1ra-875/2022 — art. 42 alin. 3m 190 alin. 5 CP

Prima instanță: 24.07.2015 – 06.12.2019;

Instanța de apel: 20.01.2020 – 21.09.2020;

Instanța de recurs ordinar: 08.12.2020 – 22.02.2021;

Instanța de apel: 29.03.2021 – 17.11.2021;

Instanța de recurs ordinar: 10.06.2022 – 31.01.2023. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 decembrie 2019, Todița Igor a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal. Todița Igor a fost eliberat de răspundere penală cu încetarea procesului penal în privința acestuia în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală. Au fost admise în principiu acțiunile civile depuse de părțile vătămate Garșinschi Nadejda, Guțeva Claudia, Dumbravă Agnesa, Dogocher Raisa, Gașper Fiodor, Cușnir Pintilie, Fedotova Zoia, urmând ca asupra cuantumelor prejudiciilor să se expună instanța de judecată civilă în procedură contencioasă. A fost respinsă ca neîntemeiată plîngerea avocatului Ursachi Ana, depusă în numele lui Todița Igor, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală. 2. Pentru a se pronunța instanța de fond a reținut că, Todița Igor, în perioada anilor 2000 - 2002, a organizat și dirijat săvârșirea unei infracțiuni după un plan criminal alcătuit din timp, urmărind scopul însușirii prin escrocherie a bunurilor din avutul proprietarului, care făceau parte din patrimoniul SA „Vindecea-LG” și aparțineau inclusiv acționarilor minoritari, în următoarele circumstanțe: La începutul anului 1 2000, Todița Igor a încheiat convenții verbale de a procura cotele părți din capitalul statutar al acționarilor majoritari ai SRL „Ghencom” și SA „Lorens” în mărime totală de 51%, deținute în capitalul social al SA „Vindecea-LG”. Cu scopul de a-și ascunde acțiunile infracționale și pentru a se eschiva de răspundere penală pentru acțiunile îndreptate spre însușirea prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor acționarilor minoritari ai SA „Vindecea-LG”, care constituiau 49%, Todița Igor nu a efectuat careva modificări în actele de înregistrare și statutul SA „Vindecea-LG”, conducând cu activitatea întreprinderii din umbră prin persoane interpuse. Astfel, Todița Igor, la 01.03.2000, pentru a putea controla activitatea societății, prin intermediul consiliului societății care de facto la acel moment nu mai activa, a obținut numirea în funcție de director al SA „Vindecea-LG” pe cet. Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana. Ulterior, Todița Igor prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, care acționa la indicațiile acestuia în calitate de director al SA „Vindecea-LG”, contrar prevederilor Legii nr. 1134-XII din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni și lit. k) al Capitolului 7 din Statutul societății, care stipulează că: „Adunarea Generală a acționarilor are atribuția exclusivă de a lua decizia privind încheierea tranzacțiilor de proporții, dacă obiectul acestor tranzacții este achiziționarea (înstrăinarea), transmiterea (primirea) în gaj (în arendă) a bunurilor, valoarea cărora se cifrează mai mult de 50% din valoarea activelor societății conform ultimului bilanț (...)”, fără a convoca Adunarea Generală a acționarilor, au falsificat procesul-verbal al Adunării Generale al SA „Vindecea-LG”, datându-l cu 02.06.2000, precum că s-ar fi adoptat hotărârea de a depune în gaj a tuturor activelor (clădiri, instalații, echipament, terenuri și altele) a SA „Vindecea-LG”, împuternicind-o pe Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana să semneze cu BC „Universalbank” SA contractul de gaj, după care au acumulat semnăturile reprezentanților acționarilor majoritari și membrilor Comisiei de Cenzori. La 14.06.2000, în baza contractului de credit xxxxx, SA „Vindecea-LG” a obținut un credit în sumă de 160000,00 dolari SUA pe un termen de 6 luni, iar în gaj fiind transmis imobilul din xxxxx, constituit din 30 obiecte și edificii evaluate de părți la un preț de 2422423,00 lei, utilaj în sumă totală de 574554,4 lei și bunuri materiale în sumă de 377120,00 lei, ceea ce constituia mai mult de 50% din valoarea activelor societății conform ultimului bilanț contabil. Ulterior, la 16.05.2001, Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, la indicațiile lui Todița Igor, folosind aceeași modalitate de solicitare a creditului de la BC „Universalbank” SA, în baza unui acord adițional la contractul de credit xxxxx din 14.06.2000, SA „Vindecea-LG” a mai obținut de la instituția financiară BC „Universalbank” SA un credit în sumă de 2500000,00 lei. La 29.05.2001, Todița Igor în comun cu Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, urmând scopul însușirii mijloacelor bănești sub pretextul restituirii unui presupus împrumut de la SRL „Remplis”, întreprindere a cărei fondator și administrator fiind Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, ultima a dispus transferarea pe conturile acestei întreprinderi a sumei de 2115000,00 lei, iar la data de 04.06.2001, 2 urmărind același scop, sub pretextul achitării datoriilor către SRL „Lidiron”, care nu desfășura nici o activitate, a dispus transferarea unei sume de 187828,00 lei. La 19.07.2002, datorită faptului că SA „Vindecea- LG” nu-și onora obligațiunile contractuale, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău, a adoptat o hotărâre prin care a transmis forțat în posesia BC „Universalbank” SA a bunurilor gajate, care- i aparțineau cu drept de proprietate SA „Vindecea-LG” și anume imobilul amplasat în mun. Orhei, str. Dorobanți, 26, constituind 30 obiecte și edificii, tot utilajul gajat și alte bunuri materiale. Astfel, la 25.10.2002, între SRL „Orvip”, fondată la 02.10.2002, al cărei manager principal fiind aceeași persoană interpusă Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana și SA „Vindecea-LG”, din numele căreia acționa BC „Universalbank” SA, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului și utilajului gajat în sumă de 2422423.0 lei, în baza căruia toate activele SA „Vindecea-LG”, inclusiv cotele părți a acționarilor minoritari constituite din foștii angajați ai societății, au trecut în proprietatea SRL „Orvip”. Ca urmare a acțiunilor infracționale ale lui Todița Igor, manifestate prin organizarea și dirijarea comiterii unei infracțiuni de escrocherie, comisă prin înșelăciune și abuz de încredere față de acționarii minoritari ai SA „Vindecea-LG” (deținători a-i 49% din valoarea totală de acțiuni) care au dus la lipsirea lor de cotele părți deținute în activele întreprinderii - clădire, instalații, utilaj, terenuri și alte bunuri ale societății în valoare de 1653307.0 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Todița Igor a săvârșit participarea la escrocherie, adică participarea în calitate de organizator la dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, comisă de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Todița Igor, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie achitat în legătură cu faptul că nu a comis faptele imputate. În motivarea apelului nominalizat s-au invocat următoarele motive: - sentința este neîntemeiată și ilegală, bazată pe o interpretare eronată a normelor legale, dar și pe neelucidare deplină a tuturor circumstanțelor cauzei, inclusiv examinare neobiectivă a probelor dosarului penal, urmare a cărui fapt a fost aplicată condamnarea cet. Todiță Igor, or, a considerat că la caz erau prezente toate premisele pentru încetarea dosarului penal pe motiv că Todită Igor, nu a comis fapta imputată; - la fel, s-a indicat că instanța de fond nu a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, susținînd că probele în cumul cât și solicitările procuraturii nu au putut demonstra faptul că Todiță Igor, a avut foloase sau a dobândit ilicit bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de putere, or o astfel de abordare din partea instanței de fond este neîntemeiată Astfel, a considerat că în mod nejustificat prima instanță a ajuns la concluzia că Todiță Igor, este vinovat de faptul că fabrica de bere din Orhei sau Vindeceea - LG, a ajuns în 3 faliment și a fost devalizată de către Universalbank SA, or la caz, nu s-a făcut o analiză complexă a faptului cine este vinovat de creditarea masivă a fabricii de bere și din ce caz nu a fost posibil întoarcerea sumelor de bani băncii, cât și banii celor investiți de către Todiță Igor. Prin urmare, a considerat că prima instanță incorect și nejustificat a aplicat pedeapsa cu condamnarea în privința lui Todiță Igor, în baza art. 190 Cod penal. 4. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Todița Igor declarat împotriva sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 decembrie 2019 și a fost menținută această sentință fără modificări. 5. Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2021, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Todița Igor, casată total decizia instanței de apel și a fost dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021, apelul declarat de către inculpatul Todița Igor împotriva sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 decembrie 2019, a fost admis din alte motive, casând sentința parțial în latura penală, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Todița Igor a fost liberat de pedeapsa penală pe art.art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. S-a încetat procesul penal în privința lui Todița Igor în comiterea infracțiunii, prevăzute de art.art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. În rest, sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 decembrie 2019 a fost menținută. 6.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, că, prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2021, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpatul Todița Igor, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020 și a fost dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În acest context, instanța de apel conducîndu-se de prevederile art.436 alin.3) Cod de procedură penală, a purces la examinarea cauzei penale în privința lui Todița Igor, învinuit de săvîrșirea infracțiunii, prevăzute de a art.42, alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal, în raport cu indicațiile instanței de recurs care sunt obligatorii pentru instanța de apel. Astfel, instanța de apel a constatat că, Todița Igor, în perioada anilor 2000 -2002, a organizat și dirijat săvârșirea unei infracțiuni după un plan criminal alcătuit din timp, urmărind scopul însușirii prin escrocherie a bunurilor din avutul proprietarului, care 4 făceau parte din patrimoniul SA „Vindecea-LG” și aparțineau inclusiv acționarilor minoritari, în următoarele circumstanțe: La începutul anului 2000, Todița Igor a încheiat convenții verbale de a procura cotele părți din capitalul statutar al acționarilor majoritari ai SRL „Ghencom” și SA „Lorens” în mărime totală de 51%, deținute în capitalul social al SA „Vindecea-LG”. Cu scopul de a-și ascunde acțiunile infracționale și pentru a se eschiva de răspundere penală pentru acțiunile îndreptate spre însușirea prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor acționarilor minoritari ai SA „Vindecea-LG”, care constituiau 49%, Todița Igor nu a efectuat careva modificări în actele de înregistrare și statutul SA „Vindecea-LG”, conducând cu activitatea întreprinderii din umbră prin persoane interpuse. Astfel, Todița Igor, la 01.03.2000, pentru a putea controla activitatea societății, prin intermediul consiliului societății care de facto la acel moment nu mai activa, a obținut numirea în funcție de director al SA „Vindecea-LG” pe cet. Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana. Ulterior, Todița Igor prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, care acționa la indicațiile acestuia în calitate de director al SA „Vindecea-LG”, contrar prevederilor Legii nr. 1134-XII din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni și lit. k) al Capitolului 7 din Statutul societății, care stipulează că: „Adunarea Generală a acționarilor are atribuția exclusivă de a lua decizia privind încheierea tranzacțiilor de proporții, dacă obiectul acestor tranzacții este achiziționarea (înstrăinarea), transmiterea (primirea) în gaj (în arendă) a bunurilor, valoarea cărora se cifrează mai mult de 50% din valoarea activelor societății conform ultimului bilanț (...)”, fără a convoca Adunarea Generală a acționarilor, au falsificat procesul-verbal al Adunării Generale al SA „Vindecea-LG”, datându-l cu 02.06.2000, precum că s-ar fi adoptat hotărârea de a depune în gaj a tuturor activelor (clădiri, instalații, echipament, terenuri și altele) a SA „Vindecea-LG”, împuternicind-o pe Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana să semneze cu BC „Universalbank” SA contractul de gaj, după care au acumulat semnăturile reprezentanților acționarilor majoritari și membrilor Comisiei de Cenzori. La 14.06.2000, în baza contractului de credit xxxxx SA „Vindecea-LG” a obținut un credit în sumă de 160000,00 dolari SUA pe un termen de 6 luni, iar în gaj fiind transmis imobilul din xxxxx, constituit din 30 obiecte și edificii evaluate de părți la un preț de 2422423,00 lei, utilaj în sumă totală de 574554,4 lei și bunuri materiale în sumă de 377120,00 lei, ceea ce constituia mai mult de 50% din valoarea activelor societății conform ultimului bilanț contabil. Ulterior, la 16.05.2001, Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, la indicațiile lui Todița Igor, folosind aceeași modalitate de solicitare a creditului de la BC „Universalbank” SA, în baza unui acord adițional la contractul de xxxxx din 5 14.06.2000, SA „Vindecea-LG” a mai obținut de la instituția financiară BC „Universalbank” SA un credit în sumă de 2500000,00 lei. La 29.05.2001, Todița Igor în comun cu Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, urmând scopul însușirii mijloacelor bănești sub pretextul restituirii unui presupus împrumut de la SRL „Remplis”, întreprindere a cărei fondator și administrator fiind Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, ultima a dispus transferarea pe conturile acestei întreprinderi a sumei de 2115000,00 lei, iar la data de 04.06.2001, urmărind același scop, sub pretextul achitării datoriilor către SRL „Lidiron”, care nu desfășura nici o activitate, a dispus transferarea unei sume de 187828,00 lei. La 19.07.2002, datorită faptului că SA „Vindecea-LG” nu-și onora obligațiunile contractuale, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău, a adoptat o hotărâre prin care a transmis forțat în posesia BC „Universalbank” SA a bunurilor gajate, care- i aparțineau cu drept de proprietate SA „Vindecea-LG” și anume imobilul amplasat în xxxxx, constituind 30 obiecte și edificii, tot utilajul gajat și alte bunuri materiale. Astfel, la 25.10.2002, între SRL „Orvip”, fondată la 02.10.2002, al cărei manager principal fiind aceeași persoană interpusă Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana și SA „Vindecea-LG”, din numele căreia acționa BC „Universalbank” SA, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului și utilajului gajat în sumă de 2422423,00 lei, în baza căruia toate activele SA „Vindecea-LG”, inclusiv cotele părți acționarilor minoritari constituite din foștii angajați ai societății, au trecut în proprietatea SRL „Orvip”. Ca urmare a acțiunilor infracționale ale lui Todița Igor, manifestate prin organizarea și dirijarea comiterii unei infracțini de escrocherie, comisă prin înșelăciune și abuz de încredere față de acționarii minoritari ai SA „Vindecea-LG” (deținători a-i 49% din valoarea totală de acțiuni) care au dus la lipsirea lor de cotele părți deținute în activele întreprinderii - clădire, instalații, utilaj, terenuri și alte bunuri ale societății în valoare de 1653307,00 lei. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Todița Igor a săvârșit participarea la escrocherie, adică participarea în calitate de organizator la dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, comisă de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal. Examinând probatorul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Todița Igor pe deplin prin următoarele mijloace de probă pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Dumbravă Agnesa, părții vătămate, Garșinschi Nadejda, părții vătămate Guțeva Claudia, părții vătămate Dogocher Raisa, părții vătămate Gasper Fiodor, părții vătămate Cusnir Pintilie, părții vătămate Fidotova Zoia, martorului Muntean Victor, martorului Matveenco Natalia, martorului Oseledcic Nadejda, martorului Gherman Valeriu. 6 Prin prisma tuturor probelor prezentate de acuzatorul de stat și examinate în ședința de judecată, instanța de apel a reiterat faptul, că starea de fapt probantă în faza de urmărire penală prin incriminarea faptelor imputate inculpatului, s-a confirmat în totalitate. Toate probele prezentate de către acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțios de către instanța de apel, cu respectarea principiului apărării și contradictorialității. Instant de apel a menționat că vinovăția lui Todița Igor în comiterea infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală și-a găsit confirmare deplină atât prin depozițiile depuse de către inculpat, părțile vătămate, martori, cât și prin intermediul probelor prezentate de către acuzatorul de stat în ședința de judecată, enunțate în rechizitoriu și anume: - procesul-verbal al Adunării Generale a acționarilor SA „Vindecea-LG” din 01.03.2000 (vol. 1, f.d. 15); -procesul-verbal al Adunării Generale a acționarilor SA „Vindecea-LG” din 02.06.2000 (vol. 1, f.d. 16); - scrisorile acționarilor SA „Vindecea-LG” din 31.10.2005, prin care indică că nu au fost informați despre neconvocarea Adunărilor Generale a acționarilor (vol. 1, f.d. 19-28, 29-36); - explicația cet. Fiodorov Pavel din 13.10.2005 (vol. 1, f.d. 37); -explicația cet. Oseledcic Nadejda din 11.10.2005 (vol. 1, f.d. 38); - cererea BC „Universalbank” SA și directorului SA „Vindecea-LG” de autentificare a contractului de gaj (vol. 1, f.d. 72); - contractul de vânzare-cumpărare nr. 4296 din 25.10.2002 dintre SA „Vindecea-LG” și SRL „Orvip” (vol.1, f.d.73-75; vol.4, f.d.65-66); - contractul de vânzare-cumpărare nr.1-4293 din 12.06.2003 dintre SRL „Orvip” și SA „Nori” (vol. 1, f.d. 76-78); - contractul de ipotecă nr. 1-4301 din 12.06.2003 dintre SA „Nori” și BC „Victoriabank” SA (vol.1, f.d. 79-80); - raportul financiar al SA „Vindecea-LG” pe trimestrul I al anului 2002 (vol.1, f.d. 82-83); -contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent nr. 1-3370 din 25.09.1997 dintre Primăria or. Orhei și SA „Vindecea- LG” (vol.1, f.d.86-87); - fișa contului personal generalizată la data de 01.06.2000 (vol.1, f.d.102); - procesul-verbal nr.22 al ședinței comisiei de creditare a BC „Universalbank” SA din 01.06.2000 (f.d.105); - procesul-verbal nr. 23 al ședinței comisiei de creditare a BC „Universalbank” SA din 16.05.2001 (f.d.106); - procesul- verbal nr.31 al ședinței comisiei de creditare a BC „Universalbank” SA din 11.07.2000 (f.d.107); - procesul-verbal nr. 65 al ședinței comisiei de creditare a BC „Universalbank” SA din 01.12.2000 (f.d.108); -contul analitic SA „Vindecea-LG” pentru perioada 04.12.2000 - 10.05.2005 (vol.1, f.d.109-114, 117-120); - contractul de credit xxxxx dintre BC „Banca Socială” SA și SRL „Orvip” (în persoana directorului Tanasoi Diana) (vol.1, f.d. 128-135, 138-153); - contractul de gaj nr. 42 din 31.12.2002 dintre BC „Banca Socială” SA și SRL „Orvip” (în persoana directorului Tanasoi Diana) (vol.1, f.d.136-137); - hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție xxxxx din 19.06.2002 (vol.1, f.d.156); - titlu executoriu xxxxx din 19.06.2002 (vol. 1, f.d. 157); - contractul de credit xxxxx dintre BC „Universalbank” SA și SA „Vindecea-LG” (în persoana directorului Tanasoi Diana) și acordurile 7 adiționale la acesta: xxxxx (vol.1, f.d.158-161, 162-165); - contractul de gaj nr.346100-G-1 din 15.06.2000 dintre BC „Universalbank” SA și SA „Vindecea-LG” (în persoana directorului Tanasoi Diana) (vol.1, f.d. 166); - scrisoarea informativă a BC „Universalbank” SA xxxxx cu privire la rulajele SA „Vindecea-LG” în perioada 01.06.2000 - 29.02.2004 (vol. 1, f.d. 168, 169-205); -procesul-verbal de audiere a martorului Oseledcic Nadejda din 05.04.2006, potrivit căruia a făcut declarații pe marginea cauzei, declarații similare făcând și ulterior în ședința de judecată (vol. 2, f.d. 26-27); - procesul-verbal de audiere a martorului Muntean Victor din 12.04.2006 (vol.2, f.d.29-31); - procesul-verbal de audiere a martorului Guțeva Clavdia din 04.04.2006 (vol.2, f.d.22-23); - procesul-verbal de audiere a martorului Dumbrava Agnesa din 30.03.2006 (vol. 2, f.d. 16-17); - procesul-verbal de audiere a martorului Garșinschi Nadejda din 03.04.2006 (vol.2, f.d. 18-19); - procesul-verbal de audiere a martorului Fiodorov Pavel din 03.04.2006 (vol.2, f.d.20-21); - procesul-verbal de audiere a martorului Matveenco Natalia din 04.04.2006 (vol. 2, f.d. 22-25); - procesul- verbal de audiere a martorului Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana din 02.05.2006 (vol.2, f.d.33-37); - procesul-verbal de audiere a martorului Suhodoliscaia Ludmila din 16.05.2006 (vol. 2, f.d. 38-39); - procesul-verbal de audiere a martorului Ghenov Ghenadii din 01.06.2006 (vol. 2, f.d.40); - procesul-verbal de ridicare din 06.06.2006 (vol.2, f.d. 49-50, 51-92); - procesul-verbal de ridicare din 11.04.2006 (vol.2, f.d.94- 95, 96); - procesul-verbal de ridicare din 30.03.2006, potrivit căruia au fost ridicate: dosarul juridic al SRL „Orvio” pe 28 file; dosarul juridic al SA „Vindecea-LG” pe 189 file (vol. 3, f.d. 2, 3-220); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Dumbrava Agnesa din 22.12.2008 (vol. 4, f.d.3-5); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Guțeva Clavdia din 22.12.2008 (vol.4, f.d.8);- procesul-verbal de audiere a părții vătămate Garșinschi Nadejda din 22.12.2008 (vol.4, f.d. 11-12); - procesul-verbal de audiere a martorului Corolețcaia (Obreja) Lilia din 22.12.2008 (vol.4, f.d.14); - titlul executoriu xxxxx din 29.07.2008 (vol.4, f.d.21); - încheierea privind restituirea documentului executoriu din 22.12.2008 (vol. 4, f.d. 20); - procesul-verbal de audiere a învinuitei Grecu Diana din 22.04.2009 (vol.4, f.d.56, 63); - actul de transmitere a bunurilor în proprietate din 28.10.2002, între BC „Universalbank” SA și SRL „Orvip” (vol. 4, f.d. 64); - sentința Judecătoriei Orhei din 28.08.2003, de achitare a cet. Tanasoi Diana (vol. 4, f.d. 67-69); - decizia Curții de Apel Chișinău din 18.12.2003 (vol. 4, f.d. 70); - sentința Judecătoriei Orhei din 20.12.2004, în privința lui Tanasoi Diana (vol. 4, f.d. 71-73); - extras din sentința Judecătoriei Orhei din 02.12.2003, prin care a fost încetată urmărirea penală în privința lui Tanasoi Diana pe art. 1646 alin. (3) Cod penal (vol. 4, f.d. 74); - procesul- verbal de audiere a învinuitului Todița Igor din 16.10.2009 (vol. 4, f.d. 115-116); - procesul-verbal de confruntare dintre Dumbrava Agnesa și Todița Igor din 03.12.2009 (vol. 4, f.d. 125-126); - procesul-verbal de confruntare dintre Garșinschi Nadejda și Todița Igor din 12.12.2009 (vol. 4, f.d. 127-129); - procesul-verbal de 8 confruntare dintre Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana și Todița Igor din 12.12.2009, potrivit căruia Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana a invocat că toate inițiativele și schemele de activitate, primire a creditelor, gestionare a finanțelor SA „Vindecea- LG” au parvenit din partea lui Todița Igor, iar ultima le-a acceptat (vol. 4, f.d. 130- 132); - procesul-verbal de audiere a martorului Muntean Victor din 20.04.2010 (vol. 4, f.d. 144); - procesul-verbal de audiere a martorului Gherman Valeriu din 22.04.2010 (vol. 4, f.d. 145); - procesul-verbal de audiere a martorului Garșinschi Nadejda din 12.02.2010 (vol. 4, f.d. 146-147); - procesul-verbal de audiere a martorului Guțeva Clavdia din 12.02.2010 (vol. 4, f.d. 148-149); - procesul-verbal de percheziție din 23.06.2010, potrivit căruia de la Todița Igor au fost ridicate un șir de acte (vol.4, f.d.153-154); - rocesul-verbal de audiere a martorului Garșinschi Nadejda din 31.10.2013 (vol.5, f.d. 16-17); - procesul-verbal de audiere a martorului Guțeva Clavdia din 04.11.2013 (vol.5, f.d.18-19); - procesul-verbal de audiere a martorului Gașper Fiodor din 18.01.2014 (vol.5, f.d.20-21); - procesul-verbal de audiere a martorului Fedotova Zoia din 18.01.2014 (vol.5, f.d.22-23); - procesul-verbal de audiere a martorului Cușnir Pintilie din 18.01.2014 (vol. 5, f.d. 24-25); - procesul- verbal de audiere a martorului Dogocher Raisa din 18.01.2014 (vol.5, f.d. 26-27); - bilanțul contabil al SA „Vindecea-LG” la 01.01.1999 (vol.5, f.d. 31-42); -procesul- verbal de audiere a părții vătămate Dumbrava Agnesa din 22.08.2014 (vol. 5, f.d.74- 76); -procesul-verbal de audiere a părții vătămate Garșinschi Nadejda din 18.09.2014 (vol.5, f.d.77-78); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Dogocher Raisa din 18.09.2014 (vol.5, f.d.79-80); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Guțeva Clavdia din 18.09.2014 (vol. 5, f. d. 81-82); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Pocatilova Valentina din 18.09.2014 (vol.5, f.d.83-84); - procesul-verbal de audiere a martorului Ghenov Ghenadie din 28.11.2014 (vol. 5, f.d. 85-87); - procesul- verbal de audiere a părții vătămate Fedotova Zoia din 12.02.2015 (vol. 5, f.d.87); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Cușnir Pintilie din 12.02.2015 (vol.5, f.d.90); -procesul-verbal de audiere a părții vătămate Gașper Fiodor din 12.02.2015 (vol.5, f.d.93); -procesul-verbal de audiere a părții vătămate Dogocher Raisa din 12.02.2015 (vol.5, f.d.96); - procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Garșinschi Nadejda din 12.02.2015 (vol.5, f.d.89); - procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Guțeva Clavdia din 12.02.2015 (vol.5, f.d. 102); - procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate Dumbrava Agnesa din 12.02.2015 (vol. 5, f.d. 105); - procesul-verbal de audiere a martorului Pușcuța Igor din 07.02.2003 și din 25.03.2015 (vol. 5, f.d. 136, 144-146); - procesul-verbal de audiere a martorului Morozovschi Oleg din 14.02.2003 (vol. 5, f.d. 147-149). Instanța de apel cercetând în cumul probele administrate la cazul dedus judecății prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a considerat dovedită indubitabil vinovăția inculpatului Todița Igor în participarea la 9 escrocherie, adică participarea în calitate de organizator la dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, comisă de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal. Potrivit textului de apel formulat de către inculpatul Todița Igor împotriva sentinței instanței de fond, rezultă că ultimul pledează pentru pronunțarea unei sentinței de achitare în privința sa, pe motiv că, faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii. Raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei penale, instanța de apel a conchis că argumentele invocate de către apelant la caz nu își găsesc confirmare în starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru care instanța de apel a reținut astfel că, în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Todița Igor în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal. Astfel, instanța de apel a apreciat declarațiile părților vătămate în coroborare cu declarațiile martorilor și în special a lui Tanasoi Diana, care expres au indicat că, Todița Igor în perioada anilor 2000 - 2002, a organizat și dirijat SA „Vindecea-LG” fără a figura în careva postură la această întreprindere. Astfel, Tanasoi Diana a indicat că ea afost numită în calitate de director al SA „Vindecea-LG” la propunerea lui Todița Igor, a gestionat firma la indicațiile și sub controlul acestuia, care primea beneficii din activitatea firmei care nu erau contabilizate, și tot la indicațiile acestuia a recurs la primirea creditelor de la BC „Universalbank” SA cu gajarea tuturor bunurilor SA „Vindecea-LG” fără acordul acționarilor, credite care nu au fost rambursate la timp în legătură cu care fapt BC „Universalbank” SA a recurs la urmărirea bunurilor gajate/ipotecate. Totodată, în acest sens BC „Universalbank” SA a vândut bunurile SA „Vindecea-LG” la preț diminuat SRL „Orvip” administrator al căreia de asemenea, cu aportul lui Todița Igor, a fost numită Tanasoi Diana, iar ulterior, în scurtă perioadă de timp bunurile cu pricina să fie înstrăinate SA „Nori” și, în baza contractul de ipotecă xxxxx dintre SA „Nori” și BC „Victoriabank” SA, ipotecate în favoarea ultimei în vederea obținerii unui credit, pentru ca acestea să nu mai poată fi restituite proprietarului de drept. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului referitor la un pretins împrumut pe care el l-ar fi acordat SA „Vindecea-LG” în sumă de 250000,00 dolari SUA, deoarece nu a prezentat nici o probă în susținerea acestuia, nu a dovedit că a avut asemenea sumă pe care ar fi putut-o acorda SA „Vindecea-LG”. Instanța de apel a reținut că acesta nu a pretins acordarea unui asemenea împrumut în cadrul urmăririi penale, dar a făcut-o doar în instanța de judecată, menționând că nu a pretins restituirea acestui împrumut din anul 2000 până în prezent și nici nu are nici un înscris valabil despre acordarea acestuia, sub pretextul că dovada i-ar fi fost ridicată în cadrul percheziției efectuate de CCCEC. 10 De asemenea, instanța de apel a apreciat critic și argumentul inculpatului potrivit căruia el a transmis automobilul său de model „Audi A6” unei persoane fizice, cu scopul să-l vândă, iar banii primiți din vânzare să fie transmiși SA „Vindecea-LG” ca parte a împrumutului pe care l-a acordat ultimei, fără însă a proba afirmațiile sale, care nu s-au confirmat în instanța de judecată. În afară de aceasta, instanța de apel a reținut că, deși Todița Igor a pretins că el nu gestiona din umbră SA „Vindecea-LG”, în cadrul declarațiilor sale el era la curent cu tot ce se întâmplă la firmă, verifica unde s-au dus banii, venea la fața locului și soluționa conflictele cu angajații, inclusiv cele legate de neplata salariului prin acordarea unei sume de 80000,00 lei în vederea achitării acestuia, deși SA „Vindecea- LG” avea luate credite în sume impunătoare, soarta cărora nu a fost stabilită. Argumentul lui Todița Igor că el cunoștea despre toate cele ce se întâmplă la SA „Vindecea-LG” doar din declarațiile lui Tanasoi Diana nu poate fi apreciat de instanța de judecată ca fiind unul plauzibil, deoarece este combătut prin declarațiile părților vătămate pe dosar, care au indicat că anume el regulat, de câteva ori pe săptămână venea la fabrica de bere, controla activitatea acesteia și gestiona cu afacerile firmei prin intermediul lui Tanasoi Diana. Mai mult ca atât, dacă el într-adevăr nu ar fi avut tangență cu activitatea firmei, de ce s-ar fi interesat de aceasta și de ce i-ar fi solicitat lui Tanasoi Diana să-l informeze despre toate cele ce se petreceau la firmă. Suplimentar, din declarațiile părților vătămate dar și a martorilor, instant de apel a reținut că, inculpatul participa activ la Adunările Generale ale SA „Vindecea-LG” unde venea cu propuneri, idei, inclusiv de numire a directorului, luare a creditelor, gestionare a finanțelor. Iar, din examinarea în cumul a înscrisurilor probatorii din dosar, instant de apel a dedus că tot el - Todița Igor a dirijat și procurarea bunurilor SA „Vindecea-LG” gajate/ipotecate BC „Universalbank” SA, de către SRL „Orvip” administrator al căreia de asemenea, cu aportul lui Todița Igor, a fost numită Tanasoi Diana. Prin urmare, instanța de apel a denotat că vinovăția lui Todița Igor a fost dovedită incontestabil. Instanța de apel a menționat că dezacordul părții apărării cu sentința instanței de fond este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de judecată a apreciat probele și circumstanțele cauzei, însă, împrejurările enunțate supra denotă în mod concludent că instanța de fond nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de apelant, că hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că a avut loc fapta de săvârșirea căreia a fost învinuit inculpatul, că această faptă a fost săvârșită de inculpat, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fiind constatată vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, iar solicitarea formulată prin cererea de apel nu poate fi admisă din motivele indicate de către acesta. Instant de apel a menționat că la cazul dedus judecății, faptele infracționale au fost comise de Todița Igor în perioada anilor 2000 - 2002, perioadă în care era în vigoare 11 Codul penal în redacția Legii nr. 41 din 24.03.1961, cu toate acestea au fost încadrate prin prisma normelor art. art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal în redacția Legii nr. 985 din 18.04.2002. Totodată, instanța de apel în afară de temeiurile invocate în cererea de apel a atestat că, la data examinării cauzei penale în ordine de apel a intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, din care motive se impune soluția prevăzută la art. 332 alin. (1) raportat la art. 389 alin. (4), pct. 3) Cod de procedură penală. În acest sens, instanța de apel a relevat, că acțiunile inculpatului Todița Igor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal în redacția Legii nr. 985 din 18.04.2002, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „deosebit de gravă”. Totodată, instanța de apel a reținut, că ținînd cont de perioada săvîrșirii infracțiunii și potrivit art.7/1 Cod penal (în redacția 1961) Todiță Igor totuși a comis o infracțiune gravă, iar potrivit art. 46 alin. (1) pct. 5) Cod penal (în redacția Legii nr. 41 din 24.03.1961) persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă, din ziua săvîrșirii infracțiunii au trecut următoarele termene: cincisprezece ani din ziua săvîrșirii infracțiunii pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît pînă la 10 ani, sau pedeapsă cu detențiune pe viață. Astfel, instanța de apel a constatat că, în speță a expirat termenul de prescripție de stabilire a pedepsei penale, așa cum, infracțiunea a fost comisă de la începutul anului 2000 pînă la 2002, iar la caz nefiind prezente circumstanțe ce ar face imposibilă aplicarea prescripției în privința inculpatului, or nu s-a stabilit faptul că, Todița Igor în această perioadă ar mai fi săvârșit careva infracțiuni, sau că s-ar fi sustras de la urmărirea penală sau judecată, la moment trecând mai mult de 15 ani de la comiterea infracțiunii incriminate, circumstanțe din care s-a conchis că Todița Igor întrunește toate cerințele pentru aplicarea prevederilor normei art. 46 alin. (1) pct. 5) Cod penal (în redacția Legii nr. 41 din 24.03.1961), iar în legătură cu acest fapt, instanța de apel a dispus liberarea inculpatului Todița Igor de pedeapsă penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de stabilire a pedepsei penale. În speța dedusă judecății, părțile vătămate au solicitat repararea prejudiciilor cauzate prin infracțiune de către Todița Igor după cum urmează: partea vătămată, Garșinschi Nadejda, a indicat că solicită admiterea acțiunii civile în cuantum de 10 lei pentru fiecare acțiune pe care o deținea și 5% din suma volorilor acțiunilor pentru fiecare zi din 2002 până în 2019 (data pronunțării sentinței), 20000.0 lei cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral cauzat și calcualrea pensiei în modul corespunzător pentru perioada de activitate și anume suma de: 28340,00 + 72572,00 + 20000,00 = 120912.0 lei; Guțeva Claudia a cerut achitarea sumei de: 8920,00 + 22842,00 + 20000,00 = 51762,00 lei; Dumbravă Agnesa a cerut achitarea sumei de: 312000,00 + 12 798960,00 = 1110960,00 lei; Dogocher Raisa a cerut achitarea sumei de: 16000,00 +40972,00 + 20000,00 = 76972,00 lei; Gașper Fiodor a cerut achitarea sumei de: 10840,00 + 27758,00 + 20000,00 = 58598,00 lei; Cușnir Pintilie a cerut achitarea sumei de: 9600,00 + 24583,00 + 20000,00 = 54183,00 lei; Fedotova Zoia a cerut achitarea sumei de: 10840.0 + 27758,00 + 20000,00 = 58598,00 lei. Astfel, instanța de apel a reținut că, la dosar nu au fost prezentate probe pertinente, concludente și utile care ar dovedi faptul deținerii acțiunilor enunțate cu mențiunea vis-a-vis de valoarea nominală inițială a acestora. Mai mult ca atât, părțile vătămate nu au prezentat situația economică a SA „Vindecea-LG” la data comiterii infracțiunii, deoarece valoarea de piață a acțiunilor la data comiterii faptei infracționale poate să difere față de cea inițială (nominală) prin creștere sau scădere în dependență de situația economico- financiară a agentului economic SA „Vindecea-LG”. Prin urmare și cuantumul prejudiciului cauzat părților vătămate putea fi diferit la data comiterii infracțiunii decât cel pretins de aceștia reieșind din valoarea nominală a acțiunilor la data procurării acestora atât în partea majorării acestuia cât și în partea diminuării lui. În afară de aceasta, instanța de apel a reținut că creditele primite de SA „Vindecea- LG” au fost unele viciate, nu se exclude faptul contestării contractelor de împrumut dintre SA „Vindecea-LG” și BC „Universalbank” SA prin prisma nulității acestora cu toate efectele ce rezultă din acest fapt. Similară este și soarta contractelor de gaj/ipotecă încheiate cu banca, or nu s-a făcut o verificare a faptului dacă nu cumva valoarea bunurilor gajate/ipotecate a fost intenționat diminuată. De asemenea, nu a fost argumentată suma de 5% pretinsă pentru sumele solicitate cu titlu de reparații și nici sumele prejudiciilor morale solicitate nu au fost probate. Prin urmare, reieșind din faptul că nu s-au prezentat probele de rigoare în susținerea acțiunilor civile, având în vedere faptul că soluționarea acestor întrebări ar necesita o investigație suplimentară complexă, care au duce evident la tergiversarea examinării cauzei penale, instant de apel a considerat necesar a admite în principiu acțiunile civile depuse de părțile vătămate și a lăsa soluționarea acestora în procedură contencioasă.

Împotriva hotărârilor judecătorești inferioare declară recurs ordinar inculpatul Todița Igor, prin care indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor atacate, cu dispunerea pronunțării unei noi hotărîri prin care Todița Igor să fie achitat. În motivarea cererii de recurs inculpatul indică următoarele motive: - la înaintarea învinuirii trebuie concretizată modalitatea faptică incriminată inculpatului, la caz, lui Todița Igor iar o formulare a învinuirii înșelăciune sau abuz de încredere nu este admisă, din punct de vedere legal, fiind necesară evidențierea circumstanțelor care vizează înșelăciunea sau abuzul de încredere, acestea cunoscând diferite modalități faptice; 13 - deși prin învinuirea adusă inculpatului, i s-a incriminat „înșelăciune sau abuz de încredere” a victimei, procurorul a eșuat în a descrie în actul de învinuire, și mai ales în a proba, care acțiuni concrete au stat la baza înșelăciunii sau abuzului de încredere de către inculpat. În condițiile în care rechizitoriul nu conține o descriere exactă și riguroasă a tuturor faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și nici o analiză adecvată a probelor pe care procurorul își întemeiază dispoziția de trimitere în judecată, în contextul în care datele privitoare la faptele reținute în sarcina lui pe alocuri fie pot genera confuzii fiind inexacte, fie sunt incomplete, ceea ce atrage dificultatea determinării clare a obiectului judecății, rechizitoriul este neregular întocmit; - de altfel, în partea ce ține de acțiunile concrete ale inculpatului Todița Igor, instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor din dosar prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, obiectiv și multiaspectual, nu a sesizat în acțiunile lui Todița Igor, careva elemente ale acțiunilor fie de înșelăciune fie de abuz de încredere; - sub incidența legii penale trebuie să intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voință, fraudă, malversațiunea din partea inculpatului; - așadar, prin prisma circumstanțelor relatate supra, instanța urma să constate că învinuirea adusă de către acuzatorul de stat, în forma și conținutul prezentat în rechizitoriu și ordonanța de înaintare a învinuirii, se face a fi una imprecisă și care nu reflectă în mod obiectiv situația reală în partea ce privește pretinsa latură subiectivă a infracțiunii de escrocherie incriminate; - prin prisma circumstanțelor de fapt relatate, în instanța de judecată se constată că situația invocată de către procuror în sensul confirmării existenței laturii subiective de intenție directă, precum și a acțiunii adiacente a laturii obiective - înșelăciune sau abuz de încredere, nu s-au confirmat în cadrul ședinței de judecată, deși anume acesta este aspectul cheie care diferențiază infracțiunea prevăzută de art. 190 din Codul penal și neexecutarea obligațiilor contractuale care nu se încadrează în sfera infracțională; - persoana nu poate fi privată de libertate în cazul în care se va demonstra că la momentul asumării anumitor obligațiuni, cât și pe parcurs, aceasta a întreprins măsuri reale pentru a-și onora obligațiunile; - în mod cert, acțiunile inculpatului Todița Igor, în lipsa unor probe convingătoare privind acțiunile sau inacțiunile concrete ale acestuia, în lipsa vinovăției exprimate prin intenție directă, urmărind scopul însușirii prin escrocherie a bunurilor din avutul proprietarului, care făceau parte din patrimoniul SA „Vindecea-LG” și aparțineau inclusiv acționarilor minoritari, nu pot fi soldate cu emiterea unei sentințe de condamnare în privința inculpatului; - recurentul consideră că instanța incorect și nejustificat a aplicat pedeapsa în privința lui Todița Igor, în baza art.190 Cod penal; - inculpatul consideră că la caz nu se constată vreun temei pentru condamnarea 14 lui Todița Igor, chiar dacă această condamnare a fost formală cu eliberarea acestuia în legătură cu survenirea termenului de prescripție, ținând cont de criteriul că atât acuzarea cât și părțile vătămate, martorii nu au putut demonstra sau declara ce foloase a obținut Todița Igor, și ce rol a jucat în administrarea fabricii de bere din Orhei; - totodată recurentul menționează că susținerea învinuirii de către acuzatorul de stat, poartă doar un caracter declarativ și se bazează tocmai pe presupuneri, iar vinovăția lui Todița Igor nefiind obiectiv confirmată prin careva probe, fiind astfel o totalitate de împrejurări care nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Pe marginea recursului declarat de inculpat, procurorul a depus referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. 8.1. La fel, referință a depus și partea vătămată Garșinschi Nadejda, care a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de căte inculpatul Todița Igor ca inadmisibilă din motiv că nu cuprinde nici unul din temeiurile enumerate în art.427 Cod de procedură penală și nici o eroare de drept nu a fost comisă nici de instanța de apel nici de către instanța de fond.

Judecând recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul evidențiază și prevederile art.414 Cod de procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel. În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art.101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu 15 trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Normele suscitate, deși sunt obligatorii, n-au fost respectate de instanța de apel. Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesuale menționate, Colegiul penal lărgit constată că, Todița Igor prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 decembrie 2019, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal. Todița Igor a fost eliberat de răspundere penală cu încetarea procesului penal în privința acestuia în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală Instanța de apel în al doilea set de proceduri a constatat, că apelul declarat de către inculpatul Todița Igor urmează a fi admis din alte motive, casând sentința parțial în latura penală, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Procesul penal în privința inculpatului Todița Igor a fost încetat și acesta a fost liberat de pedeapsa penală pe art.art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. În rest, sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 decembrie 2019 a fost menținută. Din analiza textuală a recursului declarat, Colegiul reține, că se contestă decizia instanței de apel, prin prisma temeiurilor de recurs invocate și prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, invocând că, în lipsa unor probe convingătoare privind acțiunile sau inacțiunile concrete ale inculpatului, în lipsa vinovăției exprimate prin intenție directă, urmărind scopul însușirii prin escrocherie a bunurilor din avutul proprietarului, care făceau parte din patrimoniul SA „Vindecea- LG” și aparțineau inclusiv acționarilor minoritari, instnța nu poate concluziona emiterea unei sentințe de condamnare în privința inculpatului. Analizînd textul deciziei contestate în raport cu argumentele recursului Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere penală a persoanei inculpate, (art.389 alin.(4) pct.3) CPP, pct.1. și 2. din decizie). Or, în descriptiv a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, iar în dispozitiv l-a recunoscut pe Todița Igor vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal – situație în care se adoptă o sentință de condamnare cu liberarea de pedeapsă în cazul prescripției, însă, contrazicându-se, ulterior în dispozitiv l-a eliberat, de pedeapsa penală cu încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală, nefiind clar ce fel de sentință a pronunțat instanța – de condamnare sau de încetare a procesului penal, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente 16 elementele celor două categorii de hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc. Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, contradictoriu și-a argumentat soluția, or, în motivarea soluției sale îl liberează de pedeapsă pe Todița Igor, dar în partea dispozitivă dispune încetarea procesului penal în privința acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3), 190 alin.(5) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. Totodată, se reține că potrivit art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art.385 alin.(1) pct.1), 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul și dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art.384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. În speță, Colegiul penal lărgit sesizează că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei. La caz, se reține, că potrivit rechizitoriului inculpatul Todița Igor este învinuit în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal. Totodată, instanța de apel încadrînd, acțiunile inculpatului în baza art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal ca participarea în calitate de organizator la dobândirea ilicită a bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, comisă de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, instanța de apel în fapta criminală, descrisă ca fiind dovedită, a omis să se expună asupra cuantumului prejudiciului cauzat și cui anume, or, reieșind din rechizitoriu se reține, că „ca urmare a acțiunilor infracționale ale lui Todița Igor, manifestate prin organizarea și dirijarea comiterii unei infracțiuni de escrocherie, comisă prin înșelăciune și abuz de încredere față de acționarii minoritari ai SA „Vindecea-LG” (deținători a-i 49% din valoarea totală de acțiuni) care au dus la lipsirea lor de cotele părți deținute în activele întreprinderii - clădire, instalații, utilaj, terenuri și alte bunuri ale societății în valoare de 1653307.0 lei”. Prin urmare, instanța de apel a evitat a se expune în privința dată. La fel, prin rechizitoriu inculpatului prin învinuirea adusă, i s-a incriminat „înșelăciune sau abuz de încredere” însă instanța de apel a lăsat fără răspuns argumentul inculpatului, referitor la faptul care acțiuni concrete au stat la baza înșelăciunii sau abuzului de încredere de către inculpat. 17 Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești. Totodată, art.436 alin.(2) Cod de procedură penală prevede că pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit constată că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel, nu s-a conformat cu exactitate situației stabilite de către instanța de recurs, și a ignorat indicațiile instanței superioare, care a concluzionat că „soluția din dispozitiv, că: „se admit în principiu acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Garșinschi Nadejda, Guțeva Claudia, Dumbravă Agnesa, Dogocher Raisa, Gașper Fiodor, Cușnir Pintilie, Fedotova Zoia, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța de judecată civilă în procedură contencioasă”, contravine descriptivului sentinței. Or, în fapta criminală, descrisă ca fiind dovedită, nu se regăsesc constatate asemenea împrejurări ca cele invocate, că: „...părțile vătămate au solicitat repararea prejudiciilor cauzate prin infracțiune de către Todița I. după cum urmează: Garșinschi Nadejda - 10 lei pentru fiecare acțiune pe care o deținea și 5% din suma valorilor acțiunilor pentru fiecare zi din 2002 până în 2019 (data pronunțării sentinței), 20.000,00 lei cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral și calcularea pensiei în modul corespunzător pentru perioada de activitate -28340,00 + 72572,00 + 20000,00 = 120912,00 lei; Guțeva Claudia - 8920,00 + 22842,00 + 20000,00= 51762,00 lei; Dumbravă Agnesa - 312000,00 + 798960,00 = 1110960,00 lei; Dogocher Raisa -16000,00 + 40972,00 + 20000,00 = 76972,00 lei; Gașper Fiodor - 10840,00 + 27758,00 + 20000,00= 58598,00 lei; Cușnir Pintilie - 9600,00 + 24583,00 + 20000,00 = 54183,00 lei; Fedotova Zoia -10840,00 + 27758,00 + 20000,00 = 58598,00 lei...”, aici fiind indicat, sumar, doar că:„...comisă prin înșelăciune și abuz de încredere față de acționarii minoritari ai SA„Vindecea- LG”(deținători a-i 49% din valoarea totală de acțiuni) care au dus la lipsirea lor de cotele părți deținute în activele întreprinderii – clădire, instalații, utilaj, terenuri și alte bunuri ale societății în valoare de 1.653.307,00 lei”. Prin urmare, instanța de recurs ordinar a criticat sentința referitor la soluția privind acțiunea civilă în principiu, însă instanța de apel motîvînd contradictoriu pe de o parte recunoaște comiterea infracțiunii de sustragere de către inculpatul Todița Igor a sumei de 1653307.0 lei de la deținătorii a-i 49% procente din valoarea totală de acțiuni, fără a fi indicate 18 persoanele care dețineau activele întreprinderii, însă pe de o parte menține sentința în această parte. Instanța de apel a omis să formuleze o motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză. Astfel, instanța de apel din nou s-a limitat la fraze generale, fără a fi dată o analiză amplă tuturor probelor administrate în cauza dată, fără a aprecia fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, limitându-se repetat la mențiuni neclare, confuze și sumare. Prin urmare, reieșind din faptul neschimbării situației faptice la momentul rejudecării cauzei, instanța de apel a neglijat indicațiile specificate de către instanța de recurs, nu a motivat convingător motivele invocate în apelul declarat de inculpat, repetând practic erorile efectuate de către instanța de apel la judecarea cauzei anterior în ordine de apel, adoptând soluția cu o motivare ce contravine probelor. În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că modalitatea de motivare a soluției dă dovadă că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură penală, instanța neexpunându-se asupra argumentelor părții apărării, fiind lăsate fără apreciere. În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : 19 Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Todița Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Todița Igor xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată la 28 februarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Cobzac Elena Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie Burduh Victor 20