1r-3/23 — 201 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 201 CPP
- Temei legal
- art. 449 alin. 1 pct. 2 lit. a CPP
1r-3/23 — 201 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1r-3/2023
1-23033413-01-1r-03032023
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 martie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte - Toma Nadejda
Judecători - Guzun Ion și Catan Liliana,
a judecat, în ședința publică, recursurile declarate de către recurenții
Posturusu Nicolae și Vizdoga Ion, împotriva încheierii protocolare a Curții
Supreme de Justiție din 27 februarie 2023, privind aplicarea amenzii judiciare
în mărime de 20 unități convenționale, echivalentul a 1000 lei pentru fiecare.
Procedura de citare a fost legal executată.
În ședință s-au prezentat:
Recurenții Posturusu Nicolae, Vizdoga Ion,
Procurorul Iarmaliuc Petru
Recurenții au solicitat admiterea recursurilor.
Procurorul a solicitat respingerea recursurilor.
C O N S T A T Ă :
Prin încheierea protocolară a Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție din 27 februarie 2023, în privința avocaților Vizdoga Ion și Posturusu
Nicolae a fost aplicată amenda judiciară în mărime de 20 (douăzeci) unități
convenționale, ceea ce constituie 1000(una mie) lei, pentru fiecare, din motivul
înaintării abuzive a recuzării procurorului Petru Iarmaliuc, cu scopul de a
tergiversa procesul.
Nefiind de acord cu încheierea nominalizată, avocații Vizdoga Ion și
Posturusu Nicolae, au declarat recursuri, prin care solicită casarea încheierii
protocolare privind aplicarea amenzii judiciare cu constatarea violării art. 6 &
1 și 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale.
În motivarea recursului recurenții Vizdoga Ion și Posturusu Nicolae au
menționat că acordă asistența juridică inculpatului Dodon Igor în cauza penală
de învinuire a ultimului de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 42
alin.(3), (5), art. 181/2 alin.(5), art. 324 alin.(3) lit. a), b),c) Cod penal .
Expunând circumstanțele aplicării de către instanța de judecată a
sancțiunii sub formă de amendă în privința sa au indicat asupra următoarelor
fapte.
1
La etapa finalizării urmăririi penale și în ședința preliminară de către
partea apărării în dosar au fost înaintate cereri privind excluderea probelor din
dosar cu recunoașterea nulității acțiunilor de urmărire penală și explicarea
învinuirii în temeiul prevederilor art. 66, 68, 94, 244-247, 251, 277, 278, 282 și
364 Cod de procedură penală.
Recurenții au indicat că, în opinia lor, toate cererile formulate de
apărare au fost examinate de către acuzatorul de stat în mod formal, fiind
respinse, iar la examinarea cauzei penale în fond procurorul expunându-se de
fiecare dată împotriva argumentelor formulate de către partea apărării
invocând că toate cererile sunt repetitive, nefondate, nejustificate, abuzive,
având doar un singur scop de tergiversare a procesului penal, fară a se expune
asupra fondului plângerilor și cererilor formulate.
De asemenea recurenții au menționat, că după ce de către acuzatorul
de stat a fost dată citirii învinuirea, în conformitate cu prevederile art. 364 Cod
procedură penală, partea apărării a formulat o cerere privind explicarea
învinuirii de către acuzatorul de stat inculpatului, subliniind că aceasta cerere
a fost formulată și la momentul înaintării acuzării si la finalizarea urmăririi
penale. Acuzatorul de stat a refuzat să dea răspuns la cererea apărării, invocând
lipsa cadrului legal ce ar obliga procurorul de a formula răspunsuri la
întrebările apărării asupra acuzării formulate de către acesta.
Ulterior, instanța de judecată a admis cererea apărării și a acordat
termen acuzatorului de stat pentru formularea răspunsurilor la întrebările
părții apărării.
În opinia recurenților, prin răspunsul acuzatorului de stat adresat
Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție, au fost date doar unele
răspunsuri, însă din conținutul lor învinuirea înaintată inculpatului a devenit și
mai neclară și contradictorie, deoarece răspunsurile formulate vin în
contradicție directă cu învinuirea anterior prezentată, iar la cele mai
vulnerabile întrebări ale apărării a fost dat un răspuns care vine în contradicție
cu principiile dreptului procesual penal și ale dreptului penal.
În aceste condiții, după studierea răspunsurilor formulate de către
procuror și până la începerea cercetării probatoriului, în ședința de judecată
din 23 februarie 2023 apărarea a depus o cerere prin care a solicitat explicarea
învinuirii și excluderii contradicțiilor formulate de procuror.
Examinând cererea părții apărării, instanța de judecată a dispus
anexarea cererii la materialele cauzei, menționând că asupra acestor
argumente se va expune la pronunțarea hotărârii.
Recurenții au menționat că în ședința de judecată din 27 februarie 2023
partea apărării au revenit la cererea formulată din 23 februarie 2023, deoarece
în opinia avocaților, instanța de judecată nu s-a expus asupra acesteia,
solicitând emiterea de către instanță a unei încheieri privind constatarea
faptului refuzului procurorului de la exercitarea legală a atribuțiilor procesuale
privind explicarea învinuirii formulate.
2
Recurenții au indicat, că instanța de judecată a respins cererea apărării
din motiv că este înaintată repetat, motivându-și soluția prin faptul că în
ședința din 23 februarie 2023 s-a dispus prin încheiere că, asupra acestor
argumente instanța se va expune la pronunțarea hotarârii.
În opinia recurenților, instanța nu a precizat dacă se va expune prin
sentința asupra argumentelor invocate de apărare după examinarea întregului
proces, deoarece a indicat doar ca se va expune la pronunțarea hotărârii, fapt
interpretat de către apărare, că instanța urma să emită o încheiere separata
asupra solicitărilor invocate în cerere.
Susțin recurenții că, incertitudinea în expunerea formulată de către
instanța de judecată, prin încheierea sa din 23 februarie 2023, a impus apărarea
de a reveni cu aceasta cerere în ședința din 27 februarie 2023.
Astfel, apărarea, considerând o încălcare refuzul categoric al
acuzatorului de stat de a explica învinuirea formulată inculpatului Igor Dodon,
inacțiune prin care se încalcă dreptul inculpatului prevăzut de art. 64 alin.(2),
p. l) Cod procedura penală, a înaintat recuzare procurorului Petru Iarmaliuc.
Instanța de judecată a dispus respingerea cererii de recuzare depuse.
Totodată, instanța a dispus aplicarea amenzii judiciare avocaților Vizdoga Ion
și Posturusu Nicolae a câte 20 unități convenționale, adică în sumă de câte 1000
lei pentru fiecare, cu informarea despre comportamentul acestora a Uniunii
Avocaților și a Ministrului Justiției pentru înaintarea recuzării abuzive, cu scopul
de a tergiversa procesul.
Recurenții consideră că, din conținutul încheierii protocolare a
Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție și procesului-verbal al ședinței de
judecată din 27 februarie 2023 este imposibil de a înțelege care temeiuri au
fost reținute în sarcina avocaților pentru sancționarea acestora cu amendă.
În acest sens recurenții menționează faptul că, una din garanțiile ce au
menirea să asigure dreptul la un proces echitabil se exprimă prin obligația
instanțelor de judecată de a-și motiva soluțiile. Astfel, instanțele de judecată
trebuie să indice cu suficientă claritate motivele determinante pentru actul de
dispoziție. Or, acesta este fundamentul ca instanțele unei societăți democratice
să le inspire încredere justițiabililor.
Recurenții consideră că, încheierea instanței de aplicare a amenzii este
una ilegală și urmează a fi casată din motivul că, în conformitate cu prevederile
art. 34 alin.(4) Cod procedură penală, legiuitorul a stabilit, reieșind din
conținutul expres al textului legii, că doar existența în cumul a celor trei condiții
poate genera un temei juridic de a constata existența abaterii și anume: cererea
de recuzare urmează să fie recunoscută ca fiind repetata (adica pe aceleași
temeiuri anterior ar fi fost înaintata o alta cerere de recuzare); cererea este
înaintata cu rea-credință ( adică partea care a formulat recuzarea are un alt
interes decât cel procesual) cererea este înaintata în mod abuziv ( adică
folosind drepturile procesuale se face abuz de ele).
În speță recurenții consideră că, instanța, aplicând amenda, a indicat
3
ca fiind constatat doar un element, și anume acel că cererea de recuzare ar fi
una abuzivă, fară a indica celelalte doua elemente în cumul, fapt ce exclude, în
opinia recurenților, în mod indubitabil existența faptei de încălcare a
procedurii de recuzare.
De asemenea recurenții invocă și faptul că, din conținutul procesului-
verbal al ședinței de judecată nu rezultă că au fost admise încălcările
procedurale în desfășurarea procesului cu scopul tergiversării acestuia.
Prin urmare, în opinia recurenților, instanța a pornit de la idei
preconcepute că în proces, avocatul nu ar trebui să pună în evidență sau să
contribuie la stabilirea unor fapte, chiar și importante pentru o soluție legală,
cum ar fi, claritatea învinuirii formulate fața de inculpat, ori exercitarea unei
apărări eficiente poate avea loc daca învinuirea formulată este clară si logic
expusă.
În opinia recurenților, amenda aplicată se datorează nu doar
insistenței din partea apărării de a explica învinuirea formulată care, de fapt,
este incomodă părtii acuzării, dar care este o acțiune obligatorie în cadrul unui
proces penal și care în mod indubitabil este foarte importantă pentru justa
soluționare a cauzei, dar și unor prejudecăți pe care instanța încearcă să le
materializeze atunci când își asumă rolul de apărător al părții acuzării, atunci
când acesta nu-și onorează obligațiunile sale procesuale.
În acest sens, recurenții consideră, că, în opinia lor, anterior emiterii
încheierilor contestate, instanța de judecată a intervenit de mai multe ori
nejustificat în apărarea acuzatorului de stat, creând presiune asupra părții
apărării.
De asemenea recurenții au invocat și faptul că comportamentul
acestora nu au avut la bază acțiuni, care s-au soldat cu incidente în ședință,
insulte adresate judecătorilor sau participanților la proces, acțiuni care au dus
la întreruperea ședinței de judecată etc.
Recurenții consideră că abuzul reținut în sarcina lor de către instanță
ține, de fapt, de modul în care acuzarea, pe de o parte și recurenții în calitate de
avocați, pe de altă parte, își exercită atribuțiile în cadrul procesului.
Recurenții consideră că în acest sens, curmarea acțiunilor unui avocat
în proces, care sunt ghidate de interesul explicării actului de acuzare formulat
și menținerea procesului judiciar în câmpul legal de protecție a drepturilor și
intereselor justițiabilului inculpat, prin aplicarea de către instanța de judecată,
la solicitarea procurorului, a unei amenzi judiciare sunt contrare dreptului
garantat prin art. 6 & 1, 10 CEDO și consitituie o ingerință a acuzării și a
instanței de judecată în exercitarea apărării.
De către recurenți se menționează și faptul că, din conținutul
extrasului din procesul-verbal al ședinței de judecată din 27 februarie 2023 în
care este expusă încheierea protocolară privind aplicarea amenzii judiciare,
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție nu a făcut referința concretă la
norma juridică, adică la aliniatele concrete din articolele 201 Cod de procedură
4
penală în baza căreia s-a dispus aplicarea amenzii judiciare și pentru care faptă
s-a dispus aplicarea amenzii, iar referința pur formală doar la prevederile art.
34 alin.(4) și 201 Cod de procedură penală, nu dă o claritate și o previzibilitate
în ce privește corectitudinea și legalitatea aplicării amenzilor judiciare.
Recurenții au solicitat casarea încheierii protocolare a Colegiului penal
al Curții Supreme de Justiție din 27.02.2023 privind aplicarea amenzii judiciare
avocaților Vizdoga I. și Posturusu N. , dar și constatarea violării de către
instanța de judecată a art. 6 & 1, 10 CEDO.
Judecând recursul declarat, în raport cu actele cauzei și prevederile
legale, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi admis, pentru
considerentele ce urmează.
Conform prevederilor art. 437 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală,
pot fi atacate cu recurs hotărârile penale pentru care legea prevede această cale
de atac.
Potrivit art. 449 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța este în drept să-l admită, casând integral hotărârea atacată,
în cazul în care ea este neîntemeiată și să dispună încetarea procedurii.
Potrivit art. 201 alin.(8) Cod de procedură penală, încheierea instanței
de judecată privind aplicarea amenzii judiciare poate fi atacată separat cu
recurs.
Instanța de recurs, în temeiul art. 448 Cod de procedură penală, verifică
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza materialului din dosar și a
oricăror documente noi prezentate de părți. Respectiv, instanța verifică dacă
s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste
fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul penal analizând conținutul recursului declarat, a stabilit că
drept temei de casare recurenții invocă pct. 6) alin. (1) art. 444 Cod de
procedură penală, și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
Din materialele prezentate rezultă că, în ședința din 27.02.2023
recurenții Vizdoda I. și Posturusu N. în calitate de avocați a inculpatului Dodon
Igor în cauza penală de învinuire a ultimului de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 42 alin.(3), (5), art. 181/2 alin.(5), art. 324 alin.(3) lit. a), b),c)
Cod penal, au depus o cerere de recuzare a procurorului Iarmaliuc P., invocând
faptul că, în opinia acestora, acuzatorul nu respectă obligația de exercitare
legală a atribuțiilor procesuale privind explicarea învinuirii formulate
inculpatului.
Procurorul Iarmaliuc P. a solicitat respingerea cererii de recuzare, dar
și sancționarea avocaților cu amendă în temeiul prevederilor art. 34 alin.(4)
Cod de procedură penală.
Potrivit materialelor cauzei instanța de recurs constată că, prin
încheierea protocolară din 27 februarie 2023 Colegiul penal al Curții Supreme
de Justiție a dispus: „Pentru înaintarea recuzării procurorului Petru Iarmaliuc,
5
abuzivă, cu scopul de a tergiversa procesul, se aplică amendă judiciară avocaților
Vizdoga Ion și Posturusu Nicolae, câte 20 unități convenționale, adică în sumă de
1000 lei pentru fiecare. Despre comportamentul avocaților Vizdoga Ion și
Posturusu Nicolae se informează Uniunea Avocaților și Ministrul Justiției” ,
totodată în textul încheierii sunt indicate în calitate de temei legal prevederile
art. 34 alin.(4) și art. 201 Cod de procedură penală.
Astfel, instanța de fond, întemeindu-și soluția, a indicat în calitate de
temei legal prevederile art. 34 alin.(4) Cod penal, care stabilesc: ”În cazul în
care cererea de recuzare se înaintează în mod repetat cu rea-credință și în mod
abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte
intenții răuvoitoare, instanța care soluționează cauza poate aplica față de
persoana vinovată o amendă judiciară în condițiile prezentului cod.”
Colegiul penal, examinând recursul, constată că instanța de fond nu a
coroborat aplicarea normelor legale pe care le indică în calitate de temei legal,
deși art. 34 alin. (4) Cod de procedură penală prevede în mod expres că
aplicarea amenzii judiciare în acest caz se înfăptuiește ”în condițiile prezentului
cod”.
În acest sens Colegiul penal atestă că instanța de fond, sancționând
avocații cu amenda judiciară nu a indicat în încheierea din 27.02.2023 în
temeiul căror prevederi legale stipulate în art. 201 Cod de procedură penală a
aplicat amenda.
Astfel, Colegiul penal ține să atragă atenția asupra faptului, că art. 201
Cod de procedură penală este constituit din 9 alineate, care conține
reglementări clare și distincte referitoare la amenda judiciară, inclusiv stabilind
că temeiul sancționării este o abatere în cursul procesului penal, precum și
enumerând în mod concret în 8 puncte care ar fi aceste abateri, unul din puncte
conținând o coroborare cu alte norme de procedură ( art. 334 cod de procedură
penală).
De asemenea Colegiul penal remarcă și faptul că încheierea de
sancționare cu amendă instanța de fond nu a ținut cont de faptul că într-adevăr,
după cum a fost remarcat de către recurenți, art. 34 alin. (4) Cod de procedură
penală stabilește în mod expres că abaterea indicată în această normă urmează
să întrunească 3 elemente: cererea de recuzare se înaintează în mod repetat(1)
cu rea-credință(2) și în mod abuziv (3) plus scopul.
Colegiul penal constată, că încheierea contestată nu conține indicarea
asupra tuturor elementelor menționate supra ce ar constitui abatere în cadrul
procesului penal, instanța de fond limitându-se la indicarea constatării
înaintării recuzării procurorului Petru Iarmaliuc, abuzivă, cu scopul de a
tergiversa procesul, fapt ce echivalează cu neconstatarea existenței faptei
abaterii și, respectiv, cu nemotivarea de fapt și de drept a încheierii.
Circumstanțele expuse supra denotă în mod clar că încheierea
protocolară atacată este una neîntemeiată, deoarece nu cuprinde temeiurile de
fapt și de drept prevăzute de lege pe care se bazează soluția, iar recursurile
6
declarate sunt fondate.
Potrivit art. 449 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța îl admite, casând hotărârea integral, în cazul în care ea este
neîntemeiată. Reieșind din faptul că încălcările normelor procedurale
specificate, comise de către instanța, constituie erori de drept prescrise în art.
444 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se impune soluția admiterii
recursurilor și casării integrale a încheierii contestate, ca fiind una
neîntemeiată.
Totodată Colegiul penal consideră necesar de a menționa, că obiectul
recursului este soluția de aplicare a amenzii judiciare, iar instanța de recurs
este competentă să se expună numai referitor la aceste solicitări ale recursului.
Astfel, Colegiul penal va lăsa fără soluționare solicitarea recurenților
privind constatarea încălcării drepturilor fundamentale prevăzute în art. 6 & 1
și art. 10 CEDO, precum și nu se va expune asupra argumentelor invocate în
acest sens în recurs, deoarece consideră ca acestea depășesc competențele
atribuite instanței de recurs la examinarea temeiniciei și legalității aplicării
amenzii judiciare, dat fiind faptul că acestea se referă la fondul cauzei.
În această situație, Colegiul penal consideră că recursurile avocaților
Vizdoga Ion și Posturusu Nicolae sunt întemeiate și urmează a fi admise, iar
încheierea instanței de judecată privind aplicarea amenzii judiciare în privința
acestora urmează a fi casată, cu dispunerea încetării procedurii.
În temeiul prevederilor art. 449 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură
penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de către recurenții Posturusu Nicolae și
Vizdoga Ion, casează total încheierea protocolară a Curții Supreme de Justiție
din 27 februarie 2023, privind aplicarea amenzii judiciare în mărime de 20
unități convenționale, echivalentul a 1000 lei pentru fiecare, cu încetarea
procesului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 27 martie 2023.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Guzun Ion
Catan Liliana
7
8