1ra-1219/20 — art. 264 alin. 3 lit. b Cod penal

1ra-1219/20 — art. 264 alin. 3 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul 1ra-1219/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

2 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Mariana Pitic, Nicolae Craiu

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 13 noiembrie 2019, în cauza

penală în privința lui

Arabadji Gheorghi XXXXX născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2014- 12.05.2016;

Instanța de apel: 03.06.2016- 17.01.2017;

04.09.2017-19.02.2018;

01.03.2019-13.11.2019

Instanța de recurs: 05.05.2017- 20.06.2017;

12.06.2018-15.01.2019;

23.03.2020- 02.07.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză

în baza actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Gheorghi a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

urmărire penală Arabadji Gheorghi a fost învinuit că, la 13 august 2013, orele 19:40,

conducând automobilul de model „Mercedes 200E”, cu n/î XXXXX, încălcând

prevederile art. 39 din Regulamentul circulației rutiere, care obligă conducătorul

1

mijlocului de transport înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

a direcției de mers, să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și

nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, nu a ținut cont de situația

rutieră, nu s-a asigurat în securitatea manevrei executate și s-a deplasat pe

carosabilul vizavi de clădirea fabricii „Asena-Textil”, str. Lenin 42 or. Ceadîr-

Lunga, necedând trecerea motocicletei de model „Kawasaki”, fără n/î, condusă de

V. Calac care se deplasa în aceiași direcție de deplasare și, contrar prevederilor

art. 28 pct. 3, art. 42 și Anexei nr. 4 din Regulamentul circulației rutiere, a început

să execute manevra de întoarcere pe carosabil, ca rezultat, a comis tamponarea cu

motocicleta indicată. În consecință, V. Calac care conducea

motocicleta „Kawasaki”, a suportat vătămări corporale în rezultatul căror ulterior a

decedat.

Acțiunile inculpatului au fost calificate de organul de urmărire penală în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din

imprudență decesul unei persoane.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, cu condamnarea inculpatului în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 4 ani, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani și admiterea integrală a acțiunii

civile.

În motivarea apelului s-au invocat următoarele:

- în cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat cu certitudine că inculpatul

Gh. Arabadji, conducând automobilul de model „Mercedes 200” și ieșind de pe

laterala străzii, a început să traverseze drumul cu scopul întoarcerii și deplasării în

sens opus;

- pe această porțiune de carosabil, efectuarea acestei manevre este interzisă,

deoarece este prezent marcajul linia dublă continuă, fapt confirmat de informația

eliberată de ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” din 12 decembrie 2013, potrivit

cărei porțiunea str. Lenin din or. Ceadîr-Lunga, cuprinsă între străzile Carl Marx și

Tanasoglu, are 4 benzi de circulație. Fluxurile de circulație opuse sunt separate prin

marcajul dublu 1.3, iar zonele de trecere liberă sunt separate prin marcajul 1.5.

Lățimea unei benzi de circulație constituie 3,6 și 2,75 metri. Prezența marcajelor

rutiere menționate rezultă și din schema accidentului rutier, semnată de inculpat. În

cadrul cercetării judecătorești a fost prezentat și foto tabelul anexat la procesul verbal

de cercetare la fața locului și înscrierea pe CD, unde se observă două linii continue,

care delimitează direcția de circulație pe sectorul de drum respectiv și anume în locul

în care s-a produs accidentul rutier;

- deși instanța în sentință a reținut declarațiile martorilor G. Miliș și V. Grecov,

care au menționat că în locul accidentului rutier erau două linii continue, iar

perpendicular carosabilului se afla automobilul de model „Mercedes 200E”, care

trecuse complet cu roata din față de linia continuă, ieșind pe contrasens, aceste

afirmații nu au fost apreciate;

- instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul, care a declarat că în anul 2012,

pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier erau linii duble continue,

însă la momentul producerii accidentului acestea nu erau. Adică, inculpatul indică

2

direct că el cunoștea că pe acest sector de drum nu este permisă întoarcerea sau

virarea la stânga, fiind prezente liniile duble continue;

- nu au fost apreciate declarațiile martorilor S. Vornicov, L. Ormanji,

V. Grecov, G. Padulov, N. Keleș, G. Cojocaru și D. Culev, care au declarat că, după

producerea accidentului rutier, inculpatul a schimbat locul automobilului fapt ce

denotă că acesta a înțeles că a încălcat regulile de circulație rutieră pe segmentul

respectiv de drum, unde a avut loc accidentul rutier și a deplasat automobilul în spate

cu câțiva metri de la locul accidentului. Roțile din față ale automobilului au fost

mutate de pe liniile duble continue, încercând astfel să ducă în eroare organul de

urmărire penală în scop de eschivare de la răspunderea penală.

3.1. Apel împotriva sentinței a declarat și succesorul victimei, M. Calac, care a

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, de condamnare conform

învinuirii formulate, cu admiterea acțiunii civile, argumentând următoarele:

- instanța nu a luat în considerație și nu a apreciat probele prezentate de acuzare,

probe care demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului;

- locul în care inculpatul a efectuat manevra de întoarcere este marcat cu linie

dublă continuă, care potrivit fotografiilor anexate la procesul-verbal de cercetare la

fața locului, era destul de vizibilă, astfel inculpatul nu avea voie să efectueze

manevra de întoarcere pe acest sector de drum, însă instanța a ignorat faptul dat.

Comrat, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect a

constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a

pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat suficiente

probe obiective, veridice și concludente care să confirme cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În cadrul dezbaterilor judiciare, s-a constatat cu certitudine că inculpatul în

cadrul efectuării manevrei de întoarcere pe partea carosabilă a drumului, nu a

încălcat Regulamentul circulației rutiere, nu a comis tamponarea cu motocicleta, iar

leziunile corporale prezente la victimă nu au apărut în urma tamponării mijloacelor

de transport.

La fel, s-a constatat obiectiv că în timpul efectuării manevrei de întoarcere,

după ieșirea automobilului condus de inculpat pe contrasens, de automobil s-a lovit

motocicleta necontrolată și ulterior și motociclistul, care neisprăvindu-se cu

manevra de frânare a căzut de pe motocicletă la câțiva metri până la automobil.

Potrivit declarațiilor martorilor și inculpatului, acesta a efectuat manevra de

întoarcere, deplasându-se inițial de pe marginea drumului, a parcurs o oarecare

distanță pe banda sa de circulație, după care s-a întors în direcție opusă, ieșind pe

contrasens.

Analizând probele cercetate, instanța de apel a conchis că anume acțiunile

motociclistului au generat producerea accidentului și consecințele survenite, or

anume viteza de deplasare excesivă nu i-a permis conducătorului motocicletei să

aprecieze intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier pentru a evita

tamponarea prin frânare, ieșind pe banda de circulație cu sens opus, răsturnându-se

lateral și tamponându-se de automobil.

3

S-a mai menționat că în timpul conducerii motocicletei V. Calac nu avea casca

de protecție, iar leziunile corporale ce au dus la decesul victimei, ar fi putut surveni

atât în timpul căderii motocicletei în timpul deplasării, cât și în timpul tamponării

motocicletei cu automobilul, dubiul evident urmând a fi interpretat în favoarea

inculpatului.

acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat aceleași argumente

care au fost înserate în cererea de apel, menționând că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Justiție, recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată total

decizia și dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

În argumentarea deciziei adoptate Colegiul lărgit a relevat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, fapt ce

echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Colegiul penal lărgit a mai menționat, că potrivit descriptivului sentinței,

instanța de fond nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele

concrete, de fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru

care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

La fel instanța de recurs a statuat că, instanța de apel judecând cauza, nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de

fond, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o

sentință nemotivată legal. Mai mult, instanța nu a apreciat probele în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, inclusiv cu circumstanțele de fapt

și de drept indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins toate

probele aduse în sprijinul învinuirii.

Totodată, Colegiul lărgit a mai menționat că decizia conține concluzii

divergente și contradictorii referitor la modul în care la victimă au apărut leziunile

corporale.

De asemenea, Colegiul a statuat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apelul acuzării inclusiv sub aspectul că probele cercetate au

fost eronat apreciate, precum și faptul că instanța și-a întemeiat concluziile pe probe

neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-

verbal al ședinței.

Cahul, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În argumentarea deciziei adoptate Colegiul judiciar a menționat că, analizând

probele prezentate de acuzatorul de stat în susținerea învinuirii imputate inculpatului

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, a conchis că acestea nu

dovedesc incontestabil vinovăția lui Arabadji Gheorghi în săvârșirea accidentului

rutier, care a avut loc pe data de 13 august 2013, aproximativ la orele 19:40, în

or. Ceadîr-Lunga str. Lenin.

4

Colegiul judiciar a apreciat critic argumentul invocat de procuror și succesorul

părții vătămate, M. Calac, că pe porțiunea de drum în care a avut loc accidentul rutier

efectuarea manevrei de întoarcere este interzisă de Regulamentul circulației rutiere,

în legătură cu prezența pe partea carosabilă a marcajului longitudinal de separare.

Potrivit procesului- verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelului anexat la

procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier se observă că pe acea

porțiune de drum lipsește banda de separare (f.d. 8-14 vol. I). Mai mult, în schema

accidentului rutier linia de separare este marcată convențional. Alegația procurorului

că prin informația ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” din 12 decembrie 2013,

se confirmă prezența pe partea carosabilă a marcajului longitudinal de separare,

Colegiul judiciar a considerat-o neîntemeiată, or, conform acestei informații pe acest

sector de drum, până la accident, marcajul a fost făcut în luna august anul 2012 și

termenul normativ de exploatare a lui constituie 6 luni.

Colegiul judiciar a reținut că încălcările Regulamentului circulației rutiere

imputate lui Gh. Arabadji nu au avut loc și nu au fost demonstrate prin probe de

către partea acuzării. Din declarațiile martorilor precum și din materialele cauzei se

certifică faptul că, înainte de a efectua manevra de întoarcere, inculpatul s-a convins

în siguranța acestei manevre și la momentul începerii deplasării el nu a creat și nu a

putut crea în mod obiectiv obstacole pentru alți participanți la trafic, inclusiv și

motociclistului V. Calac. Motociclistul fiind implicat în trafic avea obligația să se

oprească la culoarea roșie a semaforului, să conducă motocicleta cu viteză permisă

în sectorul de drum, fiind constatat că motocicleta se deplasa cu depășirea vitezei

permise, depășind viteza cu minim de 21 km/oră.

În concluzie Colegiul judiciar a reiterat că, reieșind din intensitatea circulației

și circumstanțele cazului, Gh. Arabadji a fost în drept să conteze pe faptul că

participanții traficului rutier nu vor începe să se deplaseze la semnalul roșu al

semaforului cu viteză excesiv de mare.

Astfel, instanța de apel a conchis că, Gh. Arabadji nu a admis încălcări ale

Regulamentului circulației rutiere care ca consecință s-ar afla în legătură cazuală cu

decesul lui V. Calac, pe când starea de XXXXX care nu i-a permis lui V. Calac să

aprecieze corect situația creată în trafic, comportamentul agresiv manifestat prin

maniera conducerii agresive cu depășirea limitei admisibile de viteză au constituit

cauza producerii accidentului și consecințelor survenite. Mai mult ca atât,

motociclistul a avut posibilitatea de a ocoli automobilul, lățimea străzii fiind de 12

metri, însă starea de XXXXX și viteza excesivă nu i-au permis motociclistului să

stabilizeze mersul motocicletei în urma frânării, motiv din care s-a produs accidentul

rutier.

Colegiul a mai remarcat faptul că motocicleta a ieșit pe banda de circulație cu

sens opus și s-a răsturnat pe partea laterală astfel ieșind de sub controlul

conducătorului, pe când toți martorii indică faptul că între automobilul și piatra de

bordură din dreapta drumului erau circa 4 metri, distanță prin care motociclistul

putea ocoli automobilul. Astfel, instanța a respins argumentele procurorului că, prin

culcarea motocicletei pe carosabil V. Calac încerca să oprească motocicleta,

deoarece respectiva acțiune mai mult indică asupra stagiului mic și lipsei de

experiență a șoferului în conducerea motocicletei cu propulsoare de capacitate mare

și incapacitatea acestuia de a prevedea riscurile conducerii agresive.

5

acuzatorul de stat, care invocând temeiul de drept prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând următoarele:

- instanța de apel neîntemeiat nu a luat în considerație concluziile expertizelor

judiciare nr. 0054 din 31 octombrie 2013 și nr. 1379 din 8 august 2014, argumentând

că conducătorul motocicletei avea posibilitatea tehnică de a preveni tamponarea,

precum și că din punct de vedere tehnic conducătorul motocicletei urma să

procedeze în conformitate cu prevederile art. 45 pct. 2) Regulamentului Circulației

Rutiere. Instanța urma să dea o apreciere din punct de vedere juridic cum trebuia să

procedeze conducătorii mijloacelor de transport;

- motivarea instanței de apel precum că distanța de la începerea frânării și până

la tamponare de 25 metri și timpul de reacție a lui V. Calac , care era încetinită

datorită stării de XXXXX, dovedesc că Gh. Arabadji nu a intersectat periculos linia

de deplasare a motociclistului, este una neîntemeiată. Urma de frânare și urma de

derapare sunt două lucruri diferite. Concluzia instanței precum că reacția lui V. Calac

era încetinită este doar o presupunere, iar starea de XXXXX cu concentrația

XXXXX în sânge de 0,2% nu ating nici gradul minim prevăzut la art.13412 Cod

penal, adică este permisivă;

- în speță nu are nicio legătură faptul că V. Calac a trecut sau nu la semnalul

galben sau roșu al semaforului în intersecția situată la distanță de 117 metri de locul

accidentului, important este faptul că pentru conducătorul motocicletei a apărut

obstacol - automobilul inculpatului, care cu încălcarea prevederilor art. 39 și 40 pct.1

lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, a încercat să efectueze manevra de

întoarcere spre stânga direct din locul de staționare - de la parcarea din dreapta a

carosabilului;

- Gh. Arabadji conducând mijlocul de transport și efectuând manevra de

întoarcere, a încălcat prevederile art. 39 din Regulament, deoarece înaintea

schimbării direcției de mers, nu s-a asigurat că această manevră va fi executată în

siguranță și a creat obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, inclusiv și pentru

motocicleta „Kawasaki” condusă de către V. Calac;

- în cazul circulației cu dublu sens, Gh. Arabadji urma să se apropie din timp

de axa drumului înainte de a efectua manevra de întoarcere, însă acesta contrar

prevederilor art. 40 pct.1 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, a început

manevra de întoarcere deodată de la locul staționării situat pe marginea dreaptă a

carosabilului;

- în speță s-a constatat legătura cauzală între încălcările Regulamentului

circulației rutiere admise de către Gh. Arabadji și urmările prejudiciabile - accidentul

rutier și decesul lui V. Calac;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția.

de Justiție, recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată total

decizia și dispusă rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

În argumentarea deciziei adoptate, Colegiul lărgit a relevat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor prezentate de partea acuzării, fapt ce

echivalează cu nemotivarea hotărârii.

6

Colegiul penal lărgit a mai menționat, că potrivit descriptivului sentinței,

instanța de fond nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele

concrete, de fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru

care a respins toate probele aduse în sprijinul învinuirii.

La fel instanța de recurs a statuat că, instanța de apel judecând cauza, nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de

fond, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o

sentința nemotivată legal. Mai mult, instanța nu a apreciat probele în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, inclusiv cu circumstanțele de fapt

și de drept indicate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins toate

probele aduse în sprijinul învinuirii.

De asemenea, Colegiul a statuat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

motivelor invocate în apelul acuzării inclusiv sub aspectul că probele cercetate au

fost eronat apreciate, precum și faptul că instanța și-a întemeiat concluziile pe probe

neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-

verbal al ședinței.

Cahul, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de către procurorul în

Procuratura r-lui Ceadîr-Lunga și succesorul victimei Marina Calac.

În argumentarea deciziei Colegiul penal a menționat că prima instanță a făcut

o analiză completă și precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în

faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, concluzionând în mod corect că

în cauză nu există dovezi convingătoare de vinovăție a inculpatului Arabadji

Gheorghi, probele neavând forța necesară pentru a răsturna prezumția de nevinovăție

ce operează, potrivit legii, în favoarea inculpatului. Instanța de judecată a respectat

prevederile procesuale la examinarea cauzei penale și de asemenea corect a apreciat

circumstanțele cauzei penale.

Colegiul judiciar a reținut ca neîntemeiat argumentul apelantului precum că

instanța de fond nu a ținut cont de toate circumstanțele ce au avut loc pe cauză, or,

judecând cauza, instanța de apel a reverificat sub toate aspectele, complet și obiectiv

probele administrate, ajungând la concluzia că instanța de fond corect l-a achitat pe

Arabadji Gheorghi de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal. Aceste împrejurări au fost constatate de cumulul probelor

administrate la cauza penală, care în opinia instanței de apel au fost obiectiv

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul judiciar a constatat, că la pronunțarea sentinței instanța de fond corect

a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a făcut concluzia că fapta penală

reținută în culpa inculpatului Arabadji Gheorghi nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Colegiul judiciar a remarcat că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze,

este imperios de a supune analizei și aprecierii toate probele acumulate în dosar. De

altfel, în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond au fost administrate probe

7

anume pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor importante, sub toate aspectele, în

condiții de nemijlocire și contradictonalitate, în scopul perceperii directe a probelor

de către instanță și pentru formularea opiniei referitor la vinovăția sau nevinovăția

inculpatului Arabadji Gheorghi.

Instanța de apel, analizând în cumul materialul probator, a apreciat critic

argumentul invocat de procuror și succesorul părții vătămate, M. Caiac că, pe

porțiunea de drum în care a avut loc accidentul rutier efectuarea manevrei de

întoarcere este interzisă de Regulamentul circulației rutiere, în legătură cu prezența

pe partea carosabilă a marcajului longitudinal de separare.

Or, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelului anexat

la procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier se observă, că pe acea

porțiune de drum lipsea banda de separare (f.d. 8-14 vol. I) la momentul producerii

accidentului rutier. Mai mult, în schema accidentului rutier linia de separare este

marcată convențional, însă din fotografiile efectuate în aceeași zi, se vede ferm, că

lipsește banda de separare a carosabilului. Acest fapt a fost confirmat și de către

martorii audiați în instanța de apel Cojocar Gheorghe, care a explicat: „Banda de

separare nu era” . Despre faptul că la fața locului accidentului rutier în care a fost

implicat inculpatul lipsea banda de separare a confirmat și martorul audiat Russu

Dmitri, care a declarat că în locul unde dorea să schimbe direcția Arabadji Gheorghi,

nu erau nici un indicator care i-ar interzice virarea la acel moment sau careva benzi

de separare”.

Alegația procurorului că prin informația ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” din 12 decembrie 2013, se confirmă prezența pe partea carosabilă a

marcajului longitudinal de separare, Colegiul judiciar a considerat-o neîntemeiată,

or, conform acestei informații pe acest sector de drum, până la accident, marcajul a

fost făcut în luna august anul 2012 și termenul normativ de exploatare a lui constituie

6 luni.

Colegiul judiciar, prin prisma pct. 39 din Regulamentul circulației rutiere a

concluzionat că învinuirea nu și-au găsit confirmare.

Astfel, deși mijlocul de transport condus de către Arabadji Gheorghi a fost

implicat în accidentul rutier, în care a avut de suferit victima Caiac Vadim, nu au

fost demonstrate prin probe de către partea acuzării vina inculpatului în producerea

accidentului rutier. Or, din declarațiile martorilor precum și din materialele cauzei

se certifică faptul că, înainte de a efectua manevra de întoarcere, inculpatul s-a

convins în siguranța acestei manevre și la momentul începerii deplasării el nu a creat

și nu a putut crea în mod obiectiv obstacole pentru alți participanți la trafic, inclusiv

și motociclistului V. Caiac. Motociclistul fiind implicat în trafic avea obligația să se

oprească la culoarea roșie a semaforului, fapt care a fost neglijat de acesta și

confirmat prin declarațiile martorilor: Vornicov Serghei, Cheleș Nina, Miliș

Gheorghi audiați în instanța de fond, care au confirmat că motociclistul a traversat

intersecția la culoarea roșie a semaforului.

De altfel, Colegiul a concluzionat că Gheorghi Arabadji nu a admis încălcarea

Regulamentului circulației rutiere, care ca consecință s-ar afla în legătură cauzală cu

decesul lui Vadim Calac, deoarece acesta în timpul efectuării manevrei de

întoarcere, cînd a văzut că se deplasează o motocicletă cu viteză mărită, a stopat pe

loc automobilul, astfel, motociclistul s-a tamponat de automobil.

8

A mai notat instanța de apel că conform Raportului de expertiză nr. 009383 din

8 august 2014, motociclistul a avut posibilitate de a evita accidentul rutier, prin

frânarea la timp și deplasare în conformitate cu prevederile art. 45 pct. 2) din

Regulamentul circulației rutiere. Totodată, Colegiul a indicat că motociclistul a avut

posibilitate de a ocoli automobilul, deoarece lățimea străzii era de 12 m, însă

deplasarea cu viteză excesivă nu i-a permis să stabilizeze mersul motocicletei în

urma frânării, motiv din care s-a produs accidentul rutier.

Colegiul a considerat că anume viteza de deplasare excesivă nu i-a permis

conducătorului motocicletei să aprecieze intensitatea și nivelul de organizare a

traficului rutier pentru a evita tamponarea prin frânare. Totodată, în timpul

conducerii motociclistul nu avea casca de protecție ca rezultat cauzându-și leziuni

corporale care au dus la deces.

Verificând sentința instanței de fond, colegiul a învederat că destul de minuțios

au fost verificate probele prezentate atât de către partea acuzării, cât și a apărării, a

apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete descrise și apreciate,

de fapt și de drept, indicate în rechizitoriu, și a indicat motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul învinuirii.

Or, potrivit rechizitoriului, inculpatul este acuzat că, efectuând manevra de

întoarcere a automobilului în mijlocul carosabilului, a încălcat prevederile art. 39 din

Regulamentul circulației rutiere, care prescriu, inclusiv, că înaintea schimbării

direcției de mers trebuia să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță

și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic. S-a stabilit însă cu

certitudine, că înainte de efectuarea manevrei de întoarcere conducătorul

automobilului s-a convins în siguranța efectuării manevrei, dat fiind că la momentul

începerii manevrei pe porțiunea de drum nu se mai deplasau careva mijloace de

transport. Astfel, acuzarea adusă în acest sens este neîntemeiată.

Colegiul a specificat că aceste împrejurări de către instanța de fond au fost

analizate și apreciate coroborându-le în procesul aprecierii probelor și

circumstanțelor cauzei, inclusiv cu: a) declarațiile martorilor Vornicov Serghei,

Ormanji Larisa, Culev Dmitrii și Stamova Anjela, care de fapt au confirmat că au

auzit zgomotul motocicletei ce se deplasa cu viteză în timp ce la acel moment alte

mijloace de transport staționau la culoarea roșie a semaforului. De asemenea,

respectivii martori au indicat că ei au văzut motocicleta după accident, care se afla

pe partea carosabilului din sens opus, iar automobilul inculpatului, înaintea

impactului cu motocicleta, staționa în mijlocul carosabilului, perpendicular, de-a

curmezișul drumului, însă în caz că motociclistul se deplasa mai departe pe partea

sa de deplasare, acesta avea posibilitate să evite accidentul rutier și fără obstacole să

se deplaseze pe banda sa de circulație.

Niciun martor nu a putut cu certitudine să declare, că după producerea

accidentului rutier inculpatul ar fi schimbat poziția automobilului său. Or,

staționarea automobilului în mijlocul carosabilului, în poziție perpendicular sau sub

un unghi, de-a curmezișul drumului, poate crea o perturbare evidentă a traficului

rutier, însă este de evidențiat faptul că carosabilul unde a avut loc accidentul rutier

este cu două benzi de circulație în fiecare direcție și lățimea carosabilului într-o

singură direcție este de 5,9 metri, iar lungimea automobilului de model „Mercedes”

9

implicat în accidentul rutier este de 4,8 metri, astfel motociclistul în cazul deplasării

cu viteză admisibilă, putea evita accidentul rutier, deplasându-se în continuare pe

banda sa de circulație fără obstacole, însă victima s-a ciocnit în automobilul

inculpatului în aripa din partea stângă față, deci acesta a ieșit pe contrasens, unde și

s-a produs accidentul rutier.

Din constatările din rapoartele expertizelor judiciare nr. 0054 din 9 aprilie 2014

și nr. 1379 din 8 august 2014, care la fel confirmă circumstanțele enunțate supra, că

până la momentul impactului motociclistul se deplasa pe carosabil pe partea dreaptă,

totodată rotindu-se, în momentul impactului locul de ciocnire a mijloacelor de

transport se aflau sub un unghi de aproximativ 60°, astfel, motociclistul ar fi putut

evita impactul, dacă ar fi frânat, inclusiv, până la oprirea completă a mijlocului de

transport.

în Procuratura de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, a declarat recurs ordinar,

prin care a solicitat casarea deciziei din 13 noiembrie 2019 a Colegiului Penal al

Curții de Apel Cahul cu dispunerea rejudecării cauzei penale privindu-l pe Arabadji

Gheorghi, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că decizia din 13 noiembrie 2019 a Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul este neîntemeiată, ilegală, și pasibilă casării, deoarece

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior

de către Curtea Supremă de Justiție, temeiuri pentru recurs prevăzute în art. 427

alin. (1) pct. 6),16) Codul de procedură penală.

Recurentul a indicat că:

- în cadrul judecării cauzei în instanța de apel au fost audiați din nou martorii

Cojocar Gh. și Russu D., au fost verificate declarațiile martorilor Vornicov S.,

Cheleș N., Radulov Gh., Ormanji L.. Culev D. și Stamova A., audiați în instanța de

fond, însă în decizia instanței de apel lipsește descrierea și aprecierea declarațiilor

martorilor Vornicov S., Cheleș N., Radulov Gh., Ormanji L., Culev D., Stamova A.,

Miliș G., fiind indicate doar expresii cum: „martorii indică faptul că,…”, „de vreme

ce martorii audiați”, etc;

- în cadrul ședinței instanței de apel au fost verificate mijloacele materiale de

probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și schema accidentului rutier,

schemele întocmite de către martorii Cojocari și Russo, rapoartele expertizelor

judiciare nr. 009320 din 09 aprilie 2014, nr. 009383 din 8 august 2014, nr. 0054 din

9 aprilie 2014, nr. 1379 din 20 iunie 2014, nr. 1379 din 20 iunie 2014, procesul-

verbal de efectuare a experimentului din 13 martie 2014, procesele-verbale de

examinare a stării tehnice a mijloacelor de transport, procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la fața locului din 23 decembrie 2013, or, aceste mijloace materiale de

probă lipsesc a fi descrise în decizia instanței de apel, și respectiv, fără descrierea

constatărilor prin aceste probe a elementelor de fapt;

- recurentul a relatat că procesul-verbal de efectuare a experimentului din

13 martie 2014 nu a fost luat în considerație de instanța de apel, nu este menționat

în decizie și nu a fost supus aprecierii în coroborare cu cumulul de probe prezente la

actele cauzei;

10

- instanța de apel nu a respectat prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, nu a executat indicațiile date de Curtea Supremă de Justiție, prin deciziile

din 20 iunie 2017 și 15 ianuarie 2019;

- instanța de apel a menționat că, verificând sentința instanței de fond, găsește

că destul de minuțios au fost verificate probele prezentate atât de către partea

acuzării, cât și a apărării, a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele concrete descrise și apreciate, de fapt și de drept, indicate în

rechizitoriu, și a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul

învinuiri. Astfel, prima instanță a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre, care a fost suficient motivată și argumentată

pe care se întemeiază soluția. Însă, aceste concluzii sunt neîntemeiate și ilegale, și

nu pot fi acceptate. Or, prin deciziile din 20 iunie 2017 și 15 ianuarie 2019 a Curții

Supreme de Justiție s-a constatat faptul că, potrivit descriptivul sentinței, instanța de

fond nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Reținând această ultimă prevedere, Colegiul penal conchide că instanța de apel

nu a dat răspuns la toate motivele invocate de procuror în apel, iar probele prezentate

în susținerea învinuirii nu au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

Astfel, în apelul declarat de procuror se invocă motivele privind ilegalitatea și

netemeinicia hotărârii atacate prin faptul că instanța a admis o eroare gravă de fapt

și pripit a decis asupra soluției adoptate, ignorând probele prezentate în sprijinul

învinuirii.

Prin decizia din 20 iunie 2017 a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței

de apel din 17 ianuarie 2017 dispunându-se rejudecarea cauzei în alt complet de

judecată, și prin decizia din 15 ianuarie 2019 a Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel din 19 februarie 2018 dispunându-se rejudecarea cauzei în alt

complet de judecată.

Colegiul penal lărgit și-a motivat soluția prin argumentele că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor examinate și asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu a verificat și nu a apreciat profund probele administrate și

examinate în instanță în raport încălcările incriminate lui Gh. Arabadji prin

rechizitoriu.

La fel, nu a verificat care probe și circumstanțe sunt pertinente și importante

pentru speța dată, pentru justa soluționare a fondului cauzei, indicându-se că, la

11

rejudecarea apelului, instanța de apel urmează cu strictețe să îndeplinească cerințele

art. 414, 417, 101, 436 Cod de procedură penală, și ținând cont de motivele casării

deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată (f.d. 105-117 vol. III,

f. d. 229-237 vol. III).

Instanța de apel, încălcând prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, care stipulează că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs

sunt obligatorii în măsură în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea apelului, n-a îndeplinit indicațiile anterioare a instanței de recurs,

superficial unilateral și selectiv a cercetat probele prezentate, fără a se pronunța

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, deși acesta

invocă probe concrete care, în opinia lui, confirmă vinovăția inculpatului de

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport, încălcare care din imprudență a provocat decesul unei persoane.

Astfel, instanța de apel examinând cauza, a conchis că apelul procurorului

urmează a fi respins, deoarece acuzarea nu a prezentat probe suficiente și admisibile

ce ar confirma vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se incriminează,

iar ca rezultat a menținut sentința din 12 mai 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga

(f. d. 62-70 vol. IV).

Analizând decizia contestată în raport cu argumentele invocate în recurs

Colegiul penal, conchide că la argumentarea necesității respingerii apelului declarat

de acuzatorul de stat, instanța de apel a apreciat unilateral și selectiv probele

administrate.

La acest capitol, Colegiul evidențiază că, instanța de apel audiind martorii

Cojocar Gh. Și Russu D, precum și verificând declarațiile martorilor S. Vornicov,

N. Cheleș, Gh. Radulov, L. Ormanji, D. Culev, A. Stamatova, Gh. Miliș, a conchis

că acestea nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare și a reținut că din

conținutul acestora rezultă că: „V. Caiac manifesta comportament agresiv

conducând motocicleta cu încălcarea regulilor de circulație manifestate prin

ignorarea semnalului roșu al semaforului, depășirea limitei de viteză”, însă instanța

a ignorat în totalitate și a lăsat fără careva apreciere depozițiile martorilor, prin care

aceștia indică despre acțiunile lui Gh. Arabadji în raport cu încălcările incriminate

prin rechizitoriu, or, din depozițiile martorilor rezultă că la momentul accidentului

automobilul de model „Mercedes” se afla în mijlocul drumului dorind să efectueze

manevra de întoarcere la stânga, trecând cu 2-3 m. peste mijlocul drumului, iar după

producerea accidentului a schimbat poziția automobilului și a mers în spate 1-2

metri.

La fel instanța a ignorat depozițiile martorului Gh. Miliș (f. d. 166 vol. III) din

care rezultă că, până la producerea accidentului, motociclistul V. Caiac se deplasa

pe banda sa, pe partea dreaptă a carosabilului, iar automobilul condus de inculpat

venea din direcția stației și de aici a început manevra de întoarcere.

În continuare, Colegiul lărgit reține că instanța de apel, în argumentarea deciziei

adoptate, s-a axat doar pe descrierea acțiunilor lui V. Caiac (victima) și în totalitate

a ignorat acțiunile lui Gh. Arabadji, acestea nefiind analizate în raport cu

argumentele invocate de procuror, care susține că inculpatul a început manevra de

întoarcere spre stânga direct din locul de staționare, fără a se apropia din timp de axa

drumului și contrar pct. 39 din Regulamentul Circulației Rutiere, nu s-a asigurat că

12

această manevră va fi efectuată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic.

La acest capitol instanța de recurs reține că acuzatorul de stat în susținerea

acestei acuzații a făcut referire la procesul-verbal de petrecere a experimentului din

13 martie 2014 cu planul schemă (f.d. 158-159 vol. I) în care este indicată traiectoria

de efectuare a manevrei și deși instanța de apel a verificat această probă în cadrul

ședinței de judecată nici nu a indicat-o în conținutul deciziei, precum nici nu s-a

pronunțat asupra acesteia, nefiind clar care este concluzia instanței vis-a-vis de proba

respectivă.

La fel, lecturând decizia contestată, Colegiul penal lărgit constată că instanța

de apel a descris selectiv o parte din concluziile rapoartelor de expertiză judiciară

nr. 0054 din 31 octombrie 2013, nr. 09320 din 9 aprilie 2014, nr. 09383 din

8 august 2014 și nr. 1379 din 8 august 2014, iar în final a concluzionat că aceste

probe nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece din aceste rapoarte

rezultă că conducătorul motocicletei urma să acționeze în conformitate cu cerințele

art. 45 pct. 2 din Regulamentul circulației rutiere.

Prin urmare se constată, că instanța de apel ca și în cazul analizei declarațiilor

martorilor, verificând concluziile experților a analizat doar care au fost acțiunile lui

V. Caiac și cum trebuia acesta să acționeze, însă a omis să analizeze acțiunile lui

Gh. Arabadji, și a ignorat în totalitate concluziile experților din rapoartele sus

menționate expuse în anexele nr. 2 (f.d. 157, 214 vol. I) în care este indicată poziția

automobilului de model „Mercedes” condus de Gh. Arabadji în momentul

accidentului rutier în raport cu axa drumului și elementele carosabilului.

De asemenea Colegiul penal reține să sunt pripite concluziile instanței de apel

prin care se indică că: „din concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 0054 din

31 octombrie 2013 și nr. 1379 din 8 august 2014, rezultă că unghiul între axele

longitudinale ale automobilului și motocicletei în momentul tamponării constituiau

aproximativ 30°, astfel că respectiva concluzie indică că poziția automobilului

„Mercedes” vis-a-vis de axa drumului nu depășea unghiul de 60°, pe când poziția

perpendiculară era să constituie 90°. Astfel se constată că traficul rutier nu era

perturbat prin poziționarea automobilului de model „Mercedes” la axa din stânga a

drumului ”.

În acest context, instanța de recurs tine să menționeze că această concluzie este

eronată și neîntemeiată, or instanța de apel nu a ținut cont de faptul că „unghiul între

axele longitudinale ale automobilului și motocicletei ” (schema 1, f. d. 176 vol. I) și

„poziția automobilului „Mercedes” și motocicletei „Kawasaki” în raport cu

elementele carosabilului (schema nr. 2, f. d. 177 vol. II)” sunt noțiuni diferite, iar

faptul că unghiul între axele longitudinale ale automobilului și motocicletei erau de

30° nici într-un caz nu poate indica asupra faptului că automobilul „Mercedes” se

afla vis-a-vis de axa drumului sub un unghi ce nu depășea 60°.

În argumentarea acestei concluzii Colegiul lărgit reține că aceste constatări ale

instanței de apel contravin concluziilor experților indicate în anexele nr. 2 la

rapoartele de expertiză judiciară nr. 0054 din 31 octombrie 2013 și nr. 1379 din

8 august 2014 (f. d. 157, 214 vol. I), în care sunt reprezentate unitățile de transport

în momentul producerii accidentului rutier în raport cu elementele carosabilului.

La fel, Colegiul penal reține că este pripită și bazată pe presupuneri concluzia

instanței precum că reacția lui V. Caiac era încetinită, deoarece acesta se afla în stare

13

de XXXXX, or, concentrația XXXXX depistat în sânge la V. Caiac era de 0,2 %,

adică permisivă, deoarece în conformitate cu prevederile art.13412 Cod penal, nu

atingea gradul minim.

Generalizând cele menționate, Colegiul specifică faptul că instanța de apel s-a

expus prematur și selectiv asupra probelor prezentate de partea acuzării, reținând

doar acele circumstanțe care în opinia sa confirmă nevinovăția inculpatului,

neelucidând faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date,

fapt ce a dus la apariția discordanței între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor.

Astfel, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

pripit concluzionând la general că declarațiile martorilor S. Vornicov, A. Stamatova,

N. Cheleș, Gh. Radulov, L. Ormanji, Gh. Mileș și D. Culev nu pot fi puse la baza

unei sentințe de condamnare, deoarece declarațiile depuse de aceștia nu formează

ferma convingere despre vinovăția inculpatului.

Prin urmare instanța a făcut niște concluzii generale vis-a-vis de depozițiile

martorilor audiați, iar conținutul probelor indicate au fost expuse în alt sens decât

cel în care au fost declarate, astfel ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

În atare situație se constată că instanța de apel, unilateral a examinat probele și

a dat mai multă prioritate probelor prezentate de apărare, ignorându-le neargumentat

pe cele ale acuzării, fapt ce a dus la concluzia prematură a instanței de apel că, „prima

instanță întemeiat a concluzionat că partea acuzării nu a prezentat probe concludente

și pertinente ce ar proba vinovăția lui Gh. Arabadji în săvârșirea infracțiunii

incriminate”.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilități și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală).

Or, contrar acestor stricte prevederi legale, instanța de apel a grupat o parte din

probe, argumentând la general că ele nu confirmă vinovăția inculpatului, conținutul

altor probe cum ar fi concluziile din rapoartele de expertiză judiciară nr. 0054 din

31 octombrie 2013 și nr. 1379 din 8 august 2014 au fost redate selectiv, iar asupra

unor probe cum ar fi procesul-verbal de petrecere a experimentului din

13 martie 2014 în general nu s-a pronunțat.

În acest context, Colegiul penal menționează că, în cazul în care instanța de

apel nu este de acord cu aprecierea probelor propusă de către procuror și a ajuns la

concluzia că instanța de fond just l-a achitat pe inculpat, ea urma să dezvăluie această

concluzie expunând punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, și invocate în apelul procurorului, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind

înfăptuită o apreciere formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale.

Acestea fiind menționate Colegiul conchide, că instanța de apel la examinarea

cauzei nu a respectat prevederile art. 101, 417 și 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, iar hotărârea adoptată nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la

respingerea apelurilor, precum și motivele adoptării soluției date prin ce a admis

14

erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală -

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Procedând în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 414 alin. (2) și art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

ceea ce echivalează cu erori judiciare, ce s-au soldat cu adoptarea unei hotărâri

neîntemeiate și nemotivate.

Având în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus,

să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot

ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în decizia din 20 iunie 2017 și din

15 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, legate de justa, apreciere, sub toate

aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel și recurs și, în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

d eci de:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia din

13 noiembrie 2019 a Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul, în cauza penală în

privința lui Arabadji Gheorghi și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 2 iulie 2020.

Președintele ședinței,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

15