1ra-423/2023 — art. 165 alin. 1 lit. a, f, g CP

1ra-423/2023 — art. 165 alin. 1 lit. a, f, g CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-423/2023

1-20070210-01-1ra-16032023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Ion Guzun

judecători Boris Talpă

Sergiu Daguța

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 14 noiembrie 2022 de către

avocatul Baran Victor, în numele inculpatului

Roșca Ilie XXXXX, născut la XXXXX,

originar din r. XXXXX s. XXXXX și domiciliat

în mun. XXXXX, str. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.06.2020 – 03.10.2020;

Instanța de apel: 11.11.2020 – 11.01.2021 și 17.05.2022 – 14.11.2022;

Instanța de recurs: 05.04.2021-01.03.2022 și 16.03.2023 – 28.06.2023.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

Penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art. 3641 Cod de

procedură penală, Roșca Ilie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.165

alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a practica activitatea piscicolă pe un termen de 2

ani.

Conform prevederilor art.90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de

închisoare stabilită lui Roșca Ilie s-a suspendat condiționat pe o perioadă de

probațiune cu durata de 5 ani, și nu va fi executată, dacă condamnatul în perioada de

probațiune nu va comite o nouă infracțiune și prin purtare exemplară și muncă

cinstită va îndreptăți încrederea acordată.

Potrivit prevederilor art.90 alin.(6) Cod penal, în perioada de probațiune Roșca

Ilie a fost obligat: a) să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul

organului competent; b) să nu frecventeze anumite locuri, și anume: baruri, iazuri,

restaurante, lacuri; f) să participe la programe de probațiune.

perioada lunii septembrie 2015, aflându-se în satul XXXXX, raionul XXXXX,

acționând intenționat și în interes material, urmărind scopul exploatării prin muncă a

altei persoane, abuzând de poziția de vulnerabilitate a cet. Cerepanov Ivan, anul

nașterii XXXXX, locuitor al satului XXXXX, raionul XXXXX, care era determinată

1

de lipsa surselor de existență pentru supraviețuire socială (starea socială, materială și

familiară grea, lipsa surselor financiare de întreținere), folosind metoda înșelăciunii

prin promisiunea angajării la o muncă bine plătită, l-a recrutat pe Cerepanov Ivan în

scopul exploatării prin muncă.

În continuare, în aceeași perioadă, Roșca Ilie, întru realizarea scopului său

infracțional, obținând prin înșelăciune consimțământul cet. Cerepanov Ivan, care a

fost atras de promisiunea că îi vor fi oferite condiții decente de trai și de muncă, l-a

transportat pe Cerepanov Ivan la iazul pe care acesta îl gestiona, situat în preajma

satului Borogani, r-nul Leova.

În aceeași perioadă de timp, Roșca Ilie, profitând de abuz de autoritate și de

poziția de vulnerabilitate manifestată prin situația precară din punct de vedere al

supraviețuirii sociale, aplicând violența fizică și psihică, a obținut de la Cerepanov

Ivan, prestarea diferitor lucrări pe teritoriul iazului, în lipsa unui contract de muncă,

fără a fi remunerat pentru munca efectuată, fără evidența muncii prestate, cu

încălcarea regimului de muncă, în lipsa unei alimentații și vestimentații suficiente.

În asemenea condiții, Roșca Ilie l-a exploatat prin muncă pe Cerepanov Ivan

până în vara anului 2016, când victima fiind amenințată cu răfuială fizică și omor, a

fugit de la iaz.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(1) lit. a), f) și g) Cod penal - „trafic de ființe

umane, adică recrutarea, transportarea si adăpostirea unei persoane cu

consimțământul acesteia, în scop de exploatare prin muncă, săvârșit prin înșelăciune,

amenințare cu aplicarea violenței fizice și abuz de poziție de vulnerabilitate."

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului

Roșca Ilie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.165 alin.(1) lit. a), f) și g) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art.art.79, 10 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 5 000 unități convenționale, echivalent al sumei

de 100 000 lei, cu calcularea a 20 lei pentru o unitate convențională.

În motivarea cerințelor sale apărarea a invocat că:

- nu este de acord cu sentința în partea stabilirii pedepsei, o consideră ilegală și

prea aspră, deoarece a colaborat cu organele de urmărire penală și a recunoscut vina

integral;

- Prima instanță nu s-a expus asupra posibilității aplicării prevederilor art.79 Cod

penal, deși, acuzatorul de stat s-a pronunțat pentru ca Roșca Ilie să fie recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal,

cu stabilirea pedepsei, coroborate cu prevederile art.art.79, 10 Cod penal - sub formă

de amendă în mărime de 5 000 unități convenționale, echivalentul a 100 000 lei și cu

privare de dreptul de a gestiona și a practica activitate piscicolă pe un termen de 5

ani;

- avocatul a fost de acord cu încadrarea acțiunilor inculpatului în temeiul art.165

alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal și cu pedeapsa solicitată în privința inculpatului;

- avocatul victimei, Tudor Zagaican a fost de acord cu solicitarea procurorului și

în legătură cu faptul că victima l-a iertat pe inculpat, este solidar cu pedeapsa

2

solicitată de acuzatorul de stat, însă, prima instanță a lăsat fără apreciere poziția

părților;

- Pe de o parte, circumstanțele atenuante sânt recunoscute de prima instanță de

judecată, iar, pe de altă parte - circumstanțele excepționale sânt doar enumerate în

motivația pedepsei;

- Motivarea poziției primei instanțe este una generalizată și subiectiv

discriminantă, deoarece vinovatul a demonstrat căința sinceră, personalitatea lui

nepătată, are merite față de stat, dezabilități, etc., și partea vătămată nu are pretenții.

- inculpatul se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu are antecedente penale, a

purces la examinarea cauzei într-o procedură simplificată, fapte ce confirmă

atitudinea conștiincioasă față de societate. Astfel, reeducarea inculpatului este

posibilă prin aplicarea pedepsei neprivative de libertate;

- pedeapsa stabilită de prima instanță nu a fost motivată corespunzător și este

mai aspră decât limita prevăzută de lege în raport cu cazul dat, pe când scopul legii

penale poate fi atins și prin stabilirea unei pedepse cu amendă.

2021, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care lui Roșca Ilie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală și art.79 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 6 000 unități

convenționale, echivalent al sumei de 120 000 lei.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, verificând

împrejurările de fapt și aspectele de drept ale cauzei, precum și efectuând cercetarea

nemijlocită, multilaterală și obiectivă a probelor administrate, a conchis că, prima

instanță corect l-a recunoscut pe inculpatul Roșca Ilie vinovat de comiterea

infracțiunii imputate, calificând corect acțiunile lui în baza art.165 alin.(1) lit. a), f),

g) Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art.165

alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal de către Roșca Ilie a fost constatat din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate de către prima instanță,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere a coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a notat că, avocatul a contestat sentința doar în

partea numirii pedepsei în privința inculpatului, necontestând calificarea acțiunilor

imputate în baza art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal, considerând doar că, prima

instanță urma să aplice la emiterea sentinței de condamnare prevederile art.79 alin.(1)

Cod penal, menționând că pedeapsa aplicată este una prea aspră. Totodată, a indicat

că dacă se va aplica inculpatului o pedeapsă pecuniară, el este în stare să achite

amenda.

Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a indicat că sancțiunea

art.165 alin.(1) Cod penal, prevede în calitate de pedeapsă pentru persoanele fizice

închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

3

Totodată, instanța de apel a reținut că infracțiunea săvârșită de Roșca Ilie,

conform art.16 alin.(4) Cod penal se clasifică ca fiind una gravă.

Instanța de apel a mai evidențiat că, potrivit revendicării F-246 eliberate pe

numele lui Roșca Ilie, instanța de apel constată că acesta nu are antecedente penale și

nu a purtat răspundere penală.

Concomitent, instanța de apel a stabilit că inculpatul este titularul a mai multor

decorațiuni. Iar, potrivit caracteristicii din 22 august 2019 eliberată pe numele lui

Roșca Ilie, instanța de apel a constatat că acesta se caracterizează pozitiv, la

răspundere contravențională nu a fost atras și de careva materiale compromițătoare

inspectoratul de poliție nu dispune.

Mai mult, potrivit legitimației cu nr. XXXXX, Roșca Ilie este veteran de război

și în legătură cu aceasta beneficiază de dreptul la protecția socială stabilită de

legislație.

Reieșind din certificatul de încadrare în grad de dezabilitate cu seria și nr.

XXXXX, Roșca Ilie este invalid.

Instanța de apel a mai reținut că, conform declarațiilor date de avocatul

inculpatului în ședința de apel, acesta a indicat că, în prima instanță acuzatorul

personal a solicitat aplicarea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 5 000

unități convenționale cu privarea de dreptul de a gestiona și practica activitatea

piscicolă pe un termen de 5 ani, faptul dat nu a fost contestat de către acuzatorul de

stat, luându-se astfel în considerație declarațiile avocatului.

Instanța de apel a constatat că, circumstanțele supra menționate nu au fost

elucidate de prima instanță și nu au fost luate în considerație în modul cuvenit la

stabilirea pedepsei, care în ansamblu lor indică la necesitatea stabilirii unei pedepse

mai blânde decât cea atribuită de prima instanță.

Reiterând prevederile art.79 Cod penal, instanța de apel a explicat că în spiritul

acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a

derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările

obișnuite sânt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi

considerate excepționale. Ca excepționale, instanța de apel urmează să stabilească

astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II -

persoana cu dizabilități severe și accentuate, merite deosebite fată de societate, alte

circumstanțe de importanță majoră). În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări,

prima instanță este obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei

sunt considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului

ele servesc drept temei pentru aplicarea art.79 Cod penal. Instanțele de judecată

trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și

datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Suplimentar, instanța de apel a reținut că, inculpatul Roșca Ilie anterior nu a fost

judecat, este invalid de gradul doi, a fost participant la războiul din Afganistan și

deține mai multe ordine de decorare și medalii, a recunoscut vina și se căiește sincer

de cele comise, are un copil minor la întreținere, se caracterizează pozitiv la locul de

trai, anterior nu a fost în conflict cu legea, nu este încadrat în câmpul muncii și

4

personal a garantat că are posibilitatea să achite amenda în caz că-i va fi aplicată,

astfel, instanța de apel a conchis ca fiind corect pentru atingerea echității sociale, cu

reținerea acestor circumstanțe atenuante în cumul ca fiind circumstanțe excepționale,

cu aplicarea prevederilor art.79 alin.(1) Cod penal, a-i stabili acestuia pedeapsa pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.165 alin. 1) lit. a), f), g) Cod penal, sub formă

de amendă.

Instanța de apel a luat în considerație ca circumstanță excepțională și faptul că

partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat și chiar s-a împăcat cu acesta,

mai mult ca atât, partea vătămată personal a optat pentru aplicarea unei pedepse mai

blânde inculpatului și anume sub formă de amendă.

Astfel, ținând cont de faptul că încadrarea juridică a infracțiunii imputate lui

Roșca Ilie din art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal nu a fost contestată de apelant și

prima instanță a stabilit că infracțiunea vizată este o infracțiune săvârșită din interes

material, instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 6 000 unități convenționale, echivalent al sumei de 120 000 lei, prin

prisma prevederilor art.79 Cod penal. Instanța de apel a considerat că, anume această

pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea

comisă de către inculpatul Roșca Ilie, iar pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei

comise de inculpat, cât și personalității inculpatului.

procedură penală a contestat cu recurs decizia și solicită casarea acesteia cu

menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor a invocat că decizia instanței de apel în partea stabilirii

pedepsei penale este ilegală, neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale deoarece:

- la judecarea cauzei instanța de apel a examinat sub toate aspectele complet și

obiectiv probele administrate la dosar, just a încadrat fapta comisă, corect ajungând la

concluzia despre vinovăția inculpatului Roșca Ilie în săvârșirea infracțiunii prevăzute

la art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal, însă, la stabilirea pedepsei instanța de apel

eronat a ajuns la concluzia că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art.79

Cod penal;

- faptul că în privința inculpatului au fost stabilite câteva circumstanțe atenuante,

și anume: invaliditate de gardul 2, prezența ordinilor de decorare și medalii, lipsa

pretențiilor din partea părții vătămate, nu pot fi privite ca circumstanțe excepționale

care esențial micșorează gravitatea faptei comise;

- la stabilirea pedepsei mai blânde în privința inculpatului, instanța de apel

nejustificat a aplicat concomitent două modalități și anume:

a) aplicarea unei pedepse mai blânde, de altă categorie;

b) neaplicarea pedepsei complementare obligatorii.

Astfel, conform deciziei instanței de apel, i-a fost stabilită inculpatului Roșca

Ilie pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, sub formă de amendă în

mărime de 6 000 unități convenționale, nefiind aplicată pedeapsa complementară

obligatorie. Totodată, în decizia sa instanța de apel nici nu s-a expus din care

considerente nu se aplică pedeapsa complimentară obligatorie.

5

2022, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată total și dispusă

rejudecarea cauzei, de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

6.2. În motivarea soluției sale instanța de recurs a reținut că, la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.art.61, 75 și 79 Cod penal.

În acest context, instanța de recurs a menționat că principalele elemente de care

judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor

generale prevăzute în art.art.62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia

conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea

juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de urmările produse sau care

urmau a se produce.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezenta sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Concomitent, instanța de recurs a reținut că, potrivit art.79 alin.(1) Cod penal,

sunt stabilite trei modalități de aplicare a pedepsei și anume:

a) aplicarea unei pedepse sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă;

b) aplicarea unei pedepse mai blânde, de altă categorie;

c) neaplicarea pedepsei complementare obligatorii.

Potrivit prevederilor art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod penal, sancțiunea pentru

comiterea infracțiunii date este stabilită pentru persoane fizice sub formă de

închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit a constatat că, la caz, la stabilirea pedepsei

mai blânde în privința inculpatului, instanța de apel incorect a aplicat concomitent

două modalități și anume: - aplicarea unei pedepse mai blânde, de altă categorie; -

neaplicarea pedepsei complementare obligatorii. Or, potrivit deciziei instanței de apel

inculpatului Roșca Ilie, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa numai sub formă de amendă în mărime de 6 000 unități convenționale,

nefiind aplicată pedeapsa complimentară obligatorie.

Mau mult, instanța de apel nici nu s-a expus din care considerente nu se aplică

pedeapsa complimentară prevăzută în calitate de pedeapsă obligatorie.

noiembrie 2022, s-a respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

7.1. Rejudecând cauza, instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect l-

a recunoscut pe inculpatul Roșca Ilie vinovat de comiterea infracțiunii imputate,

calificând corect acțiunile lui în baza art. 165 alin. (1) lit. a), f), g) Cod penal, fapt

care nici nu se contestă de către partea apărării.

Potrivit apelului înaintat, instanța de apel a constatat că acesta urmează a fi

precăutat în privința aplicării pedepsei inculpatului Roșca Ilie, în acest context

6

Colegiul judiciar, studiind materialele cauzei, analizând hotărârea judecătorească

atacată sub aspectul menționat, în raport cu circumstanțele cauzei, în prezenta speță, a

considerat că, soluția instanței de fond corespunde principiului individualizării

pedepsei penale, la stabilirea căreia s-a ținut cont în deplină măsură de toate

circumstanțele cauzei aplicându-se corespunzător prevederile art.61, 75 Cod penal.

Instanța de apel a reținut că prevederile art. 79 Cod penal, solicitate de partea

apărării pentru a fi aplicate inculpatului, nu conțin cerințe imperative de obligativitate

a instanței, dar constituie o opțiune a acesteia în corelație cu persoana și

comportamentul inculpatului. Totodată, în conținutul acestei norme sunt prevăzute

două temeiuri pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege și

anume:

a) prezența circumstanțelor excepționale ale cauzei care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe;

b) contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia.

Reieșind din aceste temeiuri, circumstanțele prezente într-o cauză penală pot fi

împărțite în două grupe: 1) circumstanțe ce se referă nemijlocit la infracțiune și la

persoana infractorului și 2) circumstanțe ce se referă la comportamentul vinovatului

după comiterea infracțiunii.

Totodată, chiar dacă art. 79 Cod penal este o normă ce constituie o excepție de la

regula generală stabilită la alin. (1) al art. 75 Cod penal, totuși la baza aplicării

pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege, sunt atât criteriile generale de

individualizare, care au un caracter special, cât și circumstanțele legate de aceste

criterii, inclusiv circumstanțele atenuante care micșorează esențial gravitatea faptei și

a consecințelor ei.

Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a aplicat la speță

criteriile generale de individualizare a pedepsei și a ținut cont că careva circumstanțe

agravante în sensul art. 77 Cod penal nu au fost stabilite, în conformitate cu

prevederile art. 76 Cod penal în calitate de circumstanță atenuantă a fost reținut faptul

că inculpatul este persoană cu dizabilitate, fapt confirmat prin materialele cauzei.

Subsecvent, instanța de apel nu a atestat existența a cărorva circumstanțe

excepționale, care ar individualiza situația inculpatului întru aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal față de el.

Totodată, instanța de apel a menționat că persoanei declarate vinovate trebuie să

i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia

persoana a fost condamnată, iar la caz constatându-se faptul că inculpatul potrivit

prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, a comis o infracțiune gravă, pentru care legea

prevede pedeapsa exclusivă cu închisoare de la 6 la 12 ani, prin urmare a respins

alegațiile avocatului Baran Victor în interesele lui Roșca Ilie cu privire la aplicarea

unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Or, stabilirea unor circumstanțe excepționale la speță, nu a fost posibilă în cadrul

examinării apelului, iar faptul că Roșca Ilie deține mai multe decorațiuni militare,

fiind o persoană care se caracterizează pozitiv, fără antecedente penale - a fost luat în

considerație la adoptarea sentinței atacate.

7

Astfel, instanța de apel a atestat că prima instanță corect a stabilit inculpatului

Roșca Ilie pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

practica activitatea piscicolă pe un termen de 2 (doi) ani, cu luarea în considerație a

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum legal și întemeiat a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în conformitate cu prevederile

art. 90 Cod penal.

numele inculpatului declară recurs ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, aceasta este expusă neclar, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, solicită casarea acesteia, în latura stabilirii pedepsei,

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte cu stabilirea pedepsei, cu aplicarea

prevederilor art. 79 și 10 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 5000 unități

convenționale, echivalentul a 100 000 lei, cu calcularea a 20 lei u.c, care era în

vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii..

8.1. În argumentarea recursului ordinar invocă:

- referitor la aplicarea art. 79 Cod penal, instanțele de fond nu s-au expus;

- procurorul în fața primei instanțe s-a pronunțat pentru a-l recunoaște vinovat

pe inculpat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(l) lit. a), f), g) Cod

penal cu stabilirea pedepsei, coroborate cu prevederile articolelor 79 Cod penal și 10

Cod penal sub formă de amendă în mărime de 5000 unități convenționale,

echivalentul a 100 000 lei, cu calcularea a 20 lei u.c. care era în vigoare la momentul

săvârșirii infracțiunii, cu privarea de dreptul de a gestiona și a practica activitatea

piscicolă pe un termen de 5 ani, atât inculpatul cât și partea vătămată au fost de

acord cu poziția acuzării, însă instanțele au lăsat-o fără apreciere;

- instanța de apel a reiterat poziția instanței de fond referitor la aplicarea

pedepsei fără a intra în esența cazului, unde trebuiau să fie aplicate prevederile art.

79 și 10 Cod penal, deoarece inculpatul a demonstrat căința sinceră, personalitatea

acestuia nepătată, merite față de stat, dezabilități, etc. și partea vătămată nu are

pretenții față de el, se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu are antecedente

penale, a fost de acord la examinarea cauzei într-o procedură mai restrânsa;

- necesitatea aplicării pedepsei stabilite de instanța nu a fost motivată

corespunzător și pedeapsa este aplicată în limita mai mare decât cea prevăzută de

lege în raport cu cazul dat, pe când scopul legii penale se atinge și prin stabilirea

unei amenzi penale.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, depune referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

pedeapsa aplicată inculpatului a fost în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76,

77, 78 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, iar din materiale cauzei

nu rezultă existența cărorva circumstanțe excepționale în privința acestuia, care ar

determina aplicarea prevederilor art.79 Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

8

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus are ca temei art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, aceasta este

expusă neclar, precum și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează, că nici unul din prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de

drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului dar

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, cu aplicarea art. 79 și 10

Cod penal.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile pentru

recurs semnalate de recurent nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanțele de

grad inferior și-au motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75, 76, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat iar în sprijinul

statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia au fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

9

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de Procedură Penală.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele au ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Circumstanțele la care face referire recurentul la faptul că inculpatul la locul

de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog șu psihiatru nu se

află, are grad de dezabilitate, anterior nu a fost judecat, partea vătămată nu are

pretenții față de inculpat, Colegiul le apreciază ca împrejurări obișnuite, care

predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și prin urmare nu pot fi

considerate ca fiind excepționale, ele atribuindu-se la circumstanțe atenuante

prevăzute la art.76 Cod penal și respectiv la date ce caracterizează personalitatea

inculpatului și care au fost reținute în principiu de instanțele de fond.

Colegiul reține că potrivit prevederilor art.16 alin.(4) și art. 165 alin.(1) lit. a),

f), g) Cod Penal, inculpatul a comis o infracțiune gravă care se pedepsește cu

închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Astfel, instanțele de fond, reieșind din cumulul circumstanțelor menționate în

coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, prin reducerea

limitelor minime și maxime din pedeapsa art.165 alin.(1) lit. a), f), g) Cod Penal - de

la 4 la 8 ani închisoare, cu o treime, s-au încadrat în limitele legale ale acesteia. În

asemenea cazuri, nu este necesar să se facă trimitere și la prevederile art. 79 Cod

penal, deoarece limita minimă de pedeapsă s-a stabilit potrivit art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală. Totodată, Colegiul menționează că circumstanțele enumerate

supra referitor la caracteristica inculpatului, de asemenea nu pot fi considerate ca

fiind excepționale și nu pot fi utilizate la înlăturarea pedepsei complimentare

obligatorii în sensul art. 79 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate în cererea de

recurs referitor la individualizarea pedepsei penale nu întrunesc temeinicia

intervenției în hotărârile contestate, or, instanțele de grad inferior și-au motivat

complet și întemeiat soluțiile emise, acordând deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 75, 90 Cod penal și 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei, stabilind inculpatului Roșca Ile, o pedeapsă

echitabilă și proporțională faptei comise, care corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Mai mult ca atât, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

10

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea în esență sunt

identice celor din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus, complet,

argumentat și motivat legal.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de

a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din

19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală la care

se face referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în

limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Baran Victor, în

numele inculpatului Roșca Ilie, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 14 noiembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Roșca Ilie

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 27 iulie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecător Boris Talpă

Judecător Sergiu Daguța

11