1ra-1049/22 — Art.166/1 al.2 lt.c CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Central din 19 ianuarie 2021, Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, au fost achitați în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut în fapt că, potrivit rechizitoriului inculpații se învinuiesc că: deținând funcțiile de inspectori INP al IGP al MAI și astfel, conform art. 123 alin. (2) Cod penal, fiind persoane publice, adică funcționari publici cu statut special autorizați să îndeplinească activități de interes public, încălcând prevederile art. 3 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. (2) din Constituția RM, încălcând grosolan art. 4 din Legea cu privire la poliție nr. 416 din 18.12.1990, care prevede că în activitatea sa poliția mizează pe respectarea personalității cetățenilor, 1 constituind un garant al apărării demnității, drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime precum și prevederile articolelor 12, 13, 14, 15 ale aceeași Lege; prevederile punctelor 1, 3 și 4 capitolului I, punctelor 1, 2 și 3 Capitolului II Regulile de aplicare a mijloacelor speciale de către colaboratorii organelor de interne și militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne (Anexa nr. 2), aprobate de Hotărârea Parlamentului nr. 1275-ХII din 15.02.1993, prevederile art. 4 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. a), b), c) și d), art. 5, alin. (8) și art. 6 din Legea privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a armelor de foc, care reglementează temeiurile, condițiile și limitele (restricțiile) aplicării forței fizice. La fel, întru încălcarea subpunctelor d), f), g), m) punctului 15 și subpunctelor a) - b) punctului 16 din Codul de Etică și Deontologie al Polițistului, conform cărora erau obligați să aplice forța fizică, mijloacele speciale și arma de foc numai în cazurile și în modul prevăzute de legislație, cărora este interzis să recurgă la forță și să aplice procedee de luptă, cu excepția cazurilor de necesitate absolută, și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, să respecte Constituția și legislația Republicii Moldova, au comis tratamente inumane și degradante în următoarele circumstanțe. Astfel, Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, la 30 decembrie 2014, aproximativ în jurul orei 21.00, intrând în sala de joc amplasată în apropierea magazinului ”Univermag” pe adresa: mun. Comrat, str. Pobedî, nr. 113, împreună, fără a intra în esența celor întâmplate și nestabilind motivele și circumstanțele faptei, pretins săvârșită de Ivanov P.C., s-au apropiat de ultimul, fără nici un temei legal și întru executarea intenției infracționale, acționând extrem de grosolan și depășind în mod evident limita atribuțiilor acordate de lege, fără a-i explica, l-au scos din incinta sălii aparatelor de joc, după care l-au lovit la picioare, în urma cărui fapt, Ivanov P.C. a căzut la pământ, iar apoi ridicându-l l-au îmbrâncit de mai multe ori de peretele clădirii, provocându-i cet. Ivanov P.C. dureri fizice și suferințe psihice, violență fizică, care nu era necesară, deoarece nu avea legătură cu comportamentul cet. Ivanov P.C., înjosindu-i demnitatea umană. Acțiunile lui Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, de către acuzatorul de stat au fost încadrate juridic în baza art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, după indicii calificativi – ”cauzarea intenționată a unei dureri sau a suferinței fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică care acționează cu titlu oficial”.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul prin care a solicitat, casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare în privința inculpaților Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, învinuiți în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept pe un termen de 8 ani. La fel, a solicitat, cu aplicarea art. 90 Cod penal, ca pedeapsa stabilită inculpaților să fie suspendată condiționat pe un termen de probațiune - 5 ani, cu obligarea acestora să nu-și schimbe domiciliul, precum și admiterea integrală a acțiunii civile a părții vătămate. 2 3.1 În motivarea apelului a menționat că, sentința este neîntemeiată și ilegală, invocând drept motiv că, prima instanță a ignorat probele părții acuzării și a pus la îndoială declarațiile martorilor, acsându-se doar pe probele părții apărării. La fel a relatat că, prima instanță a fost părtinitoare cu poziția părții apărării, fără a efectua o analiză a probelor părții acuzării, care au demonstrat vinovăția inculpaților, potrivit elementului probatoriu administrat la prezenta cauză, vinovăția inculpaților a fost demonstrată.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 aprilie 2022, apelul declarat s-a respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Întru motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, prima instanță a apreciat în mod corect probele administrate și prezentate de către părți și în mod întemeiat a ajuns la concluzia de a achita inculpații Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei și Grozdev Andrei în legătură cu lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile acestora. În ședința de judecată a instanței de apel s-a constatat, că conform rechizitoriului, inculpații se învinuiesc în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, prin faptul că, fiind persoane publice, adică funcționari publici cu statut special au cauzat în mod intenționat dureri, suferințe fizice și psihice, ce reprezintă un tratament inuman și degradant. Reieșind din probele cercetate în ședință, instanța de apel a considerat că, procurorul nu a prezentat probe veridice și suficiente care ar demonstra săvârșirea de către inculpați a infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal. A concluzionat că, legalitatea sentinței cu privire la achitarea inculpaților este bazată pe probe cercetate în ședința de judecată a instanței de apel și expuse detaliat în sentință. Alegațiile procurorului privind necesitatea recunoașterii inculpaților vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, le consideră ca fiind neîntemeiate. Verificând legalitatea, temeinicia și corectitudinea sentinței atacate, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există temeiuri prevăzute de legislația procesual- penală pentru casarea sau modificarea acesteia. Instanța de apel a considerat cererea de apel a părții acuzării ca fiind nefondată și pasibilă respingerii, întrucât apelantul nu a prezentat nici un motiv care să permită casarea sau modificarea sentinței. La fel a reținut instanța de apel, că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii și au fost în mod întemeiat recunoscute de către instanță ca fiind neveridice. Astfel, partea vătămată, inițial, fiind audiată la etapa de urmărire penală, a reținut că în urma conflictului a pierdut 2 000 de lei, dar în ședința de judecată a explicat că a pierdut 3 400 de lei. Neveridicitatea declarațiilor părții vătămate se atestă și de faptul că, acesta în ședința de judecată a declarat că, toți inculpații i-au cauzat vătămări corporale, însă în declarațiile sale a indicat că nu a văzut și nu poate spune exact ce a făcut în momentul conflictului inculpatul Bașceavanji Andrei, și nu a văzut momentul loviturii la picioare, dar presupune că a fost anume inculpatul Grozdev Andrei 3 Mai mult, în ședința de judecată a instanței de apel, partea vătămată a explicat că nu își amintește nimic și nu are pretenții față de inculpați. De asemenea, instanța de apel a relatat că, prin declarațiile martorilor Doicov I., Mavrodi G. și Statov N. nu se confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate. Astfel, martorul audiat Mavrodi G. D. a declarat că a lucrat în cazinoul „ful” ca operator. Aproximativ la sfârșitul anului 2014 se afla la serviciu și acea seară a trecut fără incidente, nevăzând dacă polițiștii care au intrat în sală, l-au îndemnat pe cineva să iasă din sală. Martorul Doicov I. a declarat că, nu a văzut conflictul și toate circumstanțele cauzei îi sunt cunoscute din spusele părții vătămate. Martorul Statov N. a declarat că, a văzut conflictul la o distanță de 30 m., în cadrul căruia cineva îl trăgea de scurtă pe partea vătămată, dar cine anume nu a văzut, precum și nu a văzut dacă părții vătămate i-au fost aplicate lovituri. Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpaților sunt veridice și consecvente precum și sunt confirmate prin declarațiile martorilor Pascal A., Buneanu P.. Astfel, martorul Pascal A. a declarat că, în anul 2014 a fost anunțat în căutare un tânăr din s. Besalma, prenumele lui este Piotr. A parvenit informație că tânărul s-ar putea afla în sala cu aparatele de joc din orașul Comrat. A confirmat că, Andrei Bașceavanji, Pavel Buneanu, Andrei Grozdev și Igor Bolgar, când au intrat în sala cu aparatele de joc, au ieșit afară cu partea vătămată, cu care după ce au schimbat câteva cuvinte, s- au urcat în automobil și au plecat. El a văzut foarte bine, nu a avut loc între ei careva încăierare sau ceartă. Totodată a susținut, că inculpatul Bașceavanji A. nu a participat la conversație cu partea vătămată, deoarece se afla în mașină și nu a intrat în sala aparatelor de joc. Declarațiile susmenționate ale martorului Pascal A. sunt confirmate de declarațiile martorului Buneanu P., care fiind audiat în ședința de judecată, a depus declarații similare și, de asemenea, a reținut că nu a văzut nici o luptă sau încăierare. De asemenea, instanța de apel a constatat că, declarațiile fiecăruia dintre martori sunt confirmate și completate cu alte probe. A relatat instanța de apel că, partea acuzării nu a prezentat nici în instanța de fond și nici în instanța de apel date de fapt care să pună la îndoială sau să excludă declarațiile martorilor. Având în vedere cele sus menționate, instanța de apel a conchis că, potrivit probelor prezentate de partea acuzării nu s-a confirmat în prezența acțiunilor inculpaților a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal.

Nefiind de acord cu decizia, procurorul din Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva F., indicând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 12 Cod de procedură penală, a declarat recurs, prin care solicită, casarea sentinței, recunoașterea inculpaților Bolgar Igor, Bașceavanji Andrei, Grozdev Andrei, vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse – 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul organelor afacerilor interne pe o perioadă de 8 ani 4 și cu aplicarea art. 90 Cod penal, de a suspenda condiționat pedeapsa pe un termen de probațiune – 5 ani. 5.1 În motivarea recursului, menționează că, decizia instanței de apel privind achitarea inculpaților este una ilegală și neîntemeiată, vinovăția acestora fiind demonstrată prin declarațiile părții vătămate, martorilor – Mavrodi G., Doicova I., Statova N., Bunianu N., Pascal A., audiați la faza urmăririi penale cât și în ședință de judecată, precum și a probelor materiale. Consideră că, totalitatea probelor expuse permit a ajunge la concluzia vinovăției inculpaților prin probele prezentate de partea acuzării care nu conțin contradicții semnificative și se consolidează reciproc.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, declarând recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Colegiul penal reține că, recurentul a indicat ca temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1), pct. 12) Cod de procedură penală, însă fără argumentarea și motivarea prin prisma temeiului invocat, a circumstanțelor care ar demonstra repararea erorilor de drept, comise de către instanțele de fond și anume că, faptei săvârșite de inculpați, i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal, atestă că, potrivit conținutului recursului, recurentul invocă ilegalitatea hotărârilor instanțelor de fond, considerând vinovăția inculpaților ca fiind demonstrată prin cumulul de probe prezentate și cercetate în ședințele de judecată. Astfel, Colegiul penal va respinge alegațiile reținute în cererea de recurs, or, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat. La fel, se conchide că, instanțele de fond, întemeiat și-au motivat soluțiile, astfel încât just au constatat achitarea inculpaților de la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2), lit. c) Cod penal. Potrivit circumstanțelor de fapt ale cauzei se denotă că, instanțele de fond și-au motivat soluția prin cumulul de probe administrate, încât a fost dată o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură 5 penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că, aprecierea probelor este supusă controlului judecătoresc, încât intima convingere a judecătorului se bazează strict conform prevederilor legale, fără a prejudicia cursul unui proces penal. Astfel, instanța de apel, just și argumentat a reținut că, prin declarațiile martorilor: Mavrodi G. (f. d. 103, Vol. II), Doicov I. (f. d. 104- 105, Vol. II) și Statov N. (f. d. 106-107, Vol. II), Pascal A. (f. d. 134-135, Vol. II), expuse în pct. 4.1 din prezenta decizie, nu se confirmă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, acestea completându-se reciproc. La fel, instanța de apel, legal a constatat neveridicitatea declarațiilor părții vătămate Ivanov Piotr (f. d. 96-97, Vol. II), care în ședința de judecată a declarat că: ”(..) toți inculpații i-au cauzat vătămări corporale, însă, potrivit declarațiilor a indicat că, nu a văzut și nu poate spune exact ce a făcut în momentul conflictului inculpatul Bașceavanji Andrei, și nu a văzut momentul loviturii la picioare, dar presupune că a fost anume inculpatul Grozdev Andrei. Mai mult, a explicat că, nu-și amintește nimic și nu are pretenții față de inculpați”. Mai mult, Colegiul penal cu referire la decizia instanței de apel, menționează că, aceasta întemeiat a constatat că, partea acuzării nu a prezentat nici în instanța de fond și nici în instanța de apel probe în confirmarea învinuirii înaintate prin rechizitoriu, care ar pune la îndoială versiunea părții vătămate și a martorilor audiați în ședința de judecată prin care s-a stabilit contrariul și anume nevinovăția inculpaților în fapta incriminată. În acest context, Colegiul penal conchide că, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția din care considerente nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată. De asemenea, Colegiul penal apreciază că argumentele în care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de legea procesual- penală și de art. 6 CEDO și dă răspuns la toate argumentele expuse în cererea de apel. Se atestă că, temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia pronunțată lipsesc, iar motivarea acesteia este una legală și întemeiată, încât instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocate de recurent care ar afecta decizia atacată sub aspectul contestat, 6 deoarece soluția adoptată de către instanțele de fond sunt legale și întemeiate, urmând a fi menținute, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 28 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Bolgar Igor XXXXX, Bașceavanji Andrei XXXXX și Grozdev Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 09 martie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 7