ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 29.03.2023

1ra-37/23 — art.art.186 al.2 lit. b, d ,186 al.2 lit. b, d CP

HOTĂRÂRE
29.03.2023
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.art.186 al.2 lit. b, d ,186 al.2 lit. b, d CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-37/23 — art.art.186 al.2 lit. b, d ,186 al.2 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-37/2023

1-21179976-01-1ra-09012023

Curtea Supremă de Justiție

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Anton

Vasile în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 15 noiembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Remeșevschi Alexandr, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2022 – 12.08.2022;

Instanța de apel: 06.09.2022 – 15.11.2022;

Instanța de recurs: 09.01.2023 – 29.03.2023.

Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.

b), d) Cod penal, (episodul din 10.11.2021) și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 1 (unu) an.

Remeșevschi Alexandr a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, (episodul din 12.11.2021) și în baza acestei Legi, cu

aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, i-a fost

stabilită lui Remeșevschi Alexandr pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an

și 6 (șase) luni.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa stabilită de prezenta sentința, s-a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 06.01.2022 și i s-a stabilit lui Remeșevschi Alexandr pedeapsa definitivă sub

formă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Punerea în executare a sentinței de realizat din momentul devenirii definitive a ei.

Termenul executării pedepsei închisorii de calculat din momentul reținerii inculpatului

și punerii în executare a sentinței.

A fost soluționat soarta corpurilor delicte.

Alexandr, acționând prin înțelegerea prealabilă cu Crîlov Pavel xxx, în perioada de timp

1

cuprinsă între orele 13.00 - 16.40 la 10.11.2021, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, profitând de faptul că nu sunt observați de nimeni, prin acces liber au pătruns în

încăperea auxiliară de pe etajul 7 a casei de locuit amplasată pe xxx, de unde au sustras pe

ascuns șase calorifere din metal la prețul total de 3500 lei, care aparțin cet. Cricol Constantin,

prin ce i-au cauzat părții vătămate cet. Cricol Constantin о daună materială în proporții

considerabile, după care cu cele sustrase de la fața locului s-au eschivat.

Prin acțiunile sale intenționate, Remesevschi Alexandr a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșite de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Tot el, la 12.11.2021, în perioada de timp cuprinsă până la ora 20.20, acționând prin

înțelegerea prealabilă cu Crîlov Pavel xxx, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, profitând de faptul că nu sunt observați de nimeni, prin acces liber au pătruns la

etajul 17 a casei de locuit amplasată pe xxx, de unde au sustras pe ascuns un calorifer din

metal la prețul de 1 920 lei, care aparține cet. Scutari Alexandru, prin ce i-au cauzat părții

vătămate cet. Scutari Alexandru о daună materială în proporții considerabile, după care cu

cele sustrase de la fața locului s-au eschivat.

Prin acțiunile sale intenționate, Remeșevschi Alexandr a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, pe faptul furtului, adică sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite de două sau mai multe persoane cu cauzarea de

daune în proporții considerabile

inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura pedepsei penale, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care față de Remeșevschi Alexandr să fie numită o pedeapsă

mai blândă, non privativă de libertate.

3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Anton Vasile în numele inculpatului a invocat

că, prima instanță la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de toate circumstanțele

atenuante a cauzei penale și de datele ce îl caracterizează pe Remeșevschi Alexandr și

anume, s-a căit sincer de cele întâmplate, a recunoscut vina, nu se află la evidența medicului

psihiatru, iar partea vătămată nu are pretenții față de inculpat.

respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței în cauză fără modificări.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a invocat că, făcând o apreciere obiectivă a

aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma bazei probante administrate de către

organul de urmărire penală, a ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței adoptate în

partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Remeșevschi Alexandr în baza art.186

alin.(2) lit. b), d) Cod penal, după indicii calificativi adică sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvârșite de două sau mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile și art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, după indicii calificativi adică sustragerii

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșite de două sau mai multe persoane cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Astfel, constatând ca fiind dovedite faptele penale comise de către inculpat, ținând

cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal, prima instanță i-a stabilit lui Remeșevschi

Alexandr pedeapsa închisorii în limitele sancțiunilor art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal și

art.186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, cu reducerile deduse conform art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală. Mărimea pedepsei definitive, dedusă în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal,

este adecvată faptelor comise de inculpatul Remeșevschi Alexandr.

Instanța de apel a mai notat că, mărimea pedepsei definitive stabilite lui Remeșevschi

Alexandr în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal se raportează raționamentului legal potrivit

căruia, în cazul în care persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor

infracțiuni ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin

absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră. Astfel, argumentele apelului declarat

2

de avocat sunt nefondate, or, instanța a individualizat pedeapsa respectând condițiile legale

relevante acestei operațiuni.

A menționat instanța de apel că, prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele

și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art.101 Cod de procedură penală a dat

probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a statuat că, motivele invocate de apelant în apel sunt neîntemeiate, or,

la emiterea sentinței de către prima instanță nu a fost comisă nici-o eroare de fapt și de drept

la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului Remeșevschi Alexandr. Așa cum se

reține în doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului

Remeșevschi Alexandr a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale și în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei date, și

personalitatea inculpatului, corect a ajuns la concluzia de a-i stabili acestuia o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu executare în penitenciar, apreciată ca fiind echitabilă și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

În acest sens, instanța de apel a relevat că dispozițiile art.75 alin.(1) și (2) Cod penal,

care stipulează că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

Totodată, instanța de apel a invocat că, prima instanță la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, instanța de apel a statuat că pedeapsa este

echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune. Mai

mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor

scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară

demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Instanța de apel a notat că, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei

cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel

mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii comise, care

potrivit art.16 Cod penal, este din categoria celor mai puțin grave prin care s-a atentat la

3

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, faptul că inculpatul anterior a

fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, caracteristica negativă de la locul

de trai, recunoașterea vinei prin conștientizarea pericolului faptei comise, căința sinceră,

instanța de apel a conchis că, prima instanță justificat a ajuns la concluzia că, corectarea și

reeducarea inculpatului, precum și restabilirea echității sociale este posibilă doar cu izolarea

acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsa definitivă cu închisoare - 4 (patru) ani și 6

(șase) luni.

Instanța de apel a stabilit că, pedeapsa penală este echitabilă atunci când reflectă corect

conștiința de drept și normele morale acceptate de societate. La individualizarea pedepsei

vinovatului, sarcina auxiliară a instanței de judecată este de a convinge despre corectitudinea

politicii penale aplicate în speța concretă. Față de infractorii periculoși, pentru ca să fie

echitabilă, pedeapsa trebuie să se deosebească prin o duritate echitabilă. Echitatea are două

dimensiuni. Pe de o parte își îndeplinește rolul de garanție pentru societate în sensul protejării

cetățenilor față de comportamentele infracționale. În cea de-a doua accepțiune, echitatea are

rolul de a proteja individul împotriva tendințelor abuzive a mecanismului statal represiv.

În context, instanța de apel a considerat că personalitatea delicventă a inculpatului

Remeșevschi Alexandr, care anterior de nenumărate ori a intrat în conflict cu legea, a fost

condamnat, nu inspiră încredere că acesta are să pășească pe calea corijării fără executarea

pedepsei în penitenciar. De altfel, un comportament infracțional devenit cronic poate fi

extirpat doar prin aplicarea unei pedepse mai dure, care prin limitarea libertății infractorului

are să-l determine la conștientizarea pericolului faptelor penale și preluarea unui

comportament obedient față de normele legale.

Astfel, instanța de apel a considerat că prima instanță corect, legal și întemeiat a

aplicat în privința inculpatului o pedeapsă reală cu închisoare pe un termen de patru ani și

șase luni, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. Prin

urmare, argumentele apelantului sunt nefondate și nu se referă la circumstanțe ce determină

modificarea pedepsei aplicate lui Remeșevschi Alexandr.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată și solicitarea avocatului de a aplica

prevederile art.90 Cod penal, or, reieșind din circumstanțele descrise, nu poate fi admisă

solicitarea inculpatului privind numirea unei pedepse mai blânde, deoarece șirul de

infracțiuni comise de inculpat – vorbește despre activitatea delicventă a acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a

aplicat în privința inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare, pedeapsă pe care instanța

de apel o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

Vasile în numele inculpatului, prin care invocând ca temei pentru recurs prevederile art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei, în latura

pedepsei penale, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care față de Remeșevschi Alexandr să fie

numită o pedeapsă mai blândă.

5.1. În motivarea recursului ordinar avocatul Anton Vasile în numele inculpatului

susține că, la individualizarea pedepsei inculpatului Remeșevschi Alexandr, instanța de apel

nu a ținut cont de circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii și a celor personale ale

inculpatului, care nu prezintă pericol social, cât și unele circumstanțe în care s-au desfășurat

evenimentele, ținând cont de gradul de participație a inculpatului, de circumstanțele

atenuante cum ar fi căința sinceră, recunoașterea integrală a vinovăției, vârsta tânără, având

la întreținere mama în vârstă și bolnavă, dar și solicitarea examinării cauzei penale în baza

art. 3641 Cod de procedură penală.

dispunerea inadmisibilității acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din următoarele

considerente.

4

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor

pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent.

Colegiul constată că, avocatul Anton Vasile în numele inculpatului invocă prevederile

art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, conform căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

temeiul invocat de către recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

invocând în acest context următoarele.

În esență, partea apărării critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei

inculpatului Remeșevschi Alexandr, menționând că instanțele de fond i-au stabilit o pedeapsă

prea aspră insistând asupra aplicării unei pedepse non privative de libertate în privința

acestuia.

Având în vedere că recurentul nu critică stabilirea vinovăției sau încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, instanța de recurs nu se va expune la aceste capitole, verificând

hotărârea instanței de apel doar sub aspectul individualizării pedepsei stabilite inculpatului.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit confirmarea

temeiul pentru recurs invocat de către avocatul Anton Vasile prin prisma art.427 alin.(1)

pct.10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția

adoptată, acordând deplină eficientă prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu a admis careva erori,

stabilind justificat că inculpatului Remeșevschi Alexandr i-a fost aplicată o pedeapsă

echitabilă în raport cu faptele comise.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, instanța de recurs relevă că, în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art.75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale,

5

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime

a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii penale. O pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare

urmează a fi argumentat de către instanța de judecată. Pedeapsa este echitabilă și atunci când

este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a menținut sentința primei

instanțe prin care inculpatului Remeșevschi Alexandr i-a fost aplicată o pedeapsă definitivă

sub formă de 4 ani 6 luni închisoare, conducându-se de principiul individualizării pedepsei

(art.7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei - art.75

alin.(1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului precum

că, pedeapsa este prea aspră, din considerentul că aceasta este echitabilă și direct

proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, motivul și scopul

celor comise, persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul anterior a fost condamnat pentru

infracțiuni similare, a comis două infracțiuni care fac parte din categoria celor mai puțin

grave, de nenumărate ori a intrat în conflict cu legea, precum și faptul că inculpatul nu a făcut

careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise și nu a pășit pe

calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament infracțional.

Colegiul penal atestă că, chiar dacă inculpatul a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de

cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, reeducarea și corectarea

inculpatului Remeșevschi Alexandr nu este posibilă fără izolarea lui de societate, or, ultimul

este caracterizat negativ și anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, astfel,

pedeapsa stabilită și individualizată de către instanțele de fond corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal.

Instanța de recurs respinge solicitarea apărării privind aplicarea unei pedepsei mai

blânde inculpatului, or, având în vedere că acesta anterior a fost condamnat, iarăși a comis

două infracțiuni mai puțin grave, prin urmare este necesară condamnarea inculpatului potrivit

legislației în vigoare, cu dispunerea executării reale a pedepsei închisorii.

Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-au expus motivat și detaliat asupra

faptului aplicării unei pedepse privative de libertate în privința inculpatului, fiind respectate

limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile incriminate art.art.186 alin.(2) lit. b), d)

Cod penal (episodul din 10.11.2021) și 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal (episodul din

12.11.2021), cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală și art.84 alin.(1) și

(4) Cod penal, motivare pe care instanța de recurs o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

La caz, Colegiul penal atestă faptul că, inculpatul a beneficiat de o reducere a pedepsei

în temeiul prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, acest fapt deja constituind

o ameliorare a situației celui din urmă.

6

Astfel, instanța de recurs remarcă faptul că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate (pct. 4.1, din prezenta decizie), relevă în mod concludent că

instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

pedeapsa aplicată inculpatului, just ajungând la concluzia de a dispune executarea reală a

pedepsei stabilite inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de drept

ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se în

conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu

personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii săvârșite.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către avocatul Anton Vasile în

numele inculpatului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, nu s-a

confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anton Vasile în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie

2022, în cauza penală în privința inculpatului Remeșevschi Alexandr, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 martie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2023-02-16
0,95
1ra-793/2022 — art. 186 alin 2 lit. c, d CP
Dosarul nr.1ra-793/2022 1-21046269-01-1ra-25052022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 20 decembrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir,
CSJ 2023-02-03
0,95
1ra-1532/2022 — art. 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-1532/22 1-21159628-01-1ra-28102022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 14 decembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Toma Nadejda, Judecători
CSJ 2023-03-24
0,95
1ra-1198/2022 — art. 361 alin. 2 lit. b, art. 361 alin. 2 lit. b, art. 361 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1198/2022 1-18057678-01-1ra-08082022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 30 ianuarie 2023 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte – Toma Nadejda, Ju
CSJ 2022-12-23
0,95
1ra-1077/2022 — art. 172 alin. 3 lit. a; 172 alin. 3 lit. a; 172 alin. 3 lit. a; 172 alin. 3 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-1077/2022 1-21119804-01-1ra-21072022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 16 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, exam
CSJ 2022-05-26
0,95
1ra-157/2022 — art. 201-1 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-157/2022 1-20160022-01-1ra-01022022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 19 aprilie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Timofti Vladimir Judecători - Cobzac
Sursă