1ra-78/2021 — art. 287 alin. 3, 152 alin.1 CP

1ra-78/2021 — art. 287 alin. 3, 152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-78/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către inculpatul Baciu Ivan

și de către avocatul acestuia, Furtună Viorel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2020, în cauza penală în privința lui

Baciu Ivan xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.06.2019 – 19.12.2019;

Instanța de apel: 10.01.2020 – 10.03.2020;

Instanța de recurs: 02.07.2020 – 09.02.2021.

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.287 alin.(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 4 ani;

- art.152 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Baciu Ivan i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Baciu Ivan în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 320 lei.

10.08.2018, aproximativ la ora 20:10, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând împreună cu

Nedvetzki Olga, având asupra lor pistolul neletal de model ,,Ecol Alp 2”, s-a deplasat în r-nul

Anenii Noi sat. Floreni str. Cobzarilor 21 la domiciliul Alionei Doloșcan, unde inițial în curtea

casei, iar apoi și în stradă din intenții huliganice, demonstrând o obrăznicie deosebită și o lipsă

totală de respect față de societate, încălcând liniștea publică, în prezența la mai multe persoane,

inclusiv minori, a numit-o cu diferite cuvinte necenzurate și a maltratat-o Doloșcan Aliona,

aplicându-i lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului, trăgând-o de păr și lovind-

o de perete, provocându-i astfel dureri fizice și vătămări corporale. Apoi folosind pistolul de model

1

,,Ecol Alp 2”, i l-a pus la cap Alionei Doloșcan și demonstrativ a amenințat-o că o omoară.

Tot Baciu Ivan, la data de 10.08.2018, aproximativ la ora 20:10, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflându-se la domiciliul Alionei Doloșcan în r-nul Anenii Noi sat. Floreni str. Cobzarilor

21, în timpul acțiunilor sale huliganice i-a aplicat mai multe lovituri cu mâinile și 2 picioarele pe

diferite părți ale corpului Alionei Doloșcan, provocându-i fractura coastei a IX pe stânga care

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest criteriu, se califică

ca vătămare corporală medie.

Viorel în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baciu Ivan să fie achitat de

sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii, și că inculpatul a acționat în legitimă apărare

și încetarea procesului penal, pe capătul de acuzare ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.152 alin.(1) Cod penal în legătură cu împăcarea părților.

În motivarea apelului, apărarea a invocat dezacordul cu aprecierea probelor de către prima

instanță, indicând că din cumulul de probe administrat în respectiva cauză penală nu a fost

demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Totodată, apelantul a menționat că, prima instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare

a inculpatului Baciu Ivan, or, acesta urma să fie achitat de sub învinuirea adusă în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal și încetat procesul pe capătul de acuzație ce

ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea

părților.

A menționat, că ceia ce tine, nemijlocit de fapta prejudecabilă incriminată inculpatului în baza

art.287 Cod penal, prevede că huliganism constituie acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violente, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită. Același articol la alin.(3) stipulează, că se consideră huliganism agravat,

acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării

armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Pentru calificarea corectă a faptelor prin prisma art.287 alin.(3) Cod penal, urmează de a se

călăuzi de prevederile, Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.4 din 19 iunie 2006 „Cu

privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism”, conform cărora „La stabilirea

armei de foc sau armei albe, instanțele de judecată v-or ține cont că, în conformitate cu art.129

alin.(1) Cod penal, prin „arme” se înțeleg „instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate

prin dispozițiile legale”. Asemenea dispoziții legale se conțin în Legea privind regimul armelor și

al munițiilor, cu destinație civilă. Excepții constituie armele care nu sunt utilizabile, în vederea

vătămării integrității corporale sau sănătății (de exemplu: arma dezactivată, arma de recuzită, arma

de panoplie; arma inutilizabilă etc.), astfel precizând că pistolul de model “Ecol Alp 2” nu poate

cauza vătămări integrității corporale sau sănătății, acțiunile lui Baciu Ivan, ce țin de amenințarea

cu acel pistol a pârții vătămate, nu pot fi calificate conform normei prevăzute la alin.(3) al

articolului 287 Cod penal.

De asemenea, a susținut că, calificarea acțiunilor lui Baciu Ivan conform oricărui alt alineat al

art.287 Cod penal, menționând Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.4 din 19 iunie

2006 „Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism” care indică, că

instanțele judecătorești urmează să delimiteze huliganismul de alte infracțiuni în dependență de

2

sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor

săvârșite de el.

Totodată, infracțiunea, prevăzută la art.287 Cod penal, are în calitate de semn secundar

obligatoriu al laturii subiective motivul infracțiunii, care este unul special - motivul huliganic. Or,

punctul 18 al aceleiași Hotărâri prevede că „Motivele huliganice sunt inerente, în cazul infracțiunii,

prevăzute la art.287 Cod penal, în acest context, instanța de judecată este necesar să tina cont de

diferența dintre motivul infracțiunii și pretextul de a comite infracțiunea. La baza motivelor

huliganice poate fi o emoție negativă, însoțită de o izbucnire emoțională, aparent, fără un anumit

motiv, lipsită de vreun pretext, fie are la bază un pretext neînsemnat sau inventat”.

A mai indicat, că din depozițiile părții vătămate și a martorilor este clar că Ivan Baciu a

acționat pentru a respinge atacul asupra soției sale.

Cu referire la condamnarea lui Baciu Ivan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal, a menționat că lipsește legătura cazuală între leziunile corporale stabilite la

Doloșcan Abona și incidentul avut între inculpat și ea la data de 10 august 2018, în al doilea rând

chiar cu condiția că leziunile au fost cauzate de Baciu Ivan, acesta a acționat în legitimă apărare și

în al treilea rând, partea vătămată și inculpatul s-au împăcat.

apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că inculpatul Baciu Ivan,

deși nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.287 alin.(3) lit. b) și 152

alin.(1) Cod penal, vinovăția acestuia se dovedește prin cumulul de probe pertinente, concludente,

utile și veridice, care coroborează între ele, și anume, declarațiile părții vătămate Doloșan Aliona;

declarațiile martorilor Baciu Elena; Carauș - Dumitrașcu Tatiana; Baizirganova Galina; Agaci

Vladislav; Buzdugan Alexandru; ordonanța de pornire a urmării penale nr. 2018250369 din

21.08.2018 (f.d.1, vol. I); ordonanța de pornire a urmării penale nr. 2019250032 din 15.01.2019

(f.d.4, vol. I); ordonanța privind conexarea cauzelor penale din 16.01.2019 (f.d.8, vol. I); procesul

verbal de consemnare a plângerii verbale din R-1 cu nr.437 din 10.08.2018 (f.d.26, vol. I); procesul

- verbal de consemnare a plângerii verbale din R-1 cu nr.040 din 14.01.2019 (f.d.27, vol. I);

procesul - verbal de examinare a obiectului și fototabelul din 14.11.2018, prin care a fost examinată

arma de model ”Ecol Alp 2”, calibru 9 mm, seria E 2 AP 16010005. (f.d.47-50, vol. I); ordonanța

de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 14.11.2018, prin care a fost recunoscută în

calitate de corp delict ,,arma de model ”Ecol Alp 2”, calibru 9 mm, seria E 2 AP 16010005” (f.d.51,

vol. I); raportul de expertiză judiciară nr. 201809D0161 din 26.12.2018 (f.d.74-75, vol. I); procesul

- verbal de confruntare din 10.10.2018 între bănuitul, Baciu Ivan și partea vătămată, Doloșan

Aliona (f.d.89-90, vol. I); procesul - verbal de confruntare din 10.10.2018 între bănuitul, Baciu

Ivan și martorul, Baciu Elena (f.d.91-92, vol. I); procesul - verbal de confruntare din 14.12.2018

între învinuitul, Baciu Ivan și martorul, Bazerganova Galina (f.d.93-94, vol. I); procesul - verbal

de confruntare din 26.12.2018 între învinuitul, Baciu Ivan și martorul, Agaci Vladislav (f.d.95-96,

vol. I); procesul - verbal de ridicare din 11.09.2018 prin care de la învinuitul, Baciu Ivan s-a ridicat

un CD cu înregistrări video efectuate la 09.08.2018 (f.d.104, vol. I); procesul - verbal de examinare

a obiectului din 11.09.2018, prin care au fost examinate înregistrările video ridicate la 11.09.2018

de la Baciu Ivan (f.d.105, vol. I).

Instanța de apel a constatat, că Baciu Ivan a săvârșit infracțiunile incriminate, iar acțiunile

inculpatului au fost corect calificate de către prima instanță în baza art.287 alin.(3) lit. b) Cod

penal, după indicii calificativi huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

3

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei și comise cu obrăznicie deosebită,

săvârșite de două persoane și cu aplicarea armei și art.152 alin.(1) Cod penal după indicii

calificativi: vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art.151 Cod penal, dar care a fost

urmată de o dereglare îndelungată a sănătății.

Instanța de apel a precizat, că analizând declarațiile părții vătămate, martorilor a considerat că

acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul

procesului, care coroborează cu probele materiale scrise cercetate în ședința de judecată.

Totodată instanța de apel a conchis că, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea acestuia, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate sau,

după caz, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunilor

imputate inculpatului. Or, versiunea inculpatului reprezintă o poziție de apărare, ce nu corespunde

adevărului, nu are suport probatoriu și urmărește scopul evitării răspunderii penale.

În continuare instanța a expus reperele teoretic-practice cu privire la componența de

infracțiune prevăzută de art.287 alin.(3) lit. b) Cod penal, totodată menționând și faptul că din

circumstanțele constatate în ședința de judecată prima instanță corect a concluzionat că, s-a

constatat faptul că inculpatul Baciu Ivan a săvârșit faptele în speță într-un loc public (aflându-se

inițial în curtea casei, iar apoi și în strada Cobzarilor din satul Floreni r-nul Anenii Noi încălcând

grosolan ordinea publică, fără pricină, din intenții huliganice, în prezența mai multor persoane

inclusiv copii minori, în loc public , cu folosirea pistolului de model „Ecol Alp 2”, pe care i l-a pus

la cap Alionei Doloșcan și demonstrativ a amenințat-o că o omoară), fiind încălcată grosolan

ordinea publică.

Leziunile corporale provocate părții vătămate se confirmă și prin concluzia raportului de

expertiză judiciară nr.201809D0161 din 26.12.2018 potrivit căruia Alionei Doloșcan, i-a fost

cauzată fractura coastei a IX pe stânga care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată

și în conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare corporală medie (f.d.74-75, vol. I).

Instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute alegațiile părții apărării, precum că atât partea

vătămată cât și inculpatul au depus cereri de încetare a procesului penal pe motivul împăcării pe

capătul de acuzare potrivit art.152 alin.(1) Cod penal, întrucât prima instanță just a apreciat critic

aceste cereri, or inculpatul Baciu Ivan având o atitudine indiferentă față de judecată, nu s-a

prezentat la mai multe ședințe de judecată, nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate, iar aplicarea față de inculpat a măsurii preventive arestul preventiv cu anunțarea în

căutare a acestuia nu și-au realizat scopul propus, motiv din care instanța corect nu a admis cererile

de încetare a procesului pe motivul împăcării, în condițiile în care împăcarea este personală și

urmează să se producă prin prezența în fața instanței, pentru a explica efectele împăcării.

S-a menționat că, în acțiunile inculpatului Baciu Ivan se regăsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi: vătămarea intenționată medie a

integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art.151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, or

declarațiile inculpatului, date la stadia urmăririi penale, prin care neagă comiterea faptei, creează

dubii rezonabile sub aspect de veridicitate, iar faptul că inculpatul Baciu Pavel nu-și recunoaște

vinovăția instanța o consideră ca o modalitate de apărare a sa, îndreptată spre eschivarea de la

răspunderea penală, or, declarațiile lui nu coroborează cu alte probe administrate, fiind în

contradicție cu acestea.

La fel, instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute nici alegațiile părții apărării, precum

4

că nu a fost dovedită legătura cauzală dintre fapta inculpatului și consecințele survenite, pe când

în urma acțiunilor infracționale ale lui Baciu Ivan, conform raportului de expertiză judiciară nr.

201809D0161 din 26.12.2018 Alionei Doloșcan, i-a fost cauzat fractura coastei a IX pe stânga

care condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest criteriu, se

califică ca vătămare corporală medie, prin ce se stabilește legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate alegațiile părții apărării precum că inculpatul

Baciu Ivan a acționat în stare de legitimă apărare, or potrivit art.35 Cod penal sunt prevăzute

cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, printre acestea regăsindu-se și legitima apărare,

temei pentru instituirea ultimei, servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se

ca o activitate social-utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu acționează cu voință liberă,

ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac periculos.

Conform alin.(2) al art.36 Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește

fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei

persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile

celui atacat ori interesul public.

Instanța de apel a reținut că o altă condiție implicită a apărării legitime perfecte impune

proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs

atacul ori în condițiile în care s-au depășit limitele acestei proporționalități.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că concluziile primei instanțe sunt motivate și

argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul că, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunilor imputate a fost dovedită în cadrul procesului penal, astfel faptele

acestuia, reținute prin sentință, întrunesc elementele infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a notat că la individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de criteriile enumerate

de art.art.7, 75 Cod de procedură penală, gradul de pericol social al faptelor săvârșite care se

atribuie la categoria infracțiunilor grave, pedeapsa aplicată fiind corectă, echitabilă, care vine în

concordanță cu cerințele legislației în vigoare.

Furtună Viorel, au declarat recursuri ordinare:

5.1. Inculpatul, fără a indica un temei concret din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei în prima instanță.

În motivarea recursului declarat a menționat că, instanța de apel nu a dat o apreciere corectă

probelor, care ar demonstra vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor imputate.

5.2. Avocatul Furtună Viorel în numele inculpatului, invocând drept temei de casare

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă că argumentele apărării, nu au fost apreciate de către

instanța de apel, aceasta limitându-se doar la enumerarea probelor acuzării.

Apărarea subliniază, că instanța de apel a menținut soluția de condamnare adoptată de către

prima instanță în privința inculpatului, fără o apreciere corespunzătoare în parte a probelor

administrate la caz și fără oferirea răspunsurilor asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, instanța de apel nu a judecat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând în

cele din urmă o soluție insuficient motivată în raport cu argumentele apelantului și circumstanțele

cauzei. Se mai susține că, în acțiunile lui Baciu Ivan lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

5

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, luând în considerație, că pistolul de model “Ecol Alp 2”

nu poate cauza vătămări integrității corporale sau sănătății, or, acțiunile lui Baciu Ivan, ce țin de

amenințarea cu acel pistol a părții vătămate, nu pot fi calificate conform normei prevăzute la

alin.(3) art.287 Cod penal.

De asemenea invocă faptul că, potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.4 din

19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism”, instanțele

judecătorești urmează să delimiteze huliganismul de alte infracțiuni, în dependență de sensul și

orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvârșite.

Menționează că, infracțiunea prevăzută la art.287 Cod penal, are în calitate de semn secundar

obligatoriu al laturii subiective motivul infracțiunii, care este unul special - motivul huliganic, or,

potrivit pun.18 al aceleiași Hotărâri prevede că „Motivele huliganice sunt inerente, în cazul

infracțiunii, prevăzute la art.287 Cod penal, și, în acest context, instanța de judecată este necesar

să țină cont de diferența dintre motivul infracțiunii și pretextul de a comite infracțiunea. La baza

motivelor huliganice poate fi o emoție negativă, însoțită de o izbucnire emoțională, aparent, fără

un anumit motiv, lipsită de vreun pretext, fie are la bază un pretext neînsemnat sau inventat”.

În acest sens, precizează că, Baciu Ivan a acționat dintr-un motiv concret și anume din cauza

că Doloșan Aliona o bătea pe soția sa cu o bâtă de lemn și un furtun de cauciuc, iar cea din urmă

i-a cerut ajutorul, or, din depozițiile părții vătămate și a martorilor este clar că Baciu Ivan a acționat

pentru a respinge atacul asupra soției sale.

Cu referire la condamnarea lui Baciu Ivan pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal, menționează că lipsește legătura cazuală între leziunile corporale stabilite la

Doloșcan Abona și incidentul avut între inculpat și ea la data de 10 august 2018, în al doilea rând

chiar cu condiția că leziunile au fost cauzate de Baciu Ivan, acesta a acționat în legitimă apărare și

în al treilea rând, partea vătămată și inculpatul s-au împăcat.

Susține recurentul că, în speță, instanțele de fond, ignorând prevederile legale au examinat

superficial circumstanțele cauzei și nu au dat o apreciere corectă probelor.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia acuzării, instanța de apel just a constatat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor

incriminate de către organul de urmărire penală și a judecat cauza în ordine de apel cu respectarea

prevederilor art.414 Cod de procedură penală, nefiind identificate careva erori de drept care ar

genera casarea deciziei atacate.

Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat de către inculpat urmează a fi respins ca

inadmisibil, iar cel declarat de către avocatul Furtună Viorel în numele inculpatului, urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

7.1. Conform art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța

respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând soluția respectivă în

cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este nefondat).

Din textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că de către recurent nu a fost

indicat nici unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.

Din cele ce preced, Colegiul penal lărgit evidențiază că art.430 Cod de procedură penală

stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, inclusiv obligația

recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală (unul sau

6

mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importantă generală abordată în cauză,

care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărârii.

Colegiul penal lărgit, verificând motivele recursului declarat, constată că, inculpatul Baciu

Ivan nu a respectat aceste cerințe, inclusiv prevederile art.430 pct. 5) Cod de procedură penală,

cerință esențială față de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia, să ofere

argumentarea nu din punct de vedere al stării de fapt, ci a problemei de drept.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, recursul declarat de către inculpatul Baciu Ivan,

nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este în drept să completeze

recursul declarat cu circumstanțe de fapt și de drept, care l-ar argumenta în acest sens.

Ținând cont de cele enunțate, Colegiul penal lărgit constată că recursul ordinar declarat de

către inculpat urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și de

conținut.

7.2. Astfel, în continuare instanța de recurs face trimitere la prevederile art.435 alin.(1) pct. 2)

lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de recurs, judecând recursul, admite

recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal

și material.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit

ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate,

hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat în speță, acesta se întemeiază pe

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, argumentele părții apărării se axează pe poziția că instanța de apel, examinând apelul

7

părții apărării și argumentele aduse în susținerea dispunerii achitării inculpatului pe capătul de

acuzare ce ține comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii și încetarea procesului penal pe capătul de acuzare

ce ține comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea

părților, contrar materialului probator prezentat la dosar, a dispus respingerea apelului cu

menținerea sentinței, întemeindu-și soluția în baza acelorași argumente formulate de către prima

instanță, fără a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel expuse la pct.3. al prezentei

decizii.

Colegiul penal lărgit analizând decizia contestată menționează că, respingând apelul părții

apărării, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei urma să desfășoare analiza probelor pe

care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei

asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi admise ori respinse ca probe.

Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că hotărârile pronunțate

de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel s-a limitat doar la preluarea

constatărilor primei instanță, însă fără a înfăptui a analiză minuțioasă și completă a tuturor

circumstanțelor cauzei, importante pentru justa soluționare a cauzei.

De altfel, din analiza textului deciziei supuse recursului, se atestă că, instanța de apel a trecut

în revistă probatoriul administrat în dosar fără a oferi aprecierea acestora așa cum o cer prevederile

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit cărora fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

– din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult, reținând aceleași probe care au fost cercetate în prima instanță, și anume:

declarațiile părții vătămate Doloșan Aliona; declarațiile martorilor Baciu Elena; Carauș -

Dumitrașcu Tatiana; Baizirganova Galina; Agaci Vladislav; Buzdugan Alexandru; ordonanța de

pornire a urmării penale nr. 2018250369 din 21.08.2018 (f.d.1, vol. I); ordonanța de pornire a

urmării penale nr. 2019250032 din 15.01.2019 (f.d.4, vol. I); ordonanța privind conexarea

cauzelor penale din 16.01.2019 (f.d.8, vol. I); procesul verbal de consemnare a plângerii verbale

din R-1 cu nr.437 din 10.08.2018 (f.d.26, vol. I); procesul - verbal de consemnare a plângerii

verbale din R-1 cu nr.040 din 14.01.2019 (f.d.27, vol. I); procesul - verbal de examinare a

obiectului și fototabelul din 14.11.2018, prin care a fost examinată arma de model ”Ecol Alp 2”,

calibru 9 mm, seria E 2 AP 16010005. (f.d.47-50, vol. I); ordonanța de recunoaștere și anexare a

corpurilor delicte din 14.11.2018, prin care a fost recunoscută în calitate de corp delict ,,arma de

model ”Ecol Alp 2”, calibru 9 mm, seria E 2 AP 16010005” (f.d.51, vol. I); raportul de expertiză

judiciară nr. 201809D0161 din 26.12.2018 (f.d.74-75,vol. I); procesul - verbal de confruntare din

10.10.2018 între bănuitul, Baciu Ivan și partea vătămată, Doloșan Aliona (f.d.89-90, vol. I);

procesul - verbal de confruntare din 10.10.2018 între bănuitul, Baciu Ivan și martorul, Baciu

Elena (f.d.91-92, vol. I); procesul - verbal de confruntare din 14.12.2018 între învinuitul, Baciu

Ivan și martorul, Bazerganova Galina (f.d.93-94, vol. I); procesul - verbal de confruntare din

26.12.2018 între învinuitul, Baciu Ivan și martorul, Agaci Vladislav (f.d.95-96, vol. I); procesul -

verbal de ridicare din 11.09.2018 prin care de la învinuitul, Baciu Ivan s-a ridicat un CD cu

înregistrări video efectuate la 09.08.2018 (f.d.104, vol. I); procesul - verbal de examinare a

obiectului din 11.09.2018, prin care au fost examinate înregistrările video ridicate la 11.09.2018

8

de la Baciu Ivan (f.d.105, vol. I), instanța de apel nu a apreciat corespunzător admisibilitatea

acestora, în acest sens argumentul părții apărării potrivit căruia: „…instanța de apel a omis să dea

apreciere argumentelor apărării în ceea ce ține de calificarea greșită a acțiunilor inculpatului

conform alin.(3) art.287 Cod penal, limitându-se doar la concluzia că Baciu Ivan nu a acționat în

legitimă apărare”, nu și-a găsit răspuns în decizia instanței de apel, or, sub acest aspect Colegiul

penal lărgit atestă că instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele

probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

La acest segment, instanța de apel a reprodus unele repere teoretice privind componența

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, așa cum a calificat fapta inculpatului prima

instanță, menționând că susține poziția ultimei, însă, fiind abilitată cu împuterniciri de a judeca

fondul cauzei, instanța de apel urma să motiveze complet și obiectiv argumentele părții apărării cu

privire la greșita calificare a faptelor imputate inculpatului, oferind un răspuns motivat asupra

invocărilor părții apărării în calitate de apelant.

Analizând decizia contestată în raport cu temeiurile de casare invocate de către partea apărării,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel a omis să se expună asupra argumentelor apărării,

inclusiv și asupra argumentului, cu privire la corectitudinea încadrării acțiunilor inculpatului

conform alin.(3) art.287 Cod penal, atât prin prisma art.133 Cod de procedură penală, cât și prin

prisma prevederilor Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a adoptat Hotărârea din

19.06.2006, nr. 4 – „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, în care

a estimat că: „Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violente constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate

manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni

cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea

unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără

cauzarea prejudiciului sănătății. Este necesar de explicat că, în sensul art.287 Cod penal, prin

„violență” se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a

sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

… vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte

violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest

caz, calificarea trebuie făcută, în temeiul art.152 CP și art.354 „Huliganismul nu prea grav” Cod

contravențional. În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în baza art.152

și art.287 CP. Or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice

tragerea, de două ori, la răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența

este cea, pe care o desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea

de huliganism este urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată medie a integrității

corporale ori a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar

calificarea se va face, prin prisma art.287 și art.152 Cod penal”

Prin urmare, speței abordate îi este relevantă doctrina, cât și jurisprudența națională și

internațională, conform căreia, în cazul în care vătămarea intenționată medie a integrității

corporale sau a sănătății rezultă din violența aplicată, în cadrul încălcării grosolane a ordinii

publice (art.287 Cod penal), calificarea se va efectua, în virtutea art.152 Cod penal și art. 354 Cod

contravențional (Huliganismul nu prea grav). Nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în baza

art.152 și art.287 Cod penal, deoarece principiul non bis in idem interzice tragerea, de două ori, la

9

răspundere penală și sancționarea pentru aceeași faptă. La caz, violența enunțată reprezintă

„aceeași faptă”.

Or, acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, fiind însoțite de o violență mai gravă decât

cea absorbită de infracțiunea de huliganism – vătămarea ușoară a integrității corporale sau a

sănătății și vătămarea neînsemnată, nu mai pot constitui o parte a infracțiunii stabilite la art.287

Cod penal. Infracțiunea de huliganism (art.287 Cod penal) nu poate absorbi infracțiunea stipulată

la art.152 Cod penal, deoarece infracțiunea absorbantă trebuie să prevadă o pedeapsă mai aspră,

decât infracțiunea absorbită.

La acest aspect, instanța de apel nu a oferit un răspuns motivului invocat în apelul părții

apărării cu privire la admisibilitatea unor probe în respectivul proces penal.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră pripite concluziile

instanței de apel de a menține sentința fără modificări, or, instanța de apel nu a cercetat fondul

cauzei și apelurilor declarate, nu s-a expus asupra probelor administrate în speță, referindu-se

superficial asupra acestora, fără a le descrie și a le aprecia conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, fără a se expune concret care din probele prezentate se resping sau se admit, așa

cum se stipulează în art.394 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, care reflectă un

principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod

suficient motivele pe care se întemeiază soluția. În cazul în care o instanță nu este obligată să

furnizeze un răspuns detaliat fiecărui argument invocat (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos din

19 aprilie 1994, pct. 61), din hotărâre trebuie să rezulte cu claritate că problemele invocate în speță

au fost abordate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, pct. 30).

Rezumând cele menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art.101 Cod

de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile

sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora și să se expună asupra admisibilității

sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar concluziile sale în decizia

adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, în prezenta speță și-au găsit

confirmare temeiurile pentru recurs invocate de recurent și prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece aceste

erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod de

procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate

și toate în ansamblu, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpaților și să

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul Baciu Ivan.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Furtună Viorel în numele inculpatului

Baciu Ivan, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 martie 2020,

în cauza penală în privința lui Baciu Ivan xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 25 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

11