1ra-867/22 — art. 151 alin. 2, lit. d CP

1ra-867/22 — art. 151 alin. 2, lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-867/22

1-12099027-01-1ra-08062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Catan Liliana,

Cobzac Elena, Boico Victor

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar,

recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2022, în cauza penală de

învinuire a lui

Mușchei Veaceslav XXXXX, XXXXX

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 28.12.2020 – 27.04.2021;

instanța de apel: 19.05.2020 – 28.02. 2022;

instanța de recurs: 08.06.2022 – 07.02.2023.

Asupra motivelor recursului, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2021, s-a anulat sentința Judecătoriei Ungheni din 21 iulie 2015, prin

care Mușchei Veaceslav a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal și condamnat -

8 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință Mușchei Veaceslav a fost recunoscut vinovat în

baza art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost

stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen - 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, executarea pedepsei cu

închisoarea în privința lui Mușchei Veaceslav, s-a suspendat condiționat

pe un termen de probațiune - 3 ani, cu obligarea acestuia să nu-și

schimbe domiciliul/reședința fără consimțământul organului competent.

S-a admis integral acțiunea civilă înaintată de către partea

1

vătămată XXXXX împotriva inculpatului Mușchei Veaceslav, în latura

încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică.

S-a încasat din contul lui Mușchei Veaceslav în beneficiul lui

XXXXX suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de

3 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

că: Mușchei Veaceslav, la 29.08.2008, aproximativ la orele 03:00

împreună cu Olaru Mihail și Mușchei Ina, aflându-se în fața barului

„Neptun” din or. Ungheni, ca rezultat a unui conflict care s-a iscat

spontan cu XXXXX, acționând prin intenție directă, dându-și seama de

caracterul acțiunilor sale, prevăzând urmările, a dorit în mod conștient

survenirea acestora, i-a aplicat ultimului lovituri cu pumnii și picioarele

peste corp, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.

161 din 08 octombrie 2008 vătămări corporale grave periculoase pentru

viață sub formă de traumă optuză a abdomenului cu ruptura corpului

pancreasului, hematom al bursei omentale, hematom a mezoului

colonului transvers, hematom reproperetoneal pe dreapta complicate cu

hemoperetoneum.

Acțiunile inculpatului Mușchei Veaceslav, au fost încadrate juridic

în baza art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal, conform semnelor calificative –

” ”vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, săvârșită de două sau mai multe persoane”.

Procuratura r-lui Ungheni, Steclari Ion, prin care a solicitat, casarea

sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Mușchei Veaceslav să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse – 7 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea apelului a menționat că, pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea nu este oportună și este una

neîntemeiată, deoarece în speță nu au fost stabilite circumstanțe ce

atenuează sau agravează răspunderea penală în conformitate cu

prevederile art. art. 76, 77 Cod penal.

La fel, având în vedere circumstanțele cauzei și a personalității

inculpatului până la săvârșirea faptei și după săvârșirea acesteia,

constată că, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, aceasta fiind

echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, a drepturilor

și intereselor statului.

De asemenea a notat că, prima instanță la individualizarea,

stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, nu aținut cont

de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal.

A considerat că, suspendarea condiționată a executării pedepsei

este una neîntemeiată, dat fiind faptul că, inculpatul nu este la prima

2

abatere de la lege, acesta anterior a fost condamnat, or, faptul că

inculpatul a recunoscut vinovăția - nu constituie circumstanțe privind

aplicarea unei pedepse mai blânde.

A relatat că, pedeapsa cu închisoarea este aptă și va atinge

realizarea scopului pedepsei, contribuind la corijarea și reeducarea

inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de fapta

comisă.

februarie 2022, a fost respins apelul procurorului, ca nefundat cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat

că, prima instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința

de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței,

utilității și veridicității, raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt,

dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Mușchei Veaceslav

încadrarea juridică în baza art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal, după

indicii calificativi – ”vătămarea intenționată gravă a integrității corporale

sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, săvârșită de două sau

mai multe persoane”.

Instanța de apel a constatat că, cauza penală, a fost examinată în

baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal, sentința nefiind

contestată în această parte de către părțile la proces.

Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Mușchei Veaceslav a constatat instanța de apel că, prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod

penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

A reținut instanța de apel că, prin sentința Judecătoriei Ungheni

din 21 iulie 2015, Mușchei Veaceslav a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse sub formă de 8 (opt) ani închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cauza penală fiind examinată

în lipsa inculpatului, ultimul fiind anunțat în căutare.

A constatat că, prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 04 martie

2021, s-a dispus rejudecarea cauzei penale în caz de extrădare în baza

art. 5591 Cod penal.

A reținut instanța de apel că, potrivit art. 10 alin. (2) Cod penal,

legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Instanța de apel a relatat că, acțiunile infracționale ale inculpatului

Mușchei Veaceslav, au avut loc la 29 august 2008, când sancțiunea

3

prevăzută de art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal, în calitate de pedeapsă

prevedea sancțiunea cu închisoare de la 5 la 12 ani, legea penală fiind

modificată în sensul înăspririi pedepsei prin Legea nr. 119 din

23.05.2013, în vigoare la 21.06.2013.

Prin urmare la stabilirea pedepsei, prima instanță a aplicat

inculpatului Mușchei Veaceslav pedeapsa care era în vigoare la data

comiterii faptei.

Cu referire la gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpatul Mușchei

Veaceslav, instanța de apel a relatat că, în conformitate cu prevederile

art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvârșită, în funcție de caracterul

și gradul prejudiciabil, se clasifică ca infracțiune „gravă”.

A conchis instanța de apel că, reieșind din totalitatea

circumstanțelor stabilite, inclusiv împrejurarea că inculpatul Mușchei

Veaceslav Gheorghe, a fost provocat la săvârșirea infracțiunii imputate de

însuși partea vătămată Calancea Vadim, care a comis accident rutier în

privința inculpatului părăsind locul accidentului rutier, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

săvârșite în timpul minoratului, fără antecedente penale, de faptul că nu

se află la evidența medicului narcolog, psihiatru, cât și de atitudinea

acestuia față de cele săvârșite, că a recunoscut integral vinovăția în

cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată, de atitudinea

inculpatului, ținând cont și de scopul pedepsei penale îndreptate spre

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât

și a altor persoane, de faptul că infracțiunea comisă face parte din

categoria celor grave, prima instanță a considerat că, corijarea și

reeducarea inculpatului este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în

conformitate cu art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal.

În contextul raționamentelor expuse supra, instanța de apel a

apreciat că, pedeapsa penală, sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, stabilită inculpatului Mușchei

Veaceslav constituie o pedeapsă echitabilă în coraport cu circumstanțele

cauzei și cu personalitatea acesteia, fiind de natură să satisfacă

exigențele individualizării pedepsei penale și care nu poate genera

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere

în lege, fiind stabilită în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale

prevăzute de art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal și reduse în conformitate

cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins solicitarea formulată de partea acuzării

privind agravarea pedepsei penale în privința inculpatului Mușchei

Veaceslav, și anume de a stabili inculpatului pedeapsă sub formă de

închisoare, cu executarea reală a acesteia, deoarece argumentele de apel

invocate în acest sens nu susțin temeinicia soluției propuse, iar datele

din dosarul penal ce caracterizează atât împrejurările comiterii faptei

prejudiciabile, cât și personalitatea inculpatului indică în mod cert faptul

că, realizarea scopului pedepsei penale este posibilă în condițiile aplicării

4

unei pedepse penale sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

A relatat că, acuzatorul de stat nu a invocat careva temeiuri

pertinente în baza cărora să fie constatat faptul că izolarea inculpatului

de societate este unica măsură aplicabilă și necesară în situația dată, or,

inculpatul Mușchei Veaceslav a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer s-a căit de cele comise, careva circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost reținute.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, invocând prevederile

art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a declarat recurs,

prin care a solicitat, casarea totală a deciziei, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, din motiv

că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

5.1 În motivarea cererii de recurs menționează că, instanța de apel,

judecând în fapt și în drept cererea de apel împotriva sentinței, a admis

erori de drept la motivarea soluției de individualizare a pedepsei penale și

a modalității de executare de către inculpatul Mușchei Veaceslav a

pedepsei cu închisoarea, erori de drept pe care le atribuie prevederilor

art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

Relatează că, instanța de apel, la judecarea apelului, a avut

obligația de a se pronunța motivat asupra argumentelor privind erorile

admise de către prima instanță în ce privește individualizarea modalității

de executare de către inculpatul Mușchei Veaceslav a pedepsei cu

închisoarea.

În acest sens nu a răspuns clar și concis întru asigurarea

garanțiilor unui proces echitabil.

Menționează că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentului părții acuzării, care a solicitat înăsprirea pedepsei în

privința inculpatului.

La fel, relatează că, instanța de apel în decizie a reflectat conceptele

legale și doctrinare de individualizare a pedepsei penale doar prin prisma

unui raționament de ordin general, alte argumente nefiind expuse de

către aceasta.

Invocă că, omisiunea de a se expune motivat asupra argumentului

procurorului privind individualizarea contrară prevederilor legale a

pedepsei penale stabilite inculpatului, echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului, alegație ce atribuie prevederilor art. 427 alin. (1), pct.

6) Cod de procedură penală.

Mai mult, consideră că, în cauza dedusă judecății, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a

executării pedepsei în privința inculpatului Mușchei Veaceslav, or,

personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite,

care ar fi permis instanței de apel de a manifesta indulgență în privința

acestuia.

5

De asemenea menționează că, prin apelul procurorului s-a criticat

sentința sub aspectul individualizării greșite a modalității de executare de

către inculpat a pedepsei penale, argumentând că, aceasta nu este

echitabilă și proporțională pericolului social al faptei săvârșite (infracțiune

gravă), consecințelor lor ( cauzarea unei vătămări grave părții vătămate)

dar și personalității inculpatului (anterior condamnat la pedepse cu

închisoarea).

Totodată, a conchis că, instanța de apel greșit a reținut că

inculpatul a fost provocat la săvârșirea infracțiunii de către partea

vătămată Calancea Vadim.

Reține că, din declarațiile părții vătămate nu se denotă o astfel

stare de fapt și instanța a înțeles greșit declarațiile părții vătămate.

În contextul modalității de executare a pedepsei, invocă că,

inculpatul nu și-a făcut concluzii necesare și a încălcat din nou legea

penală săvârșind o faptă prejudiciabilă de o gravitate mai mare,

reconfirmând că nu și-a conformat comportamentul regulilor elementare

de conviețuire într-o societate bazată pe spiritul legalității și ordinii de

drept.

A menționat că, recuperarea daunelor materiale cauzate părții

vătămate și prezentarea de scuze după 13 ani de la fapta comisă, nu

trebuia tratată de către instanța de apel ca o împrejurare care ar indica

asupra corectării inculpatului.

Partea acuzării își exprimă convingerea că, pedeapsa stabilită

inculpatului, din perspectiva modalității de executare, nu-și va atinge

deplin scopul Legii penale.

Instanța de apel a fost obligată conform prevederilor art. 414 Cod

de procedură penală, să prejudece cauza în partea individualizării

modalității de executare a pedepsei cu închisoarea de către inculpatul

Mușchei Veaceslav.

Vasile în numele părții vătămate XXXXXX, care își reiterează aceiași

poziție pe care a înaintat-o partea vătămată la judecarea cauzei în

instanța de apel.

6.1. În motivarea referinței menționează că, sentința nu a fost

atacată de către partea vătămată, deoarece inculpatul Mușchei Veaceslav

a achitat acestuia integral prejudiciul moral și și-a cerut scuze,

împăcându-se cu partea vătămată.

penal lărgit constată că, acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Colegiul penal lărgit notează că potrivit art.435 alin.(1), pct.2), lit. c)

Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să

admită recursul, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu dispunerea

rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția

instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată

6

comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri

ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către acuzatorul de stat, se

atestă că acesta a indicat drept temei pentru declararea recursului

prevederile art.427 alin.(1),pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit

căruia ,,hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, 6) inclusiv

în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, 10) în cazurile când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale".

Potrivit recursului, instanța de apel, la judecarea apelului, a avut

obligația de a se pronunța motivat asupra argumentelor privind erorile

admise de către prima instanță în ce privește individualizarea modalității

de executare de către inculpatul Mușchei Veaceslav a pedepsei cu

închisoarea

La fel, partea acuzării nu este de acord cu soluția instanței de apel,

aceasta admițând erori de drept la motivarea soluției de individualizare a

pedepsei penale și a modalității de executare de către inculpatul Mușchei

Veaceslav a pedepsei cu închisoarea.

Așadar, analizând textul recursului declarat prin prisma

temeiurilor invocate de către recurent, Colegiul penal lărgit constată că

acestea și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar hotărârea

instanței de apel urmează a fi desființată.

La caz, atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut și

încadrat juridic acțiunile inculpatul Mușchei Veaceslav în baza art. 151

alin. (2), lit. d) Cod penal, după indicii calificativi - ”vătămare intenționată

gravă a integrității corporale care este periculoasă pentru viață, săvârșită

de două sau mai multe persoane”.

Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 04 martie 2021, s-a

admis cererea înaintată cu dispunerea rejudecării cauzei penale în

privința inculpatului Mușchei Veaceslav, în caz de extrădare, în baza art.

5591 Cod penal (f. d. 101, Vol. I).

Ulterior, prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 27

aprilie 2021 (f.d.144-149, Vol. II):

- s-a anulat sentința Judecătoriei Ungheni din 21 iulie 2015

(f.d.221-225, Vol. I), prin care Mușchei Veaceslav a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (2), lit. d) Cod

penal și condamnat - 8 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis;

- s-a recunoscut vinovat Mușchei Veaceslav în baza art. 151 alin.

(2), lit. d) Cod penal și în baza acestei Legi cu aplicarea prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen - 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis cu aplicarea art. 90 alin. (1), (2), (6) Cod penal, executarea

7

pedepsei cu închisoarea s-a suspendat condiționat pe un termen de

probațiune - 3 ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe

domiciliul/reședința fără consimțământul organului competent;

- s-a încasat din contul lui Mușchei Veaceslav în beneficiul lui

Calancea Vadim suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și

suma de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică.

Instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat

împotriva sentinței, a respins apelul procurorului ca nefondat prin

decizia din 28.02.2022 (f.d.181-192, Vol.-II), cu menținerea sentinței fără

modificări.

La caz, lecturând materialele cauzei penale și hotărârile

judecătorești pronunțate de către instanțele de fond, Colegiul penal lărgit

atestă că acestea, au comis erori de drept, reieșind din următoarele.

Potrivit art. 394 alin. (2), pct. 3) Cod de procedură penală, în partea

descriptivă a sentinței, instanța de judecată este obligată, să motiveze

aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

În atare circumstanțe, întru emiterea, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești, actul emis trebuie să corespundă atât după formă, cât și

după conținut conform prevederilor prevăzute la art. art. 384-397 Cod de

procedură penală.

Examinând actul judecătoresc emis de către prima instanță, în

partea descriptivă a sentinței lipsește o motivare amplă și bine

argumentată în vederea stabilirii pedepsei inculpatului prin prisma

prevederilor art. 90 Cod penal, or, doar indicarea în textul sentinței, într-

o manieră generală, a normelor juridice care presupun condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei fără indicarea motivelor

care au generat stabilirea unei astfel de pedeapsă, generează la caz o

incertitudine și neîncredere în actul de înfăptuire a justiției.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit atestă că, într-o hotărâre

judecătorească nu este necesar doar indicarea unei norme penale sau

procesual penale în vederea atribuirii caracterului de formă a actului

judecătoresc în cauză, or, instanța, ținând cont de circumstanțele cauzei,

de probele care învinovățesc și/sau dezvinovățesc subiectul unei

infracțiuni, este obligată ca motivarea să capete puterea unui act

judecătoresc care nu va pune la îndoială legalitatea actului emis.

La fel, Colegiul penal lărgit atestă că, în sentință, prima instanță

face trimitere și că: ”(…) inculpatul Mușchei Veaceslav, a fost provocat la

săvârșirea infracțiunii de însăși partea vătămată”, alegație ce nu se

încadrează conform spectrului legal reținut la caz, or, prin ”provocare” –

în sensul art. 94 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, se înțelege

datele care sunt neadmise ca probe și, prin urmare se exclud din dosar.

În cauza dedusă judecății, se atestă că, Mușchei Veaceslav, a fost

găsit vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (2), lit. d) Cod penal,

pentru faptul că, la 29.08.2008, aproximativ la orele 03:00, împreună cu

Olaru Mihail și Mușchei Ina, aflându-se în fața barului „Neptun” din or.

Ungheni, ca rezultat a unui conflict care s-a iscat spontan cu XXXXX,

8

acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul acțiunilor

sale, prevăzând urmările, a dorit în mod conștient survenirea acestora, i-

a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele peste corp,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 161 din data

de 08 octombrie 2008 vătămări corporale grave.

În aceste circumstanțe expuse supra, gradul prejudiciabil al

infracțiunii imputate inculpatului s-a determinat prin faptul existenței la

caz a elementelor infracțiunii: obiect, latura obiectivă, subiectul și latura

subiectivă, în care acțiunile inculpatului, au fost îndreptate direct și

intenționat, spre aplicarea loviturilor cu pumnii și picioarele peste diferite

părții ale corpului părții vătămate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit, conchide că, este inadmisibil ca

o instanță judecătorească, la emiterea unei hotărâri judecătorești, să

folosească terminologia penală și procesual penală, fără a ține cont de

însemnătatea și conținutul acestora. Or, interpretarea extensivă

defavorabilă și aplicarea prin analogie a Legii penale sânt interzise.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, prima instanță nu a

judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de Lege și a

adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

Conform art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel,

nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de

apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Una din chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel este și faptul, dacă normele de drept procesuale și penale

au fost corect aplicate de către prima instanță.

Astfel, dacă în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond

urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Examinând actul judecătoresc emis de către instanța de apel, se

constată că, aceasta nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct.

de drept comise de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a

9

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal.

Prin urmare, contrar dispozițiilor legislației penale și procesual

penale, instanța de apel, în decizia sa, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului în susținerea cerințelor privind

casarea hotărârii primei instanțe în partea motivării soluției de

individualizare a pedepsei penale și a modalității de executare de către

inculpatul Mușchei Veaceslav a pedepsei cu suspendarea executării

pedepsei penale.

Colegiul penal lărgit atestă că, decizia instanței de apel trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Obligarea instanței să-și motiveze

hotărârea pe cauzele penale rezultă din prevederile art. 6 § 1 din

Convenția Europeană. Acest fapt presupune relevarea considerentelor și

temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărârii

atacate, în raport cu motivele invocate de apelanți și cu temeiurile pentru

apel prevăzute de Lege.

Astfel, instanța de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit,

prin argumente relevante și suficiente, să ofere un răspuns detaliat la

fiecare motiv invocat în cererea de apel.

În acest sens, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel

nu a motivat complet și obiectiv soluția de individualizare a pedepsei

penale a primei instanțe. Astfel, ajungând la o concluzie eronată în ce

privește menținerea sentinței, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei de către inculpat.

Colegiul penal lărgit, conchide că, instanța de apel, a copiat și a

admis erori similare ca și prima instanță, fără a se pronunța asupra

soluției de individualizare a pedepsei penale și a modalității de executare

de către inculpatul Mușchei Veaceslav a pedepsei cu suspendarea

executării pedepsei stabilite, în acest fel, ignorând prevederile art. 417

alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, unde decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Or, indicarea în decizie că: ”(…) Colegiul Penal va respinge

solicitarea de apel formulată de partea acuzării privind agravarea

pedepsei penale în privința inculpatului Mușchei Veaceslav, și anume de a

stabili inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea reală

a acesteia, deoarece argumentele de apel invocate în acest sens nu susțin

temeinicia soluției propuse, iar datele din dosarul penal ce caracterizează

atât împrejurările comiterii faptei prejudiciabile, cât și personalitatea

inculpatului indică în mod cert faptul că, realizarea scopului pedepsei

penale este posibilă în condițiile aplicării unei pedepse penale sub formă

de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei”, nu se

încadrează conform rigorilor normei prevăzute la art. 414 alin. (5), 417

alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

10

La fel, instanța de apel, fără a lectura esența ”provocării” – în sensul

Legii procesual penale, preluând motivarea primei instanțe în sensul

declarat, a invocat că: ”(…) inculpatul Mușchei Veaceslav, a fost provocat

la săvârșirea infracțiunii date de însuși partea vătămată XXXXX”, alegație

pe care Colegiul penal lărgit nu o acceptă or, instituția ”provocării” în

procesul penal poate fi admisă doar prin prisma prevederilor art. 94 alin.

(1), pct. 11) Cod de procedură penală.

Reieșind din faptul că, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea fiind expusă neclar, în ceea

ce privește individualizarea modalității de executare de către inculpatul

Mușchei Veaceslav a pedepsei cu închisoarea, Colegiul penal lărgit

constată temeinicia prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală.

Cu referire la criticile recurentului, invocate prin prisma temeiului

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit atestă ca acestea sunt întemeiate.

Astfel, analizând soluția instanței de apel în raport cu argumentele

recursului declarat și circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel la stabilirea modului de executarea a

pedepsei aplicate inculpatului Mușchei Veaceslav, nu a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. 75 Cod penal, care prevede că

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În acest sens, Colegiul penal lărgit remarcă că, criteriile generale de

individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul

penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele

sancțiunii Legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Subsecvent, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în

care nu sunt careva impedimente.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit

statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

11

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

de către condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în Lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea

și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune.

În acest sens, Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și

comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă

încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii

sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului.

Față de considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont

în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei și

de toate circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei.

Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de apel nu a indicat

motive clare ce au stat la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în raport cu personalitatea inculpatului,

care a comis o infracțiune gravă, nu este la prima abatere de la Legea

penală, acesta fiind anterior condamnat, fapt confirmat prin hotărârile:

- XXXXX XXXXXdin XXXXX;

- XXXXX.

La fel, se atestă că, potrivit referinței ofițerului operativ de Sector al

SP or. Ungheni al CPR Ungheni, S. Șmiglu, Mușchei Veaceslav, la locul de

trai este caracterizat negativ de către vecini și cunoscuți, este o persoană

agresivă și vulgară (f. d. 57, Vol. I).

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel la analiza

12

condițiilor privind aplicarea art. 90 Cod penal, insuficient a abordat

personalitatea inculpatului, ce reprezintă condiția esențială care urma a

sta la originea concluziilor privind iraționalitatea executării reale a

pedepsei cu închisoare. Respectiv, urmează a fi apreciate cumulul

circumstanț elor sus nominalizate, în cât, persoanei vinovate de

săvârș irea unei infracț iuni, să-i fie stabilită o pedeapsă legală,

proporț ională ș i echitabilă în raport cu fapta comisă, în strictă

conformitate cu prevederile art. art. 6, 7, 61, 62, 75 - 78 Cod penal.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă

obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd

procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual penale

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate; să procedeze la

individualizarea pedepsei penale în conformitate cu prevederile Legii; să

verifice și să aprecieze detaliat probele administrate, să le dea apreciere

cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate și cu expunerea motivată

asupra cuantumului prejudiciului moral, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,

în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Chișinău, Popov Oleg.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Mușchei Veaceslav

XXXXX și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată, semnată la 28 februarie 2023, pronunțată la 16

martie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

13

Catan Liliana

Cobzac Elena

Boico Victor

14