1ra-288/2023 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-288/2023 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-288/2023

1-20025574-01-1ra-15022023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Țurcan Anatolie,

Judecători – Daguța Sergiu, Eremciuc Ghenadie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Postica Serghei în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2022, în cauza penală în

privința lui

Zatic Alexandru XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Zatic Alexandru a fost recunoscut vinovat

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și s-a dispus încasarea din contul lui Zatic

Alexandru în beneficiul Marinei Dermenji 100 000 lei cu titlu de prejudiciului moral

și 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Zatic Alexandru, la

17 decembrie 2019, aproximativ la ora 13:00, conducând camionul de model „MAZ”

cu numerele de înmatriculare AN AL 790, pe porțiunea de drum asfaltată sub

semnificația indicatorului rutier 1.20; 5.50.1 și 5.50.2, care prevede traversarea

carosabilului de către pietoni, situat în preajma școlii de arte amplasată pe str. Ștefan

cel Mare din or. Ialoveni, ignorând prevederile pct. 10 lit. b); pct. 11 lit. f) pct. 45 alin.

1) lit. a), b), d) și alin. (2), din Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009, care stipulează

expres că, conducătorul de vehicul trebuie, să posede cunoștințe necesare privind

conducerea în siguranță a vehiculului pe drum, să cedeze trecerea pietonilor la trecerea

pentru pietoni, să conducă în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacție, de situația

rutieră, precum și de dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, precum si prevederile pct. 47 lit. a) al aceluiași Regulament,

care stipulează limita maximă de viteză a vehiculelor pe drumuri publice, neținând

seama de factorii sus menționați, nu s-a isprăvit cu conducerea camionului în rezultatul

căruia nu a cedat trecerea pietonului la trecerea pentru pietoni și ca rezultat a tamponat

pe XXXXX, care traversa regulamentar strada pe trecerea de pietoni, care în urma

leziunilor corporale primite, a decedat pe loc.

În rezultatul accidentului rutier, minorei, conform raportului de expertiză judiciară

nr. 20103C2736 din 05.02.2020, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

traumă toraco-abdominală închisă cu multiple excoriații și pe torace, plagă contuză în

regiunea articulației umărului drept, hemoragii în țesuturile moi a toracelui, fractura

incompletă a scapulei drepte, fracturi complete directe a coastelor 5, 6 pe dreapta,

complete indirecte a coastelor 1, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 pe stânga cu hemoragii în mușchi

intercostali adiacenți, rupturi ale pleurei parietale, contuzia pulmonară bilaterală cu

rupturi ale pleurei viscerale și țesutului pulmonar, hemotorax bilateral (din dreapta 150

ml, din stânga 100 ml), ruptura splinei, sânge fluid în cavitatea abdominală (50 ml),

multiple excoriații, echimoze și plăgi contuze pe cap, excoriații pe gât, hemoragii în

țesuturi moi pericraniene și țesuturile moi ale gâtului, care prezintă pericol pentru viață

și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă, în urma căruia victima

a decedat pe loc.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Zatic Alexandru a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a

circulației, de către persoana care conduce mijlocul de transport, ce a cauzat din

imprudență decesul unei persoane.

2.1 Procurorul în Procuratura r-lui Ialoveni, Danu Vasile, solicitând casarea

sentinței, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei noi

2

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Zatic Alexandru,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, să-i fie numită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4 ani, în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, invocând că,

pedeapsa stabilită lui Zatic Alexandru față de consecințele survenite – decesul unui

minor – nu poate fi considerată legală, or ea nu va aduce la corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia cât și a altor persoane

și nu restabilește echitatea socială.

2.2 Avocatul Dodon Victor împreună cu succesorul părții vătămate, Dermenji

Marina, solicitând casarea sentinței în partea aplicării pedepsei și acțiunii civile,

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

privativă de libertate cu admiterea integrală a acțiunii civile, încasarea din contul

inculpatului în beneficul succesorului părții vătămate a prejudiciului moral în mărime

de 25 000 euro, invocând că deși Zatic Alexandru și-a recunoscut vina, de la comiterea

accidentului, soldat cu decesul minorei, până în prezent nu a manifestat căință sinceră,

nu a încercat personal să-și ceară scuze și nu a prezentat dorința de a repara prejudiciul

moral cauzat; decesul copilului pentru părinte cauzează suferințe psihice enorme,

succesorul părții vătămate fiind lipsit de sprijin moral pe toată perioada vieții,

suportând astfel un prejudiciul moral în continuu, iar inculpatul nici măcar nu

conștientizează gravitatea acțiunilor sale, soldată cu luarea vieții unui copil nevinovat,

considerând că doar că a ,,încălcat regulile de circulație rutieră prin faptul că nu s-a

oprit la trecerea de pietoni, unde niște copii zburdau”.

S-a respins ca nefondat apelul acuzatorului de stat.

S-a admis apelul succesorului legal Dermenji Marina declarat în comun cu

avocatul Dodon Victor, s-a casat parțial sentința și s-a pronunțat o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea din contul

lui Zatic Alexandru în beneficiul lui Dermenji Marina cu titlu de prejudiciu moral

25 000 euro, calculate în lei MD, conform cursului de referință stabilit de BNM la data

achitării.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a considerat că prima instanță a făcut o corectă

individualizare a pedepsei penale aplicate lui Zatic Alexandru, deoarece infracțiunea

săvârșită face parte din categoria infracțiunilor grave, inculpatul este de vârstă înaintată

3

(66 ani), se caracterizează pozitiv (f.d. 96), anterior nu a fost condamnat (f.d. 89), a

recunoscut vina, se căiește sincer, a colaborat activ cu organul de urmărire penală, a

conștientizat gravitatea faptei săvârșite, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, a recuperat prejudiciul material succesorului

legal al părții vătămate (f.d. 205), pentru prima dată a comis o infracțiune din

imprudență, nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că scopurile pedepsei penale vor fi atinse

prin aplicarea sancțiunii cu închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat

pe o durată de probațiune, apelul procurorului fiind respins ca nefondat.

Privitor la încasarea prejudiciului moral s-a reținut că sentința în această parte este

lipsită de temeinicie, suma de 100 000 lei atribuită cu titlu de despăgubiri morale fiind

insuficientă, or Dermenji Marina, după decesul fiicei minore, survenit în urma

acțiunilor infracționale ale lui Zatic Alexandru, a avut mari suferințe, dureri fizice,

retrăiri sufletești și a fost lipsită de sprijinul moral din partea fiicei sale pe toată

perioada vieții, motiv pentru care s-a considerat necesar a dispune încasarea a 25 000

euro, din contul inculpatului în beneficiul succesorului părții vătămate.

4.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,

indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de menținere a pedepsei stabilite prin sentință cu

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, invocând:

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 61, 75 Cod penal;

- pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și

consecințele acesteia;

- instanța de apel nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise, a omis să aprecieze rezonanța sporită a infracțiunii fiind comisă

împotriva vieții persoanei cu soldarea decesului victimei minore;

- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de menținere a prevederilor

art. 90 Cod penal și greșit a conchis că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi

izolat de societate.

4.2 Avocatul Ciurea Dorin în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a solicitat

casarea deciziei cu menținerea sentinței, invocând:

- conform practicii judiciare suma maximă încasată de instanțele de judecată cu

titlu de prejudiciu moral în cazuri similare nu depășește suma de 100 000 lei;

- suma de 25 000 euro încasată de instanța de apel este una exagerată și

disproporțională;

- încasarea de către instanța de apel a cuantumului prejudiciului moral în monedă

EURO este contrară legii, deoarece în conformitate cu art. 3 al Legii nr. 1232 „cu

4

privire la bani”, moneda națională – leul – este mijlocul legal de plată pe teritoriul

Republicii Moldova;

penală, au depus referințe:

5.1 Avocatul Ciurea Dorin în numele inculpatului la recursul ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin

care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

5.2 Avocatul Dodon Victor în numele succesorului părții vătămate, Dermenji

Marina la recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care a indicat că susține recursul procurorului doar

în partea pedepsei penale, or, decizia instanței de apel în partea acțiunii civile este

întemeiată.

2021, s-au admis recursurile ordinare declarate, s-a casat total decizia instanței de apel

și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel.

6.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, sunt întemeiate

criticele în partea ce ține de insuficiența motivării deciziei adoptate de instanța de apel

asupra chestiunilor ce țin de individualizarea pedepsei și a considerat relevant de a

puncta că o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a

jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.

La caz, este prezentă eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, deoarece instanța de apel a omis să se expună asupra solicitărilor

succesorului părții vătămate Dermenji Marina și a avocatului acesteia Dodon Victor în

apelul declarat în comun, cu referire la greșita individualizare a pedepsei aplicate lui

Zatic Alexandru.

Totodată, instanța de apel doar a menționat texte de lege, fără a motiva în fapt, de

ce respinge afirmațiile procurorului cu referire la cuantumul și modalitatea de

executare a pedepsei aplicate inculpatului, or la individualizarea cuantumului pedepsei

și a modalității de executare a acesteia, instanța de judecată, în conformitate cu normele

penale, urmează să țină cont de coroborarea faptei comise cu consecințele survenite

(decesul unui copil), modalitatea de săvârșire a acesteia (accident săvârșit în localitate,

pe trecerea de pietoni, în apropierea școlii) cât și rezonanța infracțiunii în societate.

Așadar, simpla afirmare a unei concluzii, fără indicarea unor date concrete, fără a

arăta în ce mod au fost stabilite aceste date cât și neexpunerea asupra motivelor

apelului, nu înseamnă o motivare.

De altfel, prin neexpunerea asupra motivelor apelului formulat, a fost afectată

hotărârea și această încălcare nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii

pronunțate.

5

Tot aici, Colegiul penal lărgit a reținut că instanța de apel, admițând acțiunea

civilă și dispunând încasarea prejudiciului moral în moneda EURO, a admis derogări

de lege.

În acest sens se menționează că în conformitate cu art. 220 alin.(3) Cod de

procedură penală, hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu

normele dreptului civil și ale altor domenii de drept.

Potrivit cu art. 3 al Legii nr. 1232 cu privire la bani, leul (moneda națională) este

mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.

Conform art. 873 alin.(2) Cod civil, obligația pecuniară se exprimă în monedă

națională. Părțile pot conveni asupra unor obligații pecuniare în valută străină în

măsura în care acest lucru nu este interzis prin lege.

Prin urmare, o obligație pecuniară poate fi stabilită în valută străină doar prin

acordul părților în cadrul unui raport juridic instituit de ei reciproc și doar în măsura în

care acest lucru nu este interzis prin lege.

În speță, instanța de apel nu a verificat dacă părțile au convenit la stingerea

obligațiunii pecuniare în EURO și în lipsa acordului acestora a dispus încasarea

prejudiciului moral în moneda EURO.

În această ordine de idee, Colegiul penal lărgit a menționat, că procedând în

asemenea mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură

penală, a adoptat o hotărâre neîntemeiată, motiv pentru care decizia instanței de apel

urmează a fi casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță,

deoarece erorile enunțate nu pot fi corectate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale,

nemotivând decizia adoptată și examinând cauza penală cu abateri de la normele de

procedură.

s-au admis apelurile declarate de către procurorului în Procuratura r-lui Ialoveni, Danu

Vasile și de către avocatul Dodon Victor împreună cu succesorul părții vătămate,

Dermenji Marina, s-a casat sentința parțial și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care:

lui Zatic Alexandru recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3), lit. b) Cod penal i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare pe termen de 2 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis;

S-a admis parția acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Dermenji

Marina în interesele victimei minore Dermenji Elizaveta împotriva lui Zatic Alexandru

privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 513000 lei;

S-a încasat de la Zatic Alexandru în beneficiul lui Dermenji Marina suma de

400000 lei cu titlu de prejudiciu moral;

În rest s-au menținut dispozițiile sentinței.

6

7.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță a stabilit o

corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Zatic Alexandru

încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal –

„încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.”

În continuare, instanța de apel analizând soluția primei instanțe referitor la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Zatic Alexandru, a atestat că

prima instanță și-a motivat soluția referitor la modalitatea de executare a pedepsei în

baza acelorași circumstanțe care au fost reținute și la individualizarea pedepsei

principale. În sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanța de judecată trebuie să de-a o motivare suplimentară din

care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real

termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest sens, instanța de apel reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei stabilite la art. 75 Cod penal, din caracterul infracțiunii, care potrivit

prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal se califică ca infracțiune „gravă” și ținând cont

de noile limite minime și maxime ale pedepsei prevăzute de norma penală, în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, atestă că inculpatului Zatic

Alexandru recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3),

lit. b) Cod penal este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

La individualizarea pedepsei penale, în conformitate cu prevederile art. 75 Cod

Penal, instanța de apel a reținut că, inculpatul Zatic Alexandru a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise, anterior nu a fost judecat, a restituit

prejudiciul material, iar în baza acestor circumstanțe, instanța de apel a dispus aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul executării acesteia,

instanța de apel a notat că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

are la origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului,

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, la individualizarea pedepsei penale, sub aspectul modalității de executare

instanța de apel a ținut cont de consecințele survenite (decesul unui copil), modalitatea

de săvârșire a acesteia (accident săvârșit în localitate, pe trecerea de pietoni, în

7

apropierea școlii), cât și rezonanța infracțiunii în societate.

În contextul celor reflectate supra, instanța de apel, reieșind din scopul pedepsei

penale, restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane și ținând cont de circumstanțele cauzei, de urmările prejudiciabile cazate

a dispus executarea reală a pedepsei penale sub formă de închisoare, în penitenciar de

tip deschis.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de apel a conchis că victima a fost fiica

reclamantei, că într-adevăr suferințele psihice cauzate în urma pierderii unui copil sunt

incomensurabile, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a stării

psihice și stării de existență generală a reclamantei, în forma existentă până la

evenimentele din 17 decembrie 2019.

În acest sens, instanța de apel a apreciat că suma stabilită de prima instanță în

cuantum de 100 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral nu este echitabilă, deoarece nu a

fost evaluat în deplină măsură consecințele negative suferite de reclamanta în cauză pe

plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate

aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele comiterii acestei

infracțiuni, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Astfel, instanța de apel a constatat că, în urma acțiunilor infracționale ale

inculpatului Zatic Alexandru succesorului legal al părții vătămate, Dermenji Marina i-

au fost cauzate suferințe psihice incomensurabile, ea fiind mama victimei Dermenji

Elizaveta, respectiv, suferințele psihice cauzate succesorului legal al părții vătămate nu

pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la refacerea integrală a integrității

fizice și psihice a acesteia, din aceste considerente, instanța de apel a considerat că,

stabilirea cuantumului prejudiciului moral în mărime de 400 000 lei este una justă și

echitabilă, ca urmare a evenimentelor care au produs suferințe psihice incomensurabile

și care în esență sunt de natură perpetuă.

Serghei în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

totală a deciziei instanței de apel din 24.10.2022, cu dispunere rejudecării cauzei de

către instanța de apel, invocând:

- instanța de apel a comis o eroare de drept în privința individualizării pedepsei și

anume prin faptul că acestea nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61,

75, Cod Penal în coroborare cu art. 3641 Cod de procedură penală, aplicându-i lui Zatic

Alexandru o pedeapsă inechitabilă, prea aspră;

- instanța de apel a comis o eroare de drept la individualizarea pedepsei prin faptul

că nu a apreciat că Zatic Alexandru este pentru prima dată supus răspunderii penale, a

comis o infracțiune din imprudență, a recunoscut vina integral și s-a căit sincer de cele

comise;

- inculpatul a recunoscut vina în comiterea faptelor ce i se încriminează integral,

8

solicitând examinarea cauzei în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

se caracterizează pozitiv la locul de trai, la evidență la medicul narcolog nu se află, la

evidența medicului psihiatru nu se află, duce un mod de trai civilizat, anterior nu a fost

judecat, se căiește sincer de cele comise, a cooperat activ cu organele de urmărire

penală, mai mult ca atât s-a manifestat pentru achitarea prejudiciului părții vătămate,

fapt ce denotă, că inculpatul a realizat gravitatea faptelor și pericolul social al acțiunilor

sale, or în privința lui Zatic Alexandru nu au fost reținute careva circumstanțe

agravante;

- conform informației prezentate de șeful Centrului de Sănătate Țipala, Cebanica

L. din 11.01.2023, Zatic Alexandru suferă de Colită cronicăspastică, Coprostază, s-m

subocluziv, pancreatită cronică, colecistită cronică calculoasă, gastrită eritematoasă

pentru care a urmat tratament staționar de la 23.06 până la 03.07.2020, se află la

evidența BCVC Encefalopatie discirculatoriemixtă. Disfuncție vegetativă

suprasegmentară cu s-m asteno depresiv; soția acestuia Zatic Clavdia de asemenea este

grav bolnavă, iar cu puțin timp în urmă, o perioadă s-a aflat în comă. Ultima se află la

evidența medicului de familie cu diagnoza hipertensiune arterială gr. III risc adițional

foarte înalt, BCV, incefalopatie discirculatorie mixtă (ateroscliroza, hipertensiune,

AVC hemoragie 01.11.2014 în sistemul ACM stânga (hematom intracerebral cu

erupere în sistemul ventricular, tamponare ventriculară). Hemipareza severa pe

dreapta. La 06.11.2019-13.11.2019 Zatic Clavdia a urmat tratament în secția

gastrochirurgie cu diagnoza: gastrita hemoragică acută, gastropatie eroziv hemoragică,

hernie diafragmală. Tot în acest răspuns mai este indicat faptul că, la moment starea

cet. Zatic Alexandru și Clavdia se califică ca grav-mediu și la moment, necesită

tratament și supraveghere permanentă.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil cu

menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

9

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de

procedură penală, însă nu descrie în fapt esența fiecărei pretinsei încălcări.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Colegiul penal constatată că, deși recurentul indică temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6), 10), 11), 15), 16) Cod de procedură penală, acesta a adus

argumente doar în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală indicând că instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului

a comis o eroare de drept, în rest, recurentul s-a limitat doar la indicarea temeiurilor

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 15), 16) Cod de procedură penală, fără a

aduce careva argumente în susținerea acestor temeiuri.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că sau aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale și argumentele în susținerea acestui temei, Colegiul penal

menționează că sunt declarative, deoarece în urma examinării materialelor cauzei a

conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect

și-a motivat soluția privind modul de executare a pedepsei, a ținut cont de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a

pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea

infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul Zatic Alexandru a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise, anterior nu a fost judecat, a restituit

prejudiciul material. La fel, Colegiul penal reține că instanța de apel corect a ținut cont

și de consecințele grave survenite (decesul unui copil), modalitatea de săvârșire a

acesteia (accident săvârșit în localitate, pe trecerea de pietoni, în apropierea școlii), cât

și rezonanța infracțiunii în societate.

Cu referire la criticile recurentului, invocate prin prisma temeiului de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă

că sunt neîntemeiate aceste critici și acestea reprezintă opinia subiectivă a recurentului

față de aceleași circumstanțe apreciate în speță de instanța de apel, or, instanța de apel

în decizie (vol.II, f.d. 96 – 101), și-a argumentat detaliat soluția în partea

individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, stabilind inculpatului

pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip deschis.

Mai mult, Colegiul penal statuează că, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o

atitudine tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua

10

încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or, practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

În acest sens, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Doar instanța

de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din aceste considerente, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră

că nu identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârea judecătorească a

instanței de apel, aceasta fiind legală și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel în decizia sa corect și-a

motivat soluția privind modul de executare a pedepsei, a ținut cont de prevederile art.

7, 61, 75 Cod penal, a luat corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite,

personalitatea inculpatului, consecințele survenite, modalitatea de săvârșire a acesteia

cât și rezonanța infracțiunii în societate, motivare pe care Colegiul penal o consideră

corectă și o însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România

din 16.02.2010.

Colegiul penal statuează că în cadrul condițiilor suspendării executării pedepsei

penale cu închisoare, persoana inculpatului este apreciată sub raportul periculozității

sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost

săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a

se putea constata dacă acesta se poate corecta fără executarea reală a pedepsei.

Cât ține de argumentele precum că starea lui Zatic Alexandru și Clavdia se califică

ca grav-mediu, Colegiul penal menționează că în cazul în care starea inculpatului se v-

a agrava și va deveni imposibilă executarea pedepsei penale aplicate cu închisoare de

tip deschis, inculpatul va avea o posibilitate de a înainta o cerere în baza art. 469 alin.

(1) pct. 3) Cod de procedură penală, judecătorului de instrucție la etapa de executare a

pedepsei aplicate.

argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs

ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează

că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

11

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Postica Serghei în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Zatic Alexandru XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 iulie 2023.

Președinte /semnătura/ Anatolie Țurcan

Judecători /semnătura/ Daguța Sergiu

/semnătura/ Eremciuc Ghenadie

12