1ra-538/2021 — art. 42 alin. 3, 190 alin. 5 CP

1ra-538/2021 — art. 42 alin. 3, 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-538/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nadejda Toma,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 06 decembrie 2019 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020, declarat de inculpatul

Todița Igor xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 24.07.2015 – 06.12.2019,

instanța de apel: 20.01.2020 – 21.09.2020,

instanța de recurs: 08.12.2020 – 22.02.2021.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 190 alin. (5)

Cod penal.

Todița Igor a fost eliberat de răspunderea penală cu încetarea procesului penal

în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Garșinschi Nadejda, Guțeva

Claudia, Dumbravă Agnesa, Dogocher Raisa, Gașper Fiodor, Cușnir Pintilie, Fedotova

Zoia au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se

expună instanța de judecată civilă în procedură contencioasă.

Plângerea avocatei Ana Ursachi în ordinea art. 313 Cod de procedură penală,

privind anularea ordonanței procurorului Eduard Harunjen din data de 19.07.2014, ca

ilegală, anularea ordonanței Procuraturii Generale a RM de la o dată nespecificată, care

ar trebui să existe, cu dispunerea scoaterii lui Todița Igor de sub urmărire penală și

clasarea procesului penal în cauza 2005036556, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

1

organizat și dirijat săvârșirea unei infracțiuni după un plan criminal alcătuit din timp,

urmărind scopul însușirii prin escrocherie a bunurilor din avutul proprietarului, care

făceau parte din patrimoniul SA”Vindecea-LG” și aparțineau inclusiv acționarilor

minoritari, în următoarele circumstanțe:

La începutul anului 2000, Todița I. a încheiat convenții verbale de a procura

cotele părți din capitalul statutar al acționarilor majoritari ai SRL”Ghencom” și

SA”Lorens” în mărime totală de 51%, deținute în capitalul social al SA”Vindecea-

LG”.

Cu scopul de a-și ascunde acțiunile infracționale și pentru a se eschiva de

răspundere penală pentru acțiunile îndreptate spre însușirea prin înșelăciune și abuz de

încredere a bunurilor acționarilor minoritari ai SA”Vindecea-LG”, care constituiau

49%, Todița I. nu a efectuat careva modificări în actele de înregistrare și statutul

SA”Vindecea-LG”, conducând cu activitatea întreprinderii din umbră prin persoane

interpuse.

Astfel, Todița I., la 01.03.2000, pentru a putea controla activitatea societății, prin

intermediul consiliului societății care de facto la acel moment nu mai activa, a obținut

numirea în funcție de director al SA”Vindecea-LG” pe Smirnova (Tanasoi) (Grecu)

Diana.

Ulterior, Todița I., prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Smirnova

(Tanasoi) (Grecu) Diana, care acționa la indicațiile acestuia în calitate de director al

SA”Vindecea-LG”, contrar prevederilor Legii nr. 1134-XII din 02.04.1997 privind

societățile pe acțiuni și lit. k) al Capitolului 7 din Statutul societății, care stipulează că:

”Adunarea Generală a acționarilor are atribuția exclusivă de a lua decizia privind

încheierea tranzacțiilor de proporții, dacă obiectul acestor tranzacții este achiziționarea

(înstrăinarea), transmiterea (primirea) în gaj (în arendă) a bunurilor, valoarea cărora se

cifrează mai mult de 50% din valoarea activelor societății conform ultimului bilanț

(…)”, fără a convoca Adunarea Generală a acționarilor, au falsificat procesul-verbal al

Adunării Generale al SA”Vindecea-LG”, datându-l cu 02.06.2000, precum că s-ar fi

adoptat hotărârea de a depune în gaj a tuturor activelor (clădiri, instalații, echipament,

terenuri și altele) a SA”Vindecea-LG”, împuternicind-o pe Smirnova (Tanasoi)

(Grecu) Diana să semneze cu BC”Universalbank” SA contractul de gaj, după care au

acumulat semnăturile reprezentanților acționarilor majoritari și membrilor Comisiei de

Cenzori.

La 14.06.2000, în baza contractului de credit nr. 346100-VJ și contractului de

gaj nr. 3461-G-1 din 15.06.2000, SA”Vindecea-LG” a obținut un credit în sumă de

160000,00 dolari SUA pe un termen de 6 luni, iar în gaj fiind transmis imobilul din str.

Dorobanți, 26, mun. Orhei, constituit din 30 obiecte și edificii evaluate de părți la un

preț de 2422423,00 lei, utilaj în sumă totală de 574554,4 lei și bunuri materiale în sumă

de 377120,00 lei, ceea ce constituia mai mult de 50% din valoarea activelor societății

conform ultimului bilanț contabil.

Ulterior, la 16.05.2001, Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, la indicațiile lui

Todița I., folosind aceeași modalitate de solicitare a creditului de la

BC”Universalbank” SA, în baza unui acord adițional la contractul de credit nr. 346100-

2

VJ din 14.06.2000, SA”Vindecea-LG” a mai obținut de la instituția financiară

BC”Universalbank” SA un credit în sumă de 2500000,00 lei.

La 29.05.2001, Todița I. în comun cu Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana,

urmând scopul însușirii mijloacelor bănești sub pretextul restituirii unui presupus

împrumut de la SRL”Remplis”, întreprindere a cărei fondator și administrator fiind

Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana, ultima a dispus transferarea pe conturile acestei

întreprinderi a sumei de 2115000,00 lei, iar la data de 04.06.2001, urmărind același

scop, sub pretextul achitării datoriilor către SRL”Lidiron”, care nu desfășura nici o

activitate, a dispus transferarea unei sume de 187828,00 lei.

La 19.07.2002, datorită faptului că SA”Vindecea-LG” nu-și onora obligațiunile

contractuale, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău, a adoptat o

hotărâre prin care a transmis forțat în posesia BC”Universalbank” SA a bunurilor

gajate, care-i aparțineau cu drept de proprietate SA”Vindecea-LG” și anume imobilul

amplasat în mun. xxxx, str. xxxx, constituind 30 obiecte și edificii, tot utilajul gajat și

alte bunuri materiale.

Astfel, la 25.10.2002, între SRL”Orvip”, fondată la 02.10.2002, al cărei manager

principal fiind aceeași persoană interpusă Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana și

SA”Vindecea-LG”, din numele căreia acționa BC”Universalbank” SA, a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare a imobilului și utilajului gajat în sumă de

2422423,00 lei, în baza căruia toate activele SA”Vindecea-LG”, inclusiv cotele părți

acționarilor minoritari constituite din foștii angajați ai societății, au trecut în

proprietatea SRL”Orvip”.

Ca urmare a acțiunilor infracționale ale lui Todița I., manifestate prin

organizarea și dirijarea comiterii unei infracțini de escrocherie, comisă prin înșelăciune

și abuz de încredere față de acționarii minoritari ai SA”Vindecea-LG” (deținători a-

i 49% din valoarea totală de acțiuni) care au dus la lipsirea lor de cotele părți deținute

în activele întreprinderii – clădire, instalații, utilaj, terenuri și alte bunuri ale

societății în valoare de 1.653.307,00 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Todița I. a săvârșit participarea la

escrocherie, adică participarea în calitate de organizator la dobândirea ilicită a

bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, comisă de două sau

mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, infracțiune

prevăzută de art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a solicitat să fie achitat.

Totodată, vina inculpatului în săvârșirea faptelor imputate este confirmată prin

declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor și probele administrate la

materialele dosarului, iar acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 42 alin. (3),

190 alin. (5) Cod penal.

Ori, acțiunile lui Todița I. este o schemă criminală bine fondată, care a fost

utilizată în mai multe cazuri în perioada anilor ’90, prima parte a anilor 2000, unde

prin diferite modalități erau acaparate bunurile persoanelor juridice prin metoda

obținerii unor credite asigurate cu gaj și nerambursate la timp, pentru ca apoi

bunurile firmei să fie procurate la preț diminuat de prepușii persoanelor care au luat

creditele.

În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

3

sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă: există alte circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Potrivit art. 332 alin. (1) Codul de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285

alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Prin urmare, acțiunile lui Todița I. întrunesc toate cerințele pentru a fi aplicate

prevederile art. 46 alin. (1) pct. 5) Cod penal (red. din 24.03.1961).

Ori, având în vedere faptul că Todița I. a fost recunoscut vinovat de comiterea

unei infracțiuni deosebit de grave, este necesar a-l elibera de răspundere penală pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal, pe motivul

intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală.

Totodată, părțile vătămate au solicitat repararea prejudiciilor cauzate prin

infracțiune de către Todița I. după cum urmează: Garșinschi Nadejda - 10 lei pentru

fiecare acțiune pe care o deținea și 5% din suma valorilor acțiunilor pentru fiecare zi

din 2002 până în 2019 (data pronunțării sentinței), 20.000,00 lei cu titlu de reparații

pentru prejudiciul moral și calcularea pensiei în modul corespunzător pentru perioada

de activitate - 28340,00 + 72572,00 + 20000,00 = 120912,00 lei; Guțeva Claudia -

8920,00 + 22842,00 + 20000,00 = 51762,00 lei; Dumbravă Agnesa - 312000,00 +

798960,00 = 1110960,00 lei; Dogocher Raisa - 16000,00 + 40972,00 + 20000,00 =

76972,00 lei; Gașper Fiodor - 10840,00 + 27758,00 + 20000,00 = 58598,00 lei; Cușnir

Pintilie - 9600,00 + 24583,00 + 20000,00 = 54183,00 lei; Fedotova Zoia - 10840,00 +

27758,00 + 20000,00 = 58598,00 lei.

Însă, la dosar nu au fost prezentate probe pertinente, concludente și utile care

ar dovedi faptul deținerii acțiunilor enunțate cu mențiunea vis-a-vis de valoarea

nominală inițială a acestora. Mai mult, părțile vătămate nu au prezentat situația

economică a SA”Vindecea-LG” la data comiterii infracțiunii, deoarece valoarea de

piață a acțiunilor la data comiterii faptei infracționale poate să difere față de cea inițială

(nominală) prin creștere sau scădere în dependență de situația economico-financiară a

agentului economic SA”Vindecea-LG”. Prin urmare și cuantumul prejudiciului cauzat

părților vătămate putea fi diferit la data comiterii infracțiunii decât cel pretins de aceștia

reieșind din valoarea nominală a acțiunilor la data procurării acestora atât în partea

majorării acestuia, cât și în partea diminuării lui. În afară de aceasta, dat fiind faptul că

instanța de fond a ajuns la concluzia că creditele primite de SA”Vindecea-LG” au fost

unele viciate, nu se exlude faptul contestării contractelor de împrumut dintre

SA”Vindecea-LG” și BC”Universalbank” SA prin prisma nulității acestora cu toate

efectele ce rezultă din acest fapt. Similară este și soarta contractelor de gaj/ipotecă

încheiate cu banca, or nu s-a făcut o verificare a faptului dacă nu cumva valoarea

bunurilor gajate/ipotecate a fost intenționat diminuată. De asemenea, nu a fost

argumentată suma de 5% pretinsă pentru sumele solicitate cu titlu de reparații și nici

sumele prejudiciilor morale solicitate nu au fost probate. Prin urmare, reieșind din

faptul că nu s-au prezentat probele de rigoare în susținerea acțiunilor civile, având în

vedere faptul că soluționarea acestor întrebări ar necesita o investigație suplimentară

complexă, care ar duce evident la tergiversarea examinării cauzei penale, urmează de

admis în principiu acțiunile civile depuse de părțile vătămate și a lăsat soluționarea

4

acestora în procedură contencioasă.

Totodată, la 27.05.2015, avocatul Ana Ursachi a depus în numele lui Todița I.,

Judecătorului de instrucție plângere în ordinea art. 313 Cod de procedură penală,

privind: anularea ordonanței procurorului Eduard Harunjen din data de 19.07.2014, ca

ilegală; anularea ordonanței Procuraturii Generale a RM de la o dată nespecificată, care

ar trebui să existe, cu dispunerea scoaterii lui Todița I. de sub urmărire penală și

clasarea procesului penal în cauza 2005036556. Potrivit prevederilor art. 297 alin. (4)

Cod de procedură penală, toate cererile, plângerile și demersurile înaintate după

trimiterea cauzei în judecată se soluționează de către instanța care judecă cauza. Având

în vedere faptul că la data de 24.07.2015 cauza a fost transmisă în judecată pentru

examinare în fond, plângerea avocatului Ana Ursachi a fost transmisă în baza încheierii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău nr. 10-343/15 din 21.07.2015 pentru examinare

în comun cu cauza penală în Judecătoria Orhei.

Reieșind din considerentul că, instanța a constatat vinovăția lui Todița I. în

comiterea infracțiunii incriminate, iar plângerea depusă în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală este neîntemeiată, inculpatul nesusținând-o în ședința de judecată, pe

aceleași motive care au determinat vinovăția inculpatului, se atestă că plângerea

avocatului este neîntemeiată și, prin urmare demnă de respins.

hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că, sentința este vădit neîntemeiată și ilegală, bazată pe o

interpretare eronată a normelor legale, dar și pe neelucidare deplină a tuturor

circumstanțelor cauzei, inclusiv examinare neobiectivă a probelor dosarului penal.

Instanța de fond nu a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, iar probele în cumul și solicitările procuraturii nu au putut

demonstra faptul că inculpatul a avut foloase sau a dobândit ilicit bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune sau abuz de putere, or o astfel de abordare din partea

instanței de fond este neîntemeiată.

Mai mult, la materialele cauzei penale a fost audiat un martor cheie, Muntean

Victor, care în perioada anilor 1999 - 2002 a fost președintele comisiei de cenzori, a

fabricii de Bere din Orhei, care a comunicat că la întreprinderea Fabrica de Bere din

Orhei, lucra juristul Ceban Valerii, care gestiona documentele firmei. În anii 1998-

1999, a venit Valeriu Ceban împreună cu reprezentații fabricii de bere Orhei -

Alexandru Neboga și Agnesa Gheorghevna, familia nu o ține minte, și au propus să

restabilească fabrica de bere, să cumpere acțiuni și să lucreze împreună. Au dus

negocieri, au verificat actele timp de vreo 2 luni, și au luat decizia cu colectivul

SRL”Ghencom” și SA”Lorens” să investească în această fabrică de bere. Fabrica de

bere se numea pe atunci SA”Fabrica de Bere Orhei”. Fiind necesar să fie efectuată

întâlnirea acționarilor, care erau în total 1200, s-au adunat în cinematograful din centru

or. Orhei, vreo 400-500 acționari, fiind petrecută, conform Legii, Adunarea Generală

unde s-a luat decizia ca firmele SRL”Ghencom” și SA”Lorens” să fie acționari cu

pachetul de control al acțiunilor de 67%.

Neboga Alexandru, împreună cu Valeriu Ceban au căutat investor și l-au găsit

pe d-nul Todița Igor, care a împrumutat bani fabricii de bere SA”Vindecea-LG”. Au

luat bani cu împrumut de la persoană fizică, deoarece 3 bănci din mun. Chișinău și o

5

bancă din or. Orhei, unde se deservea fabrica din Orhei, le-au refuzat în acordarea

creditului, deoarece fabrica era într-o stare rea. Din aceste considerente, juristul

împreună cu Neboga A., l-au convins și acesta a împrumutat fabricii SA”Vindecea-

LG”, pentru deschiderea fabricii, aproximativ 250.000,00 dolari SUA de la Todița I.

Ulterior, Fabrica a început să funcționeze, iar suma de bani a fost cheltuită pentru

repararea integrală a fabricii. Oficial această sumă de bani a fost împrumutată de la

persoană fizică Todița Igor. Acești bani au fost împrumutați de către Valeriu Ceban.

Neboga A. îl cunoștea pe Todița I., iar Ceban V. a făcut cunoștință cu Neboga A. de

sine stătător. Când a început lucrul, a apărut întrebarea către Neboga A. și Agnesa

Gheorghevna referitor la memorandum din partea statului în sumă de 500.000,00 lei.

Dacă contabila ar fi spus că acest memorandum trebuie să fie stins în termeni restrânși,

ei niciodată nu ar fi intrat în această fabrică.

Astfel, în mod nejustificat instanța a ajuns la concluzia că Todița I. este vinovat

de faptul că fabrica de bere din Orhei sau SA”Vindecea-LG”, a ajuns în faliment și a

fost devalizată de către BC”Universalbank SA”. Or, la caz, nu s-a făcut o analiză

complexă a faptului cine este vinovat de creditarea masivă a fabricii de bere și din ce

caz nu a fost posibil întoarcerea sumelor de bani băncii, cât și banii celor investiți de

către Todița I.

În consecință, la caz nu s-a constatat vreun temei pentru condamnarea sa, atât

acuzarea, cât și părțile vătămate, martorii nu au putut demonstra sau declara ce foloase

a obținut Todița I. și ce rol a jucat în administrarea fabricii de bere din Orhei.

2020, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Todița I. a săvârșit infracțiunea

imputată lui.

Prima instanță nu a comis careva erori de fapt și de drept, care ar impune

casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului și stabilirii

pedepsei.

Prima instanță întemeiat a concluzionat a-l libera pe Todița I. de răspundere

penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod

penal, pe motivul intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală.

Deși părțile vătămate au solicitat repararea prejudiciilor cauzate prin infracțiune

de către inculpat, prima instanță întemeiat a concluzionat de a admite în principiu

acțiunile civile depuse de părțile vătămate Garșinschi Nadejda, Guțeva Claudia,

Dumbravă Agnesa, Dogocher Raisa, Gașper Fiodor, Cușnir Pintilie, Fedotova Zoia,

urmând ca asupra cuantumului prejudiciilor să se expună instanța de judecată civilă în

procedură contencioasă, reieșind din faptul că nu s-au prezentat probele de rigoare în

susținerea acțiunilor civile, având în vedere faptul că soluționarea acestor întrebări ar

necesita o investigație suplimentară complexă, care ar duce evident la tergiversarea

examinării cauzei penale.

Totodată, este corectă concluzia primei instanțe cu privire la respingerea ca

neîntemeiată a plângerii avocatului în numele inculpatului, depuse în ordinea art. 313

Cod de procedură penală, reiterând constatarea vinovăției lui Todița Igor în acuzația

imputată.

6

pronunțarea unei noi hotărâri, cu încetarea procesului penal din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii.

Recurentul a indicat că, atât instanța de fond, cât și cea de apel nu a dorit să ia în

considerare motivele invocate de apărare, declarațiile martorilor, mai mult ca atât, le-a

respins ca nefondate, apreciindu-le critic.

Vinovăția în comiterea infracțiunii imputate nu are suport probatoriu or, acțiunile

sale se bazează doar pe interpretarea eronată a normei materiale de către acuzatorul de

stat și pe declarațiile părților vătămate, or, o sentință și o decizie trebuie să fie bazate

pe probe administrate în conformitate cu Codul de procedură penală. Prin urmare, ca

material probator nu au fost administrate alte probe.

La materialele dosarului s-au atestat documente ce au confirmat că sediul ce

aparținea familiei Doibani Vera, la solicitarea lui Todița Igor, a fost gajat către

BC”Universalbank” SA, pentru a garanta executarea obligației fabricii de bere din

Orhei, SA”Vindecea-LG”, copia deciziei Curții Supreme de Justiție, fiind anexată la

materialele dosarului, prin care Todița I. împreună cu Doibani Vera, au anulat

restricțiile impuse de către Banca Comercială, anume prin faptul că SA”Vindecea-LG”

a achitat creditele acordate de către aceștia.

Nu a fost efectuată o expertiză judiciară, contabilă, prin care s-ar fi demonstrat

clar că, în anul 2000, de către Todița I. au fost investite sume de bani în companie și

faptul că ultimul nu a beneficiat vreodată de sume de bani atât din partea

Administratorilor, cât și a fondatorilor.

În această cauză penală, este un raport financiar între SA”Vindecea-LG” și o

companie administrată de către Tănăsoi Diana, prin care s-a demonstrat faptul că

directorul Tănăsoi D. și-a făcut transferuri către compania sa, de care a beneficiat, însă

nici acest fapt nu a fost menționat și luat în considerare de către instanțele inferioare.

Todița I. nu a deținut în compania vizată nici o funcție de răspundere, și nici nu

a solicitat vreodată să fie Director - Administrator etc. Ținând cont de faptul că a

investit prin intermediul acționarilor suma de 250.000-00 Dolari SUA, mergea la sediul

Fabricii de Bere din Orhei pentru a verifica dacă au fost investite careva sume de bani

sau nu în acea companie.

Toate aceste argumente, la fel și faptul că pe cauza dată Tănăsoi Diana, în anul

2003 prin decizia Curții de Apel Chișinău, a fost atrasă la răspundere contravențională,

”...decizia Curții de Apel Chișinău din 18.12.2003, prin care a fost casată sentința din

28.08.2003, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima

instanță, prin care Tanasoi D. a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 155 alin. (2) Cod penal (în redacția Legii din 1961) și în baza acestei

legi i-a fost stabilită pedeapsă cu amendă în mărime de 150 salarii minime, ce constituie

2700,00 lei în beneficiul statului. A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat de la

inculpata Tanasoi D. în beneficiul BC”Universalbank” SA suma de 377120.00 lei, cât

și sentința Judecătoriei Orhei din 20.12.2004, unde Tanasoi D. a fost recunoscută

vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 199 alin. (1) Cod penal (red. din

1961) și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsă cu amendă în mărime de 150

salarii minime, ce constituie 2700.00 lei în beneficiul statului. A fost admisă acțiunea

civilă și s-a încasat de la inculpată în beneficiul statului suma de 64.342.17 lei.

7

Or, într-o eventuală opinie, s-a constatat deja prin decizii irevocabile, vinovăția

directorului, cât și faptul că a fost atrasă la răspundere penală conform legislației la

momentul comiterii infracțiunii.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel a conchis ”...declarațiile inculpatului

prin care nu recunoaște vina în comiterea infracțiunii imputate, sunt declarații ce nu

corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală și

se combat prin probele analizate și apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală. Instanța de apel a constatat cu certitudine că Todița I. a comis

infracțiunea imputată lui și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către

prima instanță prin prisma art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal...”, însă necătând la

faptul că nu au fost combătute argumentele aduse de către apelant în cererea sa de apel.

Or, sub nici o formă nu a fost demonstrată vinovăția apelantului, ci s-au referit

la probele ce țin de declarațiile părților vătămate. În asemenea condiții, atât timp cât

părțile vătămate sunt strict cointeresate ca inculpatul să fie atras la răspundere penală,

pentru a-și putea recupera sumele de bani, nu este suficient argumentată poziția lor,

atât timp cât Todița I. nu a beneficiat de careva bunuri, foloase sau altele, în urma

devalizării Fabricii de Bere din Orhei de către Acționari și BC”Universalbank” SA.

La moment, reluarea urmăririi penale după clasarea cauzei penale sau după

scoaterea persoanei de sub urmărire, prin ordonanța procurorului Eduard Harunjen din

19.07.2014, a fost o intimidare la acel moment comisă de către acuzare, prin prisma

faptului că, o perioadă de 14 ani, nu au fost constatate probe noi în săvârșirea

ilegalităților imputate lui Todița Igor, or, începând cu anul 2005, când a început

urmărirea penală pe acest caz, puteau fi dispuse de către acuzare oricare acțiuni

procedurale pentru identificarea făptuitorilor însă, abia peste 9 ani, din momentul

începerii urmăririi penale, a fost dispusă reluarea urmăririi penale, care la moment are

la bază o decizie definitivă de condamnare, ceea ce nu este corect.

Părțile vătămate până la moment sunt acționari ai fabricii de bere din or. Orhei

și prin insinuările și acuzațiile aduse și prin Decizia de condamnare li s-au dat frâu liber

în a vinde acțiunile, cu care nu sunt de acord să le procur.

Atât timp cât BC”Universalbank” SA a valorificat bunurile fabricii de bere din

Orhei și i-a deposedat pe acționari de bunuri, or vina sa nu a fost demonstrată precum

că inculpatul a fost în cărdășie cu BC”Universalbank” SA, ba din contra, a luptat 4 ani

pentru a-și întoarce bunul gajat care îi aparținea partenerei de afaceri, Doibani Vera, în

scopul garantării contractului de credit în mărime de 160.000,00 dolari SUA.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 Cod de procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

fiind expus neclar. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

8

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile

dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a

fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. Conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se

efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 60 alin. (1)

Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii a expirat termenul de prescripție. Potrivit art. 8 alin. (1) Cod de procedură

penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta

timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească

de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de

condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea de pedeapsă, instanța

argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă sentința dată.

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca

fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, în cazul când o parte a acuzației este

considerată neîntemeiată – temeiurile pentru aceasta. În corespundere cu art. 395 alin.

(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare

trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz

dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței. Conform art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazuri

excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar

trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

9

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit dispozitivului și descriptivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) doar a trecut în revistă probele administrate, însă, nu a apreciat fiecare probă

separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu

circumstanțele concrete de fapt și drept, cât și pe fiecare episod infracțional în parte,

invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care ar fi admis unele probe și

respins alte dovezi, în special probele și versiunile aduse în sprijinul apărării (art. 101,

394 alin. (1) pct.1) - 4) CPP, pct. 3. și 5. din decizie).

În aspectul vizat, nu a apreciat și raportat la faptele incriminate inculpatului,

circumstanțele în fapt și în drept invocate în fapta infracțională, descrisă ca fiind

dovedită, că: „la 19.07.2002, datorită faptului că SA”Vindecea-LG” nu-și onora obligațiunile

contractuale, Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău, a adoptat o hotărâre prin care

a transmis forțat în posesia BC”Universalbank” SA a bunurilor gajate, care-i aparțineau cu drept

de proprietate SA”Vindecea-LG” și anume imobilul amplasat în mun. Orhei, str. Dorobanți, 26,

constituind 30 obiecte și edificii, tot utilajul gajat și alte bunuri materiale. Astfel, la 25.10.2002, între

SRL”Orvip”, fondată la 02.10.2002, al cărei manager principal fiind aceeași persoană interpusă

Smirnova (Tanasoi) (Grecu) Diana și SA”Vindecea-LG”, din numele căreia acționa

BC”Universalbank” SA, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului și utilajului

gajat în sumă de 2422423,00 lei, în baza căruia toate activele SA”Vindecea-LG”, inclusiv cotele

părți acționarilor minoritari constituite din foștii angajați ai societății, au trecut în proprietatea

SRL”Orvip”.

Mai mult, concluziile sumare, neclare și divergente că: „...inculpatul nu a

recunoscut vina și a solicitat să fie achitat..., vina inculpatului în săvârșirea faptelor imputate

este confirmată prin declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor și probele administrate...,

la dosar nu au fost prezentate probe pertinente, concludente și utile care ar dovedi faptul deținerii

acțiunilor enunțate cu mențiunea vis-a-vis de valoarea nominală inițială a acestora...părțile

vătămate nu au prezentat situația economică a SA”Vindecea-LG” la data comiterii infracțiunii,

deoarece valoarea de piață a acțiunilor la data comiterii faptei infracționale poate să difere față de

cea inițială (nominală) prin creștere sau scădere în dependență de situația economico-financiară a

agentului economic SA”Vindecea-LG”...cuantumul prejudiciului cauzat părților vătămate putea fi

diferit la data comiterii infracțiunii decât cel pretins de aceștia reieșind din valoarea nominală a

acțiunilor la data procurării acestora, nu a fost argumentată suma de 5% pretinsă pentru sumele

solicitate cu titlu de reparații...nu s-au prezentat probele de rigoare în susținerea acțiunilor

civile...”, nu corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală,

privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale (art. 101

CPP);

b) constatarea din descriptiv că: „...acțiunile lui Todița I. este o schemă criminală bine

fondată, care a fost utilizată în mai multe cazuri în perioada anilor ’90, prima parte a anilor 2000,

unde prin diferite modalități erau acaparate bunurile persoanelor juridice prin metoda obținerii

unor credite asigurate cu gaj și nerambursate la timp, pentru ca apoi bunurile firmei să fie

procurate la preț diminuat de prepușii persoanelor care au luat creditele...” depășește limitele

învinuirii formulate inculpatului, ori asemenea circumstanțe în fapt și în drept nu au

fost imputate ultimului prin rechizitoriu (art. 325 al. (1) CPP);

10

c) a încadrat, divergent, acțiunile inculpatului în baza art. 42 alin. (3), 190 alin.

(5) Cod penal ca participarea în calitate de organizator la dobândirea ilicită a

bunurilor altor persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, comisă de două sau

mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, ori, în fapta

criminală, descrisă ca fiind dovedită, nu sunt constatate asemenea persoane (art. 394

pct.1) - 4) CPP, pct. 2. din decizie);

d) nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere penală

a persoanei inculpate, enunțată supra (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP, pct. 1. și 2. din decizie).

Ori, în descriptiv a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, iar în

dispozitiv a recunoscut inculpatul vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal – situație în care se adoptă o sentință de condamnare

cu liberarea de pedeapsă în cazul prescripției, însă, contrazicându-se, ulterior în

dispozitiv l-a eliberat, în genere, de răspunderea penală cu încetarea procesului

penal în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală, nefiind

clar ce fel de sentință a pronunțat instanța – de condamnare sau de încetare a procesului

penal, pe motive de reabilitare sau nereabilitare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii

adoptate fiind prezente elementele celor două categorii de hotărâri judiciare, care prin

esența lor se exclud reciproc;

e) soluția din dispozitiv, că: „se admit în principiu acțiunile civile înaintate de părțile

vătămate Garșinschi Nadejda, Guțeva Claudia, Dumbravă Agnesa, Dogocher Raisa, Gașper Fiodor,

Cușnir Pintilie, Fedotova Zoia, urmând ca asupra cuantumului prejudiciului să se expună instanța

de judecată civilă în procedură contencioasă”, contravine descriptivului sentinței.

Ori, în fapta criminală, descrisă ca fiind dovedită, nu se regăsesc constatate

asemenea împrejurări ca cele invocate, că: „...părțile vătămate au solicitat repararea

prejudiciilor cauzate prin infracțiune de către Todița I. după cum urmează: Garșinschi Nadejda -

10 lei pentru fiecare acțiune pe care o deținea și 5% din suma valorilor acțiunilor pentru fiecare zi

din 2002 până în 2019 (data pronunțării sentinței), 20.000,00 lei cu titlu de reparații pentru

prejudiciul moral și calcularea pensiei în modul corespunzător pentru perioada de activitate -

28340,00 + 72572,00 + 20000,00 = 120912,00 lei; Guțeva Claudia - 8920,00 + 22842,00 + 20000,00

= 51762,00 lei; Dumbravă Agnesa - 312000,00 + 798960,00 = 1110960,00 lei; Dogocher Raisa -

16000,00 + 40972,00 + 20000,00 = 76972,00 lei; Gașper Fiodor - 10840,00 + 27758,00 + 20000,00

= 58598,00 lei; Cușnir Pintilie - 9600,00 + 24583,00 + 20000,00 = 54183,00 lei; Fedotova Zoia -

10840,00 + 27758,00 + 20000,00 = 58598,00 lei...”, aici fiind indicat, sumar, doar că:

„...comisă prin înșelăciune și abuz de încredere față de acționarii minoritari ai SA”Vindecea-LG”

(deținători a-i 49% din valoarea totală de acțiuni) care au dus la lipsirea lor de cotele părți deținute

în activele întreprinderii – clădire, instalații, utilaj, terenuri și alte bunuri ale socistății în valoare

de 1.653.307,00 lei” (pct. 2. din decizie).

Totodată, concluzia sumară că: „la dosar nu au fost prezentate probe pertinente,

concludente și utile care ar dovedi faptul deținerii acțiunilor enunțate cu mențiunea vis-a-vis de

valoarea nominală inițială a acestora. Mai mult, părțile vătămate nu au prezentat situația

economică a SA”Vindecea-LG” la data comiterii infracțiunii, deoarece valoarea de piață a

acțiunilor la data comiterii faptei infracționale poate să difere față de cea inițială (nominală) prin

creștere sau scădere în dependență de situația economico-financiară a agentului economic

SA”Vindecea-LG”. Prin urmare și cuantumul prejudiciului cauzat părților vătămate putea fi diferit

la data comiterii infracțiunii decât cel pretins de aceștia reieșind din valoarea nominală a acțiunilor

la data procurării acestora atât în partea majorării acestuia, cât și în partea diminuării lui. În afară

de aceasta, dat fiind faptul că instanța de fond a ajuns la concluzia că creditele primite de

SA”Vindecea-LG” au fost unele viciate, nu se exlude faptul contestării contractelor de împrumut

11

dintre SA”Vindecea-LG” și BC”Universalbank” SA prin prisma nulității acestora cu toate efectele

ce rezultă din acest fapt. Similară este și soarta contractelor de gaj/ipotecă încheiate cu banca, or

nu s-a făcut o verificare a faptului dacă nu cumva valoarea bunurilor gajate/ipotecate a fost

intenționat diminuată. De asemenea, nu a fost argumentată suma de 5% pretinsă pentru sumele

solicitate cu titlu de reparații și nici sumele prejudiciilor morale solicitate nu au fost probate. Prin

urmare, reieșind din faptul că nu s-au prezentat probele de rigoare în susținerea acțiunilor civile...”,

contrazice și rezumatul instanței că: „vina inculpatului în săvârșirea faptelor imputate este

confirmată prin declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor și probele administrate...”.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind

expus neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința

total și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Ori, la fel a reținut sumar și divergent că: „instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Todița I. a săvârșit

infracțiunea imputată lui..., prima instanță nu a comis careva erori de fapt și de drept, care ar

impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului și stabilirii

pedepsei..., întemeiat a concluzionat a-l libera pe Todița I. de răspundere penală pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 190 alin. (5) Cod penal, pe motivul intervenirii prescripției

tragerii la răspundere penală..., deși părțile vătămate au solicitat repararea prejudiciilor cauzate

prin infracțiune de către inculpat, prima instanță întemeiat a concluzionat de a admite în principiu

acțiunile civile depuse de părțile vătămate Garșinschi Nadejda, Guțeva Claudia, Dumbravă

Agnesa, Dogocher Raisa, Gașper Fiodor, Cușnir Pintilie, Fedotova Zoia”;

12

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile de pe rol și repetate în

recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5., cât și în felul și esența

probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5. din decizie);

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 89, 102,

105, 147-149, 231, 234-236, 240, 250, 250a, v. 5, f.d. 2, 46-49, 58, 60, 61, v. 6.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, și că recursul ordinar este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Todița Igor xxxx, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2020 și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată va fi pronunțată la 19 martie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nadejda Toma

Victor Boico

13

14