, la preț de 300 lei

setul; un bloc electric de la pompa de apă la preț de 900 lei; cabluri de la utilaje

electrice de la televizor LG la preț de 25 lei, de la calculator ASUS la preț de 35

lei, de la centrul muzical LG la preț de 25 lei, de la combină electrică BOSH la

preț de 25 lei, de la monitorul calculatorului ASUS la preț de 35 lei, două

prelungitoare, unul cu lungimea de 5 m. la preț de 80 lei și unul cu lungimea de

1,5 m. la preț de 25 lei, un vas metalic de culoare galbenă cu volumul de 3 litri la

preț de 50 lei, un telefon mobil de model ,,General Mobile” de culoare neagră la

preț de 300 lei, un telefon mobil de model „LG” la preț de 50 lei, și de pe

acoperișul saraiului din gospodărie a sustras pe ascuns armatură uzată din fier

cu diametrul 32 mm., cu greutatea totală de 100 kg, la preț total de 600 lei, după

care cu bunurile sustrase s-a eschivat de la fața locului, astfel cauzându-i părții

vătămate Raba Ghenadie daună în proporții considerabile în sumă totală de

3950 lei.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Samburic

Evgheni a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal

– furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin

pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea

parțială a sentinței, în partea pedepsei aplicate și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Samburic Evgheni

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că, deși inculpatul anterior a fost judecat, el totuși regretă de cele comise, se

căiește sincer, nu neagă să restituie prejudiciul integral, careva pretenții morale

partea vătămată nu are, din care considerente consideră posibil de aplicat în

privința lui Samburic Evgheni pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

a fost respins ca nefondat, apelul avocatului Corolevschi Maria în numele

2

inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de

fond a apreciat corespunzător circumstanțele reale și personale ale inculpatului

și a stabilit o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

În susținerea poziției sale, instanța de apel a statuat că, la stabilirea

pedepsei instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, de

personalitatea acestuia, și anume: anterior a fost condamnat de mai multe ori,

inclusiv și pentru comiterea unor infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare cu executare, iar ulterior prin sentința din 15.12.2021,

fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, această pedeapsă nu a fost executată, adică are antecedente penale

nestinse, persistând recidiva simplă, ceea ce indică că scopul pedepsei nu a fost

atins, iar ultimul este predispus să comită noi infracțiuni similare.

Astfel instanța de apel a remarcat că, antecedentele penale nestinse

caracterizează negativ personalitatea inculpatului Samburic Evgheni și denotă

că o pedeapsă non privativă de libertate, precum cea solicitată de către apelant –

munca neremunerată în folosul comunității, nu își va dovedi utilitatea și nici nu

va contribui la reeducarea inculpatului și la împiedicarea acestuia de a comite

noi infracțiuni, or, în privința acestuia au fost deja aplicate pedepse mai blânde,

scopul aplicării cărora însă nu s-a realizat.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a apreciat că, prima

instanță just a conchis că scopul pedepsei, constând în formarea unei atitudini

corecte față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, nu

poate fi atins decât prin stabilirea față de Samburic Evgheni a pedepsei sub

formă de închisoare, prevenind astfel reiterarea comportamentului infracțional

și protejarea societății prin prevenirea recidivei.

În această ordine de idei, instanța de apel a atestat că, sancțiunea art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, iar prin

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa

închisorii urmează a fi stabilită în limitele de la 3 luni până la 2 ani și 8 luni.

Instanța de apel a concluzionat că, la individualizarea pedepsei penale au

fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată –

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, în coroborare cu alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

În decizie s-a remarcat faptul că, principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată) trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform

normelor generale prevăzute în art. 62-71 Cod penal sunt termenul și mărimea

acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului

penal. Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s-a

3

considerat de către instanța de apel că s-au valorificat anume în această ordine,

fiindu-i stabilit inculpatului termenul de pedeapsă prevăzut de sancțiunea art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și cu aplicarea efectelor art. 3641 Cod de

procedură penală în cuantumul nominalizat în dispozitivul sentinței.

Instanța de apel a apreciat că, soluția instanței de judecată s-a întemeiat pe

asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea

gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze. Or, practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit

Instanța de apel a statuat că pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu

reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea

inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul

preventiv sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în Codul penal.

Instanța de apel a mai constatat că atitudinea delăsătoare a inculpatului, de

persistență în comiterea infracțiunilor în general, îl face incompatibil cu

clemența conținută de suspendarea condiționată a executării pedepsei, altfel

spus, ar fi oarecum și in extremis chiar o agravantă

S-a conchis în decizie a fi justă și soluția instanței de fond în partea stabilirii

pedepsei definitive prin prisma art. 84 alin. (4) și art. 87 Cod penal, or, prin

sentința contestată Samburic Evgheni a fost condamnat pentru comiterea unei

infracțiuni comise înainte de pronunțarea sentinței Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 15.12.2021, pedeapsă care nu a fost executată.

Corolevschi Maria în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 10)

a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și a deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

5.1 În susținerea recursului, avocatul Corolevschi Maria menționează

următoarele:

- pedeapsa estre prea aspră;

- instanța de apel urma să țină cont de egalitatea părților în proces și era

obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și a probelor

prezentate în egală măsură, ca ulterior să dea o apreciere obiectivă și sub toate

aspectele;

- inculpatul a recunoscut imediat vina și a conlucrat cu organele de drept,

dând declarații despre infracțiunea care a săvârșit-o atât la etapa de urmărire

penală, cît și în instanța de judecată;

- deși inculpatul a mai fost anterior judecat, el totuși regretă de cele comise,

se căiește sincer, nu neagă să restituie prejudiciul integral, careva alte pretenții

morale partea vătămată nu are;

4

- in privința inculpatului e posibil de aplicat pedeapsa mai blândă sub

forma de muncă neremunerată în folosul comunității.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Iar art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Potrivit recursului declarate de către partea apărării, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și anume, referindu-se la situația în care s-a aplicat o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului

și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită,

solicitând aplicarea unei pedepse non-privative de libertate (muncă

neremunerată în folosul comunității), însă analizând argumentele menționate în

raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate

și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

5

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate

în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de

la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentință, Samburic Evgheni a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o pedeapsă sub formă de

închisoare pe termen de 1 an închisoare, aplicând prevederile articolelor 84 alin.

(4) și 87 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin sentința dată

și sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 15.12.2021, lui Samburic Evgheni

i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 10

zile, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Soluția dată a fost

menținută și de instanța de apel.

Colegiul penal menționează că pedeapsa prevăzută de art. 186 alin. (2) Cod

6

penal prevede amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau

închisoare de pînă la 4 ani.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei cu

închisoare lui Samburic Evgheni, instanța de apel a reținut faptul că acesta

anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv și pentru comiterea unor

infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare cu

executare, iar ulterior prin sentința din 15.12.2021, fiindu-i aplicată pedeapsă sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, această pedeapsă nu a fost

executată, adică are antecedente penale nestinse.

Analizând temeiul invocat în recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit

confirmarea, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului Samburic Evgheni și-a

motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile legale.

Totodată, Colegiul penal atestă că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului

Samburic Evgheni corespunde principiului proporționalității și scopului de

restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și prevenirii de

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, nefiind

constatat că corectarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

Colegiul penal consideră că circumstanțele invocate de către avocatul

Corolevschi Maria și anume: inculpatul a recunoscut vina … dând declarații despre

infracțiunea care a săvârșit-o atât la etapa de urmărire penală, cît și în instanța de

judecată, au fost luate în considerație de către instanța de apel la individualizarea

pedepsei penale, stabilindu-i inculpatului pedeapsa prevăzută de prevederile

legale.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată

inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult ca atât, instanța de apel corect a reținut, că inculpatul Samburic

Evgheni anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv și pentru comiterea unor

infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare cu executare, iar

ulterior prin sentința din 15.12.2021, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, această pedeapsă nu a fost executată, adică are

antecedente penale nestinse.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care

face referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de prima instanță și menținută de

către instanța de apel, în conformitate cu Legea și în limitele acesteia, din care

considerente se impune inadmisibilitatea recursurilor ordinare, ca fiind vădit

neîntemeiate.

7

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul

vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Corolevschi

Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 14 februarie 2023, în cauza penală în privința lui Samburic

Evgheni XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 10 august 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Țurcan Anatolie

Talpă Boris

8