ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 13.04.2023

1ra-17/2023 — art. 264 prim alin. 1; art. 264 prim alin. 3; art. 264 prim alin. 3; 217 CP

HOTĂRÂRE
13.04.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264 prim alin. 1; art. 264 prim alin. 3; art. 264 prim alin. 3; 217 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 12 CPP
Citează această cauză
1ra-17/2023 — art. 264 prim alin. 1; art. 264 prim alin. 3; art. 264 prim alin. 3; 217 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-17/2023

1-19193218-01-1ra-04012023

Curtea Supremă de Justiție

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Cazacu Dumitru în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Ungureanu Virgiliu Xxxx, xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

a c o n s t a t a t :

Ungureanu Virgiliu a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

2641 alin. (1), art. 2641 alin. (3), art. 2641 alin. (3), art. 2641 alin. (3), art. 217 alin. (2) Cod penal

și conform Legii i s-a stabilit pedeapsă după cum urmează:

- pe art. 2641 alin. (1) Cod penal - 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;

- pe art. 2641 alin. (3) Cod penal - 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;

- pe art. 2641 alin. (3) Cod penal - 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;

- pe art. 2641 alin. (3) Cod penal - 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport;

- pe art. 217 alin. (2) Cod penal - amendă în mărime de 700 unități convenționale, ce

constituie 35.000 lei.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate i s-a stabilit lui Ungureanu Virgiliu pedeapsa definitivă sub formă de

240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport și amendă în mărime de 700 unități convenționale, ce constituie 35.000

lei.

1

Potrivit art. 84 alin. (3) Cod penal, s-a dispus executarea separată a pedepselor cu

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 240 de ore și amendă în mărime

de 700 unități convenționale, ce constituie 35000 lei.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Ungureanu Virgiliu, în contul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 1680 (o mie șase sute optzeci) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

aproximativ la ora 16.53, inculpatul Ungureanu Virgiliu, contrar prevederilor pct. 14 lit. a) al

Regulamentului circulației rutiere, conform căruia, conducătorului de vehicul îi este interzis

să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, droguri sau alte substanțe

contraindicate conducerii, se află sub influența preparatelor medicamentoase care conduc la

reducerea reacției, aflându-se la volanul automobilului de model „Chrysler Sebring„ cu n/î

xxxx, mun. Chișinău, str. Grădina Botanică, din sectorul Botanica a fost stopat de angajatul

Inspectoratului Național de Patrulare al IGP Storcea Timofei, care, în cadrul verificării

actelor, a constatat că conducătorul auto prezenta semne evidente că se află în stare de

ebrietate narcotică.

Pentru confirmarea și aprecierea gradului stării de ebrietate, Ungureanu Virgiliu a

fost condus la medicul-narcolog din cadrul IMSP Dispensarul Republican de Narcologie și

în rezultatul examinării medicale, conform procesului-verbal nr. xxx din 06.07.2019, a fost

stabilită concluzia „stare de ebrietate provocată de stupefiante (opiacee)”, fiind stabilită în

organism, și anume, în urină și sânge prezența MOR ca fiind pozitivă, fapt care conform

Hotărârii Guvernului RM nr. 296 din 16.04.2009, privind modul de testare alcoolscopică de

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și natura ei, se califică ca stare de

ebrietate produsă de alte substanțe.

Tot el, fiind deținător al permisului de conducere, acționând în mod intenționat,

conștientizând caracterul social periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de transport

în stare de ebrietate și al consecințelor care pot surveni în rezultatul acestor acțiuni, la data

de 11 iulie 2019, aproximativ orele 09.42, aflându-se la volanul automobilului de model

„Mazda 6”, cu n/î xxx și, deplasându-se în mun. Chișinău, pe str. Calea Basarabiei 26/5, a

fost stopat de către inspectorii de poliție Cuculiuc Andrei și Susanu Anatolie, care erau

implicați în serviciul de asigurare a siguranței circulației rutiere, din motiv că ultimul avea

un mers haotic, iar observându-i pe ei se deplasa prin stopări, astfel trezind suspiciuni că

automobilul este condus de către un șofer aflat în stare de ebrietate. Drept rezultat al

stopării și discuțiilor purtate cu Ungureanu Virgiliu, avea un comportament suspect, vizibil

că posibil se află în stare de ebrietate narcotică încurcându-se în declarații.

Fiind condus la Dispensarul Republican de Narcologie, din mun. Chișinău, str. Petru

Rareș 32, pentru a trece examinarea medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate și

naturii ei, a refuzat trecerea examinării medicale, fapt confirmat prin proces-verbal nr. xxx

din 11.07.2019.

Tot el, la 10 noiembrie 2019, în jurul orei 03.45, contrar prevederilor pct. 11 lit. i), j) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai

2009, conform cărora conducătorului de vehicul este obligat după oprirea vehiculului la

semnalul altui reprezentant al organului de control să îndeplinească necondiționat

dispozițiile legale ale acestei persoane și să se supună, la solicitarea polițistului, procedurii

2

de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor

biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe

psihotrope sau de medicamente cu efecte similare, cerințelor art. 23 alin. (3) lit. a), b) din

Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit cărora conducătorul

de autovehicul este obligat să cunoască și să respecte Regulamentul circulației rutiere, [...] să

se supună, la solicitarea agentului de circulație procedurii de testare a aerului expirat și

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori

consumului de droguri și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte

similare și, contrar prevederilor pct. 21 din Regulamentul privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009, conform căruia, în cazul în care în urma

examinării medicale se stabilește stare de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru

determinarea concentrației alcoolului în sânge și a prezenței substanțelor stupefiante sau a

medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge și/sau urină este obligatorie, aflându-se

la volanul automobilului de model „Honda”, cu n/î xxxx, în timpul deplasării pe str. Alecu

Russo 28, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii de poliție, în cadrul verificării

actelor fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,

din care motiv a fost condus la sediul IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, str.

Petru Rareș 32, mun. Chișinău, unde a refuzat de la examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui

examen, refuzul fiind consemnat în proces-verbal nr. xxx din 10.11.2019 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

rezultatul care nu a fost contestat în timp de 2 ore după procedura testării și anunțării

concluziei, conform prevederilor art. 13 din Regulamentul menționat supra.

Tot el, la data de 09 decembrie 2019, în jurul orei 00.50, conducând automobilul de

model „Mazda 6” cu n/î xxxx, deplasându-se pe str. Mitropolit Dosoftei intersecție cu str.

Ion Creangă, a fost stopat de către inspectorii de patrulare, ulterior ultimul fiind suspectat

de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate narcotică, în legătură cu care fapt

a fost condus la Dispensarul Republican de Narcologie, pentru a fi testat în vederea

constatării stării de ebrietate și naturii ei, însă ultimul a refuzat de la examenul medical și de

la recoltarea probelor biologice.

Tot el, la 01 ianuarie 2020, aproximativ la ora 20.57, aflându-se pe str. Melestiu 26/9,

mun. Chișinău, fiind suspectat de către angajații BPRO al DP mun. Chișinău, care se aflau în

serviciu, ca având un comportament suspicios, la solicitarea acestora, a predat benevol un

pachețel tip zip-lock în care se afla o substanță de culoare albă sub formă de praf, care a fost

expediată pentru efectuarea constatării chimice. Conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. xxxx din 24.01.2020, substanța reprezintă PVP (a-pirrolidinovalerophenone),

care se atribuie la substanțe stupefiante, cantitatea acesteia fiind de 0,29 gr., ce conform

Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitatea acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 79 din 23.01.2006, constituie cantități mari.

În baza probelor administrate, instanța a considerat ca fiind demonstrată vinovăția

inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de

3

droguri și alte substanțe cu efect similar (episodul din 06 iulie 2019); art. 2641 alin. (3) Cod

penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și de la recoltarea

probelor biologice în cadrul acestui examen medical (episodul din 11 iulie 2019); art. 2641

alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și

de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical (episodul din 10

noiembrie 2019); art. 2641 alin. (3) Cod penal, ca refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical

(episodul din 09 decembrie 2019); în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, ca circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicilor sau analogii acestora, fără scop de înstrăinare, după semnele

calificative: procurarea și păstrarea substanței stupefiante în proporții mari și fără scop de

înstrăinare.

inculpatului Ungureanu Virgiliu prin care a solicitat casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 2641 alin. (1), 2641 alin. (3), 2641 alin. (3), 217 alin. (2) Cod

penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 240 ore muncă neremunerată în folosul

comunității și amendă în mărime de 500 unități convenționale.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că instanța de fond i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă prea aspră în raport cu faptele comise, fiind omis faptul că acesta a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise și garantat că nu va comite pe viitor greșelile

admise anterior.

La fel, instanța de fond urma să rețină ca circumstanță atenuantă săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, precum și autodenunțarea,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor, ori

recunoașterea vinovăției.

fost respins apelul declarat de către avocatul Cazacu Dumitru, în numele inculpatului, ca

fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că instanța de fond a

analizat obiectiv probele administrate prin prisma prevederilor art. 95, 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al admisibilității, pertinenței și concludentei,

utilității și veridicității, a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând

faptelor reținute în sarcina acestuia, încadrarea juridică corectă.

Totodată, sentința primei instanțe a fost contestată de apărare sub aspectul aplicării

unei pedepse prea aspre inculpatului.

Or, instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei, aceasta

fiind în acord cu prevederile art. 6, 7, 61, 76, 77, 78, 84 Cod penal, ținând cont inclusiv de

faptul că inculpatul a comis infracțiuni ușoare, în cadrul urmăririi penale din cele 5

episoade imputate a recunoscut vina doar pe un episod, iar în ședința de judecată a

recunoscut integral vina în comiterea infracțiunilor, anterior nu a fost supus răspunderii

penale, la etapa cercetării judecătorești s-a eschivat de la instanță.

4

Astfel, ținând cont de numărul infracțiunilor comise de inculpat, împrejurări ce

demonstrează că acesta a sfidat regulile de comportare în societate democratică, este corectă

soluția instanței de fond în partea stabilirii pedepsei, acesta urmând să suporte lipsuri și

constrângeri în libertatea sa, executând pedeapsa penală aplicată prin sentința instanței de

fond, în urma confirmării vinovăției în comiterea infracțiunilor comise.

În același timp, sunt nefondate argumentele apărării or, aplicarea unei sancțiuni mai

blânde nu va fi în concordanță cu scopul pedepsei penale.

Afirmațiile apărării că instanța de fond i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră

și nu a ținut cont de prevederile art. 76 Cod penal ignorând faptul că inculpatul a

recunoscut vina, a săvârșit pentru prima dată infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, sunt

neîntemeiate, or, din materialele cauzei rezultă că acesta a fost anterior sancționat

contravențional de 14 ori, nu și-a făcut concluziile necesare și a comis 5 infracțiuni într-o

perioadă restrânsă de timp, ce denotă ca stabilirea unei pedepse mai blânde nu va atinge

scopul pedepsei penale, de corectare a inculpatului și prevenirea de comiterea altor

infracțiuni.

Deci, sentința instanței de fond este una legală sub aspectul stabilirii vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, cât și sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate vinovatului, nefiind stabilite temeiuri de a interveni în hotărârea

contestată, apelul declarat urmând a fi respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

Dumitru în numele inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatul să fie liberat de răspundere pe motivul intervenirii termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

În susținerea celor solicitate, apărarea invocă dezacordul cu pedeapsa, considerând-o

prea aspră, în raport cu faptele comise, la stabilirea căreia nu s-a ținut cont de faptul că

inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer și dat garanții că nu va repeta greșelile admise

anterior. La fel, ca circumstanță atenuantă urma a fi reținută recunoașterea vinovăției,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și căința sinceră.

Totodată, instanța de apel urma să aplice în privința inculpatului prevederile art. 60

Cod penal, or, inculpatul а fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.

264l alin. (1) Cod penal - episodul din 06 iulie 2019, art. 2641 alin. (3) Cod penal - episodul

din 11 iulie 2019, art. 2641 alin. (3) Cod penal - episodul din 10 noiembrie 2019, art. 2641 alin.

(3) Cod penal - episodul din 09 decembrie 2019, art. 217 alin. (2) Cod penal - episodul din 01

ianuarie 2020.

Infracțiunile inculpatului fac parte din categoria celor ușoare, iar potrivit art. 60 alin.

(l) lit. а) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare, în privința acestuia

urmând să fie aplicată prescripția cu liberarea acestuia de răspundere penală.

5.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal

5

conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții

se expun următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură

penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestora în cazul în care constată că recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru declararea recursului

ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal subliniază că

motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se confirmă în instanța de recurs

ordinar, iar în lipsa indicării erorilor ce fac prezența acestor temeiuri în cazul respectiv,

aceste alegații sunt calificate ca declarative și neîntemeiate.

Din textul recursului, Colegiul penal constată că avocatul Cazacu Dumitru, în esență,

critică decizia în latura stabilirii pedepsei, și anume, sub aspectul aplicării unei pedepse

prea aspre, deci are în vedere temeiul prevăzut în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod penal,

totodată, în mod contradictoriu, solicitând liberarea inculpatului de răspundere pe motiv că a

intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

Însă, instanța de recurs consideră că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

6

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate

de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanțele ierarhic inferioare au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunilor săvârșite care se atribuie la categoria celor ușoare, de numărul

infracțiunilor și perioada în care acestea au fost comise de motivele inculpatului, de

persoana acestuia care anterior a fost sancționat contravențional de mai multe ori, însă nu

și-a făcut concluziile necesare, că s-a eschivat de la examinarea cauzei, pedeapsa aplicată

inculpatului fiind echitabilă, legală și individualizată corect.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către

instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite

și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările

și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată

pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei

și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația

familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a pedepsei este

un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având

ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Referitor la solicitarea recurentului privind încetarea procesului penal pe motivul

intervenirii termenului de prescripție, se atestă că conform art. 60 alin. (1) lit. a), (2) Cod

penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă a expirat termenul de 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare, prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la

data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

Or, din materialele cauzei rezultă clar și cert că potrivit informației nr. xxx din

12.08.2020 (Vol. I, f.d 198), inculpatul la 12.08.2020 a fost anunțat în căutare, curgerea

termenului de prescripție fiind suspendată potrivit art. 60 alin. (5) Cod penal, până la 14

septembrie 2021 – data prezentării în ședința de judecată (Vol. II, f.d. 20 verso), deci, la data

adoptării deciziei instanței de apel - 27 septembrie 2022 nu a expirat termenul de

prescripție, fiind, astfel, absolut neîntemeiată solicitarea apărării privind încetarea

procesului penal în privința inculpatului, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de către partea

apărării nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenții erorilor de drept, care ar da

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii,

se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cazacu Dumitru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2022, în cauza penală în privința lui Ungureanu Virgiliu Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 30 martie 2023 și pronunțată integral la 13 aprilie 2023.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-09-04
0,96
1ra-1669/2020 — art. 186 alin. 2 lit. d, 264/1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1669/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 august 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, a examinat, în camera
CSJ 2023-08-10
0,95
1ra-153/23 — art. 264-1 alin. 1, 264 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-153/2023 1-20122318-01-1ra-25012023 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 19 iulie 2023 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Guzun Ion Judecători Țurcan Anatolie Talpă Boris
CSJ 2022-05-20
0,95
1re-24/2022 — art. 264-1 alin. 1, art. 264-1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1re-24/2022 (1-20021314-01-1r/e-15022022) Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 23 martie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte: Nadejda Toma Judecători: Liliana Catan Ion G
CSJ 2019-01-16
0,94
1ra-2041/2018 — art. 320/1, 264/1 al. 1, 84 CP
Dosarul nr. 1ra-2041/2018 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 decembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat admisibilitatea în princip
CSJ 2021-12-16
0,94
1re-148/2021 — art. 264/1 al. 3 CP
Dosarul nr. 1re-148/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 17 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Toma Nadejda, Ţurcan Anatolie a examina
Sursă