1ra-467/2023 — art. 201-1 alin. 1 lit. a,b CP

1ra-467/2023 — art. 201-1 alin. 1 lit. a,b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-467/2023

1-22078579-01-1ra-24032023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Guzun Ion

Judecători – Daguța Sergiu și Eremciuc Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

din 19 octombrie 2022 al Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, declarat de

inculpatul

Ignat Aurel,

anterior condamnat prin:

1) sentința din 12.09.2016 a Judecătoriei Călărași în baza art.

2011 alin. (1) Cod penal la 110 ore muncă neremunerată;

2) sentința din 29.10.2018 a Judecătoriei Călărași în baza art.

2011 alin. (1) lit. a), b) Cod penal la 120 ore muncă

neremunerată.

Termenul de examinare:

instanța de fond: 03.06.2022 - 26.07.2022,

instanța de apel: 17.08.2022 - 19.10.2022,

instanța de recurs: 24.03.2023 - 28.06.2023.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

penală examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Ignat Aurel a fost condamnat în baza

art. 2011 alin. (1) lit. a), b) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

aproximativ orele 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliu

său situat în s. Xxx, r-nul Xxx, având intenția de intimidare în scop de impunere a

controlului personal asupra victimei, a inițiat un conflict cu soția sa, Ignat Natalia în

1

cadrul căruia a manifestat un comportament violent și a aplicat violența psihologică

asupra acesteia, exprimat prin numirea cu cuvinte necenzurate și înjosire, provocându-

i o stare de tensiune și suferință psihică. Mai apoi, în vederea realizării aceluiași scop

infracțional, s-a apropiat de soția sa, Ignat Natalia și intenționat i-a aplicat o lovitură în

regiunea capului cu o bucată de lemn, în rezultatul căreia ultima s-a dezechilibrat și a

căzut la podea.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale infracționale, i-a aplicat multiple lovituri cu

picioarele peste corpul soției sale, Ignat Natalia cauzându-i astfel victimei plăgi la

nivelul capului, excoriații pe cotul drept, echimoze pe membre superioare și inferioare,

care conform raportului de expertiză judiciară nr. xxx din 10.05.2022, se califică ca

vătămări corporale ușoare.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) lit. a),

b) Cod penal, ca acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei, manifestată prin acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a

integrității corporale și a sănătății; precum și prin izolare, intimidare în scop de

impunere a voinței sau a controlului personal asupra victimei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 61-75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă,

care se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani, a recunoscut vina integral și s-a căit

de cele comise, anterior a mai fost judecat, antecedentele penale fiind nestinse, fiindu-

i aplicate succesiv pedepse sub formă de muncă neremunerată, că la locul de trai se

caracterizează negativ, nu este angajat oficial în câmpul muncii, este căsătorit, nu se

află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, că beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare

conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-

i o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei, conform art. 90 Cod penal.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat la 1 an închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că fiind verificată legalitatea sentinței s-a constatat că

instanța de fond corect a apreciat acțiunile infracționale ale inculpatului Ignat Aurel

prin prisma art. 2011 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, însă la individualizarea pedepsei,

precum și stabilirii echității acesteia în raport cu fapta comisă, nu s-a ținut cont de toate

împrejurările în care a fost comisă fapta respectivă, de personalitatea infractorului care

nu este la prima abatere de ordin penal, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni

similare.

Astfel, se constată că, deși statul i-a conferit deja două șanse inculpatului de a se

corecta, ultimul nu a justificat încrederea acordată, pășind iarăși pe calea ilicitului.

Instanța de fond nu a luat în considerație și comportamentul post infracțional al

inculpatului Ignat Aurel și anume, că acesta nu a conlucrat din start cu organul de

urmărire penală la etapa de investigare a cazului, însă tocmai la etapa de judecată și-a

2

recunoscut vinovăția pledând pentru examinarea prezentei cauze penale în ordinea art.

3641 Cod de procedură penală.

La fel, urmează de luat în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor comise, cât și de influența și atingerea scopului pedepsei ce urmează a fi

aplicată asupra corectării și reeducării inculpatului, or în cadrul investigării prezentului

caz s-a stabilit că inculpatul a recunoscut vinovăția, manifestând regret în mod formal

față de fapta sa infracțională și consecințele survenite prin acțiunile sale ilegale.

Deși, inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă cu intenție, faptă care are

caracter de rezonanță socială sporită totuși, se impune spre a fi relevat și circumstanțele

că, inculpatul este căsătorit, fără careva persoane la întreținere, nefiind angajat în

câmpul muncii, a comis infracțiunea cu circumstanțe agravante: săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnata pentru infracțiune similară;

săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate alcoolică - aspecte care

urmau în mod obligatoriu a fi luate în considerație de instanța de judecată la aplicarea

unei pedepse echitabile inculpatului, pentru ca legea penală să-și atingă scopul scontat.

Subsecvent, deși statul i-a conferit două șanse inculpatului de a se corecta,

ultimul nu a justificat încrederea acordată, pășind iarăși pe calea ilicitului. Deci, el

concluzii necesare nu a făcut, pe calea corijării nu a stat și iarăși a comis cu intenție

directă o infracțiune mai puțin gravă.

Prin urmare, reieșind din personalitatea inculpatului, modul lui de abordare a

circumstanțelor speței deferită justiției se conchide că Ignat Aurel este totuși o persoană

periculoasă pentru societate care urmează a fi izolat de societate pentru o perioadă

determinată de timp, pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de acest gen din

partea inculpatului.

În același timp susține că, în sensul art. 4 alin. (2) Cod penal și art.75 alin. (2)

Cod penal, este întemeiat a reține că, Legea penală nu urmărește scopul de a cauza

suferințe fizice sau a leza demnitatea omului, iar o pedeapsa mai aspră se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Iar în temeiul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv, la rândul său

a priori are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Astfel, aceste circumstanțe supra indicate, fiind apreciate în ansamblul lor,

formează convingerea că executarea integrală a pedepsei cu închisoarea stabilită în

privința lui Ignat Aurel va conduce indubitabil la corectarea și reeducarea acestuia fiind

totodată o pedeapsă proporțională faptei comise și consecințelor survenite.

Reieșind din cele expuse, precum și ținând cont de prevederile art. 2 alin. (1)

Cod penal, consideră că pedeapsa aplicată lui Ignat Aurel este prea blândă și contravine

prevederilor art. 2 alin. (2) Cod penal.

Prin urmare, consideră apelantul că instanța de fond a pronunțat o sentință care

nu asigură realizarea scopului pedepsei penale și a legii penale și din motivele indicate

supra solicită casarea acesteia.

Chișinău, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

3

Lui Ignat Aurel, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, a fost exclus suspendarea condiționată a pedepsei

cu închisoare prevăzute de art. 90 Cod penal.

Termenul executării pedepsei cu închisoare stabilite lui Ignat Aurel s-a dispus a

fi calculat din data reținerii acestuia.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond, la stabilirea categoriei pedepsei,

incorect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social

al faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a

inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia.

Astfel, la stabilirea și individualizarea pedepsei penale în temeiul art. 75 alin. (1)

Cod penal, instanța de fond a constatat că Ignat Aurel a recunoscut vinovăția și sincer

s-a căit în cele săvârșite, că este căsătorit, însă nu are careva persoane la întreținere,

astfel, prima instanță corect i-a stabilit pedeapsa sub formă de 1 an închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, însă, la caz, prima instanță incorect

a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea

acestuia de societate, cu suspendarea condiționată a acesteia în temeiul art. 90 Cod

penal, pe un termen de probațiune de 4 ani, or la stabilirea și individualizarea pedepsei

penale, instanța de fond nu ținut cont de prezența în privința inculpatului a

circumstanțelor agravante, și anume că anterior a fost tras la răspundere penală pentru

infracțiuni similare și careva concluzii pozitive din aceasta nu a făcut, precum și faptul

că a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate.

În corespundere cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă,

în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii

sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Controlul asupra comportării celor condamnați cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor

– comandamentul militar respectiv.

Mai mult, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea

și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

4

Deci, la caz, prima instanță incorect a aplicat instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei, mai mult instanța nici nu și-a motivat soluția corespunzător.

neindicând careva temei pentru declararea recursului, prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod

de procedură penală, solicită casarea deciziei menționate și menținerea sentinței.

Recurentul invocă că instanța de apel a interpretat eronat art. 414 alin. (6) și art.

415 alin. (21) Cod de procedură penală.

Menționează că a recunoscut vina din momentul audierii în calitate de bănuit, a

acceptat examinarea cauzei în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, nu

neagă faptul că, anterior a mai fost în conflict cu legea, dar indică că antecedentele

penale sunt stinse, se căiește sincer în cele comise și dorește să-și păstreze familia.

Soția sa a fost de acord ca să fie menținută sentința. În prezent, ea este plecată peste

hotarele țării, iar fiica lor minoră, elevă în clasa a XI, a rămas la educația lui și are

nevoie de o supraveghere deosebită, se caracterizează pozitiv la locul de trai.

Consideră recurentul că, la stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, prima instanță a luat în considerație toate circumstanțele cauzei

și personalitatea sa. Timp de 4 ani va fi supus să respecte cu regularitate condițiile

speciale care pentru el sunt mult mai riguroase ca un an de închisoare, dar are

posibilitate să se ocupe în lipsa soției, de fiica minoră.

Totodată, indică recurentul că, careva probe în instanța de apel în baza cărora

sentința necesita să fie casată de către instanța de apel, procurorul nu a prezentat.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și de drept material, ținând corect cont de

prevederile art. 61, 75, Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

5

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în

împrejurările în care inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că infracțiunea face parte din categoria celor

mai puțin grave, dar anterior a fost tras la răspundere penală pentru infracțiuni similare,

însă, nu și-a făcut concluziile de rigoare, pedepsele penale aplicate anterior nu au

realizat scopul de corectare a inculpatului și prevenția săvârșirii de noi infracțiuni,

suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal reprezentă o

soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în

raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării acestuia,

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

La caz, Colegiul penal reține că inculpatul nu de prima dată a comis infracțiune

intenționată și cu aplicarea violenței fizice asupra unui membru de familie, anterior a

comis de 2 ori infracțiuni similare, fiindu-i aplicate pedepsei non-privative de libertate,

însă necătând la faptul că a executat acestea pedepse, nu a schimbat modul său de viața

în vederea respectării regulilor de conviețuire în societate în spiritul respectării legii și

abținerii de aplicarea violenței și comiterii unor infracțiuni noi.

Astfel, pedeapsa privativă de libertate pe termenul respectiv a fost motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului pedepsei penale și anume

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, precum și prevenirii de săvârșire de

noi infracțiuni atât din partea făptuitorului, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul este

o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4., 5. din decizie),

6

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ignat Aurel, împotriva

deciziei din 19 octombrie 2022 al Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, ca vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 13 iulie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecători Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

7

8