1ra-2/2019 — art. 264 alin. 3 lit.b CP

1ra-2/2019 — art. 264 alin. 3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-2/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

15 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 februarie 2018, în cauza penală

în privința lui

Arabadji Gheorghi XXXX, născut la XXXX

XXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXXX, str.

XXXXX, nr.XX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2014– 12.05.2016;

Instanța de apel: 03.06.2016– 17.01.2017;04.09.2017-19.02.2018;

Instanța de recurs: 05.05.2017– 20.06.2017;12.06.2018-15.01.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit. b)

Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Arabadji Gheorghi a fost învinuit că la 13 august 2013, orele 1940, conducând automobilul

„XXXXXX”, cu n/î XXXXX, încălcând prevederile art.39 din Regulamentul circulației

rutiere, care obligă conducătorul mijlocului de transport înaintea începerii deplasării,

reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, nu a ținut

cont de situația rutieră, nu s-a asigurat în securitatea manevrei executate și s-a deplasat pe

carosabilul vizavi de clădirea fabricii „Asena - Textil”, str. Lenin 42, or. Ceadîr – Lunga,

necedând trecerea motocicletei „XXXXXX”, fără n/î, condusă de V. Calac care se deplasa

în aceiași direcție de deplasare, și contrar prevederilor din art.28 pct.3, art.42 și Anexei nr.4

al Regulamentului Circulației Rutiere, a început să execute manevra de întoarcere pe

carosabil și a comis tamponarea cu motocicleta indicată. În consecința, V. Calac care

conducea motocicleta „XXXXXX”, a suportat vătămări corporale în rezultatul căror

ulterior a decedat.

Acțiunile inculpatului au fost calificate de organul de urmărire penală în baza art.264

alin.(3) lit. b) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență

decesul unei persoane.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, cu condamnarea inculpatului în baza art.264

1

alin.(3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani și admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului s-au invocat următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul Gh.

Arabadji, conducând automobilul „Mercedes 200” și ieșind de pe laterala străzii, a început

să traverseze drumul cu scopul întoarcerii și deplasării în sens opus;

- pe această porțiune de carosabil, efectuarea acestei manevre este interzisă, deoarece

este prezent marcajul linia dublă continuă, fapt confirmat de informația eliberată de ÎS

„Administrația de Stat a Drumurilor” din 12.12.2013, potrivit cărei porțiunea str. Lenin din

or. Ceadîr - Lunga, cuprinsă între străzile Carl Marx și Tanasoglu, are 4 benzi de circulație.

Fluxurile de circulație opuse sunt separate prin marcajul dublu 1.3, iar zonele de trecere

liberă sunt separate prin marcajul 1.5. Lățimea unei benzi de circulație constituie 3,6 și 2,75

metri. Prezenta marcajelor rutiere menționate rezultă și din schema accidentului rutier,

semnată de inculpat. În cadrul cercetării judecătorești a fost prezentat și foto tabelul anexat

la procesul verbal de cercetare la fața locului și înscrierea pe CD, unde se observă două linii

continue, care delimitează direcția de circulație pe sectorul de drum respectiv și anume în

locul în care s-a produs accidentul rutier.

- deși instanța în sentință a menționat declarațiile martorilor G. Miliș și V. Grecov,

care au declarat că în locul accidentului rutier erau două linii continue, iar perpendicular

carosabilului se afla automobilul Mercedes, care trecuse complet cu roata din față de linia

continuă, ieșind pe contrasens, însă acestea nu au fost apreciate;

- instanța nu a ținut cont de cele relatate de inculpat, care a declarat că în anul 2012,

pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier erau linii duble continue, însă la

momentul producerii accidentului acestea nu erau. Adică, inculpatul indică direct că el

cunoștea că pe acest sector de drum nu este permisă întoarcerea sau virarea la stânga, fiind

prezente liniile duble continue;

- nu au fost apreciate declarațiile martorilor S. Vornicov, L. Ormanji, V. Grecov, G.

Padulov, N. Keleș, G. Cojocaru și D. Culev, care au declarat că, după producerea

accidentului rutier, inculpatul a schimbat locul automobilului fapt ce denotă că acesta a

înțeles că a încălcat regulile de circulație rutieră pe segmentul respectiv de drum, unde a

avut loc accidentul rutier și a deplasat automobilul în spate cu câțiva metri de la locul

accidentului. Roțile din față ale automobilului au fost mutate de pe liniile duble continue,

încercând astfel să ducă în eroare organul de urmărire penală în scop de eschivare de la

răspunderea penală.

3.1. Apel împotriva sentinței a declarat și succesorul victimei, M. Calac, care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare conform învinuirii

formulate, cu admiterea acțiunii civile, argumentând următoarele:

- instanța nu a luat în considerație și nu a apreciat probele prezentate de acuzare,

probe care demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului;

-locul în care inculpatul a efectuat manevra de întoarcere este linie dublă continuă,

care potrivit fotografiilor anexate la procesul verbal de cercetare la fața locului, era destul

de vizibilă, astfel inculpatul nu avea voie să efectueze manevra de întoarcere pe acest sector

de drum, însă instanța a ignorat faptul dat.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect a constatat

2

circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a pronunțat o sentință

legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat suficiente probe

obiective, veridice și concludente care să confirme cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

În cadrul dezbaterilor judiciare, s-a constatat cu certitudine că inculpatul în cadrul

efectuării manevrei de întoarcere pe partea carosabilă a drumului, nu a încălcat

Regulamentul circulației rutiere, nu a comis tamponarea cu motocicleta, iar leziunile

corporale prezente la victimă nu au apărut în urma tamponării mijloacelor de transport.

La fel, s-a constatat obiectiv că în timpul efectuării manevrei de întoarcere, după

ieșirea automobilului condus de inculpat pe contrasens, de automobil s-a lovit motocicleta

necontrolată și ulterior și motociclistul, care neisprăvindu-se cu manevra de frânare a căzut

de pe motocicletă la câțiva metri până la automobil.

Potrivit declarațiilor martorilor și inculpatului, acesta a efectuat manevra de

întoarcere, deplasându-se inițial de pe marginea drumului, a parcurs o oarecare distanță pe

banda sa de circulație, după care s-a întors în direcție opusă, ieșind pe contrasens.

Analizând probele cercetate, instanța de apel a conchis că anume acțiunile

motociclistului au generat producerea accidentului și consecințele survenite, or anume

viteza de deplasare excesivă nu i-a permis conducătorului motocicletei să aprecieze

intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier pentru a evita tamponarea prin

frânare, ieșind pe banda de circulație cu sens opus, răsturnându-se lateral și tamponându-

se de automobil.

S-a mai menționat că în timpul conducerii motocicletei V. Calac nu avea casca de

protecție, iar leziunile corporale ce au dus la decesul victimei, ar fi putut surveni atât în

timpul căderii motocicletei în timpul deplasării, cât și în timpul tamponării motocicletei cu

automobilul, dubiul evident urmând a fi interpretat în favoarea inculpatului.

acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat aceleași argumente care au

fost menționate în cererea de apel, menționând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

s-a pronunțat asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, fapt ce echivalează cu

nemotivarea hotărârii.

Colegiul penal lărgit a mai menționat, că potrivit descriptivului sentinței, instanța de

fond nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins toate probele aduse în

sprijinul învinuirii.

La fel instanța de recurs a statuat că, instanța de apel judecând cauza, nu a reacționat

în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond,

repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor

3

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentința nemotivată

legal. Totodată instanța nu a nu a apreciat probele în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate în

rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins toate probele aduse în sprijinul

învinuirii.

Totodată Colegiul lărgit a mai menționat că decizia conține concluzii divergente și

contradictorii referitor la modul în care la victimă au apărut leziunile corporale.

De asemenea Colegiul a statuat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apelul acuzării inclusiv sub aspectul că probele cercetate au fost eronat

apreciate, precum și faptul că instanța și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în

ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal al ședinței.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În argumentarea deciziei adoptate Colegiul judiciar a menționat că, analizând

probele prezentate de acuzatorul de stat în susținerea învinuirii imputate inculpatului prin

prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, a conchis că acestea nu dovedesc

incontestabil vinovăția lui Arabadji Gheorghi în săvârșirea accidentului rutier, care a avut

loc pe data de 13 august 2013, aproximativ la orele 19.40, în or. Ceadîr-Lunga, str. Lenin.

Colegiul judiciar a apreciat critic argumentul invocat de procuror și succesorul părții

vătămate, M. Calac că, pe porțiunea de drum în care a avut loc accidentul rutier efectuarea

manevrei de întoarcere este interzisă de Regulamentul circulației rutiere, în legătură cu

prezența pe partea carosabilă a marcajului longitudinal de separare. Potrivit procesului-

verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelului anexat la procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului rutier se observă că pe acea porțiune de drum lipsește banda de separare

(f.d.8-14 vol. I). Mai mult, în schema accidentului rutier linia de separare este marcată

convențional. Alegația procurorul că prin informația ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” din 12 decembrie 2013, se confirmă prezența pe partea carosabilă a marcajului

longitudinal de separare, Colegiul judiciar a considerat-o neîntemeiată, or, conform acestei

informații pe acest sector de drum, până la accident, marcajul a fost făcut în luna august

anul 2012 și termenul normativ de exploatare a lui constituie 6 luni.

Colegiul judiciar a reținut că încălcările Regulamentului circulației rutiere imputate

lui Gh. Arabadji nu au avut loc și nu au fost demonstrate prin probe de către partea acuzării.

Din declarațiile martorilor precum și din materialele cauzei se certifică faptul că, înainte de

a efectua manevra de întoarcere, inculpatul s-a convins în siguranța acestei manevre și la

momentul începerii deplasării el nu a creat și nu a putut crea în mod obiectiv obstacole

pentru alți participanți la trafic, inclusiv și motociclistului V. Calac. Motociclistul fiind

implicat în trafic avea obligația să se oprească la culoarea roșie a semaforului, să conducă

motocicleta cu viteză permisă în sectorul de drum, fiind constatat că motocicleta se deplasa

cu depășirea vitezei permise depășind viteza cu minim de 21 km/oră

În concluzie Colegiul judiciar a reiterat că, reieșind din intensitatea circulație și

circumstanțele cazului, Gh. Arabadji a fost în drept să conteze pe faptul că participanții

traficului rutier nu vor începe să se deplaseze la semnalul roșu al semaforului cu viteză

excesiv de mare.

Astfel, instanța de apel a conchis că, Gh. Arabadji nu a admis încălcări ale

Regulamentului circulației rutiere care ca consecință s-ar afla în legătură cazuală cu decesul

lui V. Calac, pe când starea de ebrietate alcoolică care nu i-a permis lui V. Calac să

aprecieze corect situația creată în trafic, comportamentul agresiv manifestat prin maniera

4

conducerii agresive cu depășirea limitei admisibile de viteză au constituit cauza producerii

accidentului și consecințelor survenite. Mai mult ca atât, motociclistul a avut posibilitatea

de a ocoli automobilul, lățimea străzii fiind de 12 metri, însă starea de ebrietate alcoolică și

viteza excesivă nu i-au permis motociclistului să stabilizeze mersul motocicletei în urma

frânării, motiv din care s-a produs accidentul rutier.

Colegiul a mai remarcat faptul că motocicleta a ieșit pe banda de circulație cu sens

opus și s-a răsturnat pe partea laterală astfel ieșind de sub controlul conducătorului, pe când

toți martorii indică faptul că între automobilul și piatra de bordură din dreapta drumului

erau circa 4 metri, distanță prin care motociclistul putea ocoli automobilul. Astfel, instanța

a respins argumentele procurorului că, prin culcarea motocicletei pe carosabil V. Calac

încerca să oprească motocicleta, deoarece respectiva acțiune mai mult indică asupra

stagiului mic și lipsei de experiență a șoferului în conducerea motocicletei cu propulsoare

de capacitate mare și incapacitatea acestuia de a prevedea riscurile conducerii agresive.

acuzatorul de stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la pct.6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță în alt complet de judecată, argumentând următoarele:

- instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerație concluziile expertizelor

judiciare nr.0054 din 31.10.2013 și nr.1379 din 08.08.2014, argumentând că conducătorul

motocicletei avea posibilitatea tehnică de a preveni tamponarea, precum și că din punct de

vedere tehnic conducătorul motocicletei urma să procedeze în conformitate cu prevederile

art.45 pct.2 )CRC. Instanța urma să dea o apreciere din punct de vedere juridic cum trebuia

să procedeze conducătorii mijloacelor de transport;

-motivarea instanței de apel precum că, distanța de la începerea frânării și până la

tamponare de 25 metri și timpul de reacție a lui V. Calac , care era încetinită datorită stării

de ebrietate alcoolică, dovedesc că Gh. Arabadji nu a intersectat periculos linia de deplasare

a motociclistului, este una neîntemeiată. Urma de frânare și urma de derapare sunt două

lucruri diferite. Concluzia instanței precum că reacția lui V. Calac era încetinită este doar

o presupunere, iar starea de ebrietate alcoolică cu concentrația alcoolului în sânge de 0,2%

nu ating nici gradul minim prevăzut la art.13412 Cod penal, adică este permisivă;

- în speță nu are nici o legătură faptul că V. Calac a trecut sau nu la semnalul galben

sau roșu al semaforului în intersecția situată la distanță de 117 metri de locul accidentului,

important este faptul că pentru conducătorul motocicletei a apărut obstacol - automobilul

inculpatului, care cu încălcarea prevederilor art.39 și 40 pct.1 lit. a) din RCR, a încercat să

efectueze manevra de întoarcere spre stânga direct din locul de staționare - de la parcarea

din dreapta a carosabilului;

- Gh. Arabadji conducând mijlocul de transport și efectuând manevra de întoarcere,

a încălcat prevederile art.39 din Regulament, deoarece înaintea schimbării direcției de

mers, nu s-a asigurat că această manevră va fi executată în siguranță și a creat obstacole

pentru ceilalți participanți la trafic, inclusiv și pentru motocicleta „Kawasaki” condusă de

către V. Calac;

- în cazul circulației cu dublu sens, Gh. Arabadji urma să se apropie din timp de axa

drumului înainte de a efectua manevra de întoarcere, însă acesta contrar prevederilor art.40

pct.1 lit. a) din RCR, a început manevra de întoarcere deodată de la locul staționării situat

pe marginea dreaptă a carosabilului;

- în speță s-a constatat legătura cauzală între încălcările regulamentului circulației

rutiere admise de către Gh. Arabadji și urmările prejudiciabile – accidentul rutier și decesul

5

lui V. Calac;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecind apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reținând această ultimă prevedere, Colegiul penal conchide că instanța de apel nu a

dat răspuns la toate motivele invocate de procuror în apel, iar probele prezentate în

susținerea învinuirii nu au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală.

Astfel, în apelul declarat de procuror se invocă motivele privind ilegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate prin faptul că instanța a admis o eroare gravă de fapt și pripit

a decis asupra soluției adoptate, ignorând probele prezentate în sprijinul învinuirii.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2017 a

fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de apel din 17

ianuarie 2017 dispunându-se rejudecarea cauzei în alt complet de judecată.

Colegiul penal lărgit și-a motivat soluția prin argumentele că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor probelor examinate și asupra tuturor motivelor invocate în apel,

nu a verificat și nu a apreciat profund probele administrate și examinate în instanță în raport

încălcările incriminate lui Gh. Arabadji prin rechizitoriu. La fel, nu a verificat care probe

și circumstanțe sunt pertinente și importante pentru speța dată, pentru justa soluționare a

fondului cauzei, indicându-se că, la rejudecarea apelului, instanța de apel urmează cu

strictețe să îndeplinească cerințele art.art.414, 417, 101, 436 Cod de procedură penală, și

ținând cont de motivele casării deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată

(f.d.105-117 vol. III).

Instanța de apel, încălcând prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, care

stipulează că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în

măsură în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea apelului, n-a

îndeplinit indicațiile instanței de recurs specificate la pct.7 al prezentei hotărâri, superficial

unilateral și selectiv a cercetat probele prezentate, fără a se pronunța argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, deși acesta invocă probe concrete care,

în opinia lui, confirmă vinovăția inculpatului de încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, încălcare care din imprudență a

provocat decesul unei persoane.

Astfel, instanța de apel examinând cauza, a conchis că apelul procurorului urmează

a fi respins, deoarece acuzarea nu a prezentat probe suficiente și admisibile ce ar confirma

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se incriminează, iar ca rezultat a

menținut sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 12 mai 2016 (f.d.181-192 vol. III).

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele invocate în recurs Colegiul

penal, conchide că la argumentarea necesității respingerii apelului declarat de acuzatorul

de stat, instanța de apel a apreciat unilateral și selectiv probele administrate.

La acest capitol Colegiul evidențiază că, instanța de apel audiind martorii S.

Vornicov, A. Stamatova, Gh. Miliș, N. Cheleș, Gh. Radulov, L. Ormanji și D. Culev a

6

conchis că acestea nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare și a reținut că din

conținutul acestora rezultă că: „V. Calac manifesta comportament agresiv conducând

motocicleta cu încălcarea regulilor de circulație manifestate prin ignorarea semnalului

roșu al semaforului, depășirea limitei de viteză” (f.d.187 vol. III), însă instanța a ignorat în

totalitate și a lăsat fără careva apreciere depozițiile martorilor, prin care aceștia indică

despre acțiunile lui Gh. Arabadji în raport cu încălcările incriminate prin rechizitoriu, or,

din depozițiile martorilor rezultă că la momentul accidentului automobilul de model

„Mercedes” se afla în mijlocul drumului dorind să efectueze manevra de întoarcere la

stânga, trecând cu 2-3 m. peste mijlocul drumului, iar după producerea accidentului a

schimbat poziția automobilului și a mers în spate 1-2 metri.

La fel instanța a ignorat depozițiile martorului Gh. Miliș (f.d.166 vol. III) din care

rezultă că, până la producerea accidentului, motociclistul V. Calac se deplasa pe banda sa,

pe partea dreaptă a carosabilului, iar automobilul condus de inculpat venea din direcția

stației și de aici a început manevra de întoarcere.

În continuare Colegiul lărgit reține că instanța de apel, în argumentarea deciziei

adoptate, s-a axat doar pe descrierea acțiunilor lui V. Calac (victima) și în totalitate a ignorat

acțiunile lui Gh. Arabadji, acestea nefiind analizate în raport cu argumentele invocate de

procuror, care susține că inculpatul a început manevra de întoarcere spre stânga direct din

locul de staționare, fără a se apropia din timp de axa drumului și contrar pct.39 din RCR,

nu s-a asigurat că această manevră va fi efectuată în siguranță și nu va crea obstacole pentru

ceilalți participanți la trafic.

La acest capitol instanța de recurs reține că acuzatorul de stat în susținerea acestei

acuzații a făcut referire la procesul-verbal de petrecere a experimentului din 13.03.2014 cu

planul schemă (f.d.158-159 vol. I) în care este indicată traiectoria de efectuare a manevrei

și deși instanța de apel a verificat această probă în cadrul ședinței de judecată și a indicat-o

în conținutul deciziei, însă nu s-a pronunțat asupra acesteia, nefiind clar care este concluzia

instanței vis-a-vis de proba respectivă.

La fel, lecturând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

a descris selectiv o parte din concluziile rapoartelor de expertiză judiciară nr.0054 din

31.10.2013 și 1379 din 08.08.2014, iar în final a concluzionat că aceste probe nu pot fi puse

la baza sentinței de condamnare deoarece din aceste rapoarte rezultă că conducătorul

motocicletei urma să acționeze în conformitate cu cerințele art.45 pct.2 din Regulamentul

Circulației Rutiere. Prin urmare se constată, că instanța de apel ca și în cazul analizei

declarațiilor martorilor, verificând concluziile experților a analizat doar care au fost

acțiunile lui V. Calac și cum trebuia acesta să acționeze, însă a omis să analizeze acțiunile

lui Gh. Arabadji, și a ignorat în totalitate concluziile experților din rapoartele sus

menționate expuse în anexele nr.2 (f.d.157, 214 vol. I) în care este indicată poziția

automobilul de model „Mercedes” condus de Gh. Arabadji în momentul accidentului rutier

în raport cu axa drumului și elementele carosabilului.

De asemenea Colegiul penal reține să sunt pripite concluziile instanței de apel prin

care se indică că: „din concluziile raportului de expertiză judiciară nr.0054 din 31.10.2013

rezultă că unghiul între axele longitudinale ale automobilului și motocicletei în momentul

tamponării constituiau aproximativ 300, astfel că respectiva concluzie indică că poziția

automobilului „Mercedes” vis-a-vis de axa drumului nu depășea unghiul de 600, pe când

poziția perpendiculară era să constituie 900. Astfel se constată că traficul rutier nu era

perturbat prin poziționarea automobilului de model „Mercedes” la axa din stânga a

drumului ”. În acest context instanța de recurs ține să menționeze că această concluzie este

7

eronată și neîntemeiată, or instanța de apel nu a ținut cont de faptul că „unghiul între axele

longitudinale ale automobilului și motocicletei ” (schema 1, f.d.176, vol. I ) și „poziția

automobilului „Mercedes” și motocicletei „Kawasaki” în raport cu elementele

carosabilului (schema nr.2, f.d.177, vol. II)” sunt noțiuni diferite, iar faptul că unghiul între

axele longitudinale ale automobilului și motocicletei erau de 300 nici într-un caz nu poate

indica asupra faptului că automobilul „Mercedes” se afla vis-a-vis de axa drumului sub un

unghi ce nu depășea 600. În argumentarea acestei concluzii Colegiul lărgit reține că aceste

constatări ale instanței de apel contravin concluziilor experților indicate în anexele nr.2 la

rapoartele de expertiză judiciară nr.0054 din 31.10.2013 și 1379 din 08.08.2014 (f.d.157,

214 vol. I), în care sunt reprezentate unitățile de transport în momentul producerii

accidentului rutier în raport cu elementele carosabilului.

La fel, Colegiul penal reține că este pripită și bazată pe presupuneri concluzia

instanței precum că reacția lui V. Calac era încetinită deoarece acesta se afla în stare de

ebrietate alcoolică, or, concentrația alcoolului depistat în sânge la V. Calac era de 0,2 %,

adică permisivă, deoarece în conformitate cu prevederile art.13412 Cod penal, nu atingea

gradul minim.

Generalizând cele menționați Colegiul specifică faptul că, instanța de apel s-a expus

prematur și selectiv asupra probelor prezentate de partea acuzării, reținând doar acele

circumstanțe care în opinia sa confirmă nevinovăția inculpatului, neelucidând faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, fapt ce a dus la apariția

discordanței între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Astfel, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, pripit

concluzionând la general că declarațiile martorilor S. Vornicov, A. Stamatova, N. Cheleș,

Gh. Radulov, l. Ormanji, Gh. Mileș și D. Culev nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, deoarece declarațiile depuse de aceștia nu formează ferma convingere despre

vinovăția inculpatului. Prin urmare instanța a făcut niște concluzii generale vis-a-vis de

depozițiile martorilor audiați, iar conținutul probelor indicate au fost expuse în alt sens

decât cel în care au fost declarate, astfel ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

În atare situație se constată că instanța de apel, unilateral a examinat probele și a dat

mai multă prioritate probelor prezentate de apărare, ignorându-le neargumentat pe cele ale

acuzării, fapt ce a dus la concluzia prematură a instanței de apel că, „prima instanță

întemeiat a concluzionat că partea acuzării nu a prezentat probe concludente și pertinente

ce ar proba vinovăția lui Gh. Arabadji în săvârșirea infracțiunii incriminate”.

Rezumând cele menționați, Colegiul constată că, instanța de apel urma să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în

concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora (art.394 alin.(1)

pct.2 Cod de procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale, instanța de apel a

grupat o parte din probe, argumentând la general că ele nu confirmă vinovăția inculpatului,

conținutul altor probe cum ar fi concluziile din rapoartele de expertiză judiciară nr.0054

din 31.10.2013 și 1379 din 08.08.2014 au fost redate selectiv, iar asupra unor probe cum ar

fi procesul-verbal de petrecere a experimentului din 13.03.2014 în general nu s-a pronunțat.

În acest context Colegiul penal menționează că, în cazul în care instanța de apel nu

este de acord cu aprecierea probelor propusă de către procuror și a ajuns la concluzia că

instanța de fond just l-a achitat pe inculpat, ea urma să dezvăluie această concluzie

8

expunând punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, și

invocate în apelul procurorului, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Acestea fiind menționate Colegiul conchide, că instanța de apel la examinarea cauzei

nu a respectat prevederile art.art.101, 417 și 436 alin.(2) Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea

apelurilor, precum și motivele adoptării soluției date prin ce a admis erori de drept,

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Procedând în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficientă prevederilor

art.art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu

erori judiciare, ce s-au soldat cu adoptarea unei hotărâri neîntemeiate și nemotivate. Având

în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de recurs, decizia

instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art.414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate, să

studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul lor, să țină seama

de cele expuse în decizia Curții Supreme de Justiție din 20.06.2017 legate de justa

apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs și, în dependență de datele

obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 19 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Arabadji Gheorghi și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 14 februarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

9