1ra-1642/22 — art. 287 alin. 3, art. 152 alin. 1 CP

1ra-1642/22 — art. 287 alin. 3, art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1642/2022

1-19041474-01-1ra-05122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Ghenadie Plămădeală

Mariana Pitic

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2022 în privința lui

Baciu Ivan XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.06.2019 – 19.12.2019;

Instanța de apel: 10.01.2020 – 10.03.2020 și 21.04.2021 – 26.05.2022;

Instanța de recurs: 02.07.2020 – 09.02.2021 și 05.12.2022 – 23.01.2023.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

2019, Baciu Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la închisoare pe un termen de 4 ani;

- art. 152 alin. (1) Cod penal, la închisoare pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Baciu Ivan i s-a stabilit pedeapsa definitivă

– închisoare pe un termen de 5 ani, în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Baciu Ivan în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 320 lei.

că, Baciu Ivan, la 10.08.2018, aproximativ la ora 20:10, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând împreună cu Nedvetzki Olga, având asupra lor pistolul neletal

de model ,,Ecol Alp 2”, s-a deplasat în XXXXX, la domiciliul Alionei Doloșcan,

unde inițial în curtea casei, iar apoi și în stradă din intenții huliganice, demonstrând

o obrăznicie deosebită și o lipsă totală de respect față de societate, încălcând

liniștea publică, în prezența mai multor persoane, inclusiv minori, a numit-o cu

diferite cuvinte necenzurate și a maltratat-o pe Doloșcan Aliona, aplicându-i

1

lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, trăgând-o de păr și

lovind-o de perete, provocându-i astfel dureri fizice și vătămări corporale. Apoi

folosind pistolul de model 2 ,,Ecol Alp 2”, i l-a pus la cap Alionei Doloșcan și

demonstrativ a amenințat-o că o omoară.

Aceste acțiuni ale lui Baciu Ivan au fost calificate de către instanța de

judecată în baza art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganismul, adică, acțiunile

intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei și comise cu obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane și cu

aplicarea armei.

Tot, Baciu Ivan, la 10.08.2018, aproximativ la ora 20:10, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul Alionei Doloșcan în XXXXX, în

timpul acțiunilor sale huliganice i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile și

picioarele pe diferite părți ale corpului Alionei Doloșcan, provocându-i fractura

coastei a IX pe stânga care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și

în conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare corporală medie.

Aceste acțiuni ale lui Baciu Ivan au fost calificate de către instanța de

judecată în baza art. 152 alin. (1) Cod penal – vătămare intenționată medie a

integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății.

inculpatului Baciu Ivan, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Baciu Ivan să fie achitat de învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, pe motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii și că,

inculpatul a acționat în legitimă apărare și încetarea procesului penal, pe capătul de

acuzare ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal

în legătură cu împăcarea părților.

În motivarea apelului, apărarea a invocat că prin cumulul de probe administrat

în respectiva cauză penală nu a fost demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

Consideră că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare, or partea

vătămată a atacat prima, Baciu Ivan acționând pentru respingerea atacului asupra

soției sale.

De asemenea, pentru calificarea corectă a faptelor prin prisma art. 287 alin.

(3) Cod penal, urmează de a se călăuzi de practica judiciară constantă și deoarece

pistolul de model „Ecol Alp 2” nu poate cauza vătămări integrității corporale sau

sănătății, acțiunile lui Baciu Ivan nu cad sub incidența normei prevăzute la art. 287

alin. (3) Cod penal.

Mai mult, infracțiunea prevăzută la art. 287 Cod penal are în calitate de semn

secundar obligatoriu al laturii subiective motivul infracțiunii, care este unul special

– motivul huliganic, iar la caz acesta nu s-a confirmat.

Cu referire la condamnarea lui Baciu Ivan pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, a menționat că lipsește legătura cazuală

între leziunile corporale stabilite la Doloșcan Aliona și incidentul avut între

inculpat și ea la 10 august 2018.

2

Partea vătămată și inculpatul s-au împăcat, iar prima instanță nu era în drept

să nu o admită, fiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 109 Cod penal.

2020, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției, instanța de apel a indicat că inculpatul Baciu

Ivan, deși nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287

alin. (3) lit. b) și 152 alin. (1) Cod penal, vinovăția acestuia a fost dovedită pe

deplin prin cumulul de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care

coroborează între ele.

Instanța de apel a precizat declarațiile părții vătămate, martorilor sunt

veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul

procesului, care coroborează cu probele materiale scrise.

Totodată instanța de apel a conchis că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, deoarece probele prezentate în

sprijinul învinuirii, cercetate sau, după caz, verificate în ședința instanței de apel,

dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunilor imputate inculpatului. Or,

versiunea inculpatului reprezintă o poziție de apărare, ce nu corespunde adevărului,

nu are suport probatoriu și urmărește scopul evitării răspunderii penale.

Instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute alegațiile părții apărării vis-

a-vis:

- de aplicarea art. 109 Cod penal, pe capătul de acuzare adus în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, întrucât nu au fost întrunite condițiile instituției împăcării. Mai

mult, inculpatul a avut o atitudine indiferentă față de judecată, nu s-a prezentat la

mai multe ședințe de judecată, nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate, iar aplicarea față de inculpat a măsurii preventive arestul preventiv cu

anunțarea în căutare a acestuia nu și-au realizat scopul propus;

- de inexistența legăturii cauzale dintre fapta inculpatului și consecințele

survenite, or, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201809D0161 din

26.12.2018 Alionei Doloșcan, i-a fost cauzat fractura coastei a IX pe stânga care

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest

criteriu, se califică ca vătămare corporală medie, prin ce se stabilește legătura

cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile;

- de acționarea în stare de legitimă apărare, or temei pentru instituirea ultimei,

servește atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se ca o activitate

social-utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu acționează cu voință liberă,

ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac

periculos, iar la caz aceste condiții nu au fost întrunite.

Instanța de apel a notat că la individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de

criteriile enumerate de art. art. 7, 75 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, pedeapsa aplicată fiind

corectă, echitabilă, care vine în concordanță cu cerințele legislației în vigoare.

Baciu Ivan și avocatul acestuia Furtună Viorel.

5.1. Inculpatul, fără a indica un temei concret din cele prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de

3

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în prima instanță, motivând că instanța de

apel nu a dat o apreciere corectă probelor, care ar demonstra vinovăția acestuia în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

5.2. Avocatul Furtună Viorel în numele inculpatului, invocând drept temei

de casare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

09 februarie 2021, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar al inculpatului și

admis recursul ordinar declarat de către avocat, în numele inculpatului, casată total

decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2020, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet

de judecată.

6.1. În partea descriptivă a deciziei s-a menționat că:

a) recursul ordinar declarat de către inculpat este inadmisibil, or în

cererea de recurs ordinar nu s-a indicat vreun temei din cele prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Art. 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația recurentului de a indica

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și în ce constă

problema de drept de importantă generală abordată în cauză, care este eroarea de

drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărârii.

La caz, inculpatul nu a respectat aceste cerințe legale, astfel că recursul nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este în drept să

completeze cererea cu circumstanțe de fapt și de drept, care ar argumenta-o în

acest sens.

b) recursul ordinar declarat de către avocat, în numele inculpatului, este

întemeiat de vreme ce instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și nu a

analizate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

2022 a fost admis apelul, casată parțial, din alte temeiuri, inclusiv din oficiu,

potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

a fost încetat procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal pe

motiv că fapta constituie contravenție, Baciu Ivan fiind liberat de răspundere

contravențională, în baza art. 354 Cod Contravențional, din motivul expirării

prescripției răspunderii contravenționale.

a fost încetat procesul penal intentat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal în

legătură cu împăcarea părților.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

7.1. Rejudecând apelul, instanța de apel a constatat că:

Baciu Ivan la 10.08.2018, aproximativ la ora 20:10, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se la domiciliul Alionei Doloșcan în XXXXX, în timpul

acțiunilor sale huliganice, i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile și picioarele pe

diferite părți ale corpului Alionei Doloșcan, provocându-i fractura coastei a IX pe

4

stânga care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate

cu acest criteriu, se califică ca vătămare corporală medie.

Aceste acțiuni ale lui Baciu Ivan au fost încadrate de către instanța de apel în

baza art. 152 alin. (1) Cod penal – vătămare intenționată medie a integrității

corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății.

Tot Baciu Ivan, la 10.08.2018 s-a deplasat în XXXXX, la domiciliul Alionei

Doloșcan, unde inițial în curtea casei, iar apoi și în stradă din intenții huliganice,

demonstrând o obrăznicie deosebită și o lipsă totală de respect față de societate,

încălcând liniștea publică, în prezența mai multor persoane, inclusiv minori, a

numit-o cu diferite cuvinte necenzurate pe ultima.

Aceste acțiuni ale lui Baciu Ivan au fost încadrate de către instanța de apel în

baza art. 354 Cod contravențional – huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură

ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

La baza acestei concluzii, instanța de apel a reținut că în jurisprudența

constantă s-a statuat că, în cazul când vătămarea intenționată gravă ori medie a

integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată

tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, calificarea trebuie

făcută, în temeiul art. 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional

În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în baza art.

152 și art. 287 Cod penal, or, principiul de neadmitere a sancționării duble a

aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceiași

faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, care este desemnată prin sintagma

„aceiași faptă”.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal și art. 354 Cod contravențional deoarece infracțiunile imputate lui Baciu Ivan

au fost comise în același interval de timp, considerându-se că vinovăția acestuia a

fost confirmată pe deplin prin ansamblul de probe administrat pe întreg procesul

penal.

Dispunând astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că Baciu Ivan nu poate

fi supus pedepsei pe ambele capete de acuzare aduse, de vreme sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 109 Cod penal (episodul de vătămare intenționată

medie a integrității corporale și a sănătății) precum și a intervenit termenul de

prescripție de tragere la răspunderea contravențională (art. 441 alin. (l) lit. b) Cod

contravențional).

Chișinău, Scutelnic Cătălin, care invocând prezența erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată pe

motiv că:

- în cauză instanța de apel nu a îndeplinit cerințele prevederilor art. 100 alin.

(4) Cod de procedură penală, nefiind făcută o verificare a probelor sub toate

aspectele, complet și obiectiv;

5

- condiții de aplicare a instituției prevăzute de art. 109 Cod penal nu s-au

constatat, or părțile se pot împăca doar până la momentul retragerii completului de

judecată, în primă instanță, în camera de deliberare. Fazele următoare a judecării

cauzei (apel, recurs) sunt doar căi de verificare a temeiniciei și legalității hotărârii

judecătorești. Chiar dacă de la inculpat și partea vătămată, în primă instanță, au

parvenit cereri de împăcare, Baciu Ivan nu s-a prezentat la judecarea în fond,

instanța fiind în imposibilitate de a verifica caracterul personal al acordului de

împăcare, așa cum stipulează norma de procedură penală;

- pe capătul de acuzare adus lui Baciu Ivan în baza art. 287 alin. (3) Cod penal

acuzarea a administrat probe ca declarații ale părții vătămate și ale martorilor care

au susținut că infracțiune a fost săvârșită de către două persoane și cu folosirea

armei, fapt indicat în rechizitoriu. Prin urmare, concluzia instanței de apel că este

aplicabil principiul non bis in idem este eronată.

procedură penală, referință nu a fost depusă.

procedură penală și a depus cererea în termen.

Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a

deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată (art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală).

Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că în cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile ce

urmează să le soluționeze instanța de apel, hotărârea acesteia urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare, or eroarea de drept admisă în cadrul

unei proceduri precedente, afectează echitatea procedurii și instanțele de recurs

sunt obligate de a rectifica eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic

inferioare, în caz contrar, art. 6 CoEDO este încălcat (hotărârea CtEDO Leoni

versus Italia).

În continuare, reieșind din temeiurile de drept ale recursului ordinar declarat,

se reține că titularul invocă incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală potrivit căruia hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la argumentele

recurentului, Colegiul reține că acestea și-au găsit confirmare și statuează că

soluția adoptată de instanța de apel, pe ambele capete de acuzare, este contrară

prevederilor legale.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că rejudecând apelul, instanța

nu a respectat prevederile art. 414 alin. (5) și 417 Cod de procedură penală.

În sensul celor reținute, Colegiul Penal menționează că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le

6

aprecia (hotărârea CtEDO Achina versus Romania). Singura garanție că instanță a

analizat susținerile părților, argumentele și probele administrate o reprezintă

motivarea hotărârii judecătorești (hotărârea CtEDO Fomin versus Republica

Moldova).

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, ele

constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză obiectivă,

completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu întreg

materialul probator al cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra acestora

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Relevant este de specificat și că potrivit art. 417 Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt

și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date, or motivarea hotărârii judecătorești constituie o

garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul

mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar,

circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6

CoEDO.

Pentru a corespunde criteriilor de calitate, o hotărâre judecătorească

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivată atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

La caz, Colegiul constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost respectate pe deplin, hotărârea recurată fiind insuficient motivată.

Astfel, partea descriptivă a deciziei instanței de apel, după rejudecarea

apelului, nu conține o motivare în fapt și în drept asupra argumentelor invocate de

către apelant (neconfirmarea vinovăției, acționarea în stare de legitimă apărare).

Totodată, instanța de apel, pe capătul de acuzare adus în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 354 Cod contravențional,

făcând referire la practica judiciară (Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism și decizia

Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-1/2020 din 17 decembrie 2020), omițând a-și

expune considerentele ce au dus la infirmarea prezenței acțiunilor de „săvârșire a

infracțiunii de două persoane și cu aplicarea armei” reținute de prima instanță în

baza declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, audiați prin prisma nemijlocirii

și a contradictorialității, în lipsa invocării și constatării temeiurilor de incriminare

fără just temei.

De asemenea, instanța de apel a admis împăcarea părților, pe capătul de

acuzare adus în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, fără a înlătura constatările primei

instanței referitoare la respingerea acesteia (atitudinea și conduita inculpatului față

de cele săvârșite).

7

Prin urmare, în situația în care cele statuate de prima instanță nu au fost

contrazise de instanța de apel, ele trebuie considerate ca fapte stabilite (hotărârea

CtEDO Grădinar versus Republica Moldova).

În continuare, Colegiul Penal menționează că rejudecând apelul, instanța de

apel nu a respectat prevederile art. 436 Cod de procedură penală în raport cu

cele ale art. 100-101 Cod de procedură penală, nefiind făcută o analiză

probelor administrate.

În sensul celor constatate, Colegiul Penal statuează că potrivit prevederilor

art. 436 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală procedura de rejudecare a cauzei

după casarea hotărârii în recurs se desfășoară conform regulilor generale pentru

examinarea ei. Pentru instanță de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

La caz, după remiterea cauzei la rejudecare, situația de fapt a rămas cea care a

existat la soluționarea recursului.

Conform deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09

februarie 2021 un temei de casare a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 martie 2020 a constituit lipsa analizei probelor administrate.

În continuare, Colegiul Penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101

alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a

enumera probele, dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât

și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării

lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

8

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia reîncadrării

acțiunilor incriminate inculpatului, atunci ea urma să dezvăluie această concluzie și

să își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin

general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul

administrat pe cauză.

În plus, doar simpla enumerare a probelor, fără coroborarea lor, nu reprezintă

efectuarea procesului de apreciere a probelor, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, iar hotărârea este bazată pe presupuneri, fără a se

face o analiză multilaterală și coerentă a tuturor probelor, a legăturii dintre ele.

În speță, contrar acestor prevederi, rejudecând apelul, instanța doar a

enumerat și descris probele administrate pe întreg procesul penal și s-a pronunțat

insuficient de clar asupra admisibilității sau inadmisibilității probelor administrate

și cercetate, fără a efectua o analiză amplă, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, în ansamblu prin coroborare lor, ținând

cont și de alte aspecte ce rezultă din conținutul ansamblului probator, efectuând o

analiză și motivare neconvingătoare a concluziilor sale, deviind astfel de la

cerințele prevăzute de art. 384-397 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de apel fiind investită cu o situație de fapt, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, nu s-a expus în hotărârea adoptată la situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și nu a formulat concluzii temeinice,

cu suport probator, privitor la vinovăția lui Baciu Ivan și încadrarea juridică a

faptelor săvârșite de acesta.

La fel, Colegiul Penal statuează că soluția adoptată de instanța de apel

contrazice dispozitivul hotărârii deoarece instanța de apel, pe capătul de acuzare

adus în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, a dispus, prin prisma prevederilor art. 332

alin. (2) și 391 alin. (2) Cod de procedură penală, încetarea procesului penal

întrucât fapta inculpatului constituie contravenție administrativă și a liberat de

răspundere contravențională pe Baciu Ivan, în baza art. 354 Cod Contravențional,

din motivul expirării prescripției răspunderii contravenționale, fără a indica în

dispozitivul hotărârii soluția cu privire la vinovăția persoanei de săvârșirea

contravenției imputate (art. 462 alin. (5) lit. b) Cod contravențional) cu toate că în

partea descriptivă a deciziei a indicat că „vinovăția lui Baciu Ivan în comiterea

contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional este confirmată prin

cumulul de probe” (a se vedea pct. 50-51 a deciziei recurate).

Reieșind din cele descrise, Colegiul constată că, chestiunile asupra cărora

instanța de apel trebuia să se pronunțe, nu au fost examinate în mod corespunzător,

ca o chestiune de proces echitabil, or instanța de apel nu a cercetat amănunțit

aspectele învinuirilor înaintate lui Baciu Ivan, nu a verificat și nu a apreciat

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală ansamblul probator

administrat, iar hotărârea adoptată este nemotivată și contradictorie.

În aceste împrejurări, Colegiul consideră că se impune concluzia de dispunere

a rejudecării cauzei de instanța de apel și de nepreluare a concluziilor instanței de

apel, pe motiv că erorile admise nu pot fi înlăturate de către instanța de recurs în

prezenta procedură, or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

9

cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

legii procesual-penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează total decizia Colegiului Penal

al Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2022 în cauza penală privindu-l pe Baciu

Ivan XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată semnată la 28 februarie 2023, pronunțată la 17 martie 2023.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Ghenadie Plămădeală

Mariana Pitic

10