1ra-1227/2021 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-1227/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecătorii – Timofti Vladimir, Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bucatca Vadim în numele inculpatei, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2020, în cauza penală

privind-o pe

Andriuța Elena XXXXX, născută la XXXXX, originară

și domiciliată în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform art. 364¹ Cod de

procedură penală, Andriuța Elena a fost recunoscută vinovată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de 140 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

S-a încasat din contul inculpatei suma de 640 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Andriuța Elena, la

21.01.2020, în jurul orelor 18:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se

împreună cu soțul său Andriuța Ivan, în gospodăria comună, din XXXXX, ca

rezultat a unor neînțelegeri apărute, între ei s-a iscat o ceartă.

Tot atunci, Andriuța Elena, urmărind scopul aplicării violenței fizice față de

soțul său Andriuța Ivan, care în conformitate cu prevederile art. 1331 lit. a) întrunește

calitatea de membru de familie, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestora, acționând prin intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, a

săvârșit acte de violență fizică exprimată prin aplicarea mai multor lovituri, cu un

1

obiect din lemn (citori-facăleț), pe diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel părții

vătămate Andriuță Ivan, conform raportului de expertiză judiciară nr. 202024D0048

din 11.03.2020, dureri fizice și leziuni corporale sub formă de leziune totală a

tendonului mușchiului supra-spinos complicat cu tendinita a ligamentului

mușchiului irifraspinosului, tenosivita a capului lung al mușchiului biceps humeral,

bursita, sinovita subacromiosubdeltoideana, provoacă dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie.

Astfel, acțiunile lui Andriuța Elena au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (2)

lit. c) Cod penal, după indicii calificativi – ,,violența în familie, acțiunea sau

inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin cauzarea vătămărilor corporale medii a integrității

corporale sau a sănătăți”.

în numele inculpatei, solicitând casarea sentinței în partea încasării cheltuielilor

judiciare, invocând că, instanța de judecată neîntemeiat a perceput din contul

inculpatei a cheltuielilor invocate, deoarece organul de urmărire penală nu a făcut

dovada transferului unor sume către organele solicitante, cheltuielile figurând ca

unele ipotetice, din declarația privind veniturile inculpatei, rezultă că ultima nu

dispune de venituri, astfel în temeiul art. 229 Cod de procedură penală, urmează să

fie scutită de cheltuielile judiciare.

2020, s-a respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, scutirea condamnaților

de la plata cheltuielilor judiciare este ca o excepție, dar nu regulă, astfel, instanța de

apel a apreciat argumentul invocat de avocat în interesele inculpatei că nu este

anexată dovada achitării pentru efectuarea expertizei ca neîntemeiat, menționând că

în ambele rapoarte de expertiză (f.d.33-36) se indică cu titlu de notă suma

cheltuielilor suportate, inclusiv aceasta nu reprezintă o circumstanță care ar scuti

inculpata de plata cheltuielilor de judecată, mai mult, instanța de apel a conchis să

respingă ca neîntemeiate și lipsite de suport probator și alegațiile părții apărării

precum că inculpata nu ar dispune de venit pentru a achita cheltuielile judiciare, or,

condamnata nu a prezentat probe că nu dispune de surse financiare ori situația

financiară este dificilă.

Bucatca Vadim în numele inculpatei, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

parțială a deciziei în partea încasării din contul inculpatei a cheltuielilor judiciare,

rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a trece cheltuielile

judiciare în contul statului, invocând:

- starea financiară a inculpatei este precară;

- nu s-a demonstrat faptul că această sumă s-a cheltuit pentru efectuarea

2

expertizei judiciare;

- conform art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de

la plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea lor.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că instanța de

judecată a adoptat această soluție în conformitate cu modificările operate la art. 143

Cod de procedură penală, astfel, instanțele inferioare just au ajuns la concluzia

încasării cheltuielilor judiciare de la inculpată.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri nu sau

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

6.1 În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că nu și-a găsit

confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva

circumstanțe care ar justifica incidența acestui temei de recurs, dat fiind faptul că,

instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile

art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat

și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul recurentului, fiind

3

reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în privința

menținerii sentinței primei instanțe, soluție întemeiată pe acțiunile procesuale și

cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta

legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

Colegiul penal conchide că, argumentele recurentului precum că „starea

financiară a inculpatei este precară; nu s-a demonstrat faptul că această sumă s-a

cheltuit pentru efectuarea expertizei judiciare; conform art. 229 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța poate elibera de la plata cheltuielilor judiciare, total sau

parțial, condamnatul dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial

asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor”, nu pot fi

acceptate, or, aceste motive au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe

cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios

și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința adoptată (f.d.

109 – 110) și în decizia adoptată(f.d. 129), pe care Colegiul penal le însușește, ce

este conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din 16.02.2010.

6.2 Referitor la temeiul indicat de recurent prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, instanța de recurs conchide că nu poate fi acceptat, fiindcă

recurentul nu a specificat în ce constă problema de drept, neargumentând ilegalitățile

hotărârii contestate în acest sens, fără a aduce careva argumente în susținerea

temeiului invocat, formal și declarativ a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală.

argumentelor instanțelor ierarhic inferioare în motivarea soluției în partea

cheltuielilor judiciare, și în virtutea corectitudinii acestora și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

4

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bucatca Vadim

în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 decembrie 2020, în cauza penală privind-o pe Andriuța Elena XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

5