1ra-104/2023 — art. 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 22 iunie 2022, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală: - Ghilețchi Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal; - a fost încetat procesul penal pe învinuirea lui Ghilețchi Vladislav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și s-a dispus liberarea de pedeapsă penală în legătură cu intervenirea actului de amnistie, în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova; - s-a dispus încasarea de la Ghilețchi Vladislav în beneficiul statului, cheltuielile de judecată în mărime totală de 1288 lei; - acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea de la Ghilețchi Vladislav în beneficiul părții vătămate Talpă Angela, prejudiciul material cauzat în mărime de 4800 lei și prejudiciul moral în sumă de 5000 lei. 1 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Ghilețchi Vladislav, la data de 11.05.2021, în jurul orei 20:00, aflându-se în loc public, pe o stradă din sat. Bălănești r-nul. Nisporeni, urmărind scopul încălcării ordinii publice și aplicării violenței asupra persoanei intenționat, demonstrând o lipsă evidentă de respect față de societate și normele etice general acceptate, încălcând ordinea publică, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste corp și regiunea capului lui Talpă Angela, cauzându-i acesteia conform raportului de constatare medico-legală nr. 202124P0023 echimoze în regiunea 1/3 medie a brațelor și echimoze pe suprafața genunchilor ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Ghilețchi Vladislav în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei.

Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Nisporeni, Diaconu Teodor, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ghilețchi Vladislav să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de un an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal pe o perioadă de probațiune de un an, cu liberarea de executarea pedepsei din motivul intervenirii amnistiei, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În argumentarea cererii de apel, apelantul a invocat că: - instanța de fond a constatat greșit circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, prin ce a admis o eroare de drept cu privire la soluționarea soartei procesului penal; - prima instanță urmare a examinării procesului penal de acuzare a inculpatului Ghilețchi Vladislav deși a apreciat corect probele de caz, constatând că ultimul a săvârșit și se consideră vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) din Codul penal, contrar prevederilor art. 101 alin.(4), 378 alin.(l), 389 și 394 alin.( 1) pct.2) Cod de procedură penală a încetat procesul penal în privința acestuia în legătură cu intervenirea amnistiei, fără a-i aplica pedeapsa penală potrivit rigorilor normelor materiale enunțate cu eliberarea de executare ulterioară în legătură cu intervenirea amnistiei; - adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul intervenirii amnistiei, nu se regăsește în conținutul art. 391 Cod de procedură penală; 2 - soluția de moment propusă de instanța de judecată, de încetare a procesului penal în temeiul art.391 alin.(l) pct.6), 350 alin.(l) și 332 alin.(5) Cod de procedură penală, nu este acceptabilă, or, acest fapt contravine normelor procesuale în vigoare; - instanța de judecată contrar prevederilor art.389 alin.(4) pct.2) din Codul de procedură penală, la recunoscut doar vinovat pe Ghilețchi Vladislav de comiterea infracțiunii imputate și a încetat procesul penal în privința ultimului, din motivul intervenirii amnistiei, în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, aplicând eronat prevederile normei materiale enunțate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2022, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ghilețchi Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an. Totodată, s-a dispus ca Ghilețchi Vladislav, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 a Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova să fi liberat de pedeapsa penală. La fel, s-a indicat că în partea soluționării chestiunilor cu privire la cheltuielile de judecată și acțiunea civilă, sentința se menține fără modificări. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că din analiza probelor administrate din punct de vedere al pertinenței, utilității și concludenții, rezultă că fapta infracțională comisă de inculpatul Ghilețchi Vladislav a avut loc, iar în acțiunile inculpatului sunt întrunite semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a indicat că ține cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar circumstanța atenuantă a fost constatată recunoașterea vinovăției. La fel, s-a reținut că inculpatul anterior nu a fost condamnat iar la locul de trai se caracterizează pozitiv. Astfel, instanța de apel, ținând cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, a considerat echitabil și proporțional de ai aplica inculpatului o pedeapsă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune. Totodată, instanța de apel a notat că inculpatul Ghilețchi Vladislav, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, care este o infracțiune mai puțin gravă, nu cade sub incidența art. 6 al Legii nr. 243 cu privire la amnistie. 3 Prin urmare, instanța de apel a constatat că la cazul dedus judecății sunt întrunite condițiile stabilite de art. 1 și art. 2 a Legii nr. 243 privind amnistia în legătură cu Aniversarea a XXX-a de la Proclamarea Independenței Republicii Moldova și astfel va aplica instituția amnistiei față de Ghilețchi Vladislav, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Codul penal, cu liberarea acestuia de pedeapsa penală, or temeiuri pentru neaplicare a actului de amnistie instanța de apel nu a stabilit.

Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către avocatul Cernicov Andrei în numele inculpatului Ghilețchi Vladislav, care în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe. În argumentarea recursului, recurentul invocă că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; - norma specială aplicată de prima instanță nu impune stabilirea pedepsei penale anterior aplicării actului de amnistie; - instanța de apel a intervenit neîntemeiat în modificarea sentinței primei instanțe adoptate legal și întemeiat, aplicând în mod eronat prevederile dreptului material și procedural, astfel contribuind la stabilirea unei practici judiciare incoerente.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel 4 pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. În speță se reține, că potrivit textului recursului, recurentul invocă temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, critici prin care recurentul și-a manifestat dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanța de apel inculpatului Ghilețchi Vladislav pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal atestă că temeiul de recurs și motivele invocate de recurent în argumentarea recursului nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei. Cu referire la criticile recurentului precum că instanța de apel a intervenit neîntemeiat în modificarea sentinței primei instanțe, or norma specială aplicată de prima instanță nu impune stabilirea pedepsei, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, și reprezintă opinia subiectivă a recurentului ce nu poate fi acceptată. În acest sens, Colegiul penal invocă că din conținutul deciziei instanței de apel, prin care a fost verificată și casată parțial sentința primei instanțe, rezultă că instanța de apel corect a identificat omisiunea primei instanțe, care deși just a constatat aplicabilitatea actului de amnistie în privința inculpatului Ghilețchi Vladislav, dar greșit a încetat procesul penal în privința acestuia în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și a dispus liberarea de pedeapsă penală a lui Ghilețchi Vladislav în legătură cu intervenirea actului de amnistie, deși nu i-a stabilit acestuia nici o pedeapsă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal. La fel, se reține că prima instanță nu a ținut cont de faptul că pronunțarea unei sentințe (hotărâri) de încetare a procesului penal în legătură cu intervenirea amnistiei în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, când –„există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală”, poate avea loc doar dacă pe parcursul judecării cauzei, în ședința preliminară, se constată aplicabilitatea Legii nr. 243, iar inculpatul își manifestă acordul privind încetarea procesului penal în privința sa, în baza acestui temei. Or, acest fapt, rezultă din contrapunerea și interpretarea prevederilor art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală , ce stipulează că: – „Dacă în ședința preliminară 5 s-au constatat temeiurile prevăzute în art.332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă”, precum și a art. 332 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, care prevede că: - „ (1) În cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.275 pct.5)–9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. (5) În cazul prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit”, art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că: „Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din prezentul cod”, și art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, care prevede că: – „Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia”. În acest sens, Colegiul penal observă că din materialele cauzei penale (f.d. 103- 105), în ședința preliminară din prima instanță nu a fost invocată aplicabilitatea Legii nr. 243. Prin urmare, din materialele cauzei penale, rezultă că chestiunea aplicabilității Legii nr. 243 în privința inculpatului a intervenit deja în ședința de examinare în fond din prima instanță, ce rezultă din cererile depuse de inculpatul Ghilețchi Vladislav și procesul-verbal al ședinței de judecată din prima instanță (f.d. 116-121), iar instanța de apel corect a pronunțat o sentință de condamnare, conform prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și liberarea de executarea acesteia, în legătură cu intervenirea amnistiei. În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu identifică temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată, or asupra chestiunilor esențiale speței s-a expus suficient de argumentat și detaliat instanța de apel în decizia sa. Astfel, motivarea deciziei instanței de apel, în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, 6 deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele inculpatului Ghilețchi Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Ghilețchi Vladislav, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 15 martie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 7