1ra-457/22 — art.264 al.3 lt.b CP

1ra-457/22 — art.264 al.3 lt.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-457/22

1-14010996-01-1ra-24032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Filincova Svetlana

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Stratulat Galina

Ghervas Maria, Miron Aliona

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul

Central, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Comrat din 19 noiembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Arabadji Gheorghi xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 06.11.2014 - 12.05.2016;

instanța de apel: 03.06.2016 - 17.01.2017;

instanța de recurs: 05.05.2017 - 20.06.2017;

instanța de apel: 04.09.2017-19.02.2018;

instanța de recurs 12.06.2018 -15.01.2019;

instanța de apel:01.03.2019 - 13.11.2019;

instanța de recurs: 23.03.2020 - 02.07.2020;

instanța de apel: 02.09.2020 - 19.11.2021;

instanța de recurs: 24.03.2022 - 07.02.2023.

Asupra motivelor recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Gheorghi a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă înaintată de către

Calac Marina în privința lui Arabadji Gheorghi, privind recuperarea

prejudiciului material și moral, în sumă totală de 624 000 lei.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

organul de urmărire penală, Arabadji Gheorghi a fost învinuit de faptul că,

la 13 august 2013, orele 19:40, conducând automobilul de model „Xxxxx”,

1

cu n/î XXXXX, încălcând prevederile art. 39 din Regulamentul circulației

rutiere, care obligă conducătorul mijlocului de transport înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, să se

asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, nu a ținut cont de situația

rutieră, nu s-a asigurat în securitatea manevrei executate și s-a deplasat

pe carosabilul vizavi de clădirea fabricii „Asena-Textil”, str. Lenin 42 or.

Ceadîr-Lunga, necedând trecerea motocicletei de model „Xxxxx”, fără n/î,

condusă de Calac V. care se deplasa în aceiași direcție de deplasare și,

contrar prevederilor art. 28 pct. 3, art. 42 și Anexei nr. 4 din Regulamentul

circulației rutiere, a început să execute manevra de întoarcere pe carosabil,

ca rezultat, a comis tamponarea cu motocicleta indicată. În consecință,

Calac V. care conducea motocicleta „Xxxxx”, a suportat vătămări corporale

în rezultatul cărora, ulterior, a decedat.

Acțiunile inculpatului Arabadji Gheorghi au fost încadrate juridic de

organul de urmărire penală în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal,

conform indicilor calificativi – “adică încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce

a provocat din imprudență decesul unei persoane.”

3.1. Procurorul Procuraturii or. Ceadâr-Lunga, Ianac D., care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, cu condamnarea

inculpatului în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani și admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului s-au invocat următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat cu certitudine că

inculpatul Arabadji Gheorghi, conducând automobilul de model „xxxxx” și

ieșind de pe laterala străzii, a început să traverseze drumul cu scopul

întoarcerii și deplasării în sens opus;

- pe această porțiune de carosabil, efectuarea acestei manevre este

interzisă, deoarece este prezent marcajul linia dublă continuă, fapt

confirmat de informația eliberată de ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor”

din 12 decembrie 2013, potrivit cărei porțiunea str. Lenin din or. Ceadîr-

Lunga, cuprinsă între străzile Carl Marx și Tanasoglu, are 4 benzi de

circulație. Fluxurile de circulație opuse sunt separate prin marcajul dublu

1.3, iar zonele de trecere liberă sunt separate prin marcajul 1.5. Lățimea

unei benzi de circulație constituie 3,6 și 2,75 metri. Prezența marcajelor

rutiere menționate rezultă și din schema accidentului rutier, semnată de

inculpat. În cadrul cercetării judecătorești a fost prezentat și foto tabelul

anexat la procesul-verbal de cercetare la fața locului și înscrierea pe CD,

unde se observă două linii continue, care delimitează direcția de circulație

pe sectorul de drum respectiv și anume în locul în care s-a produs

accidentul rutier;

- deși prima instanță în sentință a reținut declarațiile martorilor Miliș

G. și Grecov V., care au menționat că în locul accidentului rutier erau două

linii continue, iar perpendicular carosabilului se afla automobilul de model

2

„Xxxxx”, care trecuse complet cu roata din față de linia continuă, ieșind pe

contrasens, aceste afirmații nu au fost apreciate;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că inculpatul, care a

declarat că în anul 2012, pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul

rutier erau linii duble continue, însă la momentul producerii accidentului

acestea nu erau. Adică, inculpatul indică direct că el cunoștea că pe acest

sector de drum nu este permisă întoarcerea sau virarea la stânga, fiind

prezente liniile duble continue;

- nu au fost apreciate declarațiile martorilor Vornicov S., Ormanji

L., Grecov V., Padulov G., Keleș N., Cojocaru G. și Culev D., care au declarat

că, după producerea accidentului rutier, inculpatul a schimbat locul

automobilului fapt ce denotă că acesta a înțeles că a încălcat regulile de

circulație rutieră pe segmentul respectiv de drum, unde a avut loc

accidentul rutier și a deplasat automobilul în spate cu câțiva metri de la

locul accidentului. Roțile din față ale automobilului au fost mutate de pe

liniile duble continue, încercând astfel să ducă în eroare organul de

urmărire penală în scop de eschivare de la răspunderea penală.

3.2. Succesorul victimei, Calac M., a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare, conform învinuirii

înaintate, cu admiterea acțiunii civile, argumentând următoarele:

- prima instanță nu a luat în considerație și nu a apreciat probele

prezentate de acuzare, probe care demonstrează cu certitudine vinovăția

inculpatului;

- locul în care inculpatul a efectuat manevra de întoarcere este

marcat cu linie dublă continuă, care potrivit fotografiilor anexate la

procesul-verbal de cercetare la fața locului, era destul de vizibilă, astfel

inculpatul nu avea voie să efectueze manevra de întoarcere pe acest sector

de drum, însă prima instanță a ignorat faptul dat.

ianuarie 2017, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima

instanță corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a

apreciat probele prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat

suficiente probe obiective, veridice și concludente care să confirme cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În cadrul dezbaterilor judiciare, s-a constatat cu certitudine că

inculpatul în cadrul efectuării manevrei de întoarcere pe partea carosabilă

a drumului, nu a încălcat Regulamentul circulației rutiere, nu a comis

tamponarea cu motocicleta, iar leziunile corporale prezente la victimă nu

au apărut în urma tamponării mijloacelor de transport.

La fel, s-a constatat obiectiv că în timpul efectuării manevrei de

întoarcere, după ieșirea automobilului condus de inculpat pe contrasens,

de automobil s-a lovit motocicleta necontrolată și ulterior și motociclistul,

care neisprăvindu-se cu manevra de frânare a căzut de pe motocicletă la

câțiva metri până la automobil.

Potrivit declarațiilor martorilor și inculpatului, acesta a efectuat

manevra de întoarcere, deplasându-se inițial de pe marginea drumului, a

3

parcurs o oarecare distanță pe banda sa de circulație, după care s-a întors

în direcție opusă, ieșind pe contrasens.

Analizând probele cercetate, instanța de apel a conchis că anume

acțiunile motociclistului au generat producerea accidentului și consecințele

survenite, or, anume viteza de deplasare excesivă nu i-a permis

conducătorului motocicletei să aprecieze intensitatea și nivelul de

organizare a traficului rutier pentru a evita tamponarea prin frânare, ieșind

pe banda de circulație cu sens opus, răsturnându-se lateral și

tamponându-se de automobil.

S-a mai menționata că în timpul conducerii motocicletei, Calac V. nu

avea casca de protecție, iar leziunile corporale ce au dus la decesul victimei,

ar fi putut surveni atât în timpul căderii motocicletei în timpul deplasării,

cât și în timpul tamponării motocicletei cu automobilul, dubiul evident

urmând a fi interpretat în favoarea inculpatului.

contestat-o cu recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat, recurentul a invocat aceleași

argumente care au fost înserate în cererea de apel, menționând că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

din 20 iunie 2017, recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost

admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel

Cahul.

În argumentarea deciziei adoptate, instanța de recurs ordinar a

relevat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor

prezentate de partea acuzării, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Subsidiar, instanța de recurs ordinar a mai menționat, că potrivit

descriptivului sentinței, instanța de fond nu a apreciat fiecare probă

administrată pe caz separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de

fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care

a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

La fel, instanța de recurs a statuat că, instanța de apel, judecând

cauza, nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de către prima instanță, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată

legal. Mai mult, instanța de apel nu a apreciat probele în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, inclusiv cu circumstanțele

de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru

care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

Totodată, instanța de recurs ordinar a mai menționat că decizia

conține concluzii divergente și contradictorii referitor la modul în care la

victimă au apărut leziunile corporale.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a statuat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul acuzării, inclusiv sub

4

aspectul că probele cercetate au fost eronat apreciate, precum și faptul că

instanța și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de

judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal al ședinței.

februarie 2018, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate.

7.1. În argumentarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat

că, analizând probele prezentate de acuzatorul de stat în susținerea

învinuirii imputate inculpatului prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, a conchis că acestea nu dovedesc incontestabil vinovăția

inculpatului Arabadji Gheorghi în săvârșirea accidentului rutier, care a

avut loc pe data de 13 august 2013, aproximativ la orele 19:40, în or.

Ceadîr-Lunga, str. Lenin.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul invocat de procuror și

succesorul părții vătămate, Calac M., că pe porțiunea de drum în care a

avut loc accidentul rutier efectuarea manevrei de întoarcere este interzisă

de Regulamentul circulației rutiere, în legătură cu prezența pe partea

carosabilă a marcajului longitudinal de separare. Potrivit procesului-verbal

de cercetare la fața locului și foto-tabelului anexat la procesul-verbal de

cercetare a locului accidentului rutier se observă că pe acea porțiune de

drum lipsește banda de separare (f.d. 8-14, vol. I). Mai mult, în schema

accidentului rutier linia de separare este marcată convențional.

Alegația procurorului că prin informația ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” din 12 decembrie 2013, se confirmă prezența pe partea

carosabilă a marcajului longitudinal de separare, instanța de apel a

considerat-o neîntemeiată, or, conform acestei informații pe acest sector de

drum, până la accident, marcajul a fost făcut în luna august anul 2012 și

termenul normativ de exploatare a lui constituie 6 luni.

La fel, instanța de apel a reținut că încălcările Regulamentului

circulației rutiere imputate inculpatului Arabadji Gh. nu au avut loc și nu

au fost demonstrate prin probe de către partea acuzării. Din declarațiile

martorilor precum și din materialele cauzei se certifică faptul că, înainte de

a efectua manevra de întoarcere, inculpatul s-a convins în siguranța acestei

manevre și la momentul începerii deplasării el nu a creat și nu a putut crea

în mod obiectiv obstacole pentru alți participanți la trafic, inclusiv și

motociclistului Calac V.. Motociclistul fiind implicat în trafic avea obligația

să se oprească la culoarea roșie a semaforului, să conducă motocicleta cu

viteză permisă în sectorul de drum, fiind constatat că motocicleta se

deplasa cu depășirea vitezei permise, depășind viteza cu minim de 21

km/oră.

În concluzie, instanța de apel a reiterat că, reieșind din intensitatea

circulației și circumstanțele cazului, inculpatul Arabadji Gh. a fost în drept

să conteze pe faptul că participanții traficului rutier nu vor începe să se

deplaseze la semnalul roșu al semaforului cu viteză excesiv de mare.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul Arabadji Gh. nu a

admis încălcări ale Regulamentului circulației rutiere care ca consecință s-

ar afla în legătură cazuală cu decesul lui Calac V., pe când starea de

ebrietate alcoolică care nu i-a permis lui Calac V. să aprecieze corect

situația creată în trafic, comportamentul agresiv manifestat prin maniera

conducerii agresive cu depășirea limitei admisibile de viteză au constituit

5

cauza producerii accidentului și consecințelor survenite. Mai mult,

motociclistul a avut posibilitatea de a ocoli automobilul, lățimea străzii fiind

de 12 metri, însă starea de ebrietate alcoolică și viteza excesivă nu i-au

permis motociclistului să stabilizeze mersul motocicletei în urma frânării,

motiv din care s-a produs accidentul rutier.

Instanța de apel a mai remarcat faptul că motocicleta a ieșit pe banda

de circulație cu sens opus și s-a răsturnat pe partea laterală, astfel, ieșind

de sub controlul conducătorului, pe când toți martorii indică faptul că între

automobilul și piatra de bordură din dreapta drumului erau circa 4 metri,

distanță prin care motociclistul putea ocoli automobilul. Astfel, instanța a

respins argumentele procurorului că, prin culcarea motocicletei pe

carosabil Calac V. încerca să oprească motocicleta, deoarece respectiva

acțiune mai mult indică asupra stagiului mic și lipsei de experiență a

șoferului în conducerea motocicletei cu propulsoare de capacitate mare și

incapacitatea acestuia de a prevedea riscurile conducerii agresive.

contestat-o cu recurs ordinar, prin care, invocând temeiul de drept prevăzut

la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet

de judecată, argumentând următoarele:

- instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerație concluziile

expertizelor judiciare nr. 0054 din 31 octombrie 2013 și nr. 1379 din 8

august 2014, argumentând că conducătorul motocicletei avea posibilitatea

tehnică de a preveni tamponarea, precum și că din punct de vedere tehnic

conducătorul motocicletei urma să procedeze în conformitate cu prevederile

art. 45 pct. 2) Regulamentului Circulației Rutiere. Instanța urma să dea o

apreciere din punct de vedere juridic cum trebuia să procedeze conducătorii

mijloacelor de transport;

- motivarea instanței de apel precum că distanța de la începerea

frânării și până la tamponare de 25 metri și timpul de reacție a lui Calac

V., care era încetinită datorită stării de ebrietate alcoolică, dovedesc că

Arabadji Gh. nu a intersectat periculos linia de deplasare a motociclistului,

este una neîntemeiată. Urma de frânare și urma de derapare sunt două

lucruri diferite. Concluzia instanței precum că reacția lui V. Calac era

încetinită este doar o presupunere, iar starea de ebrietate alcoolică cu

concentrația alcoolului în sânge de 0,2% nu ating nici gradul minim

prevăzut la art.13412 Cod penal, adică este permisivă;

- în speță nu are nicio legătură faptul că Calac V. a trecut sau nu la

semnalul galben sau roșu al semaforului în intersecția situată la distanță

de 117 metri de locul accidentului, important este faptul că pentru

conducătorul motocicletei a apărut obstacol - automobilul inculpatului,

care cu încălcarea prevederilor art. 39 și 40 pct.1 lit. a) din Regulamentul

circulației rutiere, a încercat să efectueze manevra de întoarcere spre stânga

direct din locul de staționare - de la parcarea din dreapta a carosabilului;

- inculpatul Arabadji Gheorghi conducând mijlocul de transport și

efectuând manevra de întoarcere, a încălcat prevederile art. 39 din

Regulament, deoarece înaintea schimbării direcției de mers, nu s-a asigurat

că această manevră va fi executată în siguranță și a creat obstacole pentru

6

ceilalți participanți la trafic, inclusiv și pentru motocicleta „Xxxxx” condusă

de către V. Calac;

- în cazul circulației cu dublu sens, Gh. Arabadji urma să se apropie

din timp de axa drumului înainte de a efectua manevra de întoarcere, însă

acesta contrar prevederilor art. 40 pct.1 lit. a) din Regulamentul circulației

rutiere, a început manevra de întoarcere deodată de la locul staționării

situat pe marginea dreaptă a carosabilului;

- în speță s-a constatat legătura cauzală între încălcările

Regulamentului circulației rutiere admise de către Gh. Arabadji și urmările

prejudiciabile - accidentul rutier și decesul lui V. Calac;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția.

15 ianuarie 2019, recursul ordinar declarat de către procuror a fost admis,

casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

9.1. În argumentarea deciziei adoptate, instanța de recurs ordinar a

relevat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor

prezentate de partea acuzării, fapt ce echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Instanța de recurs ordinar a mai menționat, că potrivit descriptivului

sentinței, prima instanță nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins toate

probele aduse în sprijinul învinuirii.

La fel, instanța de recurs ordinar a statuat că, instanța de apel

judecând cauza, nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor

de drept comise de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentința nemotivată

legal. Mai mult, instanța nu a apreciat probele în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, inclusiv cu circumstanțele

de fapt și de drept indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru

care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a statuat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul acuzării inclusiv sub

aspectul că probele cercetate au fost eronat apreciate, precum și faptul că

instanța și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de

judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul verbal al ședinței.

noiembrie 2019, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către

procurorul în Procuratura r-lui Ceadîr-Lunga și de către succesorul victimei

Marina Calac.

10.1. În argumentarea deciziei, instanța de apel a menționat că prima

instanță a făcut o analiză completă și precisă a mijloacelor de probă

administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de

judecată, concluzionând în mod corect că în cauză nu există dovezi

convingătoare de vinovăție a inculpatului Arabadji Gheorghi, probele

neavând forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție ce

7

operează, potrivit legii, în favoarea inculpatului. Instanța de judecată a

respectat prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de

asemenea corect a apreciat circumstanțele cauzei penale.

Instanța de apel a reținut ca neîntemeiat argumentul apelantului

precum că instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele ce au

avut loc pe cauză, or, judecând cauza, instanța de apel a reverificat sub

toate aspectele, complet și obiectiv probele administrate, ajungând la

concluzia că instanța de fond corect l-a achitat pe Arabadji Gheorghi de

învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal. Aceste împrejurări au fost constatate de cumulul probelor

administrate la cauza penală, care în opinia instanței de apel au fost

obiectiv apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a constatat, că la pronunțarea sentinței instanța de

fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a făcut

concluzia că fapta penală reținută în culpa inculpatului Arabadji Gheorghi

nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, pentru corectitudinea

judecării prezentei cauze, este imperios de a supune analizei și aprecierii

toate probele acumulate în dosar. De altfel, în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond au fost administrate probe anume pentru

lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în

condiții de nemijlocire și contradictorialitate, în scopul perceperii directe a

probelor de către instanță și pentru formularea opiniei referitor la vinovăția

sau nevinovăția inculpatului Arabadji Gheorghi.

Instanța de apel, analizând în cumul materialul probator, a apreciat

critic argumentul invocat de procuror și succesorul părții vătămate, M.

Caiac, că pe porțiunea de drum în care a avut loc accidentul rutier

efectuarea manevrei de întoarcere este interzisă de Regulamentul circulației

rutiere, în legătură cu prezența pe partea carosabilă a marcajului

longitudinal de separare.

Or, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și foto-

tabelului anexat la procesul-verbal de cercetare a locului accidentului

rutier se observă, că pe acea porțiune de drum lipsea banda de separare

(f.d. 8-14 vol. I) la momentul producerii accidentului rutier. Mai mult, în

schema accidentului rutier linia de separare este marcată convențional,

însă din fotografiile efectuate în aceeași zi, se vede ferm, că lipsește banda

de separare a carosabilului. Acest fapt a fost confirmat și de către martorii

audiați în instanța de apel Cojocar Gheorghe, care a explicat: „Banda de

separare nu era” . Despre faptul că la fața locului accidentului rutier în care

a fost implicat inculpatul lipsea banda de separare a confirmat și martorul

audiat Russu Dmitri, care a declarat că în locul unde dorea să schimbe

direcția Arabadji Gheorghi, nu erau nici un indicator care i-ar interzice

virarea la acel moment sau careva benzi de separare”.

Alegația procurorului că prin informația ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” din 12 decembrie 2013, se confirmă prezența pe partea

8

carosabilă a marcajului longitudinal de separare, instanța de apel a

considerat-o neîntemeiată, or, conform acestei informații pe acest sector de

drum, până la accident, marcajul a fost făcut în luna august anul 2012 și

termenul normativ de exploatare a lui constituie 6 luni.

Instanța de apel, prin prisma pct. 39 din Regulamentul circulației

rutiere a concluzionat că învinuirea nu și-au găsit confirmare.

Astfel, deși mijlocul de transport condus de către Arabadji Gheorghi

a fost implicat în accidentul rutier, în care a avut de suferit victima Caiac

Vadim, nu au fost demonstrate prin probe de către partea acuzării vina

inculpatului în producerea accidentului rutier. Or, din declarațiile

martorilor precum și din materialele cauzei se certifică faptul că, înainte de

a efectua manevra de întoarcere, inculpatul s-a convins în siguranța acestei

manevre și la momentul începerii deplasării el nu a creat și nu a putut crea

în mod obiectiv obstacole pentru alți participanți la trafic, inclusiv și

motociclistului V. Caiac. Motociclistul fiind implicat în trafic avea obligația

să se oprească la culoarea roșie a semaforului, fapt care a fost neglijat de

acesta și confirmat prin declarațiile martorilor: Vornicov Serghei, Cheleș

Nina, Miliș Gheorghi audiați în instanța de fond, care au confirmat că

motociclistul a traversat intersecția la culoarea roșie a semaforului.

De altfel, instanța de apel a concluzionat că inculpatul Arabadji

Gheorghi nu a admis încălcarea Regulamentului circulației rutiere, care ca

consecință s-ar afla în legătură cauzală cu decesul lui Vadim Calac,

deoarece acesta în timpul efectuării manevrei de întoarcere, cînd a văzut că

se deplasează o motocicletă cu viteză mărită, a stopat pe loc automobilul,

astfel, motociclistul s-a tamponat de automobil.

A mai notat instanța de apel că conform Raportului de expertiză nr.

009383 din 8 august 2014, motociclistul a avut posibilitate de a evita

accidentul rutier, prin frânarea la timp și deplasare în conformitate cu

prevederile art. 45 pct. 2) din Regulamentul circulației rutiere. Totodată,

Colegiul a indicat că motociclistul a avut posibilitate de a ocoli automobilul,

deoarece lățimea străzii era de 12 m, însă deplasarea cu viteză excesivă nu

i-a permis să stabilizeze mersul motocicletei în urma frânării, motiv din care

s-a produs accidentul rutier.

Instanța de apel a considerat că anume viteza de deplasare excesivă

nu i-a permis conducătorului motocicletei să aprecieze intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier pentru a evita tamponarea prin

frânare. Totodată, în timpul conducerii motociclistul nu avea casca de

protecție ca rezultat cauzându-și leziuni corporale care au dus la deces.

Verificând sentința primei instanțe, instanța de apel a învederat că

destul de minuțios au fost verificate probele prezentate atât de către partea

acuzării, cât și a apărării, a apreciat fiecare probă administrată pe caz

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete descrise și apreciate, de

fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, și a indicat motivele pentru care a

respins probele aduse în sprijinul învinuirii.

Or, potrivit rechizitoriului, inculpatul este acuzat că, efectuând

manevra de întoarcere a automobilului în mijlocul carosabilului, a încălcat

prevederile art. 39 din Regulamentul circulației rutiere, care prescriu,

9

inclusiv, că înaintea schimbării direcției de mers trebuia să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru

ceilalți participanți la trafic. S-a stabilit însă cu certitudine, că înainte de

efectuarea manevrei de întoarcere conducătorul automobilului s-a convins

în siguranța efectuării manevrei, dat fiind că la momentul începerii

manevrei pe porțiunea de drum nu se mai deplasau careva mijloace de

transport. Astfel, acuzarea adusă în acest sens este neîntemeiată.

Instanța de apel a specificat că aceste împrejurări de către instanța

de fond au fost analizate și apreciate coroborându-le în procesul aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv cu: a) declarațiile martorilor

Vornicov Serghei, Ormanji Larisa, Culev Dmitrii și Stamova Anjela, care de

fapt au confirmat că au auzit zgomotul motocicletei ce se deplasa cu viteză

în timp ce la acel moment alte mijloace de transport staționau la culoarea

roșie a semaforului. De asemenea, respectivii martori au indicat că ei au

văzut motocicleta după accident, care se afla pe partea carosabilului din

sens opus, iar automobilul inculpatului, înaintea impactului cu

motocicleta, staționa în mijlocul carosabilului, perpendicular, de-a

curmezișul drumului, însă în caz că motociclistul se deplasa mai departe

pe partea sa de deplasare, acesta avea posibilitate să evite accidentul rutier

și fără obstacole să se deplaseze pe banda sa de circulație.

Niciun martor nu a putut cu certitudine să declare, că după

producerea accidentului rutier inculpatul ar fi schimbat poziția

automobilului său. Or, staționarea automobilului în mijlocul carosabilului,

în poziție perpendicular sau sub un unghi, de-a curmezișul drumului, poate

crea o perturbare evidentă a traficului rutier, însă este de evidențiat faptul

că carosabilul unde a avut loc accidentul rutier este cu două benzi de

circulație în fiecare direcție și lățimea carosabilului într-o singură direcție

este de 5,9 metri, iar lungimea automobilului de model „Xxxxx” implicat în

accidentul rutier este de 4,8 metri, astfel motociclistul în cazul deplasării

cu viteză admisibilă, putea evita accidentul rutier, deplasându-se în

continuare pe banda sa de circulație fără obstacole, însă victima s-a ciocnit

în automobilul inculpatului în aripa din partea stângă față, deci acesta a

ieșit pe contrasens, unde și s-a produs accidentul rutier.

Din constatările din rapoartele expertizelor judiciare nr. 0054 din 9

aprilie 2014 și nr. 1379 din 8 august 2014, care la fel confirmă

circumstanțele enunțate supra, că până la momentul impactului

motociclistul se deplasa pe carosabil pe partea dreaptă, totodată rotindu-

se, în momentul impactului locul de ciocnire a mijloacelor de transport se

aflau sub un unghi de aproximativ 60°, astfel, motociclistul ar fi putut evita

impactul, dacă ar fi frânat, inclusiv, până la oprirea completă a mijlocului

de transport.

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, a

declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2019 cu dispunerea

rejudecării cauzei penale privindu-l pe Arabadji Gheorghi, învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

11.2. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

10

- decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie

2019 este neîntemeiată, ilegală, și pasibilă casării, deoarece hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția primei instanțe, norma

de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare

a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție,

temeiuri pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1), pct. 6),16) Cod de

procedură penală;

- în cadrul judecării cauzei în instanța de apel au fost audiați din nou

martorii Cojocar Gh. și Russu D., au fost verificate declarațiile martorilor

Vornicov S., Cheleș N., Radulov Gh., Ormanji L.. Culev D. și Stamova A.,

audiați în instanța de fond, însă în decizia instanței de apel lipsește

descrierea și aprecierea declarațiilor martorilor Vornicov S., Cheleș N.,

Radulov Gh., Ormanji L., Culev D., Stamova A., Miliș G., fiind indicate doar

expresii cum: „martorii indică faptul că,…”, „de vreme ce martorii audiați”,

etc;

- în cadrul ședinței instanței de apel au fost verificate mijloacele

materiale de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și schema

accidentului rutier, schemele întocmite de către martorii Cojocari și Russo,

rapoartele expertizelor judiciare nr. 009320 din 09 aprilie 2014, nr. 009383

din 8 august 2014, nr. 0054 din 9 aprilie 2014, nr. 1379 din 20 iunie 2014,

nr. 1379 din 20 iunie 2014, procesul-verbal de efectuare a experimentului

din 13 martie 2014, procesele-verbale de examinare a stării tehnice a

mijloacelor de transport, procesul-verbal de verificare a declarațiilor la fața

locului din 23 decembrie 2013, or, aceste mijloace materiale de probă

lipsesc a fi descrise în decizia instanței de apel, și respectiv, fără descrierea

constatărilor prin aceste probe a elementelor de fapt;

-recurentul a relatat că procesul-verbal de efectuare a experimentului

din 13 martie 2014 nu a fost luat în considerație de instanța de apel, nu

este menționat în decizie și nu a fost supus aprecierii în coroborare cu

cumulul de probe prezente la actele cauzei;

- instanța de apel nu a respectat prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală, nu a executat indicațiile date de Curtea Supremă de

Justiție, prin deciziile din 20 iunie 2017 și 15 ianuarie 2019;

- instanța de apel a menționat că, verificând sentința instanței de

fond, găsește că destul de minuțios au fost verificate probele prezentate atât

de către partea acuzării, cât și a apărării, a apreciat fiecare probă

administrată pe caz separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete

descrise și apreciate, de fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, și a indicat

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul învinuiri. Astfel,

prima instanță a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute

de lege și a adoptat o hotărâre, care a fost suficient motivată și argumentată

pe care se întemeiază soluția. Însă, aceste concluzii sunt neîntemeiate și

ilegale, și nu pot fi acceptate. Or, prin deciziile din 20 iunie 2017 și 15

ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat faptul că, potrivit

descriptivul sentinței, instanța de fond nu a apreciat fiecare probă

11

administrată pe caz separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu.

din 02 iulie 2020 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror,

casată total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13

noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Arabadji Gheorghi și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

12.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a statuat că

instanța de apel nu a dat răspuns la toate motivele invocate de procuror în

apel, iar probele prezentate în susținerea învinuirii nu au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de apel, încălcând prevederile art. 436 alin. (2) Cod

de procedură penală, în urma examinării cauzei, a conchis că apelul

procurorului urmează a fi respins, deoarece acuzarea nu a prezentat probe

suficiente și admisibile ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii ce i se incriminează, iar ca rezultat a menținut sentința

Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 mai 2016 (f. d. 62-70 vol. IV).

Astfel, instanța de recurs ordinar, analizând decizia contestată în

raport cu argumentele invocate în recurs, a conchis că la argumentarea

necesității respingerii apelului declarat de acuzatorul de stat, instanța de

apel a apreciat unilateral și selectiv probele administrate.

La acest capitol, instanța de recurs ordinar a evidențiat că instanța

de apel, audiind martorii Cojocar Gh. și Russu D, precum și verificând

declarațiile martorilor Vornicov S., Cheleș N., Radulov Gh., Ormanji L.,

Culev D., Stamatova A., Miliș Gh., a conchis că acestea nu pot fi puse la

baza unei sentințe de condamnare și a reținut că din conținutul acestora

rezultă că: „Caiac V. manifesta comportament agresiv conducând

motocicleta cu încălcarea regulilor de circulație manifestate prin ignorarea

semnalului roșu al semaforului, depășirea limitei de viteză”, însă instanța

de apel a ignorat în totalitate și a lăsat fără careva apreciere depozițiile

martorilor, prin care aceștia indică despre acțiunile inculpatului Arabadji

Gh. în raport cu încălcările incriminate prin rechizitoriu, or, din depozițiile

martorilor rezultă că la momentul accidentului automobilul de model

„Xxxxx” se afla în mijlocul drumului dorind să efectueze manevra de

întoarcere la stânga, trecând cu 2-3 m. peste mijlocul drumului, iar după

producerea accidentului a schimbat poziția automobilului și a mers în

spate 1-2 metri.

La fel, instanța de recurs ordinar a menționat că instanța de apel a

ignorat depozițiile martorului Miliș Gh. (f. d. 166, Vol. III) din care rezultă

că, până la producerea accidentului, motociclistul Caiac V. se deplasa pe

banda sa, pe partea dreaptă a carosabilului, iar automobilul condus de

inculpat venea din direcția stației și de aici a început manevra de întoarcere.

În continuare, instanța de recurs ordinar a reținut că instanța de apel,

în argumentarea deciziei adoptate, s-a axat doar pe descrierea acțiunilor lui

Caiac V. (victima) și în totalitate a ignorat acțiunile inculpatului Arabadji

Gh., acestea nefiind analizate în raport cu argumentele invocate de

procuror, care susține că inculpatul a început manevra de întoarcere spre

stânga direct din locul de staționare, fără a se apropia din timp de axa

12

drumului și contrar pct. 39 din Regulamentul Circulației Rutiere, nu s-a

asigurat că această manevră va fi efectuată în siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic.

La acest capitol, instanța de recurs a reținut că acuzatorul de stat în

susținerea acestei acuzații a făcut referire la procesul-verbal de petrecere a

experimentului din 13 martie 2014 cu planul schemă (f.d. 158-159 vol. I)

în care este indicată traiectoria de efectuare a manevrei și deși instanța de

apel a verificat această probă în cadrul ședinței de judecată, nici nu a

indicat-o în conținutul deciziei, precum nici nu s-a pronunțat asupra

acesteia, nefiind clar care este concluzia instanței vis-a-vis de proba

respectivă.

La fel, lecturând decizia contestată, instanța de recurs ordinar a

constatat că instanța de apel a descris selectiv o parte din concluziile

rapoartelor de expertiză judiciară nr. 0054 din 31 octombrie 2013, nr.

09320 din 9 aprilie 2014, nr. 09383 din 8 august 2014 și nr. 1379 din 8

august 2014, iar în final a concluzionat că aceste probe nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare, deoarece din aceste rapoarte rezultă că

conducătorul motocicletei urma să acționeze în conformitate cu cerințele

art. 45 pct. 2 din Regulamentul circulației rutiere.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a reținut că sunt pripite

concluziile instanței de apel prin care s-a indicat că: „din concluziile

raportului de expertiză judiciară nr. 0054 din 31 octombrie 2013 și nr. 1379

din 8 august 2014, rezultă că unghiul între axele longitudinale ale

automobilului și motocicletei în momentul tamponării constituiau

aproximativ 30°, astfel că respectiva concluzie indică că poziția

automobilului „Xxxxx” vis-a-vis de axa drumului nu depășea unghiul de

60°, pe când poziția perpendiculară era să constituie 90°. Astfel se constată

că traficul rutier nu era perturbat prin poziționarea automobilului de model

„Xxxxx” la axa din stânga a drumului ”.

În acest context, instanța de recurs ordinar a menționat că această

concluzie este eronată și neîntemeiată, or instanța de apel nu a ținut cont

de faptul că „unghiul între axele longitudinale ale automobilului și

motocicletei ” (schema 1, f. d. 176 vol. I) și „poziția automobilului „Xxxxx”

și motocicletei „Xxxxx” în raport cu elementele carosabilului (schema nr. 2,

f. d. 177 vol. II)” sunt noțiuni diferite, iar faptul că unghiul între axele

longitudinale ale automobilului și motocicletei erau de 30° nici într-un caz

nu poate indica asupra faptului că automobilul „Xxxxx” se afla vis-a-vis de

axa drumului sub un unghi ce nu depășea 60°.

La fel, instanța de recurs ordinar a reținut că este pripită și bazată pe

presupuneri concluzia instanței precum că reacția lui Caiac V. era

încetinită, deoarece acesta se afla în stare de ebrietate alcoolică, or,

concentrația alcoolului depistat în sânge la V. Caiac era de 0,2 %, adică

permisivă, deoarece în conformitate cu prevederile art.13412 Cod penal, nu

atingea gradul minim.

Acestea fiind menționate, instanța de recurs ordinar a conchis, că

instanța de apel la examinarea cauzei nu a respectat prevederile art. 101,

417 și 436 alin. (2) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată nu

cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea apelurilor,

precum și motivele adoptării soluției date prin ce a admis erori de drept,

13

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Consecvent, instanța de recurs ordinar a indicat că, la rejudecarea

cauzei, instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte prevederile art.

414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în

tot ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în deciziile Colegiului penal

lărgit ale Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2017 și din 15 ianuarie

2019, legate de justa, apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a

tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și recurs și, în dependență de datele obținute, să pronunțe

o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

noiembrie 2021 au fost respinse, ca neîntemeiate, apelurile declarate de

către procurorul în Procuratura r-lui Ceadîr-Lunga și de către succesorul

victimei Marina Calac, cu menținerea sentinței primei instanțe.

13.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a subliniat că apreciind

toate probele prezentate pe cauză din punct de vedere al concludenței,

veridicității și suficienței, a considerat că în acțiunile inculpatului Arabadji

Gheorghi lipsește atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) Cod penal, în timp ce pentru adoptarea

sentinței de condamnare, sunt necesare probele, care în mod incontestabil

certifică săvîrșirea acestei infracțiuni de către inculpat.

Astfel, instanța de apel a indicat că partea acuzării ca probe ce

confirmă vinovăția inculpatului Arabadji Gheorghi în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a prezentat următoarele

probe: ordonanța de începere a urmăririi penale din 14 august 2013;

proces-verbal de cercetare la fața locului din 13.08.2013, plan-schemă a

accidentului de circulație rutieră și foto-tabel; proces-verbal de examinare

și de verificare a stării tehnice a transportului, automobilul Xxxxx n.î.

GEAD 255 din 15.08.2013; procesul-verbal de examinare și de verificare a

stării tehnice a transportului, motocicleta de model ”Xxxxx” din

15.08.2013; procesul-verbal de examinare a automobilului de model Xxxxx

nr. de înmatriculare GEAD 255 cu planșe fotografice din data de 17 august

2013; ordonanța de anexare a corpurilor delicte din data de 17 august

2013; informația întreprinderii de stat ”Administrația de Stat a drumurilor

auto” cu nr. 09-05/1893 din 12.12.2013; act de cercetare medico-judiciară

nr. 70 din 14.08.2013; procesul-verbal în urma unui experiment din

13.03.2014 cu scheme și planșa fotografică; raportul de expertiză auto-

tehnică și trasologică nr. 0054 din 31.10.2013 cu planșa fotografică;

raportul de expertiză medico-judiciară nr. 22D din data de 14 februarie

2014; raportul de expertiză auto-tehnică a comisiei nr. 1379 din

08.08.2014 cu tabele foto, însă aceste probe, nici fiecare în parte, nici în

ansamblul lor, nu demonstrează vinovăția inculpatului Arabadji Gheorghi

în comiterea infracțiunii ce i se incriminează.

Totodată, instanța de apel a menționat că probele indicate supra

confirmă faptul accidentului de circulație rutieră sub formă de tamponare

14

a două mijloace de transport, de asemenea, stabilesc participanții acestuia,

care nu se contestă de către părți.

Or, pentru emiterea sentinței de condamnare este necesar de a stabili

în acțiunile inculpatului Arabadji Gheorghi componența infracțiunii,

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar pentru componența

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal este necesar de

a constata, dacă a fost admisă încălcarea de către conducătorul Arabadji

Gheorghi a regulilor de circulație rutieră, în ce anume ele au constat, care

puncte concret din reguli de securitate a circulației și de exploatare au fost

încălcate de acesta. Pentru încălcarea căror reguli RCR persoana se

consideră vinovată, în ce mod au apărut aceste încălcări și dacă

consecințele survenite se află în legătura cauzală cu încălcările menționate.

Totodată, indiciu obligatoriu al acestei componențe a infracțiunii este

legătura cauzală între încălcarea regulilor de securitate a circulării

mijloacelor de transport mecanice și consecințele survenite ca rezultat.

Astfel, conform rechizitoriului inculpatul Arabadji Gheorghi Vasili a

fost învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, în baza indiciilor: încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul unei persoane. Totodată, acțiunile menționate

conform rechizitoriului au fost comise cu încălcarea p. 39 Regulamentul

circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 357 din

13.05.2009 și punctele 28, 3 și 42 Anexei nr. 4 la Regulamentul circulației

rutiere.

Instanța de apel a subliniat că, după cum s-a menționat mai sus,

dispoziția art. 264 Cod penal este de blanchetă, adică legată cu expunerea

normei de drept cu ajutorul referirilor la alte acte legislative, și anume

Regulamentul circulației rutiere, ce conține normele, care determină modul

de deplasare a mijloacelor de transport și pietonilor pe drumuri publice ale

Republicii Moldova, precum și pe teritoriile aferente acestora.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că învinuirea nu concretizează

care anume subpunct al punctului 39 din Regulamentul circulației rutiere

a fost încălcat de către inculpatul Arabadji Ggheorghi, în timp ce p. 39 din

Regulament conține, inclusiv, subpuncte.

În mod analogic, conform rechizitoriului Arabadji Gheorghi a încălcat

p. 28, punctele 3 și 42 și Anexa nr. 4 la Regulamentul circulației rutiere,

ceea ce de asemenea nu este concret, deoarece în învinuire sunt enumerate

anumite puncte din Regulamentul Circulației Rutiere, fără concretizarea

acestora, ceea ce la rîndul său este un criteriu insuficient pentru

individualizarea faptei.

Discutînd temeinicia și gradul de argumentare a învinuirii înaintate

lui Arabadji Gheorghi, instanța de apel a menționat că în cadrul dezbaterilor

judiciare, atât în prima instanță, cît și în instanța de apel, s-a constatat cu

certitudine, că inculpatul Arabadji Gheorghi în cadrul efectuării manevrei

de întoarcere pe partea carosabilă a drumului nu a încălcat reguli de

circulație rutieră, nu a comis tamponarea cu motocicleta menționată, și leziuni

corporale la pătimitul Calac V. au apărut nu în rezultatul tamponării

mijloacelor de transport.

15

Astfel, instanța de apel a menționat că pe cauza dată, accidentul este

legat de interacțiunea a două mijloace de transport, și de aceea pentru

analiza obiectivă a acțiunilor inculpatului Arabadji Gheorghi, aceste acțiuni

nu pot fi examinate izolat de acțiunile altui participant al accidentului –

conducătorul motocicletei Calac Vadim.

Așadar, instanța de apel a indicat că la calificare, în mod obligatoriu,

urmează de constatat care anume reguli de circulație rutieră și/sau de

exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate, cum concret au

apărut aceste încălcări și dacă consecințele survenite au o legătură cauzală

directă cu încălcările vizate.

Or, că conform declarațiilor inculpatului Arabadji Gheorghi și

martorilor, audiați în cadrul examinării cauzei, inculpatul a efectuat

manevra de întoarcere, căci la început a pornit de pe acostament, apoi a

trecut careva distanță pe banda sa, după care a început a se întoarce spre

partea inversă cu ieșire pe banda de circulație cu sens opus.

În Regulament noțiunea de întoarcere lipsește, însă după noțiunea

generală – este o schimbare a direcției spre partea inversă.

Reieșind din faptul, că la deplasarea cu dublu sens ieșire pe banda de

circulație cu sens opus fără schimbarea direcției acesteia este interzisă,

întoarcerea unde aceasta nu este interzis, se termină pe banda de circulație

cu sens opus. Adică, nu poate fi efectuată și terminată întoarcerea pe banda

”sa” de circulație.

În conformitate cu p. 41 subpct. 1) din Regulament întoarcerea este

interzisă: a) la trecerile pentru pietoni; b) în tuneluri, pe poduri, viaducte,

rampe și sub acestea; c) la trecerile la nivel cu calea ferată și la o distanță

mai mică de 50 m de la acestea; d) în locurile în care vizibilitatea drumului

este mai mică de 100 m, cel puțin într-o direcție, dacă conducătorul

vehiculului nu este ajutat de o persoană aflată în afara vehiculului; e) în

locurile de dislocare a stațiilor vehiculelor de rută.

Reieșind din faptul, că întoarcerea este legată de ieșire pe banda de

circulație cu sens opus, manevra menționată este interzisă de asemenea și

pe porțiunea de drum, deplasarea pe care este împărțită cu linia dublă

neîntreruptă.

În conformitate cu p. 1.3 din Anexa nr. 4 a Regulamentului două lunii

înguste continue paralele – separă fluxuri de transport ale direcțiilor opuse

pe drumuri, ce au patru sau mai mult benzi de circulație și trecerea acestei

linii este interzisă în conformitate cu indicațiile cu privire la acțiunile

conducătorilor aplicabil pentru acest marcaj.

Astfel, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din

13.08.2013, foto-tabelului la proces-verbal de cercetare la fața locului și

foto-tabelelor numeroase se constată, că pe această porțiune de drum la

momentul accidentului de circulație rutieră lipsește banda vizibilă de

separare. (f. d. 8-14, Vol. 1). Totodată, în schema la proces-verbal de

cercetare la fața locului banda de separare este marcată condițional, și în

însuși proces-verbal lipsește descrierea marcajului. (f. d. 4-7, Vol.1).

De asemenea, conform informației ÎS ”Administrația de Stat a

Drumurilor Auto” pe această porțiune până la accident marcajul a fost făcut

în luna august 2012 și termen normativ de exploatare a acestuia constituie

6 luni. (f. d. 92, Vol. 1).

16

Faptul lipsei marcajului și semnelor ce interzic întoarcerea pe această

porțiune de drum, s-a confirmat prin declarațiile martorului Vornicov

Serghei, care în ședința de judecată a instanței de apel a explicat, că mașina

staționa pe banda sa, însă din motiv, că nu este linia, nu e clar, cum mașina

și motocicleta au staționat. Nu este clar, dacă aceasta a ieșit pe banda cu

sens opus. Pe locul ACR drumul era fără marcaj. Acolo de asemenea nu erau

careva semne, ele au apărut acolo cu câțiva ani în urmă.

Astfel, ținând cont de circumstanțele menționate mai sus, instanța de

apel a ajuns la concluzia, că întoarcerea la momentul accidentului pe

această porțiune de drum nu este interzisă, deoarece după cum s-a

constatat pe această porțiune de drum au lipsit semne sau marcaj, ce

interzic întoarcerea.

P. 42 subpct. 3) din Regulament prevede, că pe drumurile cu circulație

dublu sens care au cel puțin două benzi pentru circulație în fiecare direcție,

se interzice ieșire pe partea carosabilă, predestinată pentru deplasare cu

sens opus.

Prin urmare, această prevedere statuează interdicția ieșirii pe banda

de circulație cu sens opus cu păstrarea direcției deplasării.

Totodată, instanța de apel a menționat, că după cum s-a constatat

inculpatul Arabadji Gheorghi nu se deplasa pe banda de circulație cu sens

opus, ci încerca să iasă pe aceasta pentru a se deplasa în direcția opusă.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia, că partea acuzării de stat

nu a prezentat probele precum, că inculpatul Arabadji Gheorghi a încălcat

p. 28 și subpct. 3) p. 42 din Regulamentul circulației rutiere, și anume este

presupusă și nedovedită afirmația, că inculpatul cu încălcarea p. 28,

subpct. 3) p. 42 din Regulamentul circulației rutiere a început a efectua

manevra de întoarcere pe partea carosabilă a drumului.

De asemenea instanța de apel a considerat, că nu și-a găsit confirmare

învinuirea înaintată inculpatului Arabadji Gheorghi în faptul, că inculpatul

a încălcat p. 39 din Regulamentul circulației rutiere, ce obligă conducătorul

mijlocului de transport înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure

că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole

pentru ceilalți participanți la trafic.

După cum a fost menționat mai sus această normă a p. 39 din

Regulamentul circulației rutiere conține inclusiv subpunctele. Totodată,

învinuirea nu a concretizat care anume subpunct al punctului 39 din

Regulamentul Circulației rutiere a fost încălcat de către inculpatul Arabadji

G.

Astfel, apreciind declarațiile, date de inculpatul Arabadji Gheorghi

Vasili în ansamblu cu declarațiile martorilor Ormanji Larisa, Cheleș Nina,

Vornicov Serghei, Grecov Victor în cadrul ședinței de judecată a instanței

de apel din punct de vedere al veridicității și concludenței, instanța de apel

a menționat că că ele nu pot certifica vinovăția lui Arabadji Gheorghi, ci

dimpotrivă, în mod univoc confirmă faptul, că înainte de întoarcere Arabadji

Gheorghi s-a convins în securitatea manevrei date și la momentul începerii

deplasării el nu a creat și în mod obiectiv nu a putut să creeze impedimente

pentru alți participanți la trafic, inclusiv pentru motocicleta sub conducerea

17

lui Calac Vadim, deoarece careva deplasare în acest moment pe acea

porțiune de drum nu a fost.

Totodată, analizând acțiunile conducătorului motocicletei Calac

Vadim, instanța de apel a menționat, că conducătorul motocicletei Calac

Vadim, fiind participant al circulației rutiere, de asemenea, urma să

respecte Regulamentul circulației rutiere, și anume, trebuia să se oprească

la culoarea roșie a semaforului, dar a neglijat, ceea ce se confirmă prin

declarațiile martorilor Ormanji Larisa, Vornicov Serghei, Cheleș Nina, care

au confirmat, că motocicleta a deplasat la culoarea roșie a semaforului cu

o viteză foarte mare.

În afară de aceasta, s-a constatat, că motociclistul Calac Vadim se

deplasa cu depășire considerabilă a vitezei, stabilită pentru localități, ce se

confirmă prin raportul de expertiză auto tehnică și trasologică nr. 0054 din

31.10.2013 cu fototabel.

În conformitate cu p. 47 subpct. 1, lit. a) din Regulament limitele

maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sînt în localități − 50

km/h.

Astfel, conducătorul motocicletei Calac Vadim, deplasîndu-se cu

viteza mai mare de 71 km/oră, a depășit limita maximă de viteză pe drumuri

publice în localități, ce puțin cu 21 km/oră.

În circumstanțele expuse, inculpatul nu putea să vadă motocicleta

înaintea începerii întoarcerii, și că distanța de la semafor pînă la locul de

tamponare a fost parcursă de pătimit în decurs de cîteva secunde. Adică,

inculpatul nu a avut posibilitate să observe, că de după automobile, care

staționau la culoarea roșie a semaforului, cu viteză mare trece motocicleta

sub conducerea lui Calac Vadim, și în această situație rutieră, de pe locul,

unde aceasta staționa, inculpatul nu putea și nu era obligat să presupună,

că poate fi asemenea situație.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia, că anume acțiunile

conducătorului motocicletei au constituit motivul nemijlocit al accidentului

și consecințele survenite.

De asemenea, instanța de apel a menționat că în partea descriptivă a

expertizei trasologice de transport și autotehnice de comisie nr. 1379 din

20.06.2014 pe chestiunea nr. 8 este indicat, că dacă să reieșim din

mecanismul acestui accident de circulație-rutieră, efectuarea de către

conducătorul automobilului ”Xxxxx” 200E” a manevrei de întoarcere cu

automobilul ”Xxxxx” din punct de vedere tehnic putea să creeze obstacol

pentru deplasare conducătorului motocicletei. (vol. 1, f. d. 207)

Această concluzie este evidentă, deoarece orice obiect, aflat în mersul

deplasării mijlocului de transport potențial nu constituie un obstacol.

Asemenea obstacol poate fi orice circumstanță: obiectul amplasat static în

zona de deplasare, persoana îndată apărută, obiectul aflat în deplasare ș.a.

Însă importanța primordială o are posibilitatea conducătorului,

pentru care careva circumstanță constituie obstacol, de a evita tamponare

cu acesta.

În conformitate cu p. 45 subpct. 2) din Regulament în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului.

18

Din această dispoziție rezultă, că ținînt cont de situația rutieră și de

posibilitățle tehnice ale mijocului de transport, conducătorul inițial

urmează să deplaseze cu asemenea viteză, care i-ar permite să evite

tamponarea. În orice caz, în localități această viteză nu poate fi mai mare

de 50 km/oră. Totodată, impedimentul trebuie să fie în așa fel, încît

conducătorul să fie în stare să-l depisteze.

La fel, instanța de apel a considerat, că raportul de expertiză auto

tehnică și trasologică nr. 0054 din 31.10.2013 și raportul de expertiză auto

tehnică în comisie nr. 1379 din 08 august 2014 nu dovedesc vinovăția

inculpatului Arabadji Gheorghi, deoarece conform concluziilor expertizelor

susmenționate, în situația rutieră care a avut loc conducătorul motocicletei

de marca „Xxxxx” a dispus de posibilitatea tehnică pentru a preveni

tamponarea cu automobilul de marca „Xxxxx”, prin frânare din timp.

Apreciind procesul-verbal de experiment din 13.03.2014 cu schema

și foto-tabele, potrivit căruia din momentul începerii întoarcerii

automobilului sub conducerea inculpatului și pînă la locul, unde a avut

ACR au trecut aproximativ 11,33 secunde, instanța de apel a considerat că

proces-verbal de asemenea nu confirmă vinovăția inculpatului Arabadji G.,

deoarece concluziile acestui proces-verbal certifică faptul, că înainte de

începerea manevrei de întoarcere, cît și la momentul începerii deplasării

automobilului, inculpatul nu a avut posibilitatea să vadă motocicleta. El nu

a putut să prevadă, că apare asemenea obstacol, ca motocicleta, care se

deplasa cu o viteză foarte mare pentru localitate.

În afară de aceasta, instanța de apel a considerat că proces-verbal de

experiment din 13.03.2014 cu schema și foto-tabele corelează cu raportul

de expertiză auto-tehnică de comisie nr. 1379 din 08 august 2014, și acest

proces-verbal a fost pus la baza expertizei nominalizate.

Argumentul procurorului precum, că acțiunile inculpatului Arabadji

Gheorghi după comiterea ACR, exprimate prin schimbarea amplasării

automobilului său de marca ”Xxxxx”, despre ce în cadrul urmăririi penale

au vorbit martorii Vornicov S.P., Ormanji L.V., Grecov V.N., Radulov T.D.,

Cheleș N.M., Cojocar G.G., declarațiile cărora în această parte au fost date

citirii în timpul anchetei de serviciu, certifică faptul, că inculpatul Arabadji

G.V. înțelegea, că el a încălcat reguli de circulație rutieră pe porțiunea

drumului auto, unde a avut loc ACR și prin mersul automobilului său în

direcția înapoi cu cîțiva metri de la locul ACR, în urma cărui fapt roțile din

față ale automobilului au mers de pe banda continuă de separare, a încercat

să inducă organele de urmărire penală în eroare referitor la ACR, cu scop

de a evita în viitor pedeapsa, instanța de apel a considerat neîntemeiat,

deoarece prin probele prezentate de către partea acuzării, cercetate în

cadrul examinării cauzei, nu a fost confirmat faptul încălcării regulilor de

circulație rutieră pe porțiunea drumului auto, unde s-a produs ACR.

Apreciind acțiunile conducătorului Calac V., instanța de apel a fost de

acord cu argumentele primei instanțe, că accidentul de circulație rutieră a

avut loc în rezultatul încălcărilor admise de pătimit. Nerespectarea de către

pătimit a regulilor de circulație rutieră în partea respectării regimului de

viteză și folosirii căștii de protecție la motocicletă au dus la consecințe fetale

pentru partea vătămată.

19

Astfel, conform raportului de expertiză medico-judiciară nr. 22D din

data de 14 februarie 2014, potrivit căruia decesul cet. Calac V.P., anul

nașterii 1987 a survenit de la trauma cranio-cerebrală deschisă sub formă

de: plagă, mai mult în partea dreaptă, în zona parietală a părții pilozitate a

capului, hemoragie a epicraniului mooale, fractură liniară a osului parietal

din partea stângă cu trecere spre fosa cerebrală mijlocie din partea stângă,

hemoragie subarahnoidiană în ambele emisfere cerebrale, prezența

sângelui la ventricule cerebrale.

La examinarea cadavrului cet. Calac V.P. conform actului de cercetare

medico-judiciară nr. 70 a cadavrului din 14.08.2013 pe numele acestuia, i-

au fost cauzate vătămarea gravă a sănătății.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că este nedovedit

argumentul procurorului precum, că leziunile corporale primite de

pătimitul Calac V. în urma ACR susmenționat, care au dus la decesul lui

se află în legătură cauzală directă cu acțiunile inculpatului Arabadji

Gheorghi.

noiembrie 2021 este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul central, Gheorghieva Fedora, prin care,

invocîndu-se temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 12) Cod

de procedură penală, se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei, din următoarele considerente:

- hotărîrea contestată nu conține motive, pe care se bazează iar

inculpatul a fost ilegal achitat;

- instanța de apel în mod greșit a considerat că probele prezentate de

partea acuzării nu sunt suficiente pentru recunoașterea inculpatului

Arabadji Ghoerghi vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de lit. b) alin.

(3) art. 264 Cod penal RM și acuzarea înaintată, nu conține trimiteri

detaliate la acte speciale normative;

- argumentele instanței de apel nu au putere juridică și nu contravin

circumstanțelor de fapt a cauzei, constatate în cadrul urmăririi penale și

verificate în ședința de judecată;

- pe segmentul de drum indicat în rechizitoriu, săvîrșirea manevrei

menționate în Regulamentul circulației rutiere este interzis, pe drumurile

cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi într-o direcție este

interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus.

Mai mult ca atît, str. Lenin, or. Ciadîr-Lunga într străzile C. Marx și

Tanasoglo pe carosabil sunt două linii continuă de separare.

Circumstanța dată este confirmată de prin informația IS

„Administrația de stat a drumurilor” din 12.12.2013, prezente în

materialele cauzei penale, conform căreia partea carosabilă str. Lenin, în

Ceadîr-Lunga între străzile C. Marx și Tanasoglo are 4 benzi de circulație,

fluxurilor de transport de sensuri opuse sunt separate de marcajul axial

1.3, fluxurile de transport de aceleași direcții sunt separate prin marcaje de

1.5, lățime benzii marcate într-o direcție este de 3,6 și 2,75 metri;

- prezența marcajelor rutiere menționate mai sus de asemenea

urmează din rezultatele cercetării la fața locului și schema accidentului,

semnat de Arabadji Gheorghi. În cadrul cercetării judecătorești a fost

reprodus foto-tabelul, anexat la procesul-verbal de cercetarea la fața locului

20

și înregistrat pe CD-disc, unde în mod clar este vizibil două linii continue,

care separă fluxurile de trafic pe segmentul de drum, unde a avut loc

accidentul rutier cu implicarea automobilului de model „xxxx”, cu n/î

XXXXX și motocicletă de model „xxxx xxxx”;

- instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită declarațiilor

martorilor Miliș G., Culev D., Grecov V.;

- vinovăția inculpatului Arabadji Gheorghi în comiterea infracțiunii

încriminate se confirmă prin următoarele probe: Procesul-verbal de

examinare la fata locului cu foto-tabelul si schema anexate la el; rezultatul

redării foto-tabelului, anexată la procesul-verbal de examinarea la fața

locului, înregistrat pe CD-disc, unde în mod clar este vizibil două linii

continuă, care separă fluxurile de trafic pe segmentul de drum, unde a avut

loc accidentul rutier sus mentionat; informația ÎS «Administrația de Stat a

drumurilor» din 12.12.2013; procesul-verbal de examinare a a/m

«Mercedec»; concluzia expertizei tehnică auto și traseologică a vehiculelor

N0054 din 09.04.2014; raportul expertizei auto-tehnice în comisie NI 379

din 08.08.2014; raportul de expertiză medico-legală nr. 22 D din

22.05.2014- probe examinate în instanța de apel, care, evident, au rămas

fără aprecierea cuvenită;

- leziunile corporale primite de partea vătămată Calac V.P. în urma

accidentului susmenționat, soldate cu decesul acestuia, se află în legătură

cauzală directă cu acțiunile inculpatului Arabadji G.V., care a încălcat

cerințele subpunctelor 1)-3) pct.39 și subpunctul 3 pct. 42 Regulilor de

circulație;

- acțiunile inculpatului Arabadji G.V. după comiterea accidentului

rutier, manifestate prin schimbarea locației automobilului său de model

„Xxxxx", despre au vorbit martorii Vornicov S.P., Ormanji L.V., Grecov V.N.,

Radulov G.D., Cheleș N.M., Cojocar G.G., declarațiile cărora au fost

pronunțate în cadrul cercetării judecătorești și, de asemenea, confirmă

despre faptul că inculpatul Arabadji G.V. înțelegea că el a încălcat regulile

de circulației rutiere pe segmentul de drum, unde a avut loc accidentul și

deplasând mașina sa cu câțiva metri de la locul accidentului, lăsând roțile

din față a automobilului au plecat de pe banda de separare a încercat să

inducă organele de urmărire penală în eroare cu privire la locul

accidentului, cu scopul ulterior de a evita pedeapsa.

penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În expunerea motivelor ce au stat la baza admiterii recursului ordinar

declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit pornește de la prevederile

art. 435 alin. (1), pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei, având în vedere că

esența erorilor judiciare admise nu poate fi înlăturată de către instanța de

recurs la această etapă a procedurii.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic

21

inferioare la etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul

reparator.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând

recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

recurs de titularul acestuia.

Prin alte cuvinte, instanța de recurs este în drept să intervină în

soluția instanței de apel și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci

când se constată admiterea unor erori de drept, care au dus, în consecință,

la afectarea echității procedurii desfășurate în privința persoanei deferite

judecății.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, prevederile art. 414 din

Codul de procedură penală, obligă instanța de control judiciar ca, în afară

de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza

sub toate aspectele de fapt și de drept, iar în temeiul celor prescrise de art.

417 alin. (1), pct. 8) din același Cod, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă fondul apelurilor și temeiurile, care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea lor, precum și motivele adoptării unei atare

soluții.

În același context, Colegiul penal lărgit relevă că, de regulă,

conducându-se de prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, urmează să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, totodată instanța având posibilitatea de a da o nouă apreciere

probatoriului acumulat. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în

drept să cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care

pot fi, de altfel, apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima

instanță), pentru elucidarea adevărului și pentru formularea unei concluzii

temeinice vis-a-vis de acuzația imputată inculpatului prin actul de

învinuire și cel de sesizare a instanței.

O particularitate aparte în desfășurarea procedurii de judecare în apel

o reprezintă situația când, instanța urmează să rejudece cauza în urma

casării deciziei sale anterioare de către Curtea Supremă de Justiție, în

această situație pe lângă regulile generale de judecare notate supra de care

se ghidează instanța de apel, mai sunt incidente și anumite reguli speciale

obligatorii ce guvernează acest proces.

Cauza penală în privința inculpatului Arabadji Gheorghi a fost deja

judecată de trei ori în procedura recursului ordinar, iar prin deciziile

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2017, 15

ianuarie 2019, 02 iulie 2020 s-a dispus admiterea recursurilor ordinare

declarate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Dispozițiile legale referitoare la limitele rejudecării în cazul casării

hotărârii instanței de apel de instanța de recurs sunt cuprinse în art. 436

Cod de procedură penală, unde este stipulat expres că instanța de

rejudecare este pe deplin independentă, respectând, în mod firesc și logic,

indicațiile instanței de recurs, care, potrivit art. 436 alin. (2) Cod de

22

procedură penală, sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne

cea care a existat la momentul pronunțării recursului.

La caz, casarea deciziei instanței de apel din 13 noiembrie 2019 prin

decizia instanței de recurs ordinar din 02 iulie 2020 a fost condiționată de

erorile de drept admise de această instanță la judecarea apelurilor,

materializate în aceea că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate, nu a verificat și nu a apreciat

profund probele administrate și examinate în instanță în raport cu încălcările

incriminate inculpatului Arabadji Gheorghi prin rechizitoriu.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 02 iulie 2020, se constată că instanța de

apel a primit indicații clare cu privire la omisiunile și erorile admise la

judecarea apelurilor, pe care urma, în mod evident și firesc, să le corecteze

prin rejudecarea cauzei, conducându-se de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală, relevante în acest sens. Totodată, omisiunile instanței de

apel urmau să fie înlăturate cu condiția că situația de fapt rămânea cea

care a existat la momentul pronunțării recursului.

Totuși, analizând partea descriptivă a deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 19 noiembrie 2021 se poate de conchis cu

certitudine că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor și temeiurilor

asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței atacate, în

raport cu motivele avansate de apelanți și temeiurile care au dus la casarea

primei decizii a instanței de apel.

Contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit

constată că instanța nominalizată la adoptarea soluției nu a elucidat faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a

pătruns în esența problemelor de fapt și de drept expuse de Curtea

Supremă de Justiție în decizia din 02 iulie 2020, astfel, pripit ajungând la

concluzia de a menține sentința de achitare a primei instanțe.

Întru elucidarea aspectelor expuse supra, Colegiul penal lărgit reține

că în conformitate cu art. art. 414, 417 Cod de procedură penală, instanța

de apel, fiind investită cu rezolvarea chestiunilor de fapt, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată

situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze

niște concluzii temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului

și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția

acestuia și temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora

s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel

se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată

s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări

s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificatăz;

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual penal sau contravențional au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

23

Subsidiar, instanța de recurs ordinar verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Însă, contrar celor stipulate de Legea procesual-penală, în cauza

deferită judecății, Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale,

deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în

apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

În continuare, instanța de recurs ordinar subliniază că hotărârile

pronunțate de către instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât

în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu Legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali,

vagi reprezintă motiv de casare. Nemotivarea, ca o omisiune esențială,

apare astfel ca un viciu de procedură.

Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține

că se contestă decizia instanței de apel prin prisma faptului că în rezultatul

aprecierii incorecte a probelor administrate la caz, instanța de apel greșit a

menținut sentința de achitare în privința inculpatului Arabadji Gheorghi de

învinuirea adusă în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

menționate mai sus, Colegiul penal lărgit constată că potrivit

rechizitoriului, Arabadji Gheorghi a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, or, prin sentința primei

instanțe Arabadji Gheorghi a fost achitat de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3), lit. b) Cod penal, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, hotărâre

menținută prin deciziile instanțelor de apel.

Așadar, instanță de apel, examinând cauza, a conchis că ”probele

prezentate de către acuzare, și anume, ordonanța de începere a urmăririi

penale din 14 august 2013; proces-verbal de cercetare la fața locului din

13.08.2013, plan-schemă a accidentului de circulație rutieră și foto-tabel;

proces-verbal de examinare și de verificare a stării tehnice a transportului,

automobilul xxxxx n.î. xxxxx din 15.08.2013; procesul-verbal de examinare

și de verificare a stării tehnice a transportului, motocicleta de model ”Xxxxx”

din 15.08.2013; procesul-verbal de examinare a automobilului de model

Xxxxx nr. de înmatriculare xxxxx cu planșe fotografice din data de 17 august

2013; ordonanța de anexare a corpurilor delicte din data de 17 august 2013;

informația întreprinderii de stat ”Administrația de Stat a drumurilor auto” cu

nr. 09-05/1893 din 12.12.2013; act de cercetare medico-judiciară nr. 70 din

14.08.2013; procesul-verbal în urma unui experiment din 13.03.2014 cu

scheme și planșa fotografică; raportul de expertiză auto-tehnică și trasologică

nr. 0054 din 31.10.2013 cu planșa fotografică; raportul de expertiză medico-

judiciară nr. 22D din data de 14 februarie 2014; raportul de expertiză auto-

tehnică a comisiei nr. 1379 din 08.08.2014 cu tabele-foto, nu demonstrează

vinovăția inculpatului Arabadji Gheorghi în comiterea infracțiunii”.

În acest sens, instanța de recurs ordinar reiterează că instanța de

apel, întru fundamentarea soluției adoptate, a dat o interpretare eronată

probelor prezentate de către partea acuzării, precum și a ignorat declarațiile

24

martorului Miliș G., care a indicat că „la locul unde a avut loc coliziunea, au

fost două linii continuă...conducătorul motocicletei înainte de coliziune cu

mașina „Xxxxx", a început mai întâi să frâneze, iar apoi, împreună cu

motocicleta s-a culcat pe o parte, după ce s-a întâmplat deja coliziunea lui de

partea frontală stânga, aripa automobilului menționat mai sus”; martorului

Grecov V., care a declarat că, ”de-a curmezișul carosabilului la nivelul

cortului „Chișinău” str. Lenin stătea un a/m de model Xxxxx, de culoare albă,

care cu roata din față a fost pe linia continuă, fiind pe sens opus”; martorului

Culev D., care a menționat că ”la 13.08.2013, seara, se afla vis-a-vis de

fosta fabrica de covoare or. Ceadîr-Lunga, atunci când a văzut că de pe

marginea drumului, situate mai aproape de fosta fabrica de covoare a început

să se întoarcă a/m de model Xxxxx” de culoare albă, pentru a merge spre

intersecția străzilor Lenin și C. Marx. Din această intersecție în acest moment,

a ieșit motocicleta, șoferul căreia, la aproximativ 10-15 metri de la a/m a pus

motocicleta pe o parte, dar nu a căzut cu ea, ținându-se cu mâini de volan și

a început să alunece pe asfalt până când nu a lovit, împreună cu motocicleta

a/m „Xxxxx”.

Mai mult, fiind audiat în ședința de judecată inculpatul Arabadji

Gheorghi a declarat că ”în anul 2012 pe segmentul drumului, unde a avut loc

accidentul rutier «el a văzut două linii continue, iar în ziua accidentului

(13.08.2013) banda de separare nu a fost”, astfel, se constată că inculpatul

indică direct că el cunoștea că pe acest sector de drum nu este permisă

întoarcerea sau virarea la stânga, fiind prezente liniile duble continue. Or,

locul în care inculpatul a efectuat manevra de întoarcere este marcat cu

linie dublă continuă, care potrivit fotografiilor anexate la procesul-verbal de

cercetare la fața locului, era destul de vizibilă, astfel, inculpatul nu avea

voie să efectueze manevra de întoarcere pe acest sector de drum, însă

instanță de apel a ignorat faptul dat.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, în

argumentarea deciziei adoptate, s-a axat doar pe descrierea acțiunilor părții

vătămate Caiac V., ignorând acțiunile inculpatului Arabadji Gh., acestea

nefiind analizate în raport cu argumentele invocate de procuror, care

susține că inculpatul a început manevra de întoarcere spre stânga direct

din locul de staționare, fără a se apropia din timp de axa drumului și

contrar pct. 39 din Regulamentul Circulației Rutiere, nu s-a asigurat că

această manevră va fi efectuată în siguranță și nu va crea obstacole pentru

ceilalți participanți la trafic.

În acest context, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de recurs

ordinar, prin decizia din 02 iulie 2020 a subliniat că ”acuzatorul de stat, în

susținerea acestei acuzații, a făcut referire la procesul-verbal de petrecere a

experimentului din 13 martie 2014 cu planul schemă (f. d. 158-159, Vol. I) în

care este indicată traiectoria de efectuare a manevrei, și, deși instanță de

apel a verificat această probă în cadrul ședinței de judecată, nici nu a indicat-

o în conținutul deciziei, precum nici nu s-a pronunțat asupra acesteia, nefiind

clar care este concluzia instanței vis-a-vis de proba respectivă”. Or, analizând

decizia instanței de apel din 19 noiembrie 2021, se constată o apreciere

incertă și vagă a acestei probe, indicându-se că ” apreciind proces-verbal de

experiment din 13.03.2014 cu schema și foto-tabele (vol. 1, f. d. 158, 159-

162) potrivit căruia din momentul începerii întoarcerii automobilului sub

25

conducerea inculpatului și până la locul, unde a avut ACR au trecut

aproximativ 11, 33 secunde, colegiul consideră, că proces-verbal de

asemenea nu confirmă vinovăția inculpatului Arabadji G., deoarece

concluziile acestui proces-verbal certifică faptul, că înainte de începerea

manevrei de întoarcere, cât și la momentul începerii deplasării automobilului,

inculpatul nu a avut posibilitatea să vadă motocicleta. El nu a putut să

prevadă, că apare asemenea obstacol, ca motocicleta, care se deplasa cu o

viteză foarte mare pentru localitate”.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit constată că instanță de apel a descris

selectiv o parte din concluziile rapoartelor de expertiză judiciară nr. 0054

din 31 octombrie 2013, nr. 09320 din 9 aprilie 2014, nr. 09383 din 8 august

2014 și nr. 1379 din 8 august 2014, iar în final, a concluzionat că aceste

probe nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece din aceste

rapoarte rezultă că conducătorul motocicletei urma să acționeze în

conformitate cu cerințele art. 45 pct. 2 din Regulamentul circulației rutiere.

În aserțiunea dată, instanța de recurs ordinar stabilește că instanța

de apel, verificând concluziile experților, a analizat doar care au fost

acțiunile părții vătămate Caiac V. și care acțiuni urma acesta să le

întreprindă, însă a omis să analizeze acțiunile inculpatului Arabadji Gh.,

ignorând în totalitate concluziile experților din rapoartele vizate, expuse în

anexele nr. 2 (f. d. 157, 214, Vol. I) în care este indicată poziția

automobilului de model „Xxxxx” condus de Arabadji Gh. în momentul

accidentului rutier în raport cu axa drumului și elementele carosabilului.

Totodată, instanța de recurs ordinar enunță că nu poate fi reținut

argumentul instanței de apel, precum că ”este nedovedit argumentul

procurorului precum, că leziunile corporale primite de pătimitul Calac V. în

urma ACR susmenționat, care au dus la decesul lui se află în legătură

cauzală directă cu acțiunile inculpatului Arabadji Gheorghi”. Or, inculpatul

Arabadji Gheorghi conducând mijlocul de transport și efectuând manevra

de întoarcere, a încălcat prevederile art. 39 din Regulament, deoarece

înaintea schimbării direcției de mers, nu s-a asigurat că această manevră

va fi executată în siguranță și a creat obstacole pentru ceilalți participanți

la trafic, inclusiv și pentru motocicleta „Xxxxx” condusă de către V. Calac.

La fel, în cazul circulației cu dublu sens, Gh. Arabadji urma să se apropie

din timp de axa drumului înainte de a efectua manevra de întoarcere, însă

acesta, contrar prevederilor art. 40 pct.1, lit. a) din Regulamentul circulației

rutiere, a început manevra de întoarcere deodată de la locul staționării

situat pe marginea dreaptă a carosabilului.

Relevant, urmează a se menționa, inclusiv, faptul că instanța de apel

nu a verificat minuțios următoarele probe:

- procesul-verbal de examinare la fata locului cu foto-tabelul si

schema anexate la el, prin care s-a constata locul de amplasare pe partea

carosabilă a părții vătămate Calac V. după accidentul rutier, locul de

amplasare pe partea carosabilă a mijloacelor de transport, urmele de

frânare a motocicletei «Xxxxx», de asemenea fragmentele rupte care erau pe

jos a a/m «xxxxxx», care aparține inculpatului Arabadji G. și motocicletei

«Xxxxx», ce aparține părții vătămate Caiac V. Reieșind din rezultatele

examinării locului accidentului si circumstanțele stabilite reiese că locul de

coliziune a mijloacelor de transport este segmentul de drum fluxului de

26

transport de sens opus, situat după banda dublă de separare continuă.

Locul de coliziune a mijloacelor de transport s-a stabilit reieșind din glodul

care s-a scuturat de sub aripa stângă din față alm «Xxxxx» (sol), piese

stricate căzute de pe semnalizarea stângă din față a a/m «Xxxxx», piesele

stricate a motocicletei «Xxxxx», de asemenea Sângele care s-a scurs pe

partea carosabilă din capul părții vătămate Calac. Toate obiectele și urmele

menționate pe carosabilul sunt situate în același loc (f.d.4-14, Vol. I);

- rezultatul redării foto-tabelului, anexată la procesul-verbal de

examinarea la fața locului, înregistrat pe CD-disc, unde în mod clar este

vizibil două linii continuă, care separă fluxurile de trafic pe segmentul de

drum, unde a avut loc accidentul rutier sus-menționat;

- informația ÎS «Administrația de Stat a drumurilor» din 12.12.2013

despre faptul că, partea carosabilă str. Lenin în or. Ciadîr-Lunga între

străzile C. Marxa și Tanasoglo are 4 benzi de circulație, fluxurilor de

transport de sensuri opuse sunt separate de marcajul axial 1.3, fluxurile

de transport de aceleași direcții sunt separate prin marcaje m 1.5, lățime

benzii marcate într-o direcție este de 3,6 și 2,75 metri (f.d. 130, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a a/m «Xxxxx», conform căruia s-a

constatat că , pe a/m menționat este deteriorată aripa din față stângă, bara

de protecție în locul menționat, este stricat semnalizatorul stîng, este păr

pe discul roții din față stângă, sub aripa stângă din fața sunt urme de glod

căzut, sub celelalte aripe a a/m este glod uscat (sol) (f. d. 24-25, 49-55, Vol.

I);

- concluzia expertizei tehnică-auto și traseologică a vehiculelor N0054

din 09.04.2014. (f. d. 165-177, Vol. I);

- raportul expertizei auto-tehnice în comisie NI 379 din 08.08.2014,

conform căruia nemijlocit locul ciocnirii între motocicleta «Xxxxx» și «Xxxxx»

a fost pe banda cu sens opus. Nemijlocit înainte de ciocnire conducătorul

automobilului Mersedes200 E» executa manevra de întoarcere. Pînă la

coliziunea automobilul se deplasa din dreapta spre stânga, în direcția de

deplasare a motocicletei «Xxxxx» (f. d. 203-214, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 22 D din 22.05.2014,

conform căruia decesul lui Calac V.P. a survenit în urma leziuni cerebrale

traumatice deschise în formă de: răni în zona parietală mai mult în partea

dreapta piloasă a capului, hemoragie în țesuturile moi a capului, fractura

liniară a osului parietal stâng, cu trecerea în medie crinio-creierului gaura

din stânga, hemoragie în ambele emisfere cerebrale, trauma cerebrală,

prezența sângelui în ventricule ale creierului. Între leziunile primite și

survenirea morții este legătura de cauzalitate directă (f. d. 143, 83-184).

Analizând conținutul deciziei recurate, instanța de recurs ordinar,

consideră că instanța de apel nu a verificat minuțios toate probele în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținută

la baza deciziei adoptate versiunea și probele apărării, fără a fi supuse

acestea analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe existente și

administrate.

Tot aici se indică că, deși instanța de apel, prin decizia adoptată la 19

noiembrie 2021, a menționat că ”prima instanță a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre, care a fost

suficient motivată și argumentată pe care se întemeiază soluția”, însă

27

instanța de recurs ordinar reiterează că aceste concluzii sunt pripite și

neîntemeiate, motiv din care nu pot fi acceptate. Or, prin deciziile Colegiului

penal ale Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2017, 15 ianuarie 2019,

02 iulie 2020 s-a constatat faptul că, potrivit descriptivul sentinței, instanța

de fond nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu.

Consecvent, instanța de apel, în cel de-al patrulea set ale

procedurilor, nu a elucidat toate circumstanțele ce au importanță pentru

justa soluționare a acestei cauze penale, ajungând la soluția ce nu se

conciliază cu actele cauzei, în urma pronunțării unei hotărîri de achitare.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs ordinar reiterează că

obligația instanței de ași motiva hotărârea face parte din setul de garanții

stabilite pentru existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor

CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c.

Rusiei (2007) § 85).

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit notează că, pentru a

demonstra că părțile au fost auzite în prezenta cauză, instanța de apel

urmează să dea răspunsuri argumentate în hotărâre asupra motivelor

decisive invocate de apelanți și nu este suficient doar a prelua motivele

hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări în sensul

aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de

părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea

soluției adoptate la caz.

Mai mult, Colegiul penal lărgit atestă că sentința primei instanțe este

viciată și în partea soluționării acțiunii civile, întrucât pronunțând sentința

de achitare a inculpatului Arabadji Gheorghi, pe motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii, prima instanță nu a ținut cont de

prevederile art. 387 alin. (2), pct. 2) Cod de procedură penală, care

stipulează că, în cazul când se dă o sentință de achitare, instanța, nu se

pronunță asupra acțiunii civile dacă inculpatul a fost achitat pentru că nu

sânt întrunite elementele infracțiunii.

Așadar, având ca bază cele expuse, Colegiul penal lărgit atestă că

instanța de apel a adoptat o decizie de menținere a sentinței de achitare a

primei instanțe, printr-o motivare vagă, fără a clarifica aspectele esențiale

descrise supra, și a lăsat fără o argumentare cuvenită motivele invocate în

apelurile declarate, prin ce a fost afectată soluția adoptată, din care

considerente recursul declarat urmează a fi admis, iar decizia instanței de

apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă

de dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor

esențiale indicate în cererile de apel și în măsura competenței sale, asupra

motivelor din recursul ordinar declarat, nominalizate în prezenta decizie, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

28

date, să îndeplinească indicațiile din deciziile Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2017, 15 ianuarie 2019, 02 iulie

2020, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora.

Se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din

19 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Arabadji Gheorghi

xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată semnată la 28 februarie 2023, pronunțată la

14 martie 2023.

Președinte Filincova Svetlana

Judecători Plămădeală Ghenadie

Stratulat Galina

Ghervas Maria

Miron Aliona

29