1ra-1579/2022 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1579/2022 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1579/2022

1-21127091-01-1ra-18112022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Boico Victor și Cobzac Elena,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

Miron Grigore Xxxx, xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 25.08.2021 – 10.02.2022;

Instanța de apel: 11.03.2022 – 21.09.2022;

Instanța de recurs: 18.11.2022 – 13.02.2023.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

încetat procesul penal de învinuire a lui Miron Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motivul intervenirii amnistiei, potrivit Legii nr. 243 din

24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

S-a încasat din contul inculpatului Miron Grigore, în beneficiul părții civile

Vornicescu Marcel suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat din contul inculpatului Miron Grigore, în contul statului cheltuielile

judiciare în mărime de 640 (șase sute patruzeci) lei.

aproximativ în jurul orei 18:00, în s. Lozova r-nul Strășeni fiind în stradă, din motive

huliganice, intenționat încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, acțiuni care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, a

provocat un conflict cu cet. Vornicescu Marcel, în urma căruia l-a numit cu cuvinte

necenzurate și i-a aplicat câteva lovituri în regiunea feței, ulterior i-a mai aplicat câteva

lovituri cu picioarele în regiunea capului, cauzându-i vătămări corporale ușoare sub

1

formă de plagă contuză a nasului, comoție cerebrală, fractura oaselor nazale, echimoze a

orbitelor care s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent în conformitate

cu raportul de constatare nr. xxxx din 12.05.2021.

Astfel, prin acțiunile sale intentionate, lui Miron Grigore, i se incriminează

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi -

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Mocan Sergiu, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Miron Grigore, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Miron Grigore să fie

recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani în

penitenciar de tip semiînchis, a-l elibera de executarea pedepsei pe Miron Grigore,

conform art. 107 Codul penal, pe motivul intervenirii actului de amnistie potrivit Legii nr.

243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX de la

proclamarea independenței Republicii Moldova. A lăsa în vigoare hotărârea instanței de

fond în partea acțiunilor civile și cheltuielilor judiciare.

3.1. În argumentarea solicitării invocate partea acuzării a invocat că, instanța de

judecată a calificat corect acțiunile inculpatului Miron Grigore în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, dar a acționat contrar legii, adoptând o sentință de încetare a procesului penal,

contrar prevederilor art. 389 și 391 Cod de procedură penală, sentința în această parte

fiind neîntemeiată și urmează a fi casată.

Instanța de judecată incorect a încetat în ședința preliminară procesul penal pornit

în privința lui Miron Grigore în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, doar în baza cererii

inculpatului cu privire la aplicarea față de acesta a Legii privind amnistia, fără a cerceta

probele administrate în cauza penală respectivă, deoarece în conformitate cu prevederile

art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală „în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei se

constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 4) - 9), 285 alin. (2), precum și în cazurile

prevăzute în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă”.

Instanța incorect a indicat în dispozitivul sentinței că: Se încetează procesul penal de

învinuire a lui Miron Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal,

pe motivul intervenirii amnistiei, fără a-i fi stabilită pedeapsa, astfel încălcând prevederile

art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, care stipulează că „Sentința de condamnare

2

se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

Cod penal și în cazurile prevăzute în art. 89 alin. (2) lit. a), b), c), e), f) și g) Cod penal”.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei

vătămate. Conform art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale

are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4) - 9) din

prezentul cod. În aceeași ordine de idei, a indicat că, art. 275 pct. 4) Cod de procedură

penală, prevede că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate

fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: ... a intervenit termenul de prescripție sau

amnistia. Pornind de la prevederile normelor enunțate, stabilește cu certitudine că

aplicarea amnistiei față de inculpat nu constituie temei de reabilitare a persoanei, fapt care

prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea faptei imputate, sau,

ca excepție, a faptei prejudiciabile elementele căreia urmează a fi identificate de către

instanța de judecată. În atare situație unica soluție legală care poate fi adoptată la

finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o

reprezintă sentința de condamnare, fapt expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală.

Astfel, deși la adoptarea sentinței de încetare a procesului penal, instanța de

judecată face trimitere la prevederile art. 391 Cod de procedură penală, totuși instanța de

judecată face abstracție de la faptul că, aplicarea amnistiei cu emiterea unei hotărâri de

încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul normei menționate.

Adoptând o soluție de încetare a procesului penal instanța de judecată nu poate

determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, art. 285

alin. (2), art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243.

În circumstanțele expuse, indiferent de etapa de recepționare a cererii de amnistie,

instanța urma să judece cauza în procedura generală sau specială, iar la finalizarea cauzei

penale, urma să constate vinovăția persoanei în comiterea faptei incriminate, cu stabilirea

unei pedepse penale, cu ulterioara absolvire a inculpatului de la executarea acestei

sancțiuni, în ordinea prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu

expunerea ulterioară și asupra chestiunilor prevăzute la art. 385 Cod de procedură penală.

apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a dat o

apreciere corectă circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din

3

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de Lege, constatând în mod just ca fiind demonstrată integral

vinovăția inculpatului Miron Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) lit. b) Cod penal.

La pronunțarea sentinței de încetare a procesului în legătură cu aplicarea în privința

inculpatului a art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din

31.12.2021, instanța de fond corect a reținut că conform art. 275 alin. (4) Cod de procedură

penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată,

și va fi încetată în cazurile în care: 4) a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, instanța de fond în mod întemeiat a dispus încetarea procesului penal în

legătură cu aplicarea în privința inculpatului a art. 2 al Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din

24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021. Or, inculpatul Miron Grigore la data de 27 ianuarie

2022 a depus o cerere privind aplicarea în privința sa a Legii nr. 243 din 24.12.2021, cu

încetarea procesului penal, pornit în privința sa în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cerere

pe care a susținut-o în ședința de iudecată.

Totodată, avocatul în interesele inculpatului, în ședința de judecată în instanța de

fond a declarat că susține poziția inculpatului privind aplicarea art. 2 al Legii privind

amnistia, solicitând încetarea procesului penal, confirmând prin semnătură solicitarea

inclusă în cererea semnată de inculpat, or acesta și-a exprimat în scris acordul la aplicarea

Legii respective, întrunind astfel condițiile necesare.

Conform art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. La

caz, este relevant efectul amnistiei: înlăturarea răspunderii penale și un alt efect

înlăturarea pedepsei. Este foarte important care efect din acestea se aplică cazului

respectiv (legea respectivă prevede posibilitatea ambelor efecte). Totodată, trebuie de

menționat că amnistia constituie atât temei de încetare a procesului prin emiterea unei

sentințe de încetare (interpretarea sistemică a art. 275, 285, 332 Cod de procedură penală),

cât temei de condamnare a persoanei prin emiterea unei sentințe de condamnare cu

stabilirea pedepsei și liberarea de executare a pedepsei (art. 389 alin. (4) pct. 2) Codul de

procedură penală).

Instanța de judecată poate dispune încetarea procesului (chiar și în cadrul ședinței

preliminare) din motivul intervenirii amnistiei și această posibilitate nu contravine

prezumției vinovăției dacă persoana care a săvârșit o infracțiune a cărei răspundere

penală urmează să fie înlăturată renunță la dreptul său de a-i fi dovedită vinovăția.

4

La caz, inculpatul poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de aplicare a

amnistiei (ceea ce a și fost realizat în cazul dat). Prin depunerea cererii de aplicare a

amnistiei, inculpatul consimte aplicarea amnistiei prin încetarea procesului penal pe

temei de nereabilitare.

Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, care indicând temeiurile pentru

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care potrivit art.

389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, coroborat cu art. 107 alin. (1) Cod penal,

inculpatul Miron Grigore să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, să fie liberat de executarea pedepsei în baza art. 2 din Legea

nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia, în rest sentința să fie menținută fără modificări.

5.1. În argumentarea celor solicitate invocă următoarele aspecte:

Instanța de apel verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpat a

exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat ținându-

se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și de alte criterii

ce țin de practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art. 107 Cod penal, inclusiv și

de raționamentele expuse în Legea nr. 243.

Consecințele produse de actul de amnistie, conduc la înlăturarea cu liberarea

inculpatului de răspundere penală, a executării pedepsei sau după caz alte consecințe ale

condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență.

De remarcat este faptul că, Secțiunea 1 a Capitolului III al Titlului II al Părții Speciale

al Codului de procedură penală, identifică doar trei categorii de sentințe ce urmează a fi

adoptată de către instanțele de judecată la finalizarea examinării unei cauze penale și

anume:

- sentințe de condamnare (art. 389 Cod de procedură penală);

- sentințe de achitare (art. 390 Cod de procedură penală);

- sentințe de încetare a procesului penal (art. 391 Cod de procedură penală).

Ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poate avea

loc chiar și în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, constatăm că una din

soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării

prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres

prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.

Cât privește adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul intervenirii

amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la aplicarea legii

anterioare cu privire la amnistie, din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu emiterea unei

5

hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod de

procedură penală.

Emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul aplicării amnistiei

este exclusă de următoarele acte normative:

- prevederile art. 396 pct. 4) Cod de procedură penală, care stabilește că, în cazul

încetării procesului penal, urmează a fi revocate măsurile de asigurare a acțiunii civile și

a eventualei confiscări speciale, fapt care nu poate fi acceptat în cazul aplicării amnistiei,

or, prevederile amnistiei se răsfrâng doar asupra pedepselor și măsurilor de constrângere

cu caracter educativ, nu și asupra bunurilor ce urmează a fi confiscate, acțiunii civile,

măsurilor de siguranță...;

- art. 107 alin. (1) Cod penal, care stabilește că amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urmând a fi constată vinovăția persoanei în comiterea

faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu este posibil în

cazul încetării procesului penal;

- însăși Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede doar absolvirea de pedeapsa

penală a inculpatului, nu și respingerea pretențiilor materiale ale victimei față de inculpat,

confiscarea sau distrugerea obiectelor infracțiunii.

- art. 389 Cod de procedură penală, unica normă procesuală care permite a

recunoaște persoana culpabilă de comiterea unei infracțiuni (art. 285 alin. (2), 275 pct. 4)

Cod de procedură penală).

Cele enunțate supra, denotă că soluția de moment adoptată de către colegiul penal,

privind încetarea procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or,

acest fapt contravine normelor procesuale în vigoare, și anume, doptând o soluție de

încetare a procesului penal instanța de judecată nu poate determina și constata din punct

de vedere juridic corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de

către inculpat și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală, fapt ce

contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285 alin. (2), art. 275 pct. 4) Cod de procedură

penală și Legii nr. 243.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea

6

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță, aceasta se

bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la

judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță.

În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit practicii judiciare constante, la întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile

prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit atestă că aceste norme procesuale, deși sunt obligatorii, nu au

fost respectate pe deplin de către instanța de apel la judecarea cauzei, din considerentele

ce urmează a fi descrise.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe, a fost încetat

procesul penal în privința lui Miron Grigore intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal,

în temeiul art. 2 alin. (1), (3) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

menținută prin decizia instanței de apel.

Așadar, analizând hotărârile contestate, Colegiul penal lărgit constată că motivarea

soluțiilor instanțelor de fond sunt neîntemeiate și contradictorii, or, potrivit prevederilor

legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației

în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea.

În acest sens, Colegiul penal lărgit precizează că deși în descriptivul deciziei

instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 332 Codul procedură penală, potrivit

cărora, încetarea procesului penal în ședința de judecată are loc: (1) În cazul în care, pe

7

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)

-9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin

sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă; (…), însă a interpretat

eronat prevederile legale menționând că, sentința de condamnare cu stabilirea pedepsei

penale și liberarea de executarea ei, poate fi pronunțată doar în cazul când inculpatul nu

recunoaște vina.

Cu referire la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit consideră că soluția

instanței de apel, contravine normelor penale și celor de procedură penală, precum și

practicii judiciare constante.

Or, potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Astfel, Colegiul penal lărgit precizează, că în speță instanța de apel urma să adopte

și să pronunțe o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, potrivit cărora sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei

și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal,

deoarece adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391 Cod de

procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod de

procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte cazuri,

hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a verificat etapa

procedurală la care se afla dosarul la momentul solicitării de către inculpatul aplicării

amnistiei, or potrivit procesului-verbal a ședinței de judecată (f.d. 171-171) se atestă că

etapa ședinței preliminare a fost depășită.

Mai mult, instanța de recurs menționează că legiuitorul în prevederile art. 391 Cod

de procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce

procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate

inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării

actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după faza

ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul

adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței

sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în

condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre

deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele

proprii unei sentințe de încetare.

8

Reieșind din cele evidențiate supra, Colegiul penal lărgit conchide că, motivarea

neclară efectuată de instanța de apel prin care a fost încetat procesul penal în privința

inculpatului Miron Grigore în temeiul Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în vigoare din 31 decembrie 2021, se apreciază ca un viciu de judecată care

afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune

rejudecarea cauzei, în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse,

să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte

o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală, argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

expuse supra.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Miron Grigore

Xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Decizia motivată semnată la 28 februarie 2023 și pronunțată integral la 30 martie

2023.

Președinte: Toma Nadejda

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

Boico Victor

Cobzac Elena

9