1ra-796/23 — art.151 al.1 CP

1ra-796/23 — art.151 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-796/2023

1-19167375-01-1ra-23052023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Guzun Ion

Judecători – Eremciuc Ghenadie, Daguța Sergiu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Conoval Igor în numele inculpatului Vieru Alexandr, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2022, în cauza penală în

privința lui

Vieru Alexandr xxxxxx, născut la xxxxx, născut și

domiciliat în s. xxxxx.

Termenii de examinare:

prima instanță: 22.10.2019 – 03.03.2021;

instanța de apel: 08.04.2021 – 29.11.2022;

instanța de recurs: 25.05.2023 – 28.06.2023.

Asupra motivelor recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și în

baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7

(șapte) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Sinica Nicolae și

s-a încasat de la inculpatul Vieru Alexandr în beneficiul lui Sinica Nicolae prejudiciul

material în sumă de 5988 (cinci mii nouă sute optzeci și opt) lei și prejudiciul moral în

suma de 10000 (zece mii) lei.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul Statului, cheltuielile judiciare în sumă de 1200

(una mie două sute) lei.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Vieru Alexandr, la 04.05.2019, aproximativ în jurul orelor 1320 , aflându-se la

domiciliul ce-i aparține, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, având concentrația de

alcool de 1,22 mg/l, fapt confirmat prin tichetului Drager 6810, din 04.05.2019, în urma

unei cerți apărute între el și Sinica Nicolae xxxx, luând în mînă o greblă după care o sapă,

i-a aplicat ultimului câteva lovituri în regiunea toracelui și abdomenului, în urma cărui fapt

victimei i-a fost cauzate leziuni corporale conform Raportului de expertiză medico-legală

nr.201902D1937 din 12.09.2019, sub formă de traumă închisă toraco-abdominală

manifestată prin leziunea splinei cu ruptura acestea la nivelul hiliului lienal soldată cu

splino-ectomie hemo-peritoneum în volum aproximativ 1500 ml, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice cu unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

1

circumstanțele indicate. Aceste leziuni corporale prezintă pericol pentru viață și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Astfel, acțiunile inculpatului Vieru Alexandr au fost încadrate juridic în baza art.151

alin.(l) Cod penal, conform indicilor calificativi – „vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.”

a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței în latura penală, în partea stabilirii pedepsei,

cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, deoarece

are la întreținere doi copii minori care au nevoie de îngrijirea părintească.

fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Vieru

Alexandru de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(l) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a reținut că, deși Vieru Alexandr nu a recunoscut vina,

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate a fost confirmată prin următoarea

sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art.101

Cod de procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, si anume prin declarațiile părții vătămate Sinica Nicolae, declarațiile martorilor

Railean Vera, Vieru Oleg. Ceban Larisa, Vieru Natalia, Negoț Cătălin, precum și prin

procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică(f.d.20-23); ordonanța

de recunoaștere a corpurilor delicte la cauza penală din 16.09.2019, unde a fost

recunoscut ca corp delict o greblă și o sapă, recunoscute în calitate de corp delict la data de

16.09.2019, care se află spre păstrare, în Camera de păstrare a corpurilor delicte a IP

Căușeni, din data de 25.09.2019, conform chitanței de predare primire a corpurilor delicte

nr. 109 (f.d.24); Raportul de constatare din 08.08.2019 și Raportul de expertiză medico-

legală nr.201902D1937 din 12.09.2019, potrivit cărora Sinica Nicolae a primit leziuni

corporale sub formă de traumă închisă toraco-abdominală manifestată prin leziunea splinei

cu ruptura acestea la nivelul hiliului lienal soldată cu splinoectomie hemoperitoneum în

volum aproximativ 1500 ml, care au fost cauzateîn rezultatul acțiunei traumatice cu unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate. Aceste leziuni corporale

prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală

gravă (f.d.74-81).

Instanța de apel a apreciat argumentele părții apărării privind nevinovăția inculpatului

ca fiind declarative, având scopul de a evita răspunderea și pedeapsa penală, întrucât din

probele cercetate în cadrul examinării cauzei, inclusiv din declarațiile părții vătămate,

martorilor și înscrisurile anexate la materialele cauzei, rezultă cu certitudine vinovăția

inculpatului, iar careva temeiuri pentru achitarea acestuia în speță nu se atestă. Mai mult

ca atât, sentința a fost contestată doar în partea individualizării pedepsei penale.

Referitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a statuat că, prima

instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile generale de aplicare

a pedepsei, consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal, de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, potrivit prevederilor art.75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă

echitabilă în raport cu fapta infracțională săvârșită, care corespunde împrejurărilor cauzei,

normelor legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare.

Astfel, instanța de apel a notat că infracțiunea săvârșită de inculpat, conform art. 16

alin. (4) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave, în privința inculpatului nu

s-au stabilit circumstanțe atenuante, iar în calitate de circumstanțe agravante s-a reținut

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate.

2

Sancțiunea art.151 alin.(l) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de închisoare de

la 5 ani la 10 ani.

Instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei prima instanța a ținut cont

de gravitatea infracțiunii, de personalitatea inculpatului, care la locul de trai se

caracterizează mediocru, deseori a fost chemat la organele poliției nu se bucură de

autoritate printre consăteni, servește abuziv băuturi alcoolice, anterior a fost condamnat în

baza art. 264 alin. (3) din Codul penal, la 5 ani închisoare cu suspendarea executării

pedepsei, cu termenul de probă de 2 ani. Potrivit cazierului contravențional, în anul 2019,

a fost sancționat în baza art. 354 Cod contravențional cu amendă în sumă de 1500 lei, care

nu a fost achitată.(f.d.58-72). Inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate, nu s-a căit sincer de cele comise, fiind în stare de ebrietate a

săvârșit cu intenție o infracțiune ce face parte din categoria celor grave.

Prin urmare prima instanță corect a ajuns la concluzia că, la caz doar pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 7 ani, cu executare reală, va fi aptă să conducă la restabilirea

echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, or o altă pedeapsă mai blândă nu ar

atinge scopul pedepsei penale consacrat la art. 61 din Codul penal.

numele inculpatului Vieru Alexandr, invocând temeiul de recurs prevăzute de art. 427 alin.

(1), pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului ordinar avocatul a invocat că instanțele de fond i-au

stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră, fără a ține cont de personalitatea inculpatului și

cumulul de circumstanțe atenuante cum ar fi: contribuirea la descoperirea infracțiunii,

recunoașterea vinovăției și căința sinceră de cele comise, săvârșirea infracțiunii ca urmare

a unui concurs de împrejurară grele de ordin familial și personal (Vieru Alexandr nu este

angajat în câmpul muncii și are la întreținere 2 copii minor).

procurorul Guțan Pavel a depus referință asupra recursului declarat, pledând pentru

inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile expres stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a

aplicat corect Legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării a invocat în

calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia contestată prin prisma temeiului invocat, Colegiul penal atestă că

acesta nu estet aplicabil speței, întrucât decizia instanței de apel este motivată și întemeiată

legal, și în sensul respectiv se evidențiază următoarele raționamente.

3

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, respectiv la

rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor

fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -

amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal conchide că instanța de apel a motivat pe

deplin și suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

7 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă aplicată

fiind corespunzătoare practicii judiciare pentru respectivele categorii de infracțiuni,

ținându-se cont de toate circumstanțele prezentei cauze penale și cele personale ale

inculpatului Vieru Alexandru.

Colegiul penal consideră că sunt neîntemeiate argumentele apărării potrivit cărora la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Vieru Alexandru, instanța de apel nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, precizând astfel că

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră.

În sensul celor menționate supra, Colegiul penal reține, că instanța de apel corect a

evidențiat, că Vieru Alexandru potrivit materialelor cauzei, nu este la prima abatere penală,

or potrivit sentinței Judecătoriei Căușeni din 30 noiembrie, anterior a fost condamnat în

baza art. 264 alin. (3) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei,

pe un termen de probațiune de 2 ani. Potrivit cazierului contravențional, în anul 2019, a

fost sancționat în baza art. 354 Cod contravențional cu amendă în sumă de 1500 lei, care

4

nu a fost achitată.(f.d.58-72). La locul de trai se caracterizează negativ, nu este angajat în

câmpul muncii Inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate, nu s-a căit sincer de cele comise, fiind în stare de ebrietate a săvârșit cu intenție

o infracțiune ce face parte din categoria celor grave.

Prin urmare, instanța de apel corect a statuat, că reeducarea și corectarea inculpatului

poate avea loc doar în exclusivitate prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse

privative de libertate.

Analizând circumstanțele cazului ce se referă la fapta infracțională și personalitatea

inculpatului în raport cu decizia contestată, Colegiul penal a stabilit că decizia nu conține

nici una din erorile invocate, pedeapsa fiind stabilită în limitele legale, fiind corect aplicate

prevederile art. 75 Cod penal, iar prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, așa

după cum se solicită în recursul apărării, nu va putea fi atins scopul pedepsei penale

prevăzut în dispoziția art. 61 Cod penal.

Mai mult ca atât, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus, complet, argumentat și

motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să

examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate în

recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Conoval Igor în

numele inculpatului Vieru Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui Vieru Alexandr xxxxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 27 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Eremciuc Ghenadie

Daguța Sergiu

5