1ra-658/2023 — art. 186 alin. 2 lit. b,d CP

1ra-658/2023 — art. 186 alin. 2 lit. b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-658/2023

1-22058032-01-1ra-02052023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Guzun Ion

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Gherman Diomid în numele inculpatului Berda Cristian, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2023, în

cauza penală privindu-l pe

Berda Cristian XXXXX, născut la xxxxx,

originar din xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 26.04.2022 – 22.12.2022;

Instanța de apel: 26.01.2023 – 21.02.2023;

Instanța de recurs ordinar: 02.05.2023 – 21.06.2023.

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată potrivit rigorilor art. 3641 Cod de procedură penală pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, Berda Cristian a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal la 6 luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Berda Cristian,

împreună și de comun acord cu o altă persoană, în perioada 21.03.2022 - 22.03.2022,

urmărind scopul de profit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări,

s-au deplasat la trupul de pădure ” xxxxx” din cadrul ocolului silvic Șolcani, situat

între s. xxxxx, de unde pe ascuns și intenționat au sustras 83 arbori de specie stejar,

cireș și paltin, volumul masei lemnoase care constituie 6,86 m3, cauzându-i, astfel,

ÎS ” xxxxx” o pagubă materială considerabilă, în sumă de 12966 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului Berda Cristian au fost încadrate juridic de către

prima instanță în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal - furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

1

1.2. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Arseniuc Vitalie în privința căruia

hotărârea judecătorească nu se contestă.

Diomid în numele inculpatului Berda Cristian, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în aceasta latură, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului, pentru infracțiunea comisă, să-

i fie stabilită o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia, prin

prisma art. 90 Cod penal, în rest, sentința să fie menținută fără modificări.

În motivarea apelului a invocat că după pronunțarea sentinței de condamnare

în privința inculpatului Berda Cristian, a avut o convorbire cu rudele acestuia, care

i-au comunicat faptul că nu sunt de acord cu sentința contestată în partea ce ține de

stabilirea pedepsei reale, sub formă de 6 luni închisoare.

Astfel, a menționat că inculpatul Berda Cristian, din momentul intentării

prezentei cauze penale, a recunoscut vina pe deplin și s-a căit sincer în cele comise,

solicitând personal, prin cerere scrisă, examinarea prezentei cauzei în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, fiind de acord să achite prejudiciul

material părții vătămate în caz că reprezentantul acesteia va înainta careva cereri de

recuperare a prejudiciului.

A mai susținut că prima instanță, la individualizarea pedepsei, nu a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei, și anume, vârsta inculpatului, atitudinea lui

în timpul anchetării cauzei și examinării cauzei în instanța de judecată, care urma să

se pronunțe doar la ultima ședință, însă examinarea fiind reluată din alte motive decât

cele dependente de inculpat. Mai mult, inculpatul Berda Cristian are la întreținere un

copil minor care necesită a fi întreținut în familie completă, soția acestuia nefiind

încadrată în câmpul muncii, inculpatul fiind unicul întreținător a familiei.

În final, a invocat că la momentul examinării cauzei, inculpatul Berda Cristian

nu avea antecedente penale nestinse, iar faptul că anterior a fost condamnat nu

interzice instanței de judecată să-i stabilească o pedeapsă non privativă de libertate,

cu aplicarea art. 90 Cod penal.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că prezenta cauză

penală a fost examinată în procedura prevăzută la art. 3641 Cod procedură penală,

adică în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, recunoscute și acceptate

de către inculpatul Berda Cristian în corespundere cu alin. (3) al respectivei norme,

prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești, prin care a recunoscut

în totalitate fapta indicată în rechizitoriu și încadrarea ei juridică (f.d.160-161, Vol.

I), care a fost admisă de către prima instanță prin încheierea protocolară din 12

septembrie 2022 (f.d.162-163, Vol. I).

În acest context, instanța de apel a menționat, că atât la faza urmării penale,

cât și în prima instanță, inculpatul Berda Cristian și-a recunoscut integral fapta

comisă, dovedită prin probele administrate, depunând declarații benevole în ce

privește circumstanțele comiterii ei; împrejurările expuse colaborând întru tot cu

ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, căror instanța de fond le-a dat o

2

apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct

de vedere al concludenții, utilității, pertinenței, veridicității și coroborării reciproce,

cu expunerea nemijlocită în conținutul procesul-verbal al ședinței de judecată și

sentința pronunțată pe caz, motivare pe care instanța de apel a accept-o și pentru a

evita repetarea ei inutilă o însușit-o și a conchis inutilitatea expunerii acestora

repetate.

Respectiv, constatând cu certitudine vinovăția inculpatului Berda Cristian în

fapta comisă, instanța de apel a indicat că prima instanță, la stabilirea pedepsei

penale a dat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal ce-i determină

scopul, precum și criteriilor generale de individualizare, în special celor de la art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ce garantează vinovatului reducerea cu o 1/3

a termenului pedepsei în cazul acceptării examinării cauzei în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, corect reținând, că scopul pedepsei penale este

cel de restabilire a echității sociale și corectarea celui vinovat, întru prevenirea

comiterii atât de către el, cât și de către alte persoane a faptelor penale cu conținut

analogic.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect i-a stabilit

inculpatului pentru infracțiunea comisă, o pedeapsă sub formă de închisoare, ținând

cont de personalitatea acestuia, care nu este la prima abatere de legea penală, s-a

eschivat de la executarea pedepsei, fiind anunțat în căutare, or, pentru excluderea

recidivării și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale pasibile răspunderii penale,

pedeapsa închisorii numită pe termenul stabilit este una strict necesară.

ordinar de către avocatul Gherman Diomid în numele inculpatului Berda Cristian,

prin care, fără a invoca vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a acesteia în latura stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Apărarea, indicând în cererea de recurs ordinar motive similare celor din cererea

de apel, a menționat că instanțele de fond, respingând solicitările invocate în cererea

sa de apel, nu au luat în considerare toate circumstanțele cauzei, ignorând faptul că

inculpatul Berda Cristian a recunoscut pe deplin vinovăția, s-a căit de cele comise,

a conștientizat fapta comisă, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (art. 3641 Cod de procedură penală), a avut

un comportament loial în instanță, contribuind activ la descoperirea infracțiunii

comise, are antecedente penale stinse, are la întreținere un copil minor, fiind unicul

întreținător al familiei or, anume aceste circumstanțe generează aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că titularul

acestuia nu invocă expres vreun temei pentru casarea deciziei instanței de apel în

conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă, în

esență, critică soluția instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume că, în

viziunea acestuia, instanța greșit a individualizat pedeapsa aplicată, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă prea aspră, argumente ce se subscriu temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, din considerentele ce urmează a fi expuse.

Așadar, cu referire la argumentele menționate în recursul ordinar declarat,

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

În acest sens, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să

i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Subsecvent, instanța de recurs reamintește că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

4

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Învederând cele expuse supra, Colegiul penal menționează că nu poate fi

reținută solicitarea apărării privind necesitatea stabilirii în privința inculpatului

Berda Cristian a unei pedepse neprivative de libertate, prin aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, deoarece sub aspectul individualizării pedepsei penale, soluția

instanței de apel cu privire la menținerea sentinței primei instanțe, este întemeiată și

legală.

Subsecvent, în privința criticilor recurentului, precum că instanța de apel, la

individualizarea pedepsei, nu a ținut cont de faptul că:” inculpatul a recunoscut pe

deplin vinovăția, s-a căit de cele comise, a conștientizat fapta comisă, a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

(art.3641 Cod de procedură penală), a avut un comportament loial în instanță,

contribuind activ la descoperirea infracțiunii comise, are antecedente penale stinse,

precum și faptul că are la întreținere un copil minor, fiind unicul întreținător al

familiei”, or, că anume aceste circumstanțe ar condiționa aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate, deoarece atât prima instanță cât

și instanța de apel au ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal, inculpatul beneficiind și de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de sancțiunea normei de drept încălcate, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel, întemeiat a

concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin izolarea

inculpatului de societate.

Subsidiar, Colegiul penal ține să menționeze cu referire la argumentul că

inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate că această

circumstanță nu poate fi considerată ca circumstanță atenuantă, în conformitate cu

art. 76 Cod penal, din motiv că inculpatul a acceptat examinarea cauzei în procedură

simplificată, potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, care impune

recunoașterea deplină a vinovăției.

În susținerea alegațiilor reiterate supra, Colegiul penal mai subliniază că potrivit

materialelor cauzei, inculpatul Berda Crsitian nu este la prima abatere de la legislația

penală, anterior, comițând și alte infracțiuni, printre care, și infracțiuni similare, de

sustragere a bunurilor altei persoane (f.d. 51, Vol. I), însă nu s-a corectat, nu a tras

concluziile necesare și a continuat comiterea faptelor infracționale, astfel, fiind

justificată aplicarea față de acesta a pedepsei cu închisoare, acesta fiind unica măsură

ce ar putea să atingă scopurile pedepsei penale prevăzute de art. 61 Cod penal.

Subsecvent, Colegiul penal reamintește că prin încheierea Judecătoriei Soroca

(sediul Central) din 24 noiembrie 2022 (f.d.193-194, Vol. I), inculpatul Berda

Cristian a fost anunțat în căutare, din motivul eschivării acestuia de a se prezenta la

ședințele de judecată a primei instanțe, ulterior, și în instanța de apel (f.d 202-203,

Vol. I), or, la chemarea legală a inculpatului în ședința de judecată, acesta nu s-a

prezentat și nu a invocat careva motive în argumentarea neprezentării sale, a plecat

5

de la locul de trai fără a informa despre aceasta instanța de judecată și fără a indica

locul aflării sale, circumstanțe ce denotă ignorarea de către inculpat a încrederii ce

i s-a acordat de către instanța de judecată, împiedicând buna desfășurare a procesului

penal în lipsa sa.

În continuarea expunerilor sale, Colegiul penal mai notează că potrivit

caracteristicii eliberate de către primarul comunei Tătărăuca Veche, Guțu Ludmila,

pe numele inculpatului Berda Cristina (f.d. 45, Vol. I), se constată că acesta are un

caracter impulsiv, se caracterizează negativ la locul de trai, iar la administrația

publică locală s-au mai înregistrat plângeri în adresa persoanei date. Mai mult, deși

inculpatul susține că este unicul întreținător al familiei, potrivit caracteristicii date,

acesta nu este angajat în câmpul muncii, astfel, nu aduce nici un profit financiar

familiei sale.

Din cele reliefate, Colegiul penal remarcă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrii contestate, relevă în mod concludent că, instanțele de fond

corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

stabilită inculpatului, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont, inclusiv, de

prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul penal consideră că

o atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale,

iar pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de

legislator în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite, în viitor,

alte fapte infracționale de același gen.

În acest punct de analiză, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere

și la jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de

principiu că instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.

6§1 al Convenției (a se vedea în acest sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie

1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare

argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea

la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență

de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care

instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile

legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.

6 din Convenție. (a se vedea în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din

02.11.2010).

În consecință, în viziunea instanței de recurs, concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie

temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței

ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de

6

apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gherman Diomid

în numele inculpatului Berda Cristian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 21 februarie 2023, în cauza penală privindu-l pe Berda Cristian

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 27 iulie 2023.

Președinte Guzun Ion

Judecători Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

7