1ra-745/2023 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-745/2023 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-745/2023

(1-22063935-01-1ra-15052023)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Ion GUZUN

judecători Boris TALPĂ

Anatolie ȚURCAN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Coptu Sergiu în comun cu inculpatul, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

VULPE Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.05.2022 – 27.06.2022;

Instanța de apel: 19.07.2022 – 13.12.2022;

Instanța de recurs: 15.05.2023 – 28.06.2023.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Vulpe Ion a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 1 an și 8 luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

S-a aplicat în privința lui Vulpe Ion până la intrarea în vigoare a sentinței, măsura

preventivă – obligarea de a nu părăsi țara.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de parte civilă Compania Națională de

Asigurări în Medicină și s-a dispus încasarea din contul inculpatului suma de 10.091,77

lei în contul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, cu titlu de prejudiciu

cauzat pentru oferirea serviciilor de asistență medicală prespitalicești acordată lui

XXXXX.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de partea civilă XXXXX, reprezentant

legal al părții vătămate minore XXXXX, cu privire la repararea prejudiciului material,

moral și biologic, după cum urmează:

1

- s-a încasat de la Vulpe Ion în beneficul părții civile XXXXX suma de 75.000 lei

cu titlu de prejudiciu moral;

- s-a încasat de la Vulpe Ion în beneficul părții civile XXXXX suma de 50.000 lei

cu titlu de prejudiciu biologic.

- s-a încasat de la Vulpe Ion în beneficul părții civile XXXXX suma de 910,41 lei

cu titlu de prejudiciu material.

S-a încasat de la Vulpe Ion u în beneficiul statului suma cheltuielilor de judecată

în mărime de 320 lei, suportate la efectuarea expertizei medico-legală nr.

202202D0382 din 24.03.2022.

A fost soluționată chestiunea privitor la corpurile delicte.

aproximativ la ora 14:00, Vulpe Ion, conducând automobilul de model „Mercedes” cu

XXXXX, posedând permis de conducere valabil pentru categoria mijlocului de

transport pe care-l ghida, se deplasa pe XXXXX.

Totodată, în timpul deplasării, conducătorul auto Vulpe Ion, ajungând la trecerea

pentru pietoni, nu a ținut permanent seama de împrejurări, nu a apreciat corect situația

reală pe drum, în care se află autoturismul în momentul respectiv, nu a ținut cont de

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, precum și existența

obstacolelor pe acel sector de drum, încălcând prevederile art. 45 a Regulamentului

Circulației Rutiere, care prevede că „1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră, în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; 2)

În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, ignorând prevederile pct. 11, lit. f) a RCR care prevede că „conducătorul

de vehicul, este obligat la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată, să cedeze

trecerea pietonilor care se află la marginea carosabilului și intenționează să se angajeze

în traversare, precum și celor care traversează drumul pe partea carosabilului în direcția

de mers a vehiculului”, fără a respecta prevederile pct. 46 lit. a) din Regulamentul

Circulației Rutiere, care prevede că „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste

prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta

siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă

copii” nu a ținut cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, nu a luat în considerație situația rutieră, nu a manifestat prudența sporită,

și ca urmare a acestor acțiuni neglijente, a tamponat minora XXXXX, care traversa

carosabilul pe trecerea pentru pietoni de la dreapta la stânga relativ deplasării

automobilului condus de către Vulpe Ion.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 202202D0382 din

24.03.2022, la XXXXX s-a constatat: fractura recenta falangei distale degetului 1 cu

2

deplasare, plagă prin contuzie ruptă și strivire a plantei pe dreapta, ce a condiționat

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, s-a calificat ca vătămare

medie.

Astfel, prin acțiunile sale Vulpe Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății.

către procuror și avocatul Sergiu Coptu în numele inculpatului, prin care au solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul în apel a solicitat casarea parțială a sentinței din motivul blândeții

pedepsei, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Vulpe Ion să fie recunoscut culpabil în baza prevederilor art. 264 alin.(1) Cod

penal și prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, a-i stabili

pedeapsa sub formă de 1 an și 8 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

2 ani. Prin aplicarea prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei sub

formă de închisoare stabilită inculpatului urmând a fi suspendată condiționat pe termen

de 3 ani.

În argumentarea apelului declarat procurorul a menționat că, aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, pedeapsă

aplicată inculpatului fără aplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, este o pedeapsă prea blândă.

Acuzarea considera că, la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond nu a

ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea penală și anume de

faptul că acesta a comis accidentul rutier în circumstanțele în care inculpatul ca

conducător auto cu o experiență vastă în domeniu, deținând permis de conducere la

toate categoriile, fiind angajat oficial în calitate de șofer de curse internaționale la

„PBDRIVE” S.R.L., a tamponat minora XXXXX care traversa carosabilul pe trecerea

pentru pieton chiar în adiacența instituției de învățământ. Apelantul menționa că, locul

tamponării minorei XXXXX este precedat de semnul circulației rutiere care anunță

conducătorii auto despre prezența instituției de învățământ, fapt care impunea față de

conducătorii auto să acorde o atenție maximă în timpul deplasării în acest perimetru.

Însă, de fapt, este situația în care inculpatul, ignorând prevederile pct. 11, lit. f) a

Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că „conducătorul de vehicul, era

obligat la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată, să cedeze trecerea pietonilor

care se aflau la marginea carosabilului și intenționau să se angajeze în traversare,

precum și celor care traversau drumul pe partea carosabilului în direcția de mers a

vehiculului”, fără a respecta prevederile pct. 46 lit. a) din Regulamentului Circulației

Rutiere, care prevede că „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită

și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

3

traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă copii. În astfel

de circumstanțe, instanța eronat a considerat că reeducarea și corectarea inculpatului

Vulpe Ion este posibilă fără aplicarea pedepsei complementare sub formă de privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport, deși sancțiunea normei incriminate nu

prevede pedeapsa complementară obligatorie, în speța dată acuzarea considera că

anume prin aplicarea pedepsei complementare își va atinge scopul pedeapsa aplicată

față de inculpat. Drept circumstanțe care motivează acest fapt s-au invocat urmările

care au survenit după comiterea infracțiunii de către Vulpe Ion, care nemijlocit țin de

starea morală și psihică a părții vătămate, suferințele fizice și prejudiciul adus sănătății.

Existența suferințelor psihice, frustrările și starea de anxietate predomină și în

prezent la partea vătămată minoră, or, în ședința de judecată a fost evidentă această

stare a minorei care a manifestat o sensibilitate și emotivitate deosebită, fiind necesară

chiar întreruperea ședinței de judecată pentru a asigura confortul emoțional al minorei,

fiind vizibil că acesteia i-a fost cauzat un prejudiciu moral în urma săvârșirii

infracțiunii.

Respectiv, ținând cont de faptul că minora este elevă la liceul cu profil sportiv și

traumele căpătate, care sunt practic incompatibile cu continuarea studiilor la această

instituție de învățământ de către partea vătămată or, conform concluziei raportului de

expertiză medico-legală nr. 202202D0382 din 24.03.2022, la XXXXX s-a constatat

fractura falangii distale degetului 1 cu deplasare, plagă prin contuzie ruptă și strivire a

plantei pe dreapta, în situația în care minora practica genul de sport - lupte libere.

Astfel, acuzarea considera neîntemeiată concluzia primei instanței, precum că

corijarea inculpatului ar fi posibilă fără privarea în cazul dat a acestuia de dreptul

special de a conduce mijloace de transport or, aceasta în viziunea instanței „nu va

constitui un remediu necesar și eficient în vederea atingerii scopului pedepsei penale,

ba dimpotrivă ar putea deveni o piedică serioasă la întreținerea acestuia, cât și la

repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune părții vătămate”.

Potrivit prevederilor prevăzute de art. 7, 61, 75-78 Cod penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Prin urmare, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini

de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului Vulpe Ion, persoana să fie silită să înceteze

activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile

legii.

Acuzarea remarca că, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite

și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Astfel,

circumstanțele menționate indică la faptul că inculpatul urmează, în vederea corectării

4

și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată și pedeapsa

complementară sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Subsidiar la cele ce preced, acuzarea considera că instanța de fond greșit și-a

motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu a

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, pripit ajungând la concluzia că scopul

pedepsei penale poate fi atins prin aplicarea față de inculpat doar a dispoziției art. 90

Cod penal, fără aplicarea prevederilor art. 651 Cod penal.

3.2 Avocatului Sergiu Coptu în comun cu inculpatul în cererea de apel au solicitat

casarea parțială a sentinței și potrivit modului stabilit pentru prima instanță să fie emisă

o hotărâre prin care Vulpe Ion în temeiul art. 264 alin. (1) Cod Penal să-i fie aplicată o

pedeapsă penală sub formă de amendă ce urmează a fi aplicată conform prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală fără a aplica în privința sa a pedepsei complementare

obligatorii - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, a respinge acțiunea

civilă depusă de partea civilă Compania Națională de Asigurări în Medicină către

Vulpe Ion cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin oferirea serviciilor

de asistență medicală prespitalicești acordată lui XXXXX, ca fiind neîntemeiată;

acțiunea civilă înaintată de partea civilă XXXXX, reprezentantul legal al părții

vătămate minore cu privire la repararea prejudiciului material, moral și biologic, a

admite parțial cu dispunerea încasării de la Vulpe Ion în beneficul părții civile XXXXX

suma de 910,41 lei cu titlu de prejudiciu material, 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral

și a respinge ca fiind neîntemeiată cerința cu privire la încasarea pretinsului prejudiciu

biologic; precum și a dispune respingerea cerinței acuzatorului de stat cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei, suportate la efectuarea

expertizei medico-legală nr. 202202D0382 din 24 martie 2022.

În susținerea cererii sale a invocat că, consideră ilegală sentința instanței de fond

în partea stabilirii pedepsei, acțiunii civile și încasarea cheltuielilor de judecată.

Indica că, instanța de fond a conchis că infracțiunea comisă de Vulpe Ion este

prevăzută de art. 264 alin.(1) Cod penal conform art. 16 Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunii ușoare sau medii pentru care legea penală prevede aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare pe un termen de până la 2 ani cu sau fără aplicarea

pedepsei penale de privare a dreptului de a conduce mijloace de transport.

Deși instanța de fond a conchis că în privința sa nu au fost constatate careva

circumstanțe atenuante, nu este de acord cu opinia instanței de fond și consideră că în

privința lui au fost constatate circumstanțe atenuante- recunoașterea vinei, căința

sinceră în comiterea faptei, contribuirea la descoperirea infracțiunii.

Instanța de judecată urma să constate cu referire la personalitatea inculpatului că

se caracterizează pozitiv atât la locul de muncă cât și la locul de trai, a recunoscut

integral vinovăția, antecedentul penal este stins și la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află.

Prin urmare, instanța de judecată urma să-i aplice o pedeapsa penală sub formă de

amendă, ori acesta a comis o infracțiune ușoară, ținând cont de comportamentul său în

ședința de judecată, că a recunoscut integral vina.

5

Releva apelantul că pedeapsa aplicată lui sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale conform art. 90 Cod penal este

corespunzătoare faptelor inculpatului și această categorie de pedeapsă nu își va atinge

scopul de corectare prevăzut la art. 61 Cod penal, iar faptul că în ședința de judecată

cât și la etapa urmăririi penale a menționat de nenumărate ori că este gata să achite

părții vătămate nu numai suma de 5000 lei, dar până la suma de 10.000 lei, iar în

declarațiile sale în calitate de inculpat în instanța de fond a spus că sumele înaintate în

acțiunile civile depuse de părțile civile sunt prea mari, nu înseamnă că nu va putea

achita pedeapsa penală sub formă de amendă, pe care o consideră ca pedeapsă penală

corespunzătoare.

Susținea că este neîntemeiată concluzia instanței de fond cu privire la aceia că

inculpatul are tendința de a executa cu ușurință o pedeapsă sub formă de amendă, însă

în același timp nu manifestă disponibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat prin

infracțiune în mărimea solicitată de către pârțile civile.

Avocatul a menționat că, solicitând aplicarea pedepsei penale sub formă de

amendă ce urmează a fi aplicată conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și

cu beneficierea de dreptul de a achita amenda în proporție de 50% dacă achită suma

amenzii în termen de 72 ore de la intrarea în vigoare a sentinței sau hotărârii

judecătorești prin care se aplică amenda, și consideră inadmisibil că solicitând aplicarea

pedepsei penale sub formă de amendă dânsul ca inculpat ar avea o tendință de a executa

cu ușurință pedeapsa penală sub formă de amendă, deoarece în viziunea sa nici o

pedeapsă penală indiferent de faptul care ar fi ea, nu poate fi executată cu ușurință,

precum și prin faptul că acesta nu a manifestat disponibilitate de a recupera prejudiciul

material și moral solicitat a fi încasat de la dânsul de către părțile civile.

La acest capitol se menționa faptul că a manifestat disponibilitate de a achita

prejudiciul cauzat prin fapta comisă, numai că nu a fost de acord cu mărimea

prejudiciului solicit de către reprezentantul legal a părții vătămate minore, iar cât

privește solicitarea CNAM o consideră neîntemeiată.

Astfel, considera că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea

unei amenzii minime conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Cât privește aplicarea fată de inculpat a prevederilor art. 651 Cod penal, opinează

că instanța de fond în mod corect a stabilit că sancțiunea normei incriminate nu prevede

pedeapsa complementară obligatorie, fiind lăsată aplicarea acesteia la discreția

instanței. Astfel, ținând cont de caracterul infracțiunii, de forma vinovăției și gradul

prejudicial al faptei, totodată având în vedere obținerea de către inculpat a surselor de

venit la o întreprindere în calitate de șofer, activitate legată nemijlocit de conducerea

mijloacelor de transport, fapt confirmat prin caracteristica inculpatului anexat la

materialele cauzei (f.d. 73), privarea în cazul dat a acestuia de dreptul special de a

conduce mijloace de transport nu va constitui un remediu necesar și eficient în vederea

atingerii scopului pedepsei penale, ba dimpotrivă ar putea deveni o piedică serioasă la

întreținerea acestuia, cât și la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune părții

vătămate. Prin urmare, consider că instanța de fond în mod corect si întemeiat a

6

concluzionat că permisul de conducere și necesitatea de a conduce autovehicule în

speța dată este o necesitate, si nu un lux sau un capriciu, iar instanța de judecată a

concluzionat în mod absolut întemeiat faptul că consideră echitabil ca inculpatului să i

se acorde posibilitatea să muncească, să se poată asigura material atât pe sine cât si să

aibă posibilitate să restituie părții vătămate prejudiciul material, moral si biologic

cauzat în rezultatul acțiunilor sale prejudiciabile.

Din aceste considerente instanța de fond în mod corect a concluzionat că nu este

întemeiată solicitarea acuzatorului de stat de privare inculpatului de dreptul special de

conducere a mijloacelor de transport în calitate de pedeapsă complementară.

Apărătorul contestă decizia cu privire la încasarea din contul inculpatului în contul

CNAM, a sumei de 10.091,77 lei cu titlu de prejudiciu cauzat pentru oferirea serviciilor

de asistență medicală prespitalicești acordată lui XXXXX.

Consideră că toate circumstanțele de fapt invocate drept temei a pretențiilor sale

înaintate ce CNAM către Vulpe Ion nu sunt confirmate cu careva înscrisuri probatorii,

prin care s-ar confirma faptul cheltuielilor concrete pentru tratamentul părții vătămate

minore suportate conform prevederilor art. 118 Cod de procedură civilă care se aplică

în mod corespunzător și în cazul examinării acțiunii civile în procesul penal.

Menționează faptul că, CNAM a prezentat instanței de judecată numai cererea de

chemare în judecată cu un anumit înscris anexă privind calculul efectuat al serviciilor

medicale prestate de instituția medicală, și altceva nimic nici un înscris documentar

prin ce s-ar fi confirmat suportarea acestei sume cu titlu de cheltuială pentru tratamentul

medical al părții vătămate și reprezentantului ei. Însăși faptul achitării de către CNAM

a cheltuielilor instituției medicale pentru tratamentul ambelor parți vătămate nu

înseamnă că acesta potrivit prevederilor legale este obligat să restituie în ordine de

regres aceste sume cu titlu de cheltuieli CNAM. De asemenea, considera că cerința

CNAM este neîntemeiată și din punct de vedere temei juridic și nu poate fi supusă

încasarea de la inculpat a cheltuielilor spitalicești privind tratamentul medical a părții

vătămate minore.

Relevă că, partea vătămată fiind reprezentată de reprezentantul legal XXXXX

prin intermediul avocatului Pavlov Victor, în ședința de judecată a înaintat acțiune

civilă față de inculpat prin care a solicitat încasarea de la ultimul a sumei de 889,83 lei

cu titlu de prejudiciu material, suma de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu biologic și

suma de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În susținerea acțiunii civile reprezentantul legal XXXXX în interesele fiicei sale

minore, parte vătămată în cauza penală a invocat anumite motive de fapt și de drept.

Instanța de judecată de fond făcând trimitere la prevederile unor norme de drept

material ale Codului Civil red. an. 2002 de până la modernizare, a conchis în viziunea

sa absolut neîntemeiat că cerința părții civile XXXXX privind încasarea prejudiciului

moral este întemeiată, or prin acțiunile culpabile ale inculpatului, părții vătămate i-a

fost cauzată o anumită stare de stres, dureri și suferințe fizice. Existența daunei morale

pricinuite lui XXXXX prin infracțiunea săvârșită de Vulpe Ion este dovedită de

existența prejudiciului adus sănătății. Or, durerea și suferința fizică a celui pătimit sunt

7

elementele nemijlocite care atestă existența unui prejudiciu moral. Durerea suportată

de XXXXX în urma accidentului rutier comis de către Vulpe Ion, perioada de tratament

în cursul căreia cel pătimit este limitat în posibilitățile de care dispune o persoană

sănătoasă, sunt apreciate ca daune morale a căror compensare se pune în sarcina celui

vinovat.

Din aceste considerente, instanța de judecată a dispus a admite parțial solicitarea

reclamantului și a dispus încasarea din contul inculpatului suma de 75.000 lei cu titlu

de prejudiciu moral în beneficiul părții civile XXXXX.

Consideră că concluziile instanței de fond prin care s-a dispus a încasa de la Vulpe

Ion cu titlu de prejudiciu moral suma de 75.000 lei sunt neîntemeiate, suma

prejudiciului fiind prea mare, relevând că suma de până la 5000-10.000 lei corespunde

suferințelor psihice suportate în urma accidentului.

În aceste condiții atrage atenția că nu a tamponat victima, dar doar a călcat-o cu

roata peste picior, cu roata de înainte a automobilului peste un picior al ei și atât, fiindcă

dacă o tampona, așa cum se indică de către procuror și partea vătămată și civilă, atunci

consecințele și traumele puteau fi altele cu mult mai grave pentru ea.

Totodată consideră întemeiat încasarea cu titlu de prejudiciu material suma de

910,41 lei, în această parte suma nefiind contestată.

Cu privire la încasarea despăgubirii cu titlu de prejudiciu biologic, argumentele

reținute de instanță nu sunt susținute de probe în aceste sens, nu există nici un înscris

probatoriu care ar confirma aceste circumstanțe. Consideră că în prezenta speță nu este

aplicabil norma de drept material prevăzută de art. 2033 Cod civil. Astfel, consideră că

urmează a fi respinsă acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului biologic.

Subsidiar, cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 320 lei,

suportate la efectuarea expertizei medico-legală nr. 202202D0382 din 24.03.2022,

relevă că acestea sunt achitate din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

apelul avocatului în numele inculpatului a fost respins ca nefondat. Apelul procurorului

a fost admis, cu casarea parțială a sentinței doar în partea stabilirii pedepsei și s-a

pronunțat o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui

Vulpe Ion i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare cu executarea în penitenciar

de tip deschis, și în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal s-a suspendat condiționat

executarea pedepsei cu închisoare pe termen de probațiune de 2 ani și a fost privat de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform

prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, în baza cererii scrise personal de inculpat

(f.d.116), acceptată prin încheierea protocolară a instanței de judecată din 06.09.2021

(f.d.119).

8

Astfel, s-a constatat că instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția lui Vulpe Ion în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Referitor la stabilirea pedepsei penale inculpatului, instanța de apel a reținut că,

la numirea pedepsei în privința lui Vulpe Ion s-a ținut cont de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiuni, că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență la trecerea

de pietoni și conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni mai puțin

grave, de personalitatea infractorului care se caracterizează pozitiv la locul de muncă

(f.d.72), nu se află la evidență psihiatrică (f.d.72) și narcologică (f.d.70), antecedente

penale sunt stinse (f.d.64), de faptul că după săvârșirea accidentului nu a oprit imediat

automobilul pe care-l conducea, semnalizându-l în modul corespunzător, dar s-a

deplasat mai departe, schimbând poziția vehiculului de pe carosabil, fapt inadmisibil

fără a marca urmele accidentului rutier, mai mult, inculpatul nu a încercat să acorde

primul ajutor părții vătămate sau să cheme ambulanța, deși aceste obligații conform

pct. 12 din Regulamentul Circulației Rutiere sunt puse în seama conducătorului de

vehicul implicat în accident rutier.

Astfel, raportând prevederile art. 264 alin. (1) Cod penal la prevederile art. 3641

alin. (8) Cod procedură penală, obținem noile limite ale sancțiunii penale, după cum

urmează amendă în mărime de 500 u.c. (art. 64 Cod penal), muncă neremunerată în

folosul comunității de la 120 la 180 ore sau cu închisoare de la 3 luni (art. 70 Cod

penal) până la 2 ani.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat că inculpatul trebuie să

poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate și considera

că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, cu aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare pe termen de 1 an și 8 luni, cu executare în penitenciar de tip deschis.

Suplimentar, instanța de apel a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins

și fără privarea reală de libertate a inculpatului, acordându-i o șansă acestuia de a se

reabilita în fața societății, pentru care a fost suspendată condiționat executarea acestei

pedepse pe termen de probațiune de 2 ani.

Cât privește solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă, instanța de apel a considerat că aceasta nu este corespunzătoare gravității

infracțiunii comise, totodată, fiind solidară concluziei instanței de fond privind faptul

că, că inculpatul are tendința de a executa cu ușurință o pedeapsă sub formă de amendă,

însă în același timp nu manifesta disponibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat prin

infracțiune în mărimea solicitată de către părțile civile.

Cu referire la pedeapsa complementară instanța de apel a reținut că, art. 264 alin.

(1) Cod penal prevede aplicarea pedepsei principale cu sau fără aplicarea pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de până la 2 ani.

9

Astfel, accidentul rutier a avut loc la trecerea pentru pietoni, în preajma unei

instituții de învățământ, din aceste motive, aplicarea unei pedepse penale fără anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, ar fi inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana

inculpatului, cât și cu scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a

altor persoane.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către CNAM, ultimul a depus o cerere

de intentare a acțiunii civile în cadrul cauzei penale către Vulpe Ion, indicând că costul

tratamentului părții vătămate achitat de către CNAM constituie 1,3227* 6575=

8696,75 lei. Totodată, comunica că XXXXX a beneficiat la data de 04.03.2022 și de

asistență medicală urgentă prespitalicească, fiind preluată de Centrul Național de

Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească (CNAMUP) și transportat la IMSP

„Institutul de Medicină Urgentă”.

Drept urmare, costul solicitării CNAMUP pentru asistență medicală urgentă

prespitalicească acordată lui XXXXX constituia suma de 1395,02 lei, care a fost

achitată din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, gestionate de CNAM.

În rezultatul acțiunilor ilegale săvârșite de Vulpe Ion în adresa lui XXXXX,

CNAM a achitat costul asistenței medicale acordate persoanelor prenotate în sumă

totală de 10.091,77 lei, (compuse din sumele 1395,02 lei (CNAMUP) + 8696,75 lei

(IMSP „Spitalul Clinic Municipal de Copii „V. Ignatenco””)).

Astfel, instanța de apel a atestat că instanța de fond întemeiat a concluzionat că,

prin acțiunile lui Vulpe Ion i s-a cauzat un prejudiciu material, astfel partea civilă

nominalizată era în drept să înainteze acțiunea civilă dată pentru recuperarea

prejudiciul material.

În acest sens, având în vedere faptul că partea civilă CNAM a înaintat o acțiune

civilă motivată ce demonstrează mărimea prejudiciului material, instanța de judecată a

avut posibilitatea să o aprecieze.

Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 397 pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de apel este solidară concluziei instanței de fond prin care a admis acțiunea

civilă înaintată de parte civilă CNAM și a dispus încasarea din contul inculpatului a

sumei totale de 10.091,77 lei în contul CNAM, prejudiciul cauzat pentru oferirea

serviciilor de asistență medicală prespitalicești acordată lui XXXXX.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, parte apărării a

invocat că este de acord cu mărimea prejudiciului material constatat de instanță și

anume suma de 910,41 lei, contestând însă cuantumul prejudiciului moral, relevând că

suma de până la 5000-10.000 lei corespunde suferințelor psihice suportate în urma

accidentului și considera că urmează a fi respinsă acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului biologic.

S-a reținut că, partea vătămată, fiind reprezentată de reprezentantul legal

XXXXX, prin intermediul avocatului Pavlov Victor, în ședința de judecată a instanței

de fond a înaintat acțiune civilă față de inculpat, prin care a solicitat încasarea de la

10

ultimul a sumei de 889,83 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 100.000 lei cu

titlu de prejudiciu biologic și suma de 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a accentuat faptul că în urma accidentului partea vătămată a fost nevoită să

viziteze medicul în centrul raional peste o zi pentru tratamente, astfel suportând

cheltuieli de transport, deseori solicitând servicii de taxi.

La fel, nu toate preparatele prescrise de medic erau compensate prin sistemul de

asigurare în medicină, astfel suportând cheltuieli suplimentare pentru tratament.

Ca urmare a celor expuse reclamantul solicita instanței dispunerea încasării de la

pârât a sumei de 889,83 lei, cu titlu de prejudiciu material.

S-a remarcat că în rezultatul accidentului rutier, inclusiv în urma acțiunilor

pârâtului, XXXXX a suportat un stres continuu, care la rândul său a generat diverse

dificultăți legate de sănătate. La fel s-a reținut faptul că XXXXX își făcea studiile la

liceul sportiv și practica sportul judo, iar trauma dată putea influența considerabil

viitorul ei sportiv, precum și performanțele ce le putea obține. Ori minora și la

momentul de față urma un tratament de recuperare și necesita încă multe investigații

pe viitor care acum nu puteau fi estimate pecuniar.

Reclamantul estima paguba morală la suma de 100.000 lei, care era o valoare

bănească rezonabilă, în raport cu suferințele psihice și fizice survenite în perioada de

după săvârșirea infracțiunii, ori în urma infracțiunii a fost afectată viața întregii familii.

Conform prevederile art. 2036 alin. (1), (2), 2037 Cod civil, instanța de apel a

conchis că cerința părții civile XXXXX privind încasarea prejudiciului moral a fost

întemeiată, or prin acțiunile culpabile ale inculpatului, părții vătămate i-a fost cauzată

o anumită stare de stres, dureri și suferințe fizice. Existența daunei morale pricinuite

lui XXXXX prin infracțiunea săvârșită de Vulpe Ion a fost dovedită de existența

prejudiciului adus sănătății. Or, durerea și suferința fizică a celui pătimit sunt

elementele nemijlocite care atestau existența unui prejudiciu moral. Durerea suportată

de XXXXX în urma accidentului rutier comis de către Vulpe Ion, perioada de tratament

în cursul căreia pătimita a fost limitată în posibilitățile de care dispune o persoană

sănătoasă, au fost apreciate ca daune morale a căror compensare se pune în sarcina

celui vinovat.

Mai mult ca atât, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral dispus spre

încasare, s-a ținut cont de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă persoanei vătămate.

Astfel, instanța de apel a fost de acord cu concluziile instanței de fond prin care a

apreciat că, existența suferințelor psihice, frustrările și starea de anxietate predomină și

în prezent la partea vătămată minoră, or, în ședința de judecată a fost evidentă această

stare a minorei care a manifestat o sensibilitate și emotivitate deosebită, fiind necesară

chiar întreruperea ședinței de judecată pentru a asigura confortul emoțional al minorei,

fiind vizibil că acesteia i-a fost cauzat un prejudiciu moral în urma săvârșirii

infracțiunii.

11

Din aceste considerente, instanța corect a admis parțial solicitarea părții vătămare,

și a încasat din contul inculpatului suma de 75.000 lei cu titlu de prejudiciu moral în

beneficiul părții civile XXXXX. Or, aceste despăgubiri au un rol compensatoriu, prin

care se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu

îmbogățirea fără justă cauză.

Instanța de apel a reținut că, cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare a

fost determinat de către prima instanță cu respectarea criteriului echității, care

presupune că, despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale,

echitabile, adică în așa fel trebuie stabilite încât să asigure efectiv o compensare

suficientă și nicidecum exagerată a cuantumului prejudiciului moral.

Cu referire la prejudiciu biologic, instanța de apel a reținut că, este incontestabil

faptul că în urma producerii accidentului rutier, părții vătămate i-au fost cauzate mai

multe leziuni corporale, precum și suferințe morale/psihice, având în vedere faptul că

calitatea vieții ei nu v-a mai fi ca înainte, or chiar și la mai multe luni de la comiterea

accidentului rutier, minora nu și-a revenit complet, fiind necesară recuperarea acesteia

în continuare. Mai mult, instanța de fond întemeiat a reținut că, partea vătămată își

făcea studiile la Liceul Sportiv și practica sportul judo, iar trauma dată poate influența

considerabil viitorul ei sportiv, precum și performanțele ce le-ar putea obține. Din

aceste considerente, instanța de apel a considerat necesar repararea prejudiciului cauzat

prin vătămarea integrității corporale, considerând întemeiat cuantumul stabilit de către

instanța de fond pentru evaluarea prejudiciului biologic în mărime de 50000 lei.

În continuare, partea apărării solicita trecerea cheltuielilor judiciare în cuantum

de 320 lei în contul statului.

Astfel, în prezenta cauză cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr.202202D0382 din 24.03.2022 au constituit suma de 320 lei.

Subsecvent, conform prevederilor art. 226, 229 Cod de procedură penală, instanța

de apel a considerat necesar de a încasa din contul inculpatului suma de 320 lei, sumă

care rezulta din cheltuielile suportate pentru efectuare expertizei în speță, argumentele

părții apărării privind faptul că toate expertizele în cadrul cauzelor penale se efectuează

din contul statului și nu există nici un temei sau motiv pentru a se dispune încasarea de

la inculpatul recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii, în beneficiul statului careva

cheltuieli de judecată, fiind nefondate

cu inculpatul au atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, dispunerea rejudecării

cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie

aplicată o pedeapsă sub formă de amendă și fără a aplica în privința lui pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Recurenții solicită rejudecarea acțiunii civile depuse de partea civilă CNAM către

Vulpe Ion cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat prin oferirea serviciilor

de asistență medicală prespitalicești acordată lui XXXXX, și a pronunța în această

parte o nouă hotărâre prin care a dispune respingerea acțiunii civile depuse de partea

12

civilă CNAM către Vulpe Ion cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat ca

fiind neîntemeiată.

De asemenea, s-a solicitat rejudecarea acțiunii civile înaintată de partea civilă

XXXXX, reprezentant legal al părții vătămate minore XXXXX cu privire la repararea

prejudiciului material, moral și biologic, și a pronunța în această parte o nouă hotărâre,

prin care a dispune admiterea numai parțială a acțiunii civile, și anume a dispune

încasarea de la Vulpe Ion în beneficul părții civile XXXXX a sumei de 910,41 lei cu

titlu de prejudiciu material, a respinge ca fiind neîntemeiată cerința cu privire la

încasarea pretinsului prejudiciu biologic în beneficul părții civile XXXXX, a dispune

prin decizia instanței de apel admiterea numai parțială a cerinței părții civile XXXXX

privind încasarea prejudiciului moral și a micșora suma prejudiciului moral dispus a fi

încasat până la suma de 5000 lei.

La fel, recurenții solicită respingerea cerinței acuzatorului de stat cu privire la

încasarea de la Vulpe Ion în beneficiul statului a sumei de 320 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale, iar în rest a menține dispozițiile

sentinței instanței de fond în partea necontestată prin care s-a dispus a-l recunoaște

vinovat pe inculpatul Vulpe Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. d)

Cod penal, în partea în care s-a dispus a nu aplica în privința inculpatului pedeapsa

complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, și

în partea soluționării sortii corpului delict.

În motivare recurenții au invocat aceleași argumente ca și în apel, specificând că:

- instanța de fond a comis eroare la individualizarea pedepsei, nu a aplicat

pedeapsă penală sub formă de amendă așa cum au solicitat ei în ședința instanței de

fond;

- instanța de fond a conchis că infracțiunea comisă de Vulpe Ion se atribuie la

categoria infracțiunilor ușoare sau medii pentru care legea penală prevede aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de până la 2 ani cu sau fără aplicarea

pedepsei penale de privare a dreptului de a conduce mijloace de transport;

- deși instanța de fond a conchis că în privința inculpatului nu au fost constatate

careva circumstanțe atenuante, recurenții consideră că în privința inculpatului au fost

constatate circumstanțe atenuante: recunoașterea vinei, căința sinceră în comiterea

faptei, contribuirea la descoperirea infracțiunii;

- temei pentru stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege

servește existența unor circumstanțe excepționale ce micșorează considerabil dauna

infracțiunii săvârșite;

- la stabilirea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege instanța de judecată

dispune de 3 variante: 1) pedeapsa poate fi stabilită sub limita minimă prevăzută de

articolul corespunzător al părții speciale a Codului penal; 2) instanța de judecată poate

stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de articolul respectiv. Compararea

pedepselor după rigurozitate se face prin aprecierea locului lor în conținutul art. 62 Cod

penal; 3) instanța de judecată poate să nu aplice pedeapsa complementară prevăzută ca

fiind o obligațiune.

13

- în calitate de circumstanțe excepționale pentru o pedeapsă mai blândă pot servi

atât circumstanțele separate distincte prevăzute în art. 76 Cod penal, cât și cumulul lor,

precum și alte circumstanțe ce atenuează răspunderea, neenumerate în lege;

- cu referire la personalitatea inculpatului, instanța de judecată în mod corect a

notat că inculpatul se caracterizez pozitiv atât la locul de muncă, cât și la locul de trai,

a recunoscut integral vinovăția, pentru prima dată se află pe banca acuzaților, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află;

- pedeapsă aplicată sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei penale conform art. 90 Cod penal nu este corespunzătoare faptelor

inculpatului și această categorie de pedeapsă nu își va atinge scopul de corectare

prevăzut la art. 61 Cod penal;

- inculpatul atât în ședința de judecată cât și la etapa urmăririi penale a menționat

că este gata să achite părții vătămate nu doar suma de 5000 lei, dar până la suma de

10.000 lei, iar faptul că a menționat în declarațiile sale în instanța de fond că sumele

înaintate în acțiunile civile depuse de părțile civile sunt prea mari, nu înseamnă că nu

va putea achita pedeapsa penală sub formă de amendă, care consideră că este o

pedeapsă corespunzătoare;

- inculpatul a manifestat disponibilitate de a achita prejudiciul cauzat prin fapta

comisă, numai că nu a fost de acord cu mărimea prejudiciului solicitat a fi încasat,

ultimul fiind disponibil să achite o sumă cu mult mai mică decât a solicitat

reprezentantul legal a părții vătămate minore, iar cerința de încasarea cheltuielilor

spitalicești pentru tratamentul minorei de către CNAM, inculpatul nu a recunoscut

această cerință și am declarat că această cerință este una neîntemeiată;

- instanța de fond în mod corect a stabilit că sancțiunea normei incriminate nu

prevede pedeapsa complementară obligatorie, fiind lăsată aplicarea acesteia la discreția

instanței. Astfel, ținând cont de caracterul infracțiunii, de forma vinovăției și gradul

prejudiciabil al faptei, totodată având în vedere obținerea de către inculpat a surselor

de venit la o întreprindere în calitate de șofer, activitate legată nemijlocit de conducerea

mijloacelor de transport, fapt confirmat prin caracteristica inculpatului anexat la

materialele cauzei (f.d. 73), privarea în cazul dat a acestuia de dreptul special de a

conduce mijloace de transport nu va constitui un remediu necesar și eficient în vederea

atingerii scopului pedepsei penale, ba dimpotrivă ar putea deveni o piedică serioasă la

întreținerea acestuia, cât și la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune părții

vătămate;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că art. 79 alin. (1) Cod penal este

aplicabil în situația în care la examinarea cauzei au fost stabilite circumstanțe

excepționale, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și

de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite la descoperirea

acesteia. În acest caz, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minima

14

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie;

- instanța de fond a dispus în mod ilegal și neîntemeiat admiterea acțiunii civile

depusă de CNAM privind încasarea prejudiciului material în mărime de 10.091,77 lei

deoarece nu există nici un temei sau motiv prevăzut de lege pentru aceasta;

- în decizie nu se conține un răspuns detaliat al instanței de apel la solicitarea

inculpatului privind respingerea ei și practic instanța de apel nu s-a expus în privința

motivelor invocate de inculpat în conținutul apelului depus;

- consideră că toate circumstanțele de fapt invocate drept temei a pretențiilor sale

înaintate de CNAM către Vulpe Ion nu sunt confirmate de către CNAM în calitate de

reclamant prin careva înscrisuri probatorii, prin care s-ar confirma faptul cheltuielilor

concrete pentru tratamentul părții vătămate minore suportate de partea vătămată minoră

și reprezentantul ei legal conform prevederilor art. 118 Cod de procedură civilă care se

aplică în mod corespunzător și în cazul examinării acțiunii civile în procesul penal;

- consideră că concluziile instanței de fond prin care s-a dispus încasarea de la

inculpat cu titlu de prejudiciu moral suma de 75.000 lei sunt neîntemeiate. Or, în

ședința instanței de apel inculpatul a invocat în sprijinul cerinței din apelul, de a

micșora suma pretinsului prejudiciu moral de la suma de 75.000 lei la suma de 5000

lei, anumite motive întemeiate în viziunea ultimului fiind expuse în conținutul cererii

de apel motivate;

- instanța de apel la acest capitol s-a expus foarte vag în decizia sa și a invocat o

motivare de o singură propoziție;

- consideră ca este neîntemeiată și concluzia instanței de judecată de fond că în

cazul dat răspunderea pentru daunele biologice o poartă anume inculpatul și acțiunea

civilă de încasare a prejudiciului biologic înaintată de partea civilă XXXXX urmează

a fi admisă parțial, urmând a se dispune încasarea din contul inculpatului a sumei de

50.000 lei cu titlu de prejudiciu biologic în beneficiul părții civile XXXXX;

- circumstanțele de fapt invocate de partea civilă XXXXX drept temei pentru

cerința de încasare a prejudiciului biologic nu sunt confirmate prin nimic, nu există nici

un înscris probatoriu care ar confirma acest fapt sau aceste circumstanțe de fapt

invocate în conținutul cererii de chemare în judecată depuse;

- a fost admis solicitarea procurorului de încasarea a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizelor judiciare, soluție cu care inculpatul nu este de acord și instanța

de apel s-a expus foarte vag în decizia sa emisă și a invocat o motivare de o singură

propoziție;

- instanța de apel a acceptat concluziile instanței de fond cu privire la aplicarea

pedepsei penale sub formă de închisoare cu aplicarea art. 90 Cod penal cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale cu închisoare, la capitolul menținerii

dispozițiilor sentinței în partea ce ține de admiterea acțiunilor civile depuse de partea

vătămată și civilă XXXXX și de către CNAM în calitate de parte civilă, precum și la

capitolul menținerii dispoziției privind încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat

15

în beneficiul statului, fără a da o analiză și apreciere detaliată și minuțioasă fiecărei

circumstanțe de fapt și de drept invocate de inculpat și apărătorul său în cererea de apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului

în comun cu inculpatul, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Coptu Sergiu și inculpat se constată că

acestea au invocat temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia lor, instanța

eronat a respins apelul și a admis apelul procurorului referitor la stabilirea pedepsei

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Potrivit textului, recurenții nu au concretizat care din temeiurile pct. 6) le pun la

baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și

găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

nu și-a găsit confirmare, or, acest temei nu persistă în cauza dată, deoarece la stabilirea

pedepsei inculpatului s-a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante stabilite, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, iar întru desfășurarea concluziilor sale,

Colegiul penal va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin

prisma temeiului pentru recurs nominalizat.

În primul rând, recurenții solicită aplicarea unei pedepsei sub formă de amendă,

or, inculpatul întrunește condițiile necesare și recunoașterea/ căința față de cele comise

permite aplicarea pedepsei non privative de liberate- amenda. Însă, recurenții nu a adus

suficiente argumente relevante în susținerea acestei solicitări, iar analizând hotărârea

contestată se atestă că instanța de apel s-a expus detaliat asupra chestiunilor esențiale

supuse atenției sale, just a analizat probele și le-a dat apreciere cuvenită, respectând

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și acordând deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la

16

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un

caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de

săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența

infracțiunilor care au constituit antecedente penale; conduita după săvârșirea faptei și

în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația

familială și socială etc.

Cu referire la criticele invocate de recurenți că a fost efectuată o individualizare

incorectă a pedepsei în privința inculpatului, Colegiul penal relevă că, în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În acest aspect, instanțele de fond au luat în considerație căința sinceră,

caracteristica pozitivă la serviciu și situația familială și financiară a inculpatului ce a

permis excluderea privațiunii de libertate prin închisoare reală și aplicând suspendarea

executării pedepsei cu închisoare potrivit prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal nu identifică nici un temei de a interveni în decizia instanței

de apel în latura penală.

În al doilea rând, recurenții invocă dezacordul cu aplicarea față de inculpat a

pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

solicitare pe care Colegiul penal o respinge ca neîntemeiată.

Conform art. 264 alin. (1) Cod penal, fapta comisă de inculpat se pedepsește cu

amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau

fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la

2 ani.

În privința inculpatului nu este posibilă aplicarea prevederile art. 79 Cod penal,

întrucât în speță nu au fost constatate careva circumstanțe excepționale de natură să

determine instanța să nu-i aplice pedeapsa complementară - obligatorie sub formă de

anulare a dreptului de a conduce mijloacele de transport. Reieșind din textul sancțiunii

prevăzute la alin. (1) a art. 264 Cod penal menționat mai sus, pedeapsa complementară

este opțională (cu sau fără) nu obligatorie cum menționează recurenții.

17

Pornind de la relevanțele art. 651 alin. (3) Cod penal, art. 27, 414 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport se

aplică de instanța de judecată. Judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, instanța de apel și-a motivat decizia de aplicare a pedepsei

complimentare, soluție pe care Colegiul penal o însușește. Or, pedeapsa aplicată de

instanța de apel este una echitabilă și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea

și reeducarea inculpatului precum și prevenirea, săvârșirii de noi infracțiunii cu

atingerea scopului prevăzut la art. 61 Cod penal.

În al treilea rând, recurenții critică încasarea din contul inculpatului a prejudiciului

moral/ material/ biologic în contul reprezentantul părții vătămate, admiterea acțiunii

civile depuse de CNAM și încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

medico-legale.

Privitor la prejudiciul moral, Colegiul penal menționează că soluția propusă de

recurenți contravine legislației și jurisprudenței constante, or despăgubirile pentru

daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare, în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

Totodată, este important de a specifica că, la caz, instanțele care au judecat fondul,

la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, au luat în considerație

atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice, cât

și datele obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, cum

ar fi situația persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

La caz, instanța de apel a motivat prin prisma prevederilor art. 2036, 2037 Cod

civil cuantumul prejudiciului moral față de partea vătămată în mărime de 75.000 lei.

S-a menționat că cuantumul prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale

prestabilite, ci este lăsat la libera apreciere a instanței de judecată, reieșind din gradul

suferințelor psihice, suferințelor fizice, retrăirile sufletești suportate ca urmare a

atentării la inviolabilitatea și sănătatea persoanei.

Referitor la prejudiciul biologic, instanța de apel s-a expus clar în aspectul dat

menționând că „ Cu referire la prejudiciu biologic, instanța de apel reține că, potrivit

art. 2033 Cod civil, în cazul vătămării integrității corporale sau altei vătămări a

sănătății, pe lângă repararea prejudiciului patrimonial și celui moral, se va plăti o

despăgubire separată pentru însăși vătămare (prejudiciul biologic).

Vătămarea sănătății cuprinde și vătămarea sănătății mintale doar dacă ea se

manifestă printr-o maladie sau o stare care necesită asistență ori un serviciu medical.

18

Așadar, instanța de apel reține că, este incontestabil faptul că în urma producerii

accidentului rutier, părții vătămate XXXXX i-au fost cauzate mai multe leziuni

corporale, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 202202D0382 din 24

martie 2022, la XXXXX s-a constatat: fractura recenta falangii distale degetului 1 cu

deplasare, plagă prin contuzie ruptă și strivire a plantei pe dreapta, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală medie. precum și suferințe morale/psihice, având în vedere faptul că calitatea

vieții ei nu va mai fi ca înainte, or chiar și la mai multe luni de la comiterea accidentului

rutier, minora XXXXX nu și-a revenit complet, fiind necesară recuperarea acesteia în

continuare. Mai mult, instanța de fond întemeiat a reținut că, partea vătămată XXXXX

își face studiile la Liceul Sportiv și practică sportul judo, iar trauma dată poate influența

considerabil viitorul ei sportiv, precum și performanțele ce le-ar putea obține. Din

aceste considerente, Colegiul penal atestă cert necesitatea reparării prejudiciului

cauzat prin vătămarea integrității corporale, considerând întemeiat cuantumul stabilit

de către instanța de fond pentru evaluarea prejudiciului biologic în mărime de 50 000

lei.”, soluție pe care Colegiul penal o însușește și nu necesită expunerea din nou a

problemei date.

Cu privire la solicitarea recurenților privind respingerea cererii procurorului

referitor la încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea rapoartelor de expertiză

medico-legale și a acțiunii civile depuse de CNAM, Colegiul penal consideră

concluziile instanțelor de judecată sunt juste și corespunzătoare, argumentate în decizia

contestată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul

probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței

de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art. 414-

419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat sunt vădit

neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Coptu Sergiu în comun

cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe VULPE Ion XXXXX, ca fiind vădit

19

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iulie 2023.

Președinte Ion GUZUN

Judecător Boris TALPĂ

Judecător Anatolie ȚURCAN

20