1ra-21/2023 — art. 172 alin. 3 lit. a, art. 201-1 alin. 2 lit. a CP

1ra-21/2023 — art. 172 alin. 3 lit. a, art. 201-1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-21/2023

(1-22028200-01-1ra-05012023)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, și avocata

Dodica Victoria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2022, în cauza penală

privindu-l pe

EȘANU Ruslan XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.02.2022 - 29.03.2022;

Instanța de apel: 19.05.2022 - 26.10.2022;

Instanța de recurs: 05.01.2023 - 08.02.2023.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

Penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate

cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Eșanu Ruslan a fost recunoscut

vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a)

Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa de 13 (treisprezece) ani și 4 (patru) luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință, Eșanu Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i-se

pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total,

al pedepselor aplicate, s-a stabilit lui Eșanu Ruslan pedeapsa definitivă de 17

1

(șaptesprezece) ani și 4 (patru) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis.

Acțiunea civilă înaintată în interesele XXXXX a fost admisă integral și s-a

dispus încasarea de la Eșanu Ruslan în beneficiul XXXXX a sumei de 10.000 (zece

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă înaintată în interesele XXXXX, XXXXX și XXXXX s-a admis

integral și s-a dispus încasarea de la Eșanu Ruslan cu titlu de prejudiciu moral în

beneficiul XXXXX a sumei de 20.000 (douăzeci mii) lei, iar în beneficiul lui XXXXX

și XXXXX a sumei de 10.000 (zece mii) lei pentru fiecare.

S-a încasat de la Eșanu Ruslan în beneficiul statului suma de 35.992 (treizeci și

cinci mii nouă sute nouăzeci și doi) lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest cererea

procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată.

lunilor ianuarie-mai 2021, aflîndu-se la domiciliul său situat în XXXXX, având în

temeiul art. 1331 Cod penal, calitatea de membru de familie, știind cu certitudine

despre faptul că fiica sa XXXXX, născută XXXXX, nu a atins vârsta de 14 ani,

intenționat, având scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă dîndu-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestor urmări, profitând de imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima dorința, din motivul vârstei fragede, de mai multe ori, a

săvârșit în privința ei acțiuni violente cu caracter sexual.

Tot el, până în luna iulie a anului 2021, timpul nu a fost posibil de stabilit cu

exactitate, având în temeiul art.1331 Cod penal, calitatea de membru de familie,

aflîndu-se la domiciliul său, situat în XXXXX, acționând intenționat, având scopul

intimidării copiilor săi minori XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX, precum și a

soției XXXXX, pentru a-și impune voința și controlul personal asupra acestora, în

repetate rânduri, i-a agresat fizic prin aplicarea loviturilor peste diferite părți ale

corpului, și verbal prin înjurături, insultări și amenințări, prin ce a provocat stări de

tensiune.

3.1. Procurorul în procuratura r-lui Criuleni, Foiu Andrei, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței din motivul blândeții pedepsei, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care: Eșanu Ruslan să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de detențiune

pe viață cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, dat fiind faptul că inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală de aplicat pedeapsa

închisorii de 30 (treizeci) de ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

2

A-l recunoaște pe Eșanu Ruslan, vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, și a-i stabili pedeapsa în limitele sancțiunii

prevăzute de acest articol, ținând cont de prevederile art. 70 Cod penal, 3641 Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. 84 alin.

(5) Cod penal, a-i stabili inculpatului, pentru concurs de infracțiuni, pedeapsă

definitivă sub formă de 30 (treizeci) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

3.2. Avocatul Brînză Alexei în numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea parțială a sentinței doar în ce privește stabilirea pedepsei în privința

acestuia și admiterea cererilor de chemare în judecată și pronunțarea unei decizii prin

care: pentru infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal ce i se

incriminează lui Eșanu Ruslan să i se stabilească o pedeapsă sub formă de închisoare

în limita minimă prevăzută de sancțiunea acestui articol în mărime de 10 ani

închisoare, cu reducerea ei cu 1/3 în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală; pentru infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (l) lit. a) Cod penal ce i se

incriminează lui Eșanu Ruslan să i se stabilească o pedeapsă sub formă de închisoare

în limita minimă prevăzută de sancțiunea acestui articol în mărime de 1 an închisoare,

cu reducerea ei cu 1/3 în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Iar

conform art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial de pedepse penale stabilită

pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili în privința lui Eșanu Ruslan o pedeapsă

definitivă de 8 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunile civile înaintate de avocatul Liliana Babici în numele lui XXXXX, XXXXX,

XXXXX și XXXXX de restituit fără examinare din motivul înaintării lor de persoană

neîmputernicită.

În motivarea apelului partea apărării a susținut că la stabilirea pedepsei în

privința lui Eșanu Ruslan, instanța de judecată nu a luat în considerație toate

circumstanțele atenuante stabilite în ședința de judecată și anume: recunoașterea

vinovăției, căința sinceră, ilegalitatea acțiunilor victimei XXXXX, manifestate prin

lăsarea copiilor fără supraveghere, care l-a provocat pe inculpat să comită infracțiunea

precum și faptul că întreținător al celor cinci copii minori era doar Eșanu Ruslan,

spontaneitatea comiterii infracțiunii și starea de ebrietate, care a generat săvârșirea

infracțiunii, iar cauza a fost examinată conform procedurii simplificate prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală.

Însă, instanța de judecată, neîntemeiat a constatat ca circumstanță agravantă

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică. Căci anume această stare de

ebrietate, împreună cu ilegalitatea acțiunilor victimei, manifestate prin exprimarea cu

cuvinte necenzurate în adresa sa l-a provocat pe inculpat să comită infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal.

În consecință asupra răspunderii lui Eșanu Ruslan există doar circumstanțe ce

atenuează răspunderea penală a acestuia.

3

De asemenea instanța de fond a pronunțat o sentință de admitere a cererilor de

chemare în judecată înaintate de avocata părților vătămate Liliana Baghici, care fiind

desemnată de stat și nu era investită cu împuterniciri pe versoul mandatului de către

părțile vătămate. Cu alte cuvinte împuternicirile acesteia nefiind consemnate pe

versoul mandatului de către părțile civile, conform art. 81 Cod de procedură penală

avocata Liliana Baghici nu era în drept să înainteze acțiunile civile respective.

Reclamanții nici nu cunosc de existența acestor cereri de chemare în judecată.

2022, au fost respinse ca nefondate apelul procurorului în Procuratura r-lui Criuleni,

Foiu Andrei și apelul avocatului Brînză Alexei în numele inculpatului, cu menținerea

sentinței fără modificări.

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de

art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat

concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel a menționat că reieșind din totalitatea probelor acumulate,

instanța de fond corect a constatat că învinuirea adusă inculpatului în temeiul art. 172

alin. (3) lit. a) și 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, integral și incontestabil și-a găsit

confirmare în ședința de judecată.

De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din

punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de

vedere a prevederilor legale.

Instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată de către acuzatorul de stat

în partea individualizării pedepsei iar partea apărării în partea individualizării

pedepsei penale cât și a laturii civile.

Cu referire la stabilirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 172

alin.(3) lit. a) Cod penal se clasifică ca fiind excepțional de gravă, iar cea prevăzută

de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal se clasifică ca fiind gravă, totodată ambele au

fost comise intenționat de către inculpat.

Consecvent, instanța a reținut că, inculpatul la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se află (Vol. I, f.d. 239, 240), la locul de trai se caracterizează negativ

4

(Vol. I f.d. 242), anterior a fost condamnat, dar antecedentele penale sunt stinse (Vol.

I, f.d. 241).

Evaluând circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut că având relevanță la

stabilirea mărimii pedepsei, conform art. 78 Cod penal, circumstanța atenuantă

prevăzută de art. 76 alin.(1) lit. f) Cod penal, recunoașterea vinovăției, dar și

circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal, săvârșirea

infracțiunilor în stare de ebrietate.

Așadar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei

și a personalității inculpatului precum și temeiurile care fundamentează

proporționalitatea între scopul reeducării infractorului și sub aspectul restabilirii

ordinii de drept încălcate, instanța de fond corect a constatat că lui Eșanu Ruslan,

urmează să-i fie stabilită pentru ambele infracțiuni pedeapsa cu închisoare, care va fi

una echitabilă, având convingerea că doar aceasta este de natură să asigure atingerea

scopului de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat. La

această concluzie instanța a ajuns reieșind din specificul, dar și circumstanțele

concrete ale infracțiunilor comise, cât și faptul că Eșanu Ruslan anterior a mai comis

infracțiuni și fiind condamnat, concluzii necesare nu a făcut, respectiv a comis două

infracțiuni intenționate noi, fapt care impune aplicarea doar a pedepsei cu închisoarea.

Reieșind din cele indicate și având în vedere faptul că inculpatul a comis

infracțiunea prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, sancțiunea căruia prevede

în calitate de pedeapsă închisoarea de la 10 până la 20 ani sau detențiunea pe viață, la

caz instanța de apel a susținut poziția instanței de fond de a numi inculpatului

pedeapsa închisorii reducând limita minimă și maximă a acestei pedepse cu o treime

stabilind o limită nouă, care este respectiv de la 6 ani și 8 luni până la 13 ani și 4 luni,

corespunzător i-a stabilit lui Eșanu Ruslan în calitate de pedeapsă- 13 ani și 4 luni

închisoare, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal,

sancțiunea căruia prevede în calitate de pedeapsă închisoarea de la 1 până la 6 ani, a

redus limita minimă și maximă a pedepsei cu o treime stabilind o limită nouă, care

este respectiv de la 8 luni până la 4 ani, corespunzător a numit lui Eșanu Ruslan o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

Iar, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total, al pedepselor aplicate, instanța de fond a stabilit lui Eșanu Ruslan pedeapsa

definitivă de 17 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele părții acuzării și părții apărării, or,

pedeapsa individualizată de prima instanță, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Vis-a vis de argumentele părții apărării precum că acțiunile civile înaintate de

avocata Liliana Baghici în numele lui XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX de

restituit fără examinare din motivul înaintării lor de persoană neîmputernicită, instanța

5

de apel le-a respins ca nefondate or, potrivit materialelor cauzei acțiunea civilă a fost

înaintată de către avocata Liliana Baghici în numele părților vătămate fiind semnată

atât de către avocată cât și de către reprezentantul legal Maria Platonov (f.d 201), iar

la f.d 147, se regăsește mandatul prin care Liliana Baghici a fost împuternicită de a

apăra drepturile părților vătămate minore.

6.1. Procurorul Plîngău Alexandru, în termen, prin care indicând temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a deciziei atacate cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel în

alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs procurorul indică următoarele motive:

- decizia instanței de apel este atacată în partea individualizării pedepsei aplicate

inculpatului, fiindu-i aplicată nefondat o pedeapsă prea blândă, în coraport cu faptele

săvârșite, precum și în coraport cu circumstanțele săvârșirii faptelor;

- atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au ținut cont de personalitatea

făptuitorului, de trecutul infracțional al acestuia, de faptul că a comis o infracțiune

excepțional de gravă și o infracțiune gravă, cât și de circumstanțele comiterii crimelor;

- instanța de apel, menținând sentința a admis erori de drept aplicîndu-i

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 13 ani și 4 luni, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis, care este o pedeapsă prea blândă în coraport cu

fapta săvârșită, circumstanțele comiterii faptei, consecințele acesteia precum și nu a

luat în considerație personalitatea făptuitorului, faptul că anterior acesta a fost

condamnat la 12 ani închisoare, de circumstanțele comiterii infracțiunii;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 61 și 75 Cod penal;

- acuzarea consideră greșite concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal și în contradicție cu probatoriul administrat la

etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale;

- instanța de apel era obligată, să se expună asupra tuturor motivelor invocate de

acuzatorul de stat în apel, precum că inculpatul a săvârșit o infracțiune excepțional de

gravă, care face parte din capitolul privind infracțiunile sexuale, comisă în privința

propriului copil, care la momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta de doar 7 ani,

anterior a fost condamnat la 12 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 119 alin. (3) și 121 alin. (2) Cod penal redacția 1961. Cu toate acestea

reieșind din circumstanțele comiterii faptei și reieșind din personalitatea făptuitorului,

instanța de apel a menținut aplicarea unei pedepse disproporționate faptei comise;

- motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii. Astfel, lecturând decizia

atacată, se constată că instanța de apel în pct. 17) al deciziei, la stabilirea și

individualizarea pedepsei nu se referă la Eșanu Ruslan, însă la Apostol Andrian, adică

6

la o altă persoană care nu are tangență cu respectiva cauză penală. Mai mult ca atât în

cadrul pct. 17) al deciziei atacate, instanța se expune asupra scopului pedepsei penale

prevăzut de art. 61 Cod penal nu în privința lui Eșanu Ruslan, însă în privința lui

Apostol Andrian;

- pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de 17 ani și 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea unei infracțiuni excepțional de grave și a unei infracțiuni grave, nu ar

realiza scopul legii penale, și anume atât scopul general cât și special. Or la caz urmau

a fi aplicate prevederile art. 84 alin. (5) Cod penal.

6.2. Avocata Dodica Victoria în numele inculpatului, în termen, prin care

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei atacate cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri

prin care ai stabili inculpatului pe art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 7 ani, pe art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 an. În baza art. 84 alin. (1) Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul total al pedepselor aplicate, a-i stabili

pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis. Restituirea fără examinare a acțiunii civile înaintate de către avocata Babici

Liliana în numele lui. XXXXX, XXXXX, XXXXX, XXXXX.

În motivarea cererii de recurs avocata indică următoarele motive:

- atât instanța de apel, cât și prima instanță contrar prevederilor legale a admis

acțiunea civilă depusă în numele părților vătămate. Respingând apelul apărătorului

Brînză Alexei în această parte, instanța de apel a menționat că acțiunea civilă a fost

înaintată în interesul părților vătămate fiind semnată de către avocat cât și

reprezentantul legal Maria Platonov. Potrivit ordonanțelor din 10.09.2021 (f. d. 46,

48, 50) reprezentant legal al lui XXXXX, XXXXX, XXXXX a fost recunoscută

XXXXX. Potrivit proceselor-verbale de audiere din 18.10.2021 (f. d. 134, 138, 141),

în calitate de reprezentant legal al persoanelor susnumite a participat dna Pisarenco

Valentina. Dna Maria Platon a fost admisă în proces ca reprezentant legal fără a fi

concretizat al cărei persoane este reprezentant. Astfel, acțiunea civilă depusă, semnată

de către o persoană ale cărei împuterniciri nu sunt clare se echivalează cu depunerea,

semnarea acțiunii civile de către o persoană neîmputernicită și duce la restituirea

acțiunii înaintate. Totodată, nu s-a expus instanța de apel cu referire la acțiunea depusă

din numele lui XXXXX, or aceasta este responsabilă și a putut contrasemna atât

mandatul avocatului, cât și acțiunea civilă depusă și din numele ei;

- instanța de apel nu s-a pronunțat la motivul indicat în apel, unde a fost invocat

faptul că instanța de fond, luând hotărâre pe caz, a ignorat existența circumstanțelor

atenuante, care urmau a fi luate în calcul la stabilirea pedepsei: inculpatul a recunoscut

vina sa, a solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, reducând în așa mod cheltuielile statului și eficientizând activitatea

instanței de judecată; infracțiunea prevăzută de art. 2011 Cod penal încriminată

inculpatului a fost săvârșită ca rezultat al unor împrejurări grele de ordin personal și

7

familial, și anume a stării tensionate în familie, fiind provocată de către partea

vătămată XXXXX. E de menționat și faptul că potrivit caracteristicii eliberate de către

Primăria XXXXX din 02.11.2021 (f.d. 113) „XXXXX, născută la XXXXX, nu a fost

angajată în câmpul muncii și în perioada aflării cu traiul în XXXXX se caracteriza

negativ, ducea un mod de viață amoral, nu se ocupa de educația copiilor”; în ședința

de judecată au fost stabilite și alte circumstanțe atenuante: căința sinceră, atitudinea

respectuoasă față de instanța de judecată;

- ignorarea circumstanțelor atenuante existente pe caz, de fapt, a dus la

individualizarea incorectă a pedepsei și respectiv la stabilirea unei pedepse mai aspre

inculpatului;

- instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe, prin care s-a dispus

aplicarea lui Eșanu Ruslan limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite,

fapt care contravine art. 75, 76, 78 Cod penal;

- recurenta menționează că în pofida faptului că în motivarea deciziei pronunțate

instanța de apel a indicat că pedeapsa este proporțională și circumstanțelor ce

atenuează răspunderea, totuși, aceasta nu s-a expus referitor la motivul anume invocat

în apel, ceea ce poate fi calificată ca o manifestare în favoarea acuzării, fiind astfel

încălcat principiul contradictorialității în procesul penal, adică prevederile art.24 alin.

(2) Cod de procedură penală și art. 6 alin.(1) CEDO.

Colegiul Penal concluzionează asupra inadmisibilității acestora, din considerentele ce

urmează:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților,

iar la rândul său art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În același timp, Colegiul Penal constată că recurenții sunt de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

8

Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul Penal reține

invocarea incidenței la caz a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței sau au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul Penal atestă

că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu și-au găsit

confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, și prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul Penal constată că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea emisă a examinat toate argumentele

invocate de către partea acuzării și în soluția pronunțată a dat răspuns acestora în mod

motivat, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția,

motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus

clar, din care considerente instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de a

interveni în decizia atacată, sub aspectele indicate.

Totodată, Colegiul Penal ține să menționeze cu privire la temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, că alegațiile părții acuzării sunt

declarative și neîntemeiate, deoarece instanța de apel a conchis asupra corectitudinii

soluției primei instanțe cu privire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului.

Astfel, Colegiul Penal atestă că prima instanță și instanța de apel corect au aplicat

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, ținând cont

de toate circumstanțele comiterii infracțiunilor și de practica judiciară constantă la

acest capitol.

Instanța de recurs ordinar subliniază că instanțele inferioare au indicat cu referire

la principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată), trebuie să

țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege categoria de

pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art. 62- 71 Cod penal, stabilind

termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții

speciale a Codului penal.

La caz, prin sentință Eșanu Ruslan a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) și 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală și art. 84 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i-se

9

întemeiat pedeapsa definitivă de 17 ani și 4 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

Colegiul Penal consideră că alegațiile procurorului cu privire la individualizarea

pedepsei contrar prevederilor legale sunt declarative, deoarece pedeapsa

individualizată de instanța de fond și menținută de instanța de apel răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, cu

respectarea rigorilor de motivare, respectate în speță de către instanțele judecătorești,

iar o altă opinie a participanților la proces asupra acestei soluții în lipsa unei motivări

corespunzătoare nu poate constitui în sine un temei de casare a deciziei.

La fel, argumentul procurorului precum că „instanța de apel în pct. 17) al

deciziei, la stabilirea și individualizarea pedepsei nu se referă la inculpatul Eșanu

Ruslan, însă la Apostol Andrian, adică la o altă persoană care nu are tangență cu

respectiva cauză penală. Mai mult ca atât în cadrul pct. 17) al deciziei atacate,

instanța se expune asupra scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal

nu în privința lui Eșanu Ruslan, însă în privința lui Apostol Andrian”, Colegiul Penal

îl consideră neîntemeiat și menționează că este o eroare materială și că potrivit art.

249 alin. (1) Cod de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul unui

act procedural se corectează de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de

instrucție sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat

ori din oficiu.

Prin urmare, Colegiul Penal conchide că argumentarea expusă de către partea

acuzării în susținerea temeiurilor invocate, este declarativă și neîntemeiată, iar decizia

instanței de apel cuprinde atât expuneri asupra motivelor apelului procurorului cât și

motive clare pe care se întemeiază soluția, astfel impunându-se concluzia dispunerii

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Din recursul ordinar declarat de către partea apărării, Colegiul Penal reține

invocarea incidenței la caz, a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul apărătorului Brînză Alexei. Cu toate că avocata Dodica Victoria în numele

inculpatului indică prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

aceasta critică de fapt pedeapsa stabilită inculpatului, temei ce se încadrează la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând argumentele invocate în recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul Penal consideră, că în prezenta speță nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar prima instanță și-a motivat just

10

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului.

Prin urmare, din materialele cauzei se atestă faptul, că inculpatul a fost

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 172

alin. (3) lit. a) și 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, în acest caz, trebuie luate în vedere,

în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea socială,

cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de

mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste

aspecte. Or, circumstanțele comiterii faptei și rolul condamnatului la comiterea

infracțiunilor, a comis o infracțiune excepțional de gravă și alta gravă, din intenție,

circumstanțe atenuante în privința inculpatului au fost reținute – recunoașterea

vinovăției și circumstanțe agravante – săvârșirea infracțiunilor în stare de ebrietate.

La fel, se reține, că datele menționate de către avocată cu privire la faptul că

inculpatul Eșanu Ruslan, a recunoscut vina sa, a solicitat examinarea cauzei în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, infracțiunea prevăzută de

art. 2011 Cod penal încriminată inculpatului Eșanu Ruslan, a fost săvârșită ca

rezultat al unor împrejurări grele de ordin personal și familial, și anume a stării

tensionate în familie, fiind provocată de către partea vătămată XXXXX, căința

sinceră, atitudinea respectuoasă față de instanța de judecată, au fost luate în

considerație la stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului de către prima instanță.

Așadar, Colegiul Penal conchide că pedeapsa stabilită inculpatului de către

prima instanță și menținută de către instanța de apel este una echitabilă în raport cu

cele săvârșite, la stabilirea ei instanțele judecătorești inferioare au ținut cont atât de

scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care a fost comisă fapta,

circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite

și de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul în societate.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința, motivând corespunzător temeiurile

neaplicării unei pedepse mai blânde.

Astfel, la caz, circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, care nu este la

prima abatere, anterior a fost condamnat, însă antecedentele penale sunt stinse (f. d.

241, vol. I), la locul de trai se caracterizează negativ (f. d. 242, vol. I), la evidența

medicului narcolog sau psihiatru nu se află (f. d. 239, 240, vol. I), atitudinea și

consecințele infracțiunilor, întemeiat au fost considerate ca circumstanțe, ce nu pot

condiționa aplicarea unei pedepse mai blânde, după cum indică apărarea, instanța de

apel întemeiat a menținut sentința, prin care i-a fost stabilit inculpatului să execute

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 17 ani și 4 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul Penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, temei de a interveni

nu s-a constatat. Din care considerent, instanța de recurs ordinar respinge ca

11

neîntemeiate afirmațiile, precum că instanța de apel nu a motivat suficient

imposibilitatea aplicării unei pedepse mai blânde, fiindu-i aplicată cea mai aspră

pedeapsă, iar circumstanțele invocate de recurentă nu sunt în stare să schimbe soluția.

În atare împrejurări, Colegiului Penal consideră, că instanța de apel a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina

inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul Penal statuează, că pedeapsa individualizată de prima instanță,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Totodată, argumentul avocatei cu privire la faptul că „acțiunile civile înaintate

de avocata Liliana Baghici în numele cet. XXXXX, XXXXX, XXXXX și XXXXX

urmează a fi restituite fără examinare din motivul înaintării lor de persoană

neîmputernicită”, Colegiul Penal îl consideră neîntemeiat și declarativ, or instanța de

apel s-a expus argumentat asupra argumentului dat la pct. 30 din decizie, pe care

instanța de recurs ordinar îl însușește, temei de a interveni în decizia contestată

lipsește.

Colegiul Penal nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu privire

la ignorarea prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 alin. (1)

CEDO, considerându-le declarative și nerelevante pentru speța dată, decizia instanței

de apel fiind corect motivată.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza hotărârii de

condamnare, conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept invocate, deci, nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de

apel, iar pedeapsa stabilită inculpatului de către prima instanță și menținută de către

instanța de apel, a fost aplicată în limitele legii, din care considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat de avocată, ca fiind vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul Penal a ajuns la concluzia, că în speță

nu s-a constatat prezenta erorilor de drept invocate de recurenți ce ar fi afectat

hotărârile atacate, soluțiile instanțelor de fond în cauza prezentă sunt legale și

întemeiate, astfel că recursurile ordinare urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind

vădit neîntemeiate.

12

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, și avocata Dodica Victoria în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe EȘANU Ruslan XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

13