1ra-149/2023 — art. 179 alin. 2, art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-149/2023 — art. 179 alin. 2, art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-149/2023

(1-22111921-01-1ra-25012023)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Crețu Adrian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

TROPOȚEL Roman XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.08.2022 – 18.08.2022;

Instanța de apel: 15.09.2022 – 08.11.2022;

Instanța de recurs: 25.01.2023– 22.02.2023.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Tropoțel

Roman a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de

2 (doi) ani și 8 (opt) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal în cauza privind învinuirea lui

Tropoțel Roman de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2) Cod penal,

în legătură cu împăcarea părților.

S-a admis demersul acuzatorului de stat și s-au încasat de la inculpat în contul

statului cheltuielile de judecată în sumă de 1216 (unu mie două sute șaisprezece)lei.

Instanța de fond s-a expus asupra corpurilor delicte.

Roman, la data de 25.07.2022, aproximativ la orele 07:45, fiind în stare de ebrietate,

aflîndu-se în parcul din spatele magazinului ”Astica” de pe XXXXX, în timp ce

ofițerul pentru sistematizarea circulației rutiere al Serviciului Supraveghere Tehnică

Accidente Rutiere al Secției Securitate Publică a IP Glodeni, inspector superior

1

Secrieru Vitalie, se afla la serviciu conform graficului de serviciu, fiind persoană cu

funcție de răspundere cu atribuții de prevenire curmare a infracțiunilor, de menținere

a ordinii publice și combatere a criminalității și exercita atribuțiile sale de serviciu și

anume „documentarea cazului contravențional - tulburarea liniștii publice”, la

cerințele legale ale angajaților poliției de a se urca în automobilul de serviciu și de a

se deplasa la Inspectoratul de Poliție Glodeni, pentru petrecerea acțiunilor necesare

de documentare a contravenției săvârșitele de către Tropoțel Roman, ultimul a refuzat,

comportîndu-se neadecvat față de angajații poliției.

Secrieru Vitalie l-a avertizat de mai multe ori să înceteze acțiunile sale ilegale,

îndreptate la tulburarea ordinii publice și nesubordonarea la cerințele legale ale

colaboratorilor de poliție să se calmeze, să nu se exprime cu cuvinte necenzurate și

înjositoare în adresa angajaților de poliție, că în caz contrar vor aplica forța fizică.

Tropoțel Roman, reacționând neadecvat, ca rezultat al întrebuințării băuturilor

alcoolice, încălcând relațiile sociale cu privire la autoritatea de stat, sub a cărei egidă

acționează persoanele cu funcție de răspundere și persoanele care îndeplinesc datoria

obștească, având scopul aplicării violenței asupra persoanei cu funcție de răspundere

- Secrieru Vitalie, a opus rezistența fizică la momentul când angajații poliției au

încercat să-l escorteze în automobilul de serviciu pentru a-l transporta la IP Glodeni,

i-a răsucit mâna angajatului de poliție al IP Glodeni Secrieru Vitalie, aplicând violența

periculoasă față de el, cauzându-i leziuni corporale ușoare, ce se confirmă cu raportul

de expertiză cu nr. 202238P0237.

Tot el, la data de 16.07.2022, aproximativ pe la orele 17:00, fiind în stare de

ebrietate, cu scopul violării de domiciliu, încălcând prevederile art. 29 al Constituției

R. Moldova „Inviolabilitatea domiciliului”, fără consimțământul proprietarului, a

pătruns în gospodăria casei lui Slabari Nicolai, amplasată în XXXXX. La solicitarea

părții vătămate de a părăsi domiciliul său, Tropoțel Roman a refuzat categoric și din

cauza stării de ebrietate alcoolice a început a-l numi cu cuvinte necenzurate pe Slabari

Nicolai, devenind agresiv, a aplicat violența fizică, manifestată prin aplicarea mai

multor lovituri cu pumnii și picioarele, peste diferite părți ale corpului victimei,

cauzându-i leziuni corporale ușoare, ce se confirmă cu raportul de constatare nr.

202238P022 din 22.07.2022.

Instanța a conchis că, vinovăția inculpatului Tropoțel Roman a fost dovedită

integral și acțiunile acestuia corect au fost încadrate conform prevederilor art. 349

alin. (2) lit. a) Cod penal – aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătate,

soldate cu vătămări corporale ușoare, asupra unei persoane cu funcție de

răspundere, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în scopul sistării activității

lui de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui care amenință, prin

evitarea sa de la răspundere, și art. 179 alin. (2) Cod penal – violarea de domiciliu,

adică pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane

fără consimțământul acesteia, acțiuni săvârșite cu amenințarea aplicării violenței.

2

către avocata Angela Nogai în interesele inculpatului și de inculpat, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Drochia.

3.1 Avocata Nogai Angela în interesele inculpatului a solicitat casarea parțială

a sentinței în latura pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În argumentarea cerințelor apelului s-a invocat:

- la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța nu a ținut cont de

circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunii, cât și de unele circumstanțe în care s-

au desfășurat evenimentele, de gradul de participare a inculpatului în momentul

săvârșirii infracțiunii;

- instanța de judecată nu a ținut cont de condițiile expres prevăzute de lege, mai

mult ca atât chiar și jurisprudența CEDO care stipula expres că ”soluția mai potrivită

pentru problema supraaglomerării ar fi reducerea numărului de deținuți prin utilizarea

mai frecventă a măsurilor punitivă, non privative de libertate prin minimizarea

recurgerii la detenția preventivă”, conform Recomandării de Miniștri nr. R (99) 22 și

nr. R (2006) 12, prin care invita statele să încurajeze procurorii și judecătorii să

folosească cât mai mult posibil alternativele de detenție, având scopul de a rezolva

problema creșterii numărului deținuților în închisori;

- instanța i-a stabilit lui Tropoțel Roman o pedeapsă aspră, privindu-l de libertate

pe un termen de 2 ani și și 8 luni;

- apelanta considera neîntemeiată concluzia instanței cu privire la faptul că

reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de societate, alte

pedepse fiind insuficiente pentru corectarea sa;

- la individualizarea pedepsei instanța de judecată urma să țină cont de

următoarele circumstanțe: contribuirea activă la descoperirea infracțiunii; căința

sinceră și comportamentul acestuia după săvârșirea infracțiunii; recunoașterea

integrală a vinovăției și solicitarea examinării cauzei penale în baza art. 3641 Cod de

procedură penală; caracterizarea pozitivă la locul de trai; un copil minor la întreținere;

- corectarea inculpatului era posibilă cu aplicarea unei pedepse non-privative de

libertate, conform art. 90 sau art. 901 Cod penal.

3.2 Inculpatul în apel a solicitat casarea sentinței, cu recalificarea acțiunilor sale

din prevederile art. 349 alin. (2) Cod penal în prevederile art. 349 alin. (1) Cod penal,

din motiv că în acțiunile sale lipsea componența infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.

(2) Cod penal.

În motivarea cerințelor a invocat că înregistrările video anexate la materialele

cauzei confirmau că el nu a atacat colaboratorii de poliție și nu a răsucit nimănui

mâna, după cum declară colaboratorii poliției. La fel din înregistrările video se

observă că angajații poliției, fără nici un motiv și fără explicații și-au depășit

atribuțiile de serviciu în raport cu inculpatul, fără a-i explica motivele reținerii,

circumstanțe care se dovedesc prin înregistrarea video. Inculpatul recunoaște că a

opus rezistență și nu s-a subordonat cerințelor colaboratorilor de poliție, însă

3

colaboratorul poliției și-a traumat degetul în momentul în care inculpatul s-a eliberat

din mâinile colaboratorilor de poliție.

apelul inculpatului și avocatei Angela Nogai în interesele inculpatului au fost respinse

ca nefondate, sentința s-a menținut fără modificări.

a fost judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod procedură penală, pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de către inculpat în

corespundere cu alin. (3) al normei vizate prin cererea depusă până la începerea

cercetării judecătorești, potrivit căreia el a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu.

În instanța de fond inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, depunând sub

jurământ declarații consecvente referitor la cele comise, acestea coroborând întru tot

cu restul probelor administrate pe caz.

În acest sens, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului expusă în apelul

declarat privind recalificarea acțiunilor sale și argumentele expuse în ședința instanței

de apel privind lipsa intenției de a cauza leziuni corporale angajaților poliției, or,

judecata pe cauza penală de învinuirea lui Tropoțel Roman în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a), 179 alin. (2) Cod penal, a avut loc în conformitate

cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, deci, în baza probelor administrate

la faza de urmărire penală.

Prin cererea, depusă în ședința instanței de fond la data de 18.08.2022 (f. d. 198)

Tropoțel Roman a solicitat examinarea cauzei, în care el este recunoscut ca inculpat,

în forma specială, conform cerințelor art. 3641 Cod de procedură penală, în baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, că recunoaște probele, indicate în

rechizitoriu, este de acord cu ele și nu solicită administrarea altor probe. Astfel,

ultimul recunoștea faptele așa, cum erau menționate în rechizitoriu, adică recunoaște

învinuirea formulată acestuia în baza art. 349 alin. (2) lit. a), 179 alin. (2) Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate, instanța de apel a reținut că temeiurile

invocate de apărare nu și-au găsit confirmare în cauza dată. Starea de fapt reținută și

de drept apreciată de către instanța de fond, concorda cu circumstanțele stabilite și

probele administrate. Mai mult, probele administrate în prezenta cauză au demonstrat

incontestabil vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 349

alin. (2) lit. a), 179 alin. (2) Cod penal, coroborând între ele și întemeiat fiind plasate

la baza sentinței, temei pentru casarea sentinței în latura penală nefiind constatate.

Pedeapsa stabilită de prima instanță pentru infracțiunea incriminată, instanța de

apel a considerat-o legală și întemeiată care urma a fi susținută, deoarece era una

echitabilă și în strictă conformitate cu prevederile art. 61 și 75 Cod penal, precum și

cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la fel în concordanță cu

personalitatea inculpatului și circumstanțele cauzei. La fel, prima instanță întemeiat

i-a stabilit lui Tropoțel Roman pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 ani

8 luni.

4

Instanța de apel a considerat declarative argumentele apărării privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate față de inculpat, care a manifestat căința sinceră

și recunoașterea vinei, în cazul în care Tropoțel Roman nu era la prima abatere penală,

fiind condamnat anterior pentru comiterea de infracțiuni săvârșite cu aplicarea

violenței. În atare împrejurări instanța de fond corect a ajuns la concluzia, că

reeducarea și corectarea inculpatului era posibilă numai fiind izolat de societate,

aplicându-i just pedeapsa cu închisoare.

Deși argumentele invocate erau expuse în apărarea inculpatului, totodată ținând

cont de situația reținută pe caz aceste afirmații nu constituiau temei de casare a

sentinței și de aplicare a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, pedeapsa

numită inculpatului fiind just individualizată potrivit prevederilor legale, cu

respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală privind reducerea

cu o treime a pedepsei închisorii, ținând cont că cauza s-a judecat pe baza probelor

administrate de organul de urmărire penală.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, a invocat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată prevederile art.

90 Cod penal.

În motivare recurentul a indicat că:

- în timp ce ambele instanțe au acceptat și examinat cauza în procedură

simplificată, instanța de apel a denaturat cerințele și argumentele din cererea de apel,

or, Tropoțel Roman nu a solicitat recalificarea acțiunilor sale din prevederile art. 349

alin. (2) Cod penal în prevederile art. 349 alin. (1) Cod penal, din motiv că în acțiunile

sale lipsește componența infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) Cod penal;

- contrar art. 110 Cod penal, la pagina nr. 6 din sentință, instanța de apel a stabilit

consecințe de drept nefavorabile pentru Tropoțel Roman, or inculpatul nu are

antecedente penale, fapt stabilit prin pct. 32 al sentinței primei instanțe, mai mult ca

atât la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află:

- nu au încercat identificarea unui temei legal în sensul unei șanse lui Tropoțel

Roman în vederea corectării fără a fi izolat de societate, or chiar dacă infracțiunea a

fost reținută și acceptată drept săvârșită cu intenție, nu poate fi umbrit

comportamentul inculpatului până la săvârșirea infracțiunii care de fapt era unul lipsit

de violență și nu prevestea opunerea rezistenței colaboratorilor de poliție, care nu au

solicitat recuperarea uni careva prejudiciu moral sau material.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Colegiul penal lecturând recursul ordinar a constatat că se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția. La caz, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le-a

pus la baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din

oficiu de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este

inadmisibilă și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând la

concluzia corectă că sentința atacată în partea recunoașterii vinovăției și condamnării

lui Tropoțel Roman în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal și încetarea în legătură

cu împăcarea părților pe învinuirea prevăzut de art. 179 alin. (2) Cod penal, este legală

și întemeiată, iar la stabilirea pedepsei instanța de fond a dat o apreciere justă probelor

administrate și corect a ajuns la concluzia respectivă, decizia instanței de apel fiind în

corespunderea tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și

întemeiată, totodată oferind răspuns la toate argumentele invocate de apelanți,

specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată.

Privitor la recursul ordinar, obiecția principală este vizavi de latura penală a

deciziei, aplicarea unei pedepse ilegale și neîntemeiate, urmat de solicitarea aplicării

unei pedepse non privative de libertate- suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale.

Față de lucrul judecat de către instanța de apel, Colegiul penal consideră că o

atare modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigențelor legii penale.

Astfel, privitor la infracțiunea prevăzută art. 179 alin. (2) Cod penal s-a încetat în

legătură cu împăcarea părților, iar față de infracțiunea art. 349 alin. (2) lit. a) Cod

penal s-a stabilit 2 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă echitabilă, raportată la scopul

urmărit de legislator în art. 61 Cod penal, care î-l va descuraja de a comite pe viitor

alte fapte infracționale.

Faptul că partea apărării nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o

prea aspră, nu poate servi ca temei pentru stabilirea în privința lui Tropoțel Roman a

6

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și

a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, instanțele de judecată au ținut cont că, Tropoțel Roman a comis

infracțiunea gravă, cu intenție, se caracterizează satisfăcător, nu este angajat în

câmpul muncii, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, anterior a fost

condamnat de două ori, ceea ce î-l caracterizează negativ, deși antecedentul penal este

stins, circumstanțe atenuante/agravante nu au fost stabilite.

Instanța de apel just a concluzionat că sancționarea inculpatului cu suspendarea

condiționată a pedepsei reprezentă o soluție de pedeapsă penală prea blândă,

inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui,

cât și a altor persoane. La caz, anterior i-a fost aplicată lui Tropoțel Roman prevederile

art. 90 Cod penal, însă aceasta nu a corectat și reeducat inculpatul, ce a permis

comiterea de noi infracțiuni.

Din cele menționate, instanța a ținut cont de cerințele atât ale acuzatorului de stat

cât și ale apărătorului și de impactul infracțiunii asupra societății, și i-a aplicat în

partea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) închisoare pe termen de 2 ani

și 8 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Schimbarea pedepsei reale cu

pedeapsă non privativă, conform solicitării recurentului a fost superficial

argumentată, iar în recurs nu se motivează suficient de ce instanța de recurs ar trebui

să se implice în schimbarea pedepsei inculpatului.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel este una echitabilă și

justă, ce va duce la restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului

precum și prevenirea, săvârșirii de noi infracțiunii cu atingerea scopului prevăzut la

art. 61 Cod penal.

Criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei

în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu

că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție, (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

7

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recursul ordinar nu și-a găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Crețu Adrian în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08

noiembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe TROPOȚEL Roman XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 martie 2023.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8