1ra-1579/2022 — Art. 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 10 februarie 2022, a fost încetat procesul penal de învinuire a lui Miron Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motivul intervenirii amnistiei, potrivit Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. S-a încasat din contul inculpatului Miron Grigore, în beneficiul părții civile Vornicescu Marcel suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat din contul inculpatului Miron Grigore, în contul statului cheltuielile judiciare în mărime de 640 (șase sute patruzeci) lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Miron Grigore, la 18.04.2021 aproximativ în jurul orei 18:00, în s. Lozova r-nul Strășeni fiind în stradă, din motive huliganice, intenționat încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, a provocat un conflict cu cet. Vornicescu Marcel, în urma căruia l-a numit cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat câteva lovituri în regiunea feței, ulterior i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele în regiunea capului, cauzându-i vătămări corporale ușoare sub 1 formă de plagă contuză a nasului, comoție cerebrală, fractura oaselor nazale, echimoze a orbitelor care s-au format sub acțiunea traumatică a unui corp contondent în conformitate cu raportul de constatare nr. xxxx din 12.05.2021. Astfel, prin acțiunile sale intentionate, lui Miron Grigore, i se incriminează săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura r-nului Strășeni, Mocan Sergiu, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Miron Grigore, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Miron Grigore să fie recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani în penitenciar de tip semiînchis, a-l elibera de executarea pedepsei pe Miron Grigore, conform art. 107 Codul penal, pe motivul intervenirii actului de amnistie potrivit Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX de la proclamarea independenței Republicii Moldova. A lăsa în vigoare hotărârea instanței de fond în partea acțiunilor civile și cheltuielilor judiciare. 3.1. În argumentarea solicitării invocate partea acuzării a invocat că, instanța de judecată a calificat corect acțiunile inculpatului Miron Grigore în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, dar a acționat contrar legii, adoptând o sentință de încetare a procesului penal, contrar prevederilor art. 389 și 391 Cod de procedură penală, sentința în această parte fiind neîntemeiată și urmează a fi casată. Instanța de judecată incorect a încetat în ședința preliminară procesul penal pornit în privința lui Miron Grigore în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, doar în baza cererii inculpatului cu privire la aplicarea față de acesta a Legii privind amnistia, fără a cerceta probele administrate în cauza penală respectivă, deoarece în conformitate cu prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală „în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 4) - 9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă”. Instanța incorect a indicat în dispozitivul sentinței că: Se încetează procesul penal de învinuire a lui Miron Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, pe motivul intervenirii amnistiei, fără a-i fi stabilită pedeapsa, astfel încălcând prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, care stipulează că „Sentința de condamnare 2 se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal și în cazurile prevăzute în art. 89 alin. (2) lit. a), b), c), e), f) și g) Cod penal”. Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate. Conform art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4) - 9) din prezentul cod. În aceeași ordine de idei, a indicat că, art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, prevede că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: ... a intervenit termenul de prescripție sau amnistia. Pornind de la prevederile normelor enunțate, stabilește cu certitudine că aplicarea amnistiei față de inculpat nu constituie temei de reabilitare a persoanei, fapt care prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea faptei imputate, sau, ca excepție, a faptei prejudiciabile elementele căreia urmează a fi identificate de către instanța de judecată. În atare situație unica soluție legală care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă sentința de condamnare, fapt expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală. Astfel, deși la adoptarea sentinței de încetare a procesului penal, instanța de judecată face trimitere la prevederile art. 391 Cod de procedură penală, totuși instanța de judecată face abstracție de la faptul că, aplicarea amnistiei cu emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul normei menționate. Adoptând o soluție de încetare a procesului penal instanța de judecată nu poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, art. 285 alin. (2), art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243. În circumstanțele expuse, indiferent de etapa de recepționare a cererii de amnistie, instanța urma să judece cauza în procedura generală sau specială, iar la finalizarea cauzei penale, urma să constate vinovăția persoanei în comiterea faptei incriminate, cu stabilirea unei pedepse penale, cu ulterioara absolvire a inculpatului de la executarea acestei sancțiuni, în ordinea prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu expunerea ulterioară și asupra chestiunilor prevăzute la art. 385 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2022, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din 3 punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, constatând în mod just ca fiind demonstrată integral vinovăția inculpatului Miron Grigore în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) lit. b) Cod penal. La pronunțarea sentinței de încetare a procesului în legătură cu aplicarea în privința inculpatului a art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021, instanța de fond corect a reținut că conform art. 275 alin. (4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: 4) a intervenit termenul de prescripție sau amnistia. Astfel, instanța de fond în mod întemeiat a dispus încetarea procesului penal în legătură cu aplicarea în privința inculpatului a art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021. Or, inculpatul Miron Grigore la data de 27 ianuarie 2022 a depus o cerere privind aplicarea în privința sa a Legii nr. 243 din 24.12.2021, cu încetarea procesului penal, pornit în privința sa în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cerere pe care a susținut-o în ședința de iudecată. Totodată, avocatul în interesele inculpatului, în ședința de judecată în instanța de fond a declarat că susține poziția inculpatului privind aplicarea art. 2 al Legii privind amnistia, solicitând încetarea procesului penal, confirmând prin semnătură solicitarea inclusă în cererea semnată de inculpat, or acesta și-a exprimat în scris acordul la aplicarea Legii respective, întrunind astfel condițiile necesare. Conform art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. La caz, este relevant efectul amnistiei: înlăturarea răspunderii penale și un alt efect înlăturarea pedepsei. Este foarte important care efect din acestea se aplică cazului respectiv (legea respectivă prevede posibilitatea ambelor efecte). Totodată, trebuie de menționat că amnistia constituie atât temei de încetare a procesului prin emiterea unei sentințe de încetare (interpretarea sistemică a art. 275, 285, 332 Cod de procedură penală), cât temei de condamnare a persoanei prin emiterea unei sentințe de condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de executare a pedepsei (art. 389 alin. (4) pct. 2) Codul de procedură penală). Instanța de judecată poate dispune încetarea procesului (chiar și în cadrul ședinței preliminare) din motivul intervenirii amnistiei și această posibilitate nu contravine prezumției vinovăției dacă persoana care a săvârșit o infracțiune a cărei răspundere penală urmează să fie înlăturată renunță la dreptul său de a-i fi dovedită vinovăția. 4 La caz, inculpatul poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de aplicare a amnistiei (ceea ce a și fost realizat în cazul dat). Prin depunerea cererii de aplicare a amnistiei, inculpatul consimte aplicarea amnistiei prin încetarea procesului penal pe temei de nereabilitare.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, care indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care potrivit art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, coroborat cu art. 107 alin. (1) Cod penal, inculpatul Miron Grigore să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, să fie liberat de executarea pedepsei în baza art. 2 din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia, în rest sentința să fie menținută fără modificări. 5.1. În argumentarea celor solicitate invocă următoarele aspecte: Instanța de apel verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpat a exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat ținându- se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și de alte criterii ce țin de practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art. 107 Cod penal, inclusiv și de raționamentele expuse în Legea nr. 243. Consecințele produse de actul de amnistie, conduc la înlăturarea cu liberarea inculpatului de răspundere penală, a executării pedepsei sau după caz alte consecințe ale condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. De remarcat este faptul că, Secțiunea 1 a Capitolului III al Titlului II al Părții Speciale al Codului de procedură penală, identifică doar trei categorii de sentințe ce urmează a fi adoptată de către instanțele de judecată la finalizarea examinării unei cauze penale și anume: - sentințe de condamnare (art. 389 Cod de procedură penală); - sentințe de achitare (art. 390 Cod de procedură penală); - sentințe de încetare a procesului penal (art. 391 Cod de procedură penală). Ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poate avea loc chiar și în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, constatăm că una din soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243, o reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal. Cât privește adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul intervenirii amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la aplicarea legii anterioare cu privire la amnistie, din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu emiterea unei 5 hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură penală. Emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul aplicării amnistiei este exclusă de următoarele acte normative: - prevederile art. 396 pct. 4) Cod de procedură penală, care stabilește că, în cazul încetării procesului penal, urmează a fi revocate măsurile de asigurare a acțiunii civile și a eventualei confiscări speciale, fapt care nu poate fi acceptat în cazul aplicării amnistiei, or, prevederile amnistiei se răsfrâng doar asupra pedepselor și măsurilor de constrângere cu caracter educativ, nu și asupra bunurilor ce urmează a fi confiscate, acțiunii civile, măsurilor de siguranță...; - art. 107 alin. (1) Cod penal, care stabilește că amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urmând a fi constată vinovăția persoanei în comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la executarea pedepsei, fapt care nu este posibil în cazul încetării procesului penal; - însăși Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, prevede doar absolvirea de pedeapsa penală a inculpatului, nu și respingerea pretențiilor materiale ale victimei față de inculpat, confiscarea sau distrugerea obiectelor infracțiunii. - art. 389 Cod de procedură penală, unica normă procesuală care permite a recunoaște persoana culpabilă de comiterea unei infracțiuni (art. 285 alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală). Cele enunțate supra, denotă că soluția de moment adoptată de către colegiul penal, privind încetarea procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or, acest fapt contravine normelor procesuale în vigoare, și anume, doptând o soluție de încetare a procesului penal instanța de judecată nu poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285 alin. (2), art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243.

Judecând recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din considerentele ce succed. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea 6 cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță, aceasta se bazează pe temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Potrivit practicii judiciare constante, la întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală, în aceeași consecutivitate. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal lărgit atestă că aceste norme procesuale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin de către instanța de apel la judecarea cauzei, din considerentele ce urmează a fi descrise. După cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința primei instanțe, a fost încetat procesul penal în privința lui Miron Grigore intentat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 alin. (1), (3) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, menținută prin decizia instanței de apel. Așadar, analizând hotărârile contestate, Colegiul penal lărgit constată că motivarea soluțiilor instanțelor de fond sunt neîntemeiate și contradictorii, or, potrivit prevederilor legislației procesuale și practicii judiciare, hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. În acest sens, Colegiul penal lărgit precizează că deși în descriptivul deciziei instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 332 Codul procedură penală, potrivit cărora, încetarea procesului penal în ședința de judecată are loc: (1) În cazul în care, pe 7 parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5) -9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă; (…), însă a interpretat eronat prevederile legale menționând că, sentința de condamnare cu stabilirea pedepsei penale și liberarea de executarea ei, poate fi pronunțată doar în cazul când inculpatul nu recunoaște vina. Cu referire la cele menționate supra, Colegiul penal lărgit consideră că soluția instanței de apel, contravine normelor penale și celor de procedură penală, precum și practicii judiciare constante. Or, potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Astfel, Colegiul penal lărgit precizează, că în speță instanța de apel urma să adopte și să pronunțe o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal, deoarece adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391 Cod de procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod de procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală. Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel nu a verificat etapa procedurală la care se afla dosarul la momentul solicitării de către inculpatul aplicării amnistiei, or potrivit procesului-verbal a ședinței de judecată (f.d. 171-171) se atestă că etapa ședinței preliminare a fost depășită. Mai mult, instanța de recurs menționează că legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției. Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare. 8 Reieșind din cele evidențiate supra, Colegiul penal lărgit conchide că, motivarea neclară efectuată de instanța de apel prin care a fost încetat procesul penal în privința inculpatului Miron Grigore în temeiul Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare din 31 decembrie 2021, se apreciază ca un viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei, în instanța de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală, argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse supra.

În conformitate cu prevederile art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Miron Grigore Xxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă căilor de atac. Decizia motivată semnată la 28 februarie 2023 și pronunțată integral la 30 martie 2023. Președinte: Toma Nadejda Judecători: Guzun Ion Catan Liliana Boico Victor Cobzac Elena 9