1ra-1049/22 — art.166/1 al.2 lt.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.166/1 al.2 lt.c CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 12 CPP
1ra-1049/22 — art.166/1 al.2 lt.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1049/2022
1-16001934-01-1ra-18072022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 ianuarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie
Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Gheorghieva
Fedora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din
28 aprilie 2022 și sentinței Judecătoriei Comrat, sediul Central din 19
ianuarie 2021, în cauza penală de învinuire a lui
Bolgar Igor XXXXX,
Bașceavanji Andrei XXXXX,
Grozdev Andrei XXXXX,
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal.
Termenii de examinare:
prima instanță: 17.05.2016 – 19.01.2021;
instanța de apel: 16.04.2021 – 28.04.2022;
instanța de recurs ordinar: 18.07.2022 – 18.01.2023.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în
baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central din 19 ianuarie
2021, Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, au fost achitați
în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal,
din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut în fapt că, potrivit
rechizitoriului inculpații se învinuiesc că: deținând funcțiile de inspectori
INP al IGP al MAI și astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind
persoane publice, adică funcționari publici cu statut special autorizați să
îndeplinească activități de interes public, încălcând prevederile art. 3 a
Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor omului și a Libertăților
Fundamentale, art. 24 alin. (2) din Constituția RM, încălcând grosolan art.
4 din Legea cu privire la poliție nr. 416 din 18.12.1990, care prevede că
în activitatea sa poliția mizează pe respectarea personalității cetățenilor,
1
constituind un garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și
intereselor lor legitime precum și prevederile articolelor 12, 13, 14, 15 ale
aceeași Lege; prevederile punctelor 1, 3 și 4 capitolului I, punctelor 1, 2 și
3 Capitolului II Regulile de aplicare a mijloacelor speciale de către
colaboratorii organelor de interne și militarii trupelor de carabinieri ale
Ministerului Afacerilor Interne (Anexa nr. 2), aprobate de Hotărârea
Parlamentului nr. 1275-ХII din 15.02.1993, prevederile art. 4 alin. (1),
alin. (2), alin. (4) lit. a), b), c) și d), art. 5, alin. (8) și art. 6 din Legea privind
modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc,
care reglementează temeiurile, condițiile și limitele (restricțiile) aplicării
forței fizice.
La fel, întru încălcarea subpunctelor d), f), g), m) punctului 15 și
subpunctelor a) - b) punctului 16 din Codul de Etică și Deontologie al
Polițistului, conform cărora erau obligați să aplice forța fizică, mijloacele
speciale și arma de foc numai în cazurile și în modul prevăzute de legislație,
cărora este interzis să recurgă la forță și să aplice procedee de luptă, cu
excepția cazurilor de necesitate absolută, și numai în măsura necesară
atingerii unui obiectiv legitim, să respecte Constituția și legislația
Republicii Moldova, au comis tratamente inumane și degradante în
următoarele circumstanțe.
Astfel, Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, la 30
decembrie 2014, aproximativ în jurul orei 21.00, intrând în sala de joc
amplasată în apropierea magazinului ”Univermag” pe adresa: mun.
Comrat, str. Pobedî, nr. 113, împreună, fără a intra în esența celor
întâmplate și nestabilind motivele și circumstanțele faptei, pretins
săvârșită de Ivanov P.C., s-au apropiat de ultimul, fără nici un temei legal
și întru executarea intenției infracționale, acționând extrem de grosolan și
depășind în mod evident limita atribuțiilor acordate de lege, fără a-i
explica, l-au scos din incinta sălii aparatelor de joc, după care l-au lovit la
picioare, în urma cărui fapt, Ivanov P.C. a căzut la pământ, iar apoi
ridicându-l l-au îmbrâncit de mai multe ori de peretele clădirii,
provocându-i cet. Ivanov P.C. dureri fizice și suferințe psihice, violență
fizică, care nu era necesară, deoarece nu avea legătură cu comportamentul
cet. Ivanov P.C., înjosindu-i demnitatea umană.
Acțiunile lui Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, de
către acuzatorul de stat au fost încadrate juridic în baza art. 1661 alin. (2),
lit. c) Cod penal, după indicii calificativi – ”cauzarea intenționată a unei
dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman
ori degradant, de către o persoană publică care acționează cu titlu oficial”.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat,
casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare în privința
inculpaților Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, învinuiți în
baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 5
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen
de 8 ani.
La fel, a solicitat, cu aplicarea art. 90 Cod penal, ca pedeapsa
stabilită inculpaților să fie suspendată condiționat pe un termen de
probațiune - 5 ani, cu obligarea acestora să nu-și schimbe domiciliul,
precum și admiterea integrală a acțiunii civile a părții vătămate.
2
3.1 În motivarea apelului a menționat că, sentința este neîntemeiată
și ilegală, invocând drept motiv că, prima instanță a ignorat probele părții
acuzării și a pus la îndoială declarațiile martorilor, acsându-se doar pe
probele părții apărării.
La fel a relatat că, prima instanță a fost părtinitoare cu poziția părții
apărării, fără a efectua o analiză a probelor părții acuzării, care au
demonstrat vinovăția inculpaților, potrivit elementului probatoriu
administrat la prezenta cauză, vinovăția inculpaților a fost demonstrată.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28
aprilie 2022, apelul declarat s-a respins ca nefondat, cu menținerea
sentinței fără modificări.
4.1. Întru motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, prima
instanță a apreciat în mod corect probele administrate și prezentate de
către părți și în mod întemeiat a ajuns la concluzia de a achita inculpații
Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei și Grozdev Andrei în legătură cu lipsa
elementelor infracțiunii în acțiunile acestora.
În ședința de judecată a instanței de apel s-a constatat, că conform
rechizitoriului, inculpații se învinuiesc în comiterea infracțiunii, prevăzute
de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, prin faptul că, fiind persoane
publice, adică funcționari publici cu statut special au cauzat în mod
intenționat dureri, suferințe fizice și psihice, ce reprezintă un tratament
inuman și degradant.
Reieșind din probele cercetate în ședință, instanța de apel a
considerat că, procurorul nu a prezentat probe veridice și suficiente care
ar demonstra săvârșirea de către inculpați a infracțiunii prevăzute de art.
1661 alin. (2), lit. c) Cod penal.
A concluzionat că, legalitatea sentinței cu privire la achitarea
inculpaților este bazată pe probe cercetate în ședința de judecată a
instanței de apel și expuse detaliat în sentință. Alegațiile procurorului
privind necesitatea recunoașterii inculpaților vinovați în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, le consideră
ca fiind neîntemeiate.
Verificând legalitatea, temeinicia și corectitudinea sentinței atacate,
instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există temeiuri prevăzute de
legislația procesual- penală pentru casarea sau modificarea acesteia.
Instanța de apel a considerat cererea de apel a părții acuzării ca fiind
nefondată și pasibilă respingerii, întrucât apelantul nu a prezentat nici un
motiv care să permită casarea sau modificarea sentinței.
La fel a reținut instanța de apel, că declarațiile părții vătămate sunt
contradictorii și au fost în mod întemeiat recunoscute de către instanță ca
fiind neveridice.
Astfel, partea vătămată, inițial, fiind audiată la etapa de urmărire
penală, a reținut că în urma conflictului a pierdut 2 000 de lei, dar în
ședința de judecată a explicat că a pierdut 3 400 de lei.
Neveridicitatea declarațiilor părții vătămate se atestă și de faptul că,
acesta în ședința de judecată a declarat că, toți inculpații i-au cauzat
vătămări corporale, însă în declarațiile sale a indicat că nu a văzut și nu
poate spune exact ce a făcut în momentul conflictului inculpatul
Bașceavanji Andrei, și nu a văzut momentul loviturii la picioare, dar
presupune că a fost anume inculpatul Grozdev Andrei
3
Mai mult, în ședința de judecată a instanței de apel, partea vătămată
a explicat că nu își amintește nimic și nu are pretenții față de inculpați.
De asemenea, instanța de apel a relatat că, prin declarațiile
martorilor Doicov I., Mavrodi G. și Statov N. nu se confirmă vinovăția
inculpaților în comiterea infracțiunii imputate.
Astfel, martorul audiat Mavrodi G. D. a declarat că a lucrat în
cazinoul „ful” ca operator. Aproximativ la sfârșitul anului 2014 se afla la
serviciu și acea seară a trecut fără incidente, nevăzând dacă polițiștii care
au intrat în sală, l-au îndemnat pe cineva să iasă din sală.
Martorul Doicov I. a declarat că, nu a văzut conflictul și toate
circumstanțele cauzei îi sunt cunoscute din spusele părții vătămate.
Martorul Statov N. a declarat că, a văzut conflictul la o distanță de
30 m., în cadrul căruia cineva îl trăgea de scurtă pe partea vătămată, dar
cine anume nu a văzut, precum și nu a văzut dacă părții vătămate i-au
fost aplicate lovituri.
Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpaților sunt veridice și
consecvente precum și sunt confirmate prin declarațiile martorilor Pascal
A., Buneanu P..
Astfel, martorul Pascal A. a declarat că, în anul 2014 a fost anunțat
în căutare un tânăr din s. Besalma, prenumele lui este Piotr. A parvenit
informație că tânărul s-ar putea afla în sala cu aparatele de joc din orașul
Comrat. A confirmat că, Andrei Bașceavanji, Pavel Buneanu, Andrei
Grozdev și Igor Bolgar, când au intrat în sala cu aparatele de joc, au ieșit
afară cu partea vătămată, cu care după ce au schimbat câteva cuvinte, s-
au urcat în automobil și au plecat. El a văzut foarte bine, nu a avut loc
între ei careva încăierare sau ceartă.
Totodată a susținut, că inculpatul Bașceavanji A. nu a participat la
conversație cu partea vătămată, deoarece se afla în mașină și nu a intrat
în sala aparatelor de joc.
Declarațiile susmenționate ale martorului Pascal A. sunt confirmate
de declarațiile martorului Buneanu P., care fiind audiat în ședința de
judecată, a depus declarații similare și, de asemenea, a reținut că nu a
văzut nici o luptă sau încăierare.
De asemenea, instanța de apel a constatat că, declarațiile fiecăruia
dintre martori sunt confirmate și completate cu alte probe.
A relatat instanța de apel că, partea acuzării nu a prezentat nici în
instanța de fond și nici în instanța de apel date de fapt care să pună la
îndoială sau să excludă declarațiile martorilor.
Având în vedere cele sus menționate, instanța de apel a conchis că,
potrivit probelor prezentate de partea acuzării nu s-a confirmat în prezența
acțiunilor inculpaților a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 1661
alin. (2), lit. c) Cod penal.
Nefiind de acord cu decizia, procurorul din Procuratura UTA
Găgăuzia, Gheorghieva F., indicând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 12
Cod de procedură penală, a declarat recurs, prin care solicită, casarea
sentinței, recunoașterea inculpaților Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei,
Grozdev Andrei, vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 1661
alin. (2), lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse – 5 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții în cadrul organelor afacerilor interne pe o perioadă de 8 ani
4
și cu aplicarea art. 90 Cod penal, de a suspenda condiționat pedeapsa pe
un termen de probațiune – 5 ani.
5.1 În motivarea recursului, menționează că, decizia instanței de
apel privind achitarea inculpaților este una ilegală și neîntemeiată,
vinovăția acestora fiind demonstrată prin declarațiile părții vătămate,
martorilor – Mavrodi G., Doicova I., Statova N., Bunianu N., Pascal A.,
audiați la faza urmăririi penale cât și în ședință de judecată, precum și a
probelor materiale.
Consideră că, totalitatea probelor expuse permit a ajunge la
concluzia vinovăției inculpaților prin probele prezentate de partea acuzării
care nu conțin contradicții semnificative și se consolidează reciproc.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că,
acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele
considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422
Cod de procedură penală, declarând recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera
de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în
care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie
să fie invocate de recurent.
În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,
hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temei pentru
declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1), pct. 12) Cod
de procedură penală, însă fără argumentarea și motivarea prin prisma
temeiului invocat, a circumstanțelor care ar demonstra repararea erorilor
de drept, comise de către instanțele de fond și anume că, faptei săvârșite
de inculpați, i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Colegiul penal, atestă că, potrivit conținutului recursului, recurentul
invocă ilegalitatea hotărârilor instanțelor de fond, considerând vinovăția
inculpaților ca fiind demonstrată prin cumulul de probe prezentate și
cercetate în ședințele de judecată.
Astfel, Colegiul penal va respinge alegațiile reținute în cererea de
recurs, or, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile
art. 414 alin. (1), 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală și prin
hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante
invocate în apelul declarat.
La fel, se conchide că, instanțele de fond, întemeiat și-au motivat
soluțiile, astfel încât just au constatat achitarea inculpaților de la
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal.
Potrivit circumstanțelor de fapt ale cauzei se denotă că, instanțele de
fond și-au motivat soluția prin cumulul de probe administrate, încât a fost
dată o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură
5
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele
de fapt și de drept.
Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că, aprecierea probelor este
supusă controlului judecătoresc, încât intima convingere a judecătorului
se bazează strict conform prevederilor legale, fără a prejudicia cursul unui
proces penal.
Astfel, instanța de apel, just și argumentat a reținut că, prin
declarațiile martorilor: Mavrodi G. (f. d. 103, Vol. II), Doicov I. (f. d. 104-
105, Vol. II) și Statov N. (f. d. 106-107, Vol. II), Pascal A. (f. d. 134-135,
Vol. II), expuse în pct. 4.1 din prezenta decizie, nu se confirmă vinovăția
inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, acestea completându-se
reciproc.
La fel, instanța de apel, legal a constatat neveridicitatea declarațiilor
părții vătămate Ivanov Piotr (f. d. 96-97, Vol. II), care în ședința de judecată
a declarat că: ”(..) toți inculpații i-au cauzat vătămări corporale, însă, potrivit
declarațiilor a indicat că, nu a văzut și nu poate spune exact ce a făcut în
momentul conflictului inculpatul Bașceavanji Andrei, și nu a văzut momentul
loviturii la picioare, dar presupune că a fost anume inculpatul Grozdev
Andrei. Mai mult, a explicat că, nu-și amintește nimic și nu are pretenții față
de inculpați”.
Mai mult, Colegiul penal cu referire la decizia instanței de apel,
menționează că, aceasta întemeiat a constatat că, partea acuzării nu a
prezentat nici în instanța de fond și nici în instanța de apel probe în
confirmarea învinuirii înaintate prin rechizitoriu, care ar pune la îndoială
versiunea părții vătămate și a martorilor audiați în ședința de judecată prin
care s-a stabilit contrariul și anume nevinovăția inculpaților în fapta
incriminată.
În acest context, Colegiul penal conchide că, decizia instanței de apel
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția din care considerente nu
identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.
De asemenea, Colegiul penal apreciază că argumentele în care
instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu
o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de legea procesual-
penală și de art. 6 CEDO și dă răspuns la toate argumentele expuse în
cererea de apel.
Se atestă că, temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor
instanței de apel expuse în decizia pronunțată lipsesc, iar motivarea
acesteia este una legală și întemeiată, încât instanța de recurs ordinar o
acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere și cu jurisprudența
CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din
16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își
motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns
detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,
pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o
instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse
atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocate de recurent care ar afecta decizia atacată sub aspectul contestat,
6
deoarece soluția adoptată de către instanțele de fond sunt legale și
întemeiate, urmând a fi menținute, fapt ce impune inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Gheorghieva Fedora,
împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 aprilie
2022, în cauza penală în privința lui Bolgar Igor XXXXX, Bașceavanji
Andrei XXXXX și Grozdev Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 09 martie 2023.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Plămădeală Ghenadie
Țurcan Anatolie
7