1ra-23/2021 — art. 325 alin.1, art. 349 alin.1-1 CP

1ra-23/2021 — art. 325 alin.1, art. 349 alin.1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-23/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov

Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Lîsîi Corneliu xxxx, născut la xxxxxxxx,

originar și domiciliat în mun. xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 20.04.2017 – 29.06.2018;

Instanța de apel: 17.07.2018 – 23.10.2018;

18.04.2019-09.10.2019;

Instanța de recurs: 05.02.2019-12.03.2019;

28.02.2020 – 09.03.2021.

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod

penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsă în formă de amendă în

mărime de 900 unități convenționale, echivalentul a 45 000 lei.

Lîsîi Corneliu a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.325

alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

organul de urmărire penală, Lîsîi Corneliu a fost pus sub învinuire pentru faptul

că, la 16.11.2016, aproximativ la ora 13.40 min., în calitate de conducător al

mijlocului de transport de model „xxxxx, fiind stopat de către angajații

Inspectoratului de poliție Anenii Noi pe traseul M-14 Chișinău-Bender între

bornele kilometrice 202-203 în extravilanul s. Bulboaca r-nul Anenii Noi, fiind

suspectat în transportarea ilicită de mărfuri, urmărind scopul de a se eschiva de

la răspundere delictuală și pentru a nu fi supus controlului mijlocul de transport

condus de el, precum și pentru a nu fi documentat cazul, a dat 100 de lei

căpitanului de poliție Andrei Stefciuc, care, conform ordinului IGP al MAI nr. 11

EF, din 06.03.2013, activa în calitate de ofițer superior de investigații al

Serviciului investigare fraude economice al Secției investigații infracțiuni a

Inspectoratului de poliție Anenii Noi al IGP al MAI, fiind astfel o persoană

1

publică și care exercita atribuțiile de serviciu de verificare a transportului auto

suspect cu deplasare dinspre sau înspre punctele vamale interne conform

Dispoziției nr. INI/3-9836 din 09.11.2016. După refuzul acestuia de a primi

mijloacele bănești și solicitarea legală de a prezenta documentele mijlocului de

transport și documentele de însoțire și proveniență a mărfii transportate,

continuându-și acțiunile criminale, urmărind același scop, i-a promis acestuia o

sumă mai mare de bani, ce nu i se cuvine, pentru a nu îndeplini atribuțiile de

serviciu de verificare în scopul depistării și documentării transportării mărfurilor

în lipsa documentelor de proveniență legală sau introduse în țară prin

contrabandă, acțiuni ce au fost respinse repetat de către Andrei Stefciuc.

Acțiunile lui Lîsîi Corneliu au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 325 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi: „promisiunea,

darea, personal, unei persoane publice de bunuri, ce nu i se cuvin pentru aceasta,

pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale”.

La fel, de către prima instanță s-a constatat: că Lîsîi Serghei, la 16.11.2016

aproximativ la orele 13.45, după solicitarea petrecerii controlului vizual al

mijlocului de transport de model „xxxx stopat de către angajații Inspectoratului

de poliție Anenii Noi pe traseul M-14 Chișinău-Bender între bornele kilometrice

202-203 în extravilanul xxxxx fiind suspectat în transportarea ilicită de mărfuri, și

a documentelor de însoțire și proveniență a mărfii, aflându-se la volanul

mijlocului de transport care era stopat pentru verificare: „urmărind scopul

sistării activității de serviciu a unei persoane cu funcție de răspundere, nu s-a

supus cerințelor legale și a închis forțat ușa automobilului și i-a prins umărul și

antebrațul drept lui Andrei Stefciuc și a accelerat automobilul, târându-l

aproximativ 38 metri, cauzându-i, conform raportul de expertiză medico-legală

nr. 400/D din 17.11.2016 leziuni corporale sub formă de cinci excoriații în

regiunea umărului drept și antebrațului drept ce se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, astfel aplicând violență nepericuloasă pentru viața și

sănătatea colaboratorului de poliție.

Acțiunile lui Lîsîi Corneliu au fost încadrate în baza art. 349 alin. (11) Cod

penal, după indicii calificativi: „aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate

față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității lor de

serviciu”.

- procurorul în Procuratura raionului Anenii Noi, Stăvilă Alexei prin care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care a-l recunoaște

vinovat pe Lîsîi Corneliu, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1)

Cod penal, și a-i stabili o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis cu amendă în mărime de 3000 unități

convenționale, ceia ce constituie 150000 lei. A-l recunoaște vinovat pe Lîsîi

Corneliu xxxxx de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin.(11) Cod penal

și a-i stabili o pedeapsă de 1000 unități convenționale, ceia ce constituie 50000 lei.

În temeiul art. 84 alin (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

2

cumul parțial al pedepselor, a-i stabili definitiv lui Lîsîi Corneliu o pedeapsă de 3

ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis cu amendă în

mărime de 3500 unități convenționale, ceea ce constituie 175000 lei. A încasa de

la inculpatul Lîsîi Corneliu cheltuielile de judecată în mărime de 57 lei.

- inculpatul Lîsîi Corneliu prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat de sub învinuirea prevăzută de

art. 349 alin. (11) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

3.1 În motivarea apelului procurorul a invocat că:

- declarațiile inculpatului urmează a fi apreciate critic de către instanța de

judecată, deoarece acestea nu reflectă realitatea, nu sânt veridice și nu corespund

realității, fiind combătute pe deplin de către probatoriul acumulat legal în cadrul

urmăririi penale prezentat prin rechizitoriu, probatoriu care a fost cercetat în

cadrul ședințelor de judecată;

- a menționat faptul că în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate

instanței probe ce dovedesc caracterul denaturat al declarațiilor inculpatului,

precum ar fi răspunsul agentului economic "Castel Mimi", care indică asupra

faptului că la data invocată de către inculpat nu au fost vizitatori pe teritoriul

situat în s. xxxxx. Această solicitare a fost lăsată fără examinare de către instanța

de judecată și instanța a omis de a aprecia probatoriul prezentat de către acuzare

în carul cercetării judecătorești;

- a indicat că instanța și-a motivat soluția în mare parte pe faptul că partea

vătămată Andre Stefciuc în calitatea sa de funcționar public urma să notifice

organele corespunzătoare și să înregistreze în Registrul special acțiunile

coruptibile pe care susține că au avut loc conform Legii nr. 288 din 2016.

Consideră că o asemenea abatere nu poate constata lipsa faptei infracționale,

deoarece infracțiunea a fost consumată în momentul acțiunii de dare și ulterior

promisiune a mijloacelor bănești de către inculpatul Lîsîi Corneliu către

căpitanul de poliție Andrei Stefciuc, care era în uniformă de serviciu, urmărind

scopul de a se eschiva de la răspundere delictuală și pentru a nu fi supus

controlului mijlocul de transport condus de el, precum și pentru a nu fi

documentat cazul;

- acțiunile de corupere activă au fost relatate de către Andrei Stefciuc

colegul său Buruiană Denis, care a confirmat declarațiile acestuia. Toate aceste

probe nu au fost luate în considerație de către instanța de judecată din care

considerente consideră că sentința în cauză este ilegală, deoarece instanța a pus

la baza sentinței doar propria convingere, care este greșită și neînțeleasă, bazată

în mare parte pe declarațiile inculpatului, care au fost contrazise cu probatoriul

din cadrul cercetării judecătorești și evident au fost îndreptate spre eschivarea de

la răspunderea penală;

- solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale în vederea stabilirii

gradului vătămărilor corporale în sumă 57 lei a fost lăsată fără apreciere;

3

3.2 În motivarea apelului, inculpatul a indicat că:

- deși, instanța de judecată l-a recunoscut pe Lîsîi Corneliu vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin. (11) Cod penal, instanța a

constatat săvârșirea faptei prejudiciabile de către Lîsîi Serghei. Concluzia expusă

în partea dispozitivă a sentinței din 29.06.2018 privind recunoașterea vinovăției

lui Lîsîi Corneliu contravine concluziei aceleiași instanțe, expuse în partea

motivantă a aceleiași sentințe, prin care vinovat de săvârșirea infracțiunii a fost

Lîsîi Serghei, circumstanță care denotă caracterul ilegal al sentinței judecătorești

și justifică efectul casării sale în partea contestată, cu achitarea inculpatului;

- deși partea vătămată Stefciuc Andrei, în calitate de angajat al IP Anenii

Noi a invocat întreprinderea acțiunilor îndreptate spre prevenirea ori curmare

unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale de către Lîsîi Corneliu, totuși o astfel

de faptă în acțiunile lui Lîsîi Corneliu așa și nu a fost constatată. Nu s-a constatat

comiterea de către Lîsîi Corneliu a infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.

248 Cod penal sau a altei infracțiuni, precum a invocat ca temei al acțiunilor

întreprinse de către angajații Stefciuc Andrei și Buruian Denis. Aceasta deși au

fost efectuate ample acțiuni de percheziție la domiciliu, în depozit, în

automobilul inculpatului;

- prin factura și bonul de plată, precum și explicațiile inculpatului, denotă

procurarea și deținerea legală a bunurilor de consum - macrou întreg congelat,

pentru consum propriu;

- prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 14.03.2017 a fost încetată

procedura contravențională în privința lui Lîsîi Corneliu, învinuit de către aceiași

angajați ai MAI în aceleași circumstanțe, de comiterea contravenției prevăzute de

art. 265 Cod contravențional, din motivul lipsei faptei contravenționale;

- consideră că nu a existat situația de prevenire sau de curmare a unei

infracțiuni sau a unei fapte antisociale, care să justifice conduita lui Stefciuc

Andrei și să predetermine cadrul specific comiterii faptei prejudiciabile ce

formează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 349 alin.(11) Cod penal;

- leziunile corporale, calificate ca vătămare neînsemnată, constatate la

Stefciuc Andrei prin raportul de expertiză medico-legală nr. 440/D din

17.11.2016, nu au creat pericol pentru viața și sănătatea părții vătămate, nu au

condus la dereglarea sănătății sau pierderea capacității de muncă a acestuia;

- nu a fost întrunit calificativul de "cauzare intenționată" a leziunilor, în

măsura în care inculpatul Lîsîi Corneliu nu a întreprins acțiuni de apucare sau alt

mod de forțare a părții vătămate, ci dimpotrivă, anume Stefciuc Andrei s-a

încleștat în mâna stângă și scurta inculpatului și o ținea, fără careva temei,

forțându-l pe inculpat. Faptul, că după pornirea din loc a automobilului la

volanul căruia se afla Lîsîi Corneliu, Stefciuc Andrei a continuat să se țină de

corpul inculpatului și automobilul său, contrar voinței lui Lîsîi Corneliu, a ținut

de aptitudinile de voință ale părtii vătămate, care a putut, dar nu l-a eliberat pe

inculpat. Deci, Lîsîi Corneliu nu a manifestat intenția de cauzare a leziunilor

corporale părții vătămate Stefciuc Andrei. Astfel, nu au fost întrunite, la caz,

4

semnele care caracterizează violența nepericuloasă pentru viață sau sănătate, ce

se atribuie la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 349 alin.(11)Cod

penal;

- nu corespunde actului de învinuire un alt element specific laturii

obiective a infracțiunii, și anume locul comiterii infracțiunii. Deși potrivit actului

de învinuire evenimentele s-ar fi produs pe traseul M-14 Chișinău-Bender între

bornele kilometrice 202-203, în declarațiile date de partea vătămată Stefciuc

Andrei, evenimentele s-ar fi produs pe traseul R2, la aproximativ borna

kilometrică 302. Există divergențe majore între declarațiile părții vătămate și

actul de învinuire, referitor la locul comiterii infracțiunii, circumstanță care

denotă neîntrunirea laturii obiective sub acest aspect;

- latura subiectivă nu a fost întrunită, or, Lîsîi Corneliu nu a prevăzut

urmările prejudiciabile ale acțiunii sale, nu a dorit survenirea urmărilor

prejudiciabile sub formă de cauzare a leziunilor corporale lui Stefciuc Andrei și

nici nu putea să le prevadă, or cauzarea leziunilor menționate s-a produs de pe

seama manifestării voinței și întreprinderii acțiunilor concrete de către partea

vătămată Stefciuc Andrei;

- nu au existat relații ostile între părți, la inițierea discuției, Lîsîi Corneliu a

dat mâna cu Stefciuc Andrei, i-a prezentat buletinul de identitate și factura

fiscală, intenționa să-i transmită spre verificare permisul de conducere și

certificatul de înmatriculare, însă, anume acțiunile întreprinse de Stefciuc Andrei,

manifestate prin strângerea de mână, comportamentul non-verbal și indicațiile

dale, au trezit suspiciuni rezonabile la inculpat în condițiile în care porțiunea

respectivă de traseu era caracterizată prin vizibilitate redusă, în lipsa altor

participanți la trafic, a altor persoane, având în vedere multiplele cazuri de

tâlhărie și omoruri a șoferilor inclusiv pe traseu respectiv în ultimii ani, dar și

luând în considerație, că periodic sunt făcute publice informații despre

implicarea reprezentanților MAI în activități criminale, fiind singur cu bunuri

personale de valoare, Lîsîi Corneliu a avut suficiente temeiuri de a pune la dubii

calitatea și acțiunile lui Stefciuc Andrei și a lui Buruian Denis. Astfel, în instinctul

de auto protecție, Lîsîi Corneliu a întreprins acțiunea de plecare curândă de la

fața locului;

- s-a aflat într-o stare de extremă necesitate, cauzată de riscul întemeiat de

a considera, că în circumstanțele concrete de timp, loc și împrejurări, dânsul ar

putea deveni victima unei infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei sau

contra patrimoniului. Un rol important în acest sens, joacă și încrederea extrem

de scăzută a populației în acțiunile reprezentanților poliției, care se constată, a fi

implicați dese ori în comiterea infracțiunilor;

- dispunerea efectuării expertizei în cauză în privința părții vătămate

Stefciuc Andrei s-a efectuat în baza ordonanței din 17.11.2017. Potrivit

procesului-verbal privind notificarea părților privind dispunerea expertizei din

17.11.2016, acțiunea respectivă de informare a părții vătămată Stefciuc Andrei

despre dispunerea efectuării expertizei s-a petrecut la 17.11.2016 între orele

5

16.35-16.40. Iar, potrivit procesului-verbal privind comunicarea raportului de

expertiză din 17.11.2016, acțiunea procesuală respectivă de informare a aceleiași

părți vătămate Stefciuc Andrei despre rezultatele raportului de expertiză s-a

petrecut la 17.11.2016 între orele 16.40-16.45. Odată ce partea vătămată care a

format obiectul examinării medico-legale a fost notificată despre dispunerea

efectuării expertizei la 17.11.2016 între orele 16.35-16.40, iar imediat în timpul

următor între orele 16.40-16.45, a fost deja informat despre rezultatele raportului

de expertiză, acest fapt denotă fals în acte și în primul rând se remarcă caracterul

fals al Raportului de expertiză medico-legală nr. 400/D din 17.11.2016, care în

calitate de mijloc de probă urmează a fi declarat nul potrivit art. 251 alin.(1) și (4)

Cod de procedură penală. Iar, nulitatea probei în cauză, atrage după sine

neîntrunire a încă unui semn ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate - urmările prejudiciabile.

a fost respins, ca nefondat apelul inculpatului Lîsîi Corneliu. A fost admis apelul

procurorului, casată sentința în partea numirii pedepsei și s-a pronunțat în

această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

A fost numită pedeapsă lui Lîsîi Corneliu în baza art. 349 alin.(11) Cod

penal, sub formă de amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale,

adică 50 000 (cincizeci mii) lei. În rest, sentința a fost menținută.

4.1 Instanța de apel a constatat că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută la art. 349 alin. (11) Cod penal, precum și corect l-a achitat

de sub învinuirea săvârșirii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod penal, din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Cu certitudine, s-a constatat că inculpatul Lîsîi Corneliu știa că

colaboratorul de poliție Stefciuc A. urmărește un scop legal, care activează în

calitate de ofițer de investigații la IP Anenii Noi, fiind împuternicit de a asigura

paza și escorta persoanelor, inclusiv a inculpatului Lîsîi Corneliu de a

întreprinde acțiuni de prevenire și contracarare a cazurilor de contrabandă și

trafic de mărfuri. Stefciuc A. a încercat să-l imobilizeze, apucându-l cu mâna

dreaptă de haină ca să întrerupă deplasarea, însă în rezultatul faptului că s-a

pornit mașina, s-a sucit la 90 grade. Ultimul a tras portiera peste mâna lui și el a

simțit o durere în încheietura palmei. Se ținea cu mâna dreapta de haina lui când

s-a pornit automobilul. Mașina a accelerat pe o distanță de 40 m., după ce a fost

posibil ca el să se elibereze. Deoarece Lîsîi Corneliu a încercat să tragă ușa, el nu

putea scoate mâna, însă, ulterior s-a eliberat singur și a căzut jos pe traseu.

Acțiunile inculpatului Lîsîi Corneliu întrunesc toate elementele infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal.

În același timp, acuzarea nu a prezentat nici o probă concludentă și utilă că

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 325 alin. (1) Codul penal, acesta

fiind corect achitat de instanța de fond pe motiv că nu s-a constatat existența

6

infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a constatat că inculpatul nu și-a conștientizat

vina, la nivelul de înțelegere a situației în care s-a pomenit, prin urmare nu se

căiește și a considerat că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar cu

aplicarea pedepsei penale cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce

constituie 50.000 lei. Cererea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 57 lei nu

are suport juridic legal, a fost respinsă.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Constantin

Moraru, prin care a solicitat casarea deciziei în partea ce ține de achitarea

inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1)

Cod penal și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

- inculpatul Lîsîi Corneliu, în care solicită casarea hotărârilor adoptate în

partea ce ține de condamnarea lui pe art. 349 alin. (11) Cod penal și dispunerea

rejudecării cauzei în această parte, în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că, prima instanță și instanța

de apel au dat o apreciere incorectă probelor administrate, pe care nu le-au

evaluat multilateral și obiectiv și care, în cumul, dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod

penal, iar instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apelul acuzării.

5.2 În susținerea recursului inculpatul a indicat că:

- instanța de apel a aplicat eronat normele materiale, condamnarea lui fiind

bazată doar pe declarațiile neconsecvente ale părții vătămate date la urmărirea

penală și în ședința de judecată, precum și pe declarațiile martorilor, colegi de

serviciu ai părții vătămate, cărora acesta le-a povestit cele întâmplate și care,

indiscutabil, au susținut poziția lui;

- acuzarea nu a prezentat careva probe obiective, iar prin expertizele

efectuate a fost stabilit că semne obiective de săvârșire a infracțiunii nu au fost

depistate nici pe corpul părții vătămate, nici pe al inculpatului, nici pe corpurile

delicte anexate la dosar, împrejurări care trezesc dubii rezonabile în probarea

comiterii infracțiunii;

- instanța de apel nu a apreciat și nu a combătut declarațiile lui, în care a

relatat, în detalii, cele întâmplate și nu s-a expus asupra motivelor invocate în

apelul apărării, luând poziția acuzării, fără a examina obiectiv și multilateral

cauza.

2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de inculpat,

casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

7

6.1 Instanța de recurs a constatat că, potrivit dispozitivului și descriptivului

sentinței, prima instanță (pct. 1., 2. din decizie):

a) a descris fapta pe art. 349 alin. (11) Cod penal, considerată ca fiind

dovedită, a argumentat vinovăția comiterii ei și încadrarea juridică a acțiunilor

făptașului, în raport cu Lîsîi Serghei, adică altă persoană decât cea a inculpatului

Lîsîi Corneliu.

În același timp, în dispozitiv a înserat soluția divergentă și neîntemeiată de

condamnare a lui Lîsîi Corneliu pe art. 349 alin. (11) Cod penal;

b) a constatat în descriptivului deciziei mai multe temeiuri de achitare a

inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1)

Cod penal, care se contrazic și se exclud reciproc, cum ar fi că: „...probele

administrate, dovedesc că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod penal..., probele indică asupra

lipsei existenței faptei infracționale, incriminate inculpatului, în baza art. 325 alin.

(1) Cod penal..., prin probele administrate nu a fost demonstrat că inculpatul i-a

oferit părții vătămate careva mijloace bănești..., fapta de corupere activă din

partea inculpatului nu a avut loc...”. Totodată, în dispozitiv, a indicat divergent

că inculpatul este achitat pe motiv că: „nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii”;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură

penală care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu

circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele

pentru care a respins versiunile și probele apărării pe episodul condamnării

inculpatului, cât și probele aduse în sprijinul acuzării privind capătul de

învinuire pe care inculpatul a fost achitat;

d) nu s-a expus în niciun fel, în descriptivul și dispozitivul sentinței,

asupra cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii.

Instanța de apel:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept

comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a

desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal.

La fel, a indicat, neclar și divergent, mai multe temeiuri de achitare a

inculpatului pe art. 325 alin. (1) Cod penal, cum ar fi: „... din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii..., probele administrate nu dovedesc vina

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 325 alin. (1) Cod penal...,

declarațiile părții vătămate nu pot servi ca probe care ar demonstra vina acestuia

8

în comiterea infracțiunii incriminate..., nu dovedesc vina lui în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal..., nu a prezentat nicio probă

concludentă și utilă că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută la art. 325 alin.

(1) Codul penal, acesta fiind corect achitat de prima instanță pe motiv că nu s-a

constatat existența infracțiunii”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură

penală care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu

circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele

pentru care a respins versiunile și probele apărării pe episodul condamnării

inculpatului, cât și probele aduse în sprijinul acuzării privind capătul de

învinuire pe care inculpatul a fost achitat.

Mai mult, a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, statuând că:

„care activează în calitate de ofițer de investigații la IP Anenii Noi, fiind

împuternicit de a asigura paza și escorta persoanelor inclusiv a inculpatului Lîsîi

C....., a încercat să-l imobilizeze apucându-l cu mâna dreaptă de haină ca să

întrerupă deplasarea, însă în rezultatul faptului că s-a pornit mașina, s-a sucit la

90 grade. Ultimul a tras portiera peste mâna lui și el a simțit o durere în

încheietura palmei. Se ținea cu mâna dreaptă de haina lui când s-a pornit

automobilul. Mașina a accelerat pe o distanță de 40 m., după ce a fost posibil ca

el să se elibereze. Deoarece Lîsîi Corneliu a încercat să tragă ușa, el nu putea

scoate mâna, însă ulterior s-a eliberat singur și a căzut jos pe traseu...,

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, ca aplicarea violenței nepericuloase

asupra vieții...”. Asemenea împrejurări, în fapt și drept, nu se regăsesc în

rechizitoriu;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi probele scrise de

la vol. I. f.d. 68, 115, 116;

d) în dispozitivul deciziei lipsește cu desăvârșire soluția cu privire la

cheltuielile judiciare, iar concluzia din descriptiv, în aspectul vizat, nu este

fondată pe nicio normă de drept, inclusiv nici pe prescripțiile din art. 229 alin. (1)

- (3) Cod de procedură penală, conform căror cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului..., instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare..., poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul...;

e) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol

și repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1.,

5., 5.1., cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. -

5.1. din decizie).

a fost admis apelul procurorului și apelul inculpatului Lîsîi Corneliu, din alte

9

motive, inclusiv din oficiu potrivit art.409 alin.(2) Cod de procedură penală,

casată total sentința, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează:

Lîsîi Corneliu a fost achitat pe art.325 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-

a constatat existența faptei infracțiunii.

A fost încetat procesul penal intentat în baza art. 349 alin. (11) Cod Penal în

privința lui Lîsîi Corneliu, din motivul existenței circumstanțelor care exclud,

condiționează tragerea la răspundere penală.

A fost respinsă solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la

inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 57 lei, fiind trecute la contul

statului, ca fiind neîntemeiată.

7.1. În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, la examinarea cauzei

penale, prima instanță a admis o eroare de drept, stipulată în art. 385 alin. (1)

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a constatat: de către organul de urmărire penală, Lîsîi

Corneliu a fost pus sub învinuire pentru faptul că, la 16.11.2016, aproximativ la

ora 13.40 min., în calitate de conducător al mijlocului de transport de model

xxxxxx, fiind stopat de către angajații Inspectoratului de poliție Anenii Noi pe

traseul M-14 Chișinău-Bender între bornele kilometrice 202-203 în extravilanul s.

Bulboaca r-nul Anenii Noi, fiind suspectat în transportarea ilicită de mărfuri,

urmărind scopul de a se eschiva de la răspundere delictuală și pentru a nu fi

supus controlului mijlocul de transport condus de el, precum și pentru a nu fi

documentat cazul, a dat 100 de lei căpitanului de poliție Andrei Stefciuc, care,

conform ordinului IGP al MAI nr. 11 EF. din 06.03.2013, activa în calitate de

ofițer superior de investigații al Serviciului investigare fraude economice al

Secției investigații infracțiuni a Inspectoratului de poliție Anenii Noi al IGP al

MAI, fiind astfel o persoană publică și care exercita atribuțiile de serviciu de

verificare a transportului auto suspect cu deplasare dinspre sau înspre punctele

vamale interne conform Dispoziției nr. INI/3-9836 din 09.11.2016. După refuzul

acestuia de a primi mijloacele bănești și solicitarea legală de a prezenta

documentele mijlocului de transport și documentele de însoțire și proveniență a

mărfii transportate, continuându-și acțiunile criminale, urmărind același scop, i-a

promis acestuia o sumă mai mare de bani, ce nu i se cuvine, pentru a nu

îndeplini atribuțiile de serviciu de verificare în scopul depistării și documentării

transportării mărfurilor în lipsa documentelor de proveniență legală sau

introduse în țară prin contrabandă, acțiuni ce au fost respinse repetat de către

Andrei Stefciuc.

De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Lîsîi Corneliu au fost

încadrate în baza art. 325 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi:

„promisiunea, darea, personal, unei persoane publice de bunuri, ce nu i se cuvin

pentru aceasta, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale”.

Tot el, Lîsîi Corneliu, de către organul de urmărire penală a fost pus sub

învinuire pentru faptul că, la 16.11.2016 aproximativ la orele 13.45, după refuzul

10

ofițerului superior de investigații al Serviciului investigare fraude economice al

Secției investigații infracțiuni a Inspectoratului de poliție Anenii Noi al IGP al

MAI, Stefciuc Andrei de a primi bunurile oferite și solicitarea petrecerii

controlului vizual al mijlocului de transport și a documentelor de însoțire și

proveniență a mărfii, aflându-se la volanul mijlocului de transport care era stopat

pentru verificare, urmărind scopul sistării activității de serviciu a unei persoane

cu funcție de răspundere, nu s-a supus cerințelor legale și a închis forțat ușa

automobilului și i-a prins umărul și antebrațul drept lui Andrei Stefciuc și a

accelerat automobilul, tîrîndu-l aproximativ 38 metri, cauzându-i, conform

raportul de expertiză medico-legală nr. 400/D din 17.11.2016 leziuni corporale

sub formă de cinci excoriații în regiunea umărului drept și antebrațului drept ce

se califică ca vătămare corporală neînsemnată, astfel aplicând violență

nepericuloasă pentru viața și sănătatea colaboratorului de poliție.

De către organul de urmărire penală acțiunile lui Lîsîi Corneliu au fost

încadrate în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, după indicii calificativi: „aplicarea

violenței nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu”.

Instanța de apel analizând probele și cercetându-le prin prisma rigorilor de

drept, a considerat că acestea din urmă nu demonstrează vinovăția inculpatului

Lîsîi Corneliu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin.(1) Cod penal,

iar în contextul dat prima instanță, deși prin sentința din 29.06.2018, în partea

dispozitivă a dispus achitarea lui Lîsîi Corneliu de comiterea faptei de corupere

activă din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, atunci în partea

descriptivă a sentinței, prima instanță a constatat în acțiunile inculpatului atât

lipsa existenței faptei infracționale, cât și faptul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, or, în cazul dat, soluția primei instanțe, la acest

capitol, este contradictorie.

Instanța de apel a reținut că, învinuirea incriminată lui Lîsîi Corneliu, este

una neîntemeiată și nedemonstrată, bazată doar pe presupunerile organului de

urmărire penală, în situația în care legea procesual penală, expres indică că

probele sânt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care

servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei.

În acest sens, instanța de apel a constatat că în cadrul cercetării

judecătorești, nu au fost prezentate careva probe concludente și pertinente ce ar

confirma că inculpatul Lîsîi Corneliu i-ar fi promis sau i-ar fi dat căpitanului de

poliție Stefciuc Andrei, care activa în calitate de ofițer superior de investigații al

Serviciului investigare fraude economice al Secției investigații infracțiuni a

Inspectoratului de poliție Anenii Noi al IGP al MAI, careva mijloace bănești,

pentru ca ultimul să nu-și exercite atribuțiile sale de serviciu de verificare a

transportului auto condus de inculpat. Or, deși, Stefciuc Andrei a declarat că

Lîsîi Corneliu s-a salutat și a întins mâna, în care el, l-a atingere, a simțit că era o

11

bancnotă, bancnota a rămas în mâna lui, observând că era de nominalul 100 lei,

faptul dat este negat de însăși inculpatul Lîsîi Corneliu, care la rândul său a

declarat în ședința instanței de apel că, careva sume de bani nu le-a propus la

polițiști, fiindcă nu avea pentru ce să le dea bani.

La caz, instanța de apel menționat, că nu a putut pune la baza condamnării

inculpatului pe pretinsa fapta de corupere activă, nici declarațiile martorului

Buruian Denis, or, acesta în ședința instanței de apel, a relatat că, Stefciuc Andrei

i-a spus că Lîsîi Corneliu a încercat să îi transmită ceva bancnote și nu cunoaște

dacă a intrat în posesia bancnotelor.

Instanța de apel a constatat cu certitudine cele declarate de Stefciuc Andrei

cu privire la faptul că Lîsîi Corneliu a încercat să-i dea o bancnotă de 100 lei, nu a

fost confirmat prin declarațiile cărorva martori, sau alte probe scrise, iar în

situația respectivă, hotărârea de condamnare în privința inculpatului Lîsîi

Corneliu, nu poate fi bazată doar pe declarațiile lui Stefciuc Andrei.

În astfel caz, organul de urmărire penală în persoana acuzatorului de stat,

nu a adus în cadrul cercetării judecătorești probe concludente și pertinente, care

să coroboreze între ele, ce ar confirma direct fapta prejudiciabilă imputată lui

Lîsîi Corneliu de comitere a coruperii active, în situația în care, toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea

inculpatului, din care considerent, instanța de apel a considerat necesar a-l achita

pe Lîsîi Corneliu, pe faptul pretinsei comiterii infracțiunii prevăzute de art.325

alin.(1) Cod penal, pe motivul lipsei faptei infracțiunii.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a stabilit complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, și nu a verificat

legalitatea probelor administrate, prin prisma cerințelor de fapt și de drept, deși

la caz s-a identificat admiterea mai multor încălcări de ordin procesual, care

afectează legalitatea procesului penal desfășurat, iar în consecință, acestea duc la

încetarea procesului penal, în legătură cu constatarea circumstanțelor care exclud

sau condiționează tragerea lui Lîsîi Corneliu, la răspundere penală pentru faptele

incriminate.

Instanța de apel a mai reținut că conform materialelor cauzei penale se

atestă că la caz, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al Inspectoratului

de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian, din 17.11.2016, a fost dispusă pornirea

urmăririi penale conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11)

Cod penal.

La data de 17.11.2016, începând cu ora 12.00 pînă la 12.30, Stefciuc Andrei

a fost audiat în calitate de victimă de către ofițerul de urmărire penală al

Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian, fapt confirmat prin

procesul-verbal de audiere a victimei din 17.11.2016.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție

Anenii Noi, Turcuman Cristian, din 17.11.2016, a fost recunoscut Stefciuc Andrei,

în calitate de parte vătămată în cauza penală, pornită în baza art.349 alin.(11) Cod

penal.

12

Prin procesul-verbal din 17.11.2016, lui Stefciuc Andrei, în calitate de parte

vătămată, i-au fost comunicate drepturile și obligațiile părții vătămate, de către

ofițerul de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman

Cristian, fapt confirmat prin procesul-verbal din 17.11.2016. La data de

17.11.2016, începând cu ora 15.30 pînă la 16.10, Stefciuc Andrei a fost audiat în

calitate de partea vătămată de către ofițerul de urmărire penală al Inspectoratului

de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian, fapt confirmat prin procesul-verbal de

audiere a părții vătămate din 17.11.2016.

Prin procesul-verbal din 17.11.2016, întocmit de ofițerul de urmărire

penală al Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian, se confirmă

verificarea declarațiilor părții vătămate Stefciuc Andrei la locul infracțiunii, în

intervalul de timp, ora 16.45 – 17.10.

La data de 17.11.2016, începând cu ora 16.10 pînă la 16.35, Buruiană Denis

a fost audiat în calitate de martor de către ofițerul de urmărire penală al

Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian, fapt confirmat prin

procesul-verbal de audiere a martorului din 17.11.2016.

La data de 17.11.2016, de către ofițerul de urmărire penală al

Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian a fost emis procesul-

verbal de notificare a părților privind dispunerea expertizei medico-legale, fiind

adus la cunoștință lui Stefciuc Andrei la ora 16.35 – 16.40.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție

Anenii Noi, Turcuman Cristian, din 17.11.2016 a fost dispusă efectuarea

expertizei medico-legale în privința lui Stefciuc Andrei.

La data de 17.11.2016 a fost a fost emis raportul de expertiză medico-legală

nr. 400/D din 17.11.2016, prin care la Stefciuc Andrei au fost constatate leziuni

corporale sub formă de cinci excoriații în regiunea umărului drept și antebrațului

drept ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

La data de 17.11.2016, de către ofițerul de urmărire penală al

Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian, în interval de timp

16.40 – 16.45, a fost adus la cunoștință lui Stefciuc Andrei raportul de expertiză

medico-legală nr. 400/D din 17.11.2016, fapt confirmat prin procesul-verbal de

comunicare a raportului de expertiză din 17.11.2016.

Totodată instanța de apel a constatat că, prin ordonanța procurorului în

procuratura raionului Anenii Noi, Stăvilă Alexei, din 17.11.2016, a fost retrasă

cauza penală din gestiunea organului de urmărire penală al Inspectoratului de

poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian și preluată urmărirea penală.

Instanța de apel rezumând dispozițiile art.251 alin.(1) Cod de procedură

penală în raport cu materialele cauzei penale, a constatat cu certitudine că, deși,

prin ordonanța procurorului în procuratura raionului Anenii Noi, Stăvilă Alexei,

din 17.11.2016, a fost retrasă cauza penală din gestiunea organului de urmărire

penală al Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian și preluată

urmărirea penală, ofițerul de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Anenii

Noi, Turcuman Cristian a efectuat un șir de acțiuni de urmărire penală datate cu

13

data de 17.11.2016, acțiuni pe care nu era în drept să le efectueze, dat fiind faptul

că cauza penală deja nu era în gestiunea sa. Or, la caz, faptul că ofițerul de

urmărire penală al Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian a

efectuat un șir de acțiuni de urmărire penală la data de 17.11.2016, când cauza

penală deja era retrasă în gestiunea acestuia, atrage după sine inevitabil,

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin

anularea acelor acte care au fost emise de ofițerul de urmărire penală.

În acest sens, instanța de apel a constatat nulitatea actelor emise de

ofițerul de urmărire penală la data de 17.11.2016 și anume: procesul-verbal de

audiere în calitate de victimă a lui Stefciuc Andrei din 17.11.2016, ordonanța de

recunoaștere a lui Stefciuc Andrei în calitate de parte vătămată din 17.11.2016,

procesul-verbal de audiere a lui Stefciuc Andrei în calitate de parte vătămată din

17.11.2016, procesul-verbal privind verificarea declarațiilor părții vătămate

Stefciuc Andrei la locul infracțiunii din 17.11.2016, procesul-verbal de audiere a

lui Buruian Denis în calitate de martor din 17.11.2016, procesul-verbal de

notificare a părților privind dispunerea expertizei medico-legale din 17.11.2017,

ordonanța privind efectuarea expertizei medico-legale din 17.11.2016, raportul

de expertiză medico-legală nr. 400/D din 17.11.2016 și procesul-verbal de

comunicare a raportului de expertiză din 17.11.2016.

Instanța de apel a conchis că printre garanțiile unui proces echitabil,

reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice

persoană are dreptul de a fi judecat în mod echitabil de un tribunal independent

și imparțial, iar cauza penală în privința lui Lîsîi Corneliu nu a fost judecată în

mod echitabil, fiind încălcate esențial drepturile inculpatului garantate atât de

Constituția R. Moldova, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, cât și Codul de procedură penală, iar această încălcare

de lege echivalează cu o eroare judiciară, care urmează a fi corectată de către

instanța de apel, prin casarea sentinței primei instanțe, cu dispunerea încetării

procesului penal intentat în baza art. 349 alin.(11) Cod penal, în privința lui Lîsîi

Corneliu, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece

există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

În vederea constatării vinovăției inculpatului Lîsîi Corneliu, probele

administrate la caz nu sânt pertinente și concludente, astfel că acestea au fost

administrate cu încălcarea procedurii de administrate.

Referitor la cheltuielile judiciare, instanța de apel a considerat că,

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului Lîsîi

Corneliu a cheltuielilor judiciare în mărime de 57 lei, pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară în vederea stabilirii gradului vătămărilor

corporale, urmează a fi respins, ca nefundat.

Ținând cont de faptul, că raportul de expertiză judiciară nr.400/D din

17.11.2016, în sumă de 57 lei, a fost utilizate în sensul art. 93 alin.(2) pct. 2),7) Cod

de procedură penală în calitate de probe, fiind puse la baza acuzării inculpatului

14

Lîsîi Corneliu, instanța de apel a considerat că costul cheltuielilor judiciare

urmează să fie suportat de către ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele

alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat. Drept urmare celor

invocate, se indică că pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal,

plățile necesare vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

procurorul în Procuratura de circumscripție, Popov Oleg, care invocând temei

pentru recurs pct. 6) prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea totală а deciziei, și rejudecarea cauzei.

8.1 În motivarea recursului procurorul a indicat:

- instanța de apel judecând în fapt și în drept cererea de apel a

procurorului în Procuratura raionului Anenii Noi, Stăvilă Alexei și adoptând

soluția contestată, s-a expus nemotivat asupra argumentelor acuzatorului de stat

despre încălcarea de către prima instanță a regulilor generale de apreciere a

probelor dar și a soluționării chestiunii privind plata cheltuielilor judiciare,

aceasta în condițiile în care nu a combătut în mod convingător pe fiecare dintre

ele(argumentele), astfel încât un observator independent să se poată convinge de

faptul că soluția instanței, din perspectiva argumentelor ei, relevă adevărul

obiectiv;

- instanța de apel, similar primei instanțe, și-a motivat contradictoriu

soluția adoptată;

- consideră că în cadrul urmăririi penale, cercetărilor judecătorești în

instanțele de fond și apel a fost dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil

vinovăția inculpatului Lîsîi Corneliu în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art.325 alin.(1) Cod penal;

- acuzarea de stat reține că probe care nu sânt afectate de vicii procedurale

dovedesc că anume inculpatul a săvârșit acțiunile de coruperea activă a

agentului statului Stefciuc Andrei, pentru a nu îndeplini acțiuni de constatare a

contravenției economice în privința sa;

- consideră că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au apreciat cuvenit

declarațiile a doi martori, agenți a-i statului (Stefciuc Andrei și Buruiană Denis)

care se pare că dacă nu ambii, atunci cel puțin unul dintre ei (Buruiană Denis) nu

s-au aflat și nici nu se află cu inculpatul Lîsîi Corneliu în relații de conflict, nu l-a

cunoscut pînă la momentul evenimentelor și nu are nici un interes în

soluționarea acestui caz. Mai mult, aceștia au făcut declarații sub jurământ atât în

fața instanței de fond cât și cea de apel;

- acuzarea de stat reține că din probe utile, pertinente și admisibile

rezultă că inculpatul Lîsîi Corneliu, la 16 noiembrie 2016, aproximativ ora 1340 a

interacționat cu agentul statului Andrei Stefciuc care la acel moment, potrivit

ordinului IGP al MAI nr.11 EF. din 06.03.2013 activa în calitate de ofițer superior

de investigații al Serviciului investigare fraude economice al Secției investigații

infracțiuni a Inspectoratului de poliție Anenii Noi al IGP al MAI;

- consideră că instanțele de fond și cea de apel nu au avut absolut nici un

15

motiv de a nu crede declarațiilor agentului statului Stefciuc Andrei care spre

deosebire de inculpatul Lîsîi Corneliu a făcut declarații sub jurământ;

- declarațiile martorului Stefciuc Andrei privind episodul de corupere

activă a sa de către inculpatul Lîsîi Corneliu sânt constante pe tot parcursul

procesului penal, tară a exista anumite devieri, fie și nesemnificative;

- consideră că declarațiile inculpatului Lîsîi Corneliu făcute în cadrul

cercetărilor judecătorești în instanțele de fond și apel urmau a fi apreciate critic

de către instanțe, aceasta devreme ce declarațiile respective contravin

declarațiilor făcute de către martorii Stefciuc Andrei și Buruiană Denis făcute atât

la etapa urmăririi penale cât și a cercetărilor judecătorești în fața ambelor

instanțe de judecată;

- inculpatul nu este preîntâmpinat de răspundere penală pentru

prezentarea de declarații mincinoase și este cointeresat în construirea unei

versiuni favorabile pentru sine în vederea eschivării de răspundere și pedeapsă

penală;

- pe dimensiunea aprecierii probelor, mai cu seamă a declarațiilor

martorilor Stefciuc Andrei și Buruiană Denis făcute la etapa urmăririi penale și

cercetărilor judecătorești în instanțele de fond și apel, instanțele de fond și de

apel se pare că s-au limitat doar la descrierea lor în părțile descriptive ale

sentinței din 29 iunie 2018 și respectiv a deciziei din 9 octombrie 2019 fără a le

supune unei aprecieri din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității ei și respectiv din perspectiva coroborării lor cu celelalte probe

administrate de către părți, fapt care contravine prevederilor imperative ale

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală;

- nu este clar dacă instanțele de fond și apel au apreciat critic declarațiile

martorilor Stefciuc Andrei și Buruiană Denis, or, în opinia acuzării de stat,

anume din aceste declarații rezultă că inculpatul Lîsîi Corneliu a efectuat o

tentativă de a corupe agentul statului Stefciuc Andrei în scopul eschivării de

răspundere contravențională și pierderea proprietății asupra mărfurilor

transportate.

Argumentele privind netemeinicia deciziei pe episodul privind

amenințarea sau violenta săvîrșită asupra unei persoane cu funcție de

răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească prevăzut

la art.349 alin.(11) Cod penal:

- în partea descriptivă a deciziei recurate argumentează că toate

acțiunile efectuate de către organul de urmărire penală în data de 17 noiembrie

2016, excepție făcând acțiunea de începere a urmăririi penale ar fi incidente ar fi

afectate de nulitate pe motivul că au fost efectuate de către o persoane care nu ar

avea împuterniciri. Justificarea soluției adoptate pe acest capăt de acuzare făcută

de către instanța de apel pare să reprezinte în opinia acuzării de stat o

argumentare sofistică a unei teze false sau îndoielnice și constituie dincolo de

orice dubiu rezonabil consecința unei erori de fapt, cel mai probabil datorată

faptului necunoașterii specificului mișcării în etape procesuale a cauzei penale,

16

începând din momentul urmăririi penale. Atât acțiunea de începere a

urmăririi penale, acțiunile procesuale de recunoaștere a lui Stefciuc Andrei în

calitate de parte vătămată și audiere a lui, de audiere a martorului Buruiană

Denis, de verificare a declarațiilor părții vătămate Stefciuc Andrei la fața locului,

de numire a expertizei judiciare medico-legale, de notificare a părților privind

dispunerea și comunicarea raportului de expertiză judiciară medico-legală cât și

acțiunea de retragere a cauzei penale din gestiunea organului de urmărire penală

al Inspectoratului de poliție Anenii Noi (semnată de către procurorul Alexei Stăvilă)

au avut loc în data de 17 noiembrie 2016;

- consideră că instanța de apel, devreme ce a cutezat în camera de

deliberare să constate pretinse încălcări la efectuarea urmăririi penale, urma să

reia cercetările judecătorești în cauză în scopul de a supune chestiunile respective

dezbaterilor în ședință de judecată publică, or, aceste încălcări se pare că nu au

fost obiectul criticilor făcute de către inculpat în cererea sa de apel. Acuzarea de

stat, în cazul dezbaterii chestiunilor indicate la alineatele supra în ședință de

judecată, ar fi oferit instanței de apel explicații privind modul în care cauza

penală se retrage de la organul de urmărire penală de către procurorul care

conduce urmărirea penală, astfel încât ar fi convins-o de lipsa unor încălcări

admise de către agenții statului (ofițer de urmărire penală și procuror) la etapa

incipientă a urmăririi penale;

- faptul că urmărirea penală la etapa incipientă în prezenta cauză s-a

desfășurat fără încălcările constatate de către instanța de apel rezultă din logica

elementară a lucrurilor, raportată la normele de procedură penală referitoare la

începerea și efectuarea urmăririi penale prevăzute la Capitolul I-IV Titlul I al

Părții speciale a Codului de procedură penală;

- procurorul Stăvilă Alexei a retras cauza penală din gestiunea organului

de urmărire penală în favoarea sa în data de 17 noiembrie 2016, după ce a fost

informat despre începerea ei;

- din actele cauzei penale nu rezultă explicit ora la care procurorul Alexei

Stăvilă a întocmit ordonanța din 17 noiembrie 2016 privind retragerea cauzei

penale și mai cu seamă momentul în care a adus această ordonanță la cunoștința

organului de urmărire penală și a obținut custodia cauzei penale. Indicarea

momentului întocmirii ordonanței de retragere a cauzei penale, a aducerii ei la

cunoștința organului de urmărire penală și a ridicării cauzei penale din gestiunea

organului de urmărire penală nu este solicitat de către normele Codului de

procedură penală și în condițiile speței (operează prezumția pînă la proba contrară)

că aceste momente au succedat tuturor acțiunilor de urmărire penală declarate

nule de către instanța de apel. Din însăși cronologia evenimentelor reținute de

către instanța de apel în partea descriptivă a deciziei recurate rezultă că inițial a

fost începută urmărirea penală, după care au fost efectuate de către organul de

urmărire penală al IP Anenii Noi acțiunile de urmărire penală declarate nule și

ulterior acțiunea de retragere a cauzei penale din gestiunea organului de

urmărire penală (pct.20 al deciziei).

17

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să

caseze total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când

apelul a fost greșit admis.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiuri de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art.art.414 alin.(1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod

de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În contextul expus, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât

și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială

sau motivarea în termeni vagi-evazivi, reprezintă motiv de casare.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit retine că, temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), Cod de procedură

penală și-au găsit confirmarea în cauza dată.

18

Potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală și practicii judiciare

constante apelul, constituind o continuare a judecării fondului cauzei, legea

(art.414 alin.(4) Cod de procedură penală) prevede posibilitatea instanței de a da

o nouă apreciere probelor administrate la judecarea în prima instanță.

Astfel, la judecarea apelului, se poate proceda la cercetarea suplimentară a

probelor administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate diferit

față de felul cum au fost evaluate de instanța ierarhic inferioară), precum și la

administrarea oricăror probe noi. Instanța de apel poate adopta una dintre

soluțiile pe care le poate pronunța prima instanță, apreciind temeinicia sau

netemeinicia învinuirii, respectiv dispunând, după caz, condamnarea, achitarea

inculpatului, fie încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în

sensul că instanța de apel, după desființarea hotărârii atacate, procedează ea

însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,

pronunțând o nouă hotărâre.

Prin urmare, instanța de apel rejudecă fondul cauzei la cel de-al doilea

grad de jurisdicție și nu ca primă instanță. Mai mult, efectul devolutiv nu

promovează o reeditare de către instanța de apel a judecății care a avut loc în

prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect

reexaminarea acelor dispoziții din hotărâre, care au fost greșit sau nelegal

soluționate.

La caz, se constată că, judecând apelul, instanța de apel n-a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție greșită și pripită

privind încetarea procesului penal în baza art. 349 alin. (11) Cod Penal în privința

lui Lîsîi Corneliu din motivul existenței circumstanțelor care exclud,

condiționează tragerea la răspundere penală.

Această concluzie este necorespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședința de judecată a primei instanțe în

condițiile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală și, just apreciate potrivit

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora prima instanță,

în condițiile legii, a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând legal și întemeiat la concluzia corectă cu privire la condamnarea

inculpatului Lîsîi Corneliu, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349

alin.(11) Cod penal.

Contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul penal

lărgit, în deplin acord cu prima instanță, apreciază că, partea acuzării a prezentat

probe incontestabile în confirmarea vinovăției inculpatului în cele incriminate și,

astfel, corect a concluzionat, că fapta imputată acestuia întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) Cod penal și, întemeiat

a pronunțat sentința de condamnare, referindu-se la probele invocate de

procuror în sprijinul acuzării, care au constituit obiectul cercetării judecătorești

și, în sensul art.94 Cod de procedură penală, nu au fost contestate de către partea

19

apărării în condițiile legii, la etapele respective ale procesului penal.

Prin urmare, argumentele instanței de apel, precum că instanța de fond nu a

stabilit complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, și nu a

verificat legalitatea probelor administrate, prin prisma cerințelor de fapt și de drept, deși

la caz s-a identificat admiterea mai multor încălcări de ordin procesual, care afectează

legalitatea procesului penal desfășurat, iar în consecință, acestea duc la încetarea

procesului penal, în legătură cu constatarea circumstanțelor care exclud sau

condiționează tragerea lui Lîsîi Corneliu, la răspundere penală pentru faptele

incriminate, nu sunt neîntemeiate, deoarece din materialele cauzei rezultă, că

prima instanță a verificat legalitatea probelor administrate, a examinat cauza sub

toate aspectele complet și obiectiv cu expunerea argumentată asupra tuturor

probelor administrate legal în cadrul urmăririi penale și, just, a apreciat că

cumulul întregului probatoriu în cauză, dovedește cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate prin rechizitoriu.

Totodată, instanța de recurs ordinar consideră eronată concluzia instanței

de apel care a constatat nulitatea actelor emise de ofițerul de urmărire penală la data de

17.11.2016 și anume: procesul-verbal de audiere în calitate de victimă a lui Stefciuc

Andrei din 17.11.2016, ordonanța de recunoaștere a lui Stefciuc Andrei în calitate de

parte vătămată din 17.11.2016, procesul-verbal de audiere a lui Stefciuc Andrei în

calitate de parte vătămată din 17.11.2016, procesul-verbal privind verificarea

declarațiilor părții vătămate Stefciuc Andrei la locul infracțiunii din 17.11.2016,

procesul-verbal de audiere a lui Buruian Denis în calitate de martor din 17.11.2016,

procesul-verbal de notificare a părților privind dispunerea expertizei medico-legale din

17.11.2017, ordonanța privind efectuarea expertizei medico-legale din 17.11.2016,

raportul de expertiză medico-legală nr. 400/D din 17.11.2016 și procesul-verbal de

comunicare a raportului de expertiză din 17.11.2016, or, din materialele cauzei

rezultă că, atât acțiunea de începere a urmăririi penale, acțiunile procesuale de

recunoaștere a lui Stefciuc Andrei în calitate de parte vătămată și audiere a lui,

de audiere a martorului Buruiană Denis, de verificare a declarațiilor

părții vătămate Stefciuc Andrei la fața locului, de numire a expertizei judiciare

medico-legale, de notificare a părților privind dispunerea și comunicarea

raportului de expertiză judiciară medico-legală cît și acțiunea de retragere a

cauzei penale din gestiunea organului de urmărire penală al Inspectoratului de

poliție Anenii Noi, au avut loc în data de 17 noiembrie 2016, însă nu rezultă

retragerea cauzei penale a fost adoptată anterior acțiunilor procesuale enumerate

supra.

Este de menționat că, concluzia instanței de apel cu privire la faptul că prin

ordonanța procurorului în procuratura raionului Anenii Noi, Stăvilă Alexei, din

17.11.2016, a fost retrasă cauza penală din gestiunea organului de urmărire penală al

Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian și preluată urmărirea penală,

ofițerul de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Anenii Noi, Turcuman Cristian a

efectuat un șir de acțiuni de urmărire penală datate cu data de 17.11.2016, acțiuni pe

care nu era în drept să le efectueze, dat fiind faptul că cauza penală deja nu era în

20

gestiunea sa, este eronată și lipsită de suport juridic, or din materialele cauzei

penale nu rezultă cu exactitate ora la care procurorul Stăvilă Alexei a întocmit

ordonanța din 17 noiembrie 2016 privind retragerea cauzei penale cu atât mai

mult nici momentul în care a adus această ordonanță la cunoștința organului de

urmărire penală și a obținut custodia cauzei penale, mai mult ca atât nici normele

codului de procedură penală nu prevăd astfel de solicitări or, din însăși

cronologia evenimentelor descrise de către instanța de apel în partea

descriptivă a deciziei recurate aceasta a reținut că inițial a fost începută

urmărirea penală, după care au fost efectuate de către organul de urmărire

penală al IP Anenii Noi, acțiuni de urmărire penală declarate nule de către

aceasta.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 251 Cod de procedură

penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a

comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît

prin anularea acelui act. Încălcarea prevederilor legale referitoare la competența

după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea

acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile

obligatorii, la prezența interpretului, traducătorului, dacă sînt obligatorii potrivit

legii, atrage nulitatea actului procedural. Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către

părți, și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului

procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage

nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea

este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de

materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Prin urmare, instanța de apel eronat a apreciat nulitatea probelor

abordând eronat dispozițiile normei în contextul speței ceea ce a dus la încetarea

procesului penal intentat în baza art. 349 alin. (11) Cod Penal în privința lui Lîsîi

Corneliu, din motivul existenței circumstanțelor care exclud, condiționează

tragerea la răspundere penală.

Contrar punctului de vedere exprimat de instanța de apel, Colegiul penal

lărgit, în deplin acord cu prima instanță, apreciază că partea acuzării a prezentat

probe incontestabile în confirmarea vinovăției inculpatului în cele incriminate și,

astfel, corect a concluzionat, că anularea actelor procedurale din oficiu nu este

necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, or, fapta

imputată acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal din cumul probelor administrate cu respectarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal.

Colegiul penal lărgit face o remarcă cu privire la această chestiune

21

invocând practica judiciară în acest aspect, și anume, infracțiunea prevăzută de

art.349 Cod penal este îndreptată spre cauzarea de prejudicii pentru două obiecte

nemijlocite: activitatea normală a persoanelor cu funcții de răspundere și viața,

sănătatea sau bunurile victimelor, enumerate în acest articol. Legislatorul

numește în calitate de victime următoarele persoane: colaboratorul de poliție,

persoanele și rudele lor apropiate (legea nu dezvăluie lista concretă a

persoanelor).

Latura obiectivă a infracțiunii constă în amenințarea cu moartea,

vătămarea sănătății, distrugerea sau deteriorarea bunurilor persoanelor

menționate în legătură cu exercitarea funcțiilor de serviciu sau obștești a

acestora. Pentru tragerea la răspundere este suficient ca inculpatul să fi săvârșit

una dintre acțiunile enumerate.

Infracțiunea menționată, conform laturii subiective, este săvârșită doar sub

formă de intenție directă.

O altă condiție obligatorie pentru existența acestei infracțiuni este

săvârșirea acțiunilor indicate în scopul sistării activității de serviciu a

colaboratorilor de poliție.

Prin urmare, prima instanță, analizând declarațiile martorilor depuse, atât

la etapa urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, a constatat că, toți au

declarat că la volanul autovehiculului de model Toyota ce a fost stopat, se afla

persoana lui Lîsîi Corneliu, care la solicitarea părții vătămate să prezinte

certificatul de înregistrare a mijlocului de transport și permisul de conducere,

Lîsîi Corneliu însă pe neprins de veste a accelerat și a pornit automobilul,

trăgând portiera peste mâna lui Stefciuc Andrei ce-l ținea cu mâna dreaptă de

haina lui Lîsîi Corneliu cînd s-a pornit automobilul.

Reieșind din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că,

atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în prima

instanță, au fost prezentate probe prin care se confirmă faptul că, acțiunile

inculpatului au fost manifestate în scopul sistării activității de serviciu a

colaboratorilor de poliție, în special a lui Stefciuc Andrei, or prin

comportamentul agresiv, ultimul a exprimând lipsă de respect față de

colaboratorii de poliție și ca rezultat l-a agresat Stefciuc Andrei.

Părții vătămate Stefciuc Andrei i-au fost cauzate leziuni corporale, fapt

confirmat inclusiv și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 400/D din

17.11.2016 potrivit căruia s-a constatat că, la Stefciuc Andrei au fost constatate

leziuni corporale sub formă de cinci excoriații în regiunea umărului drept și

antebrațului drept ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată.

În acest sens, prima instanță întemeiat și argumentat a constatat vinovăția

inculpatului în baza art.349 alin.(11) Cod penal conform următorului calificativ –

aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității lor de serviciu.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, sentința Judecătoriei

Anenii Noi din 29 iunie 2018 în partea condamnării lui Lîsîi Corneliu în baza

22

art.349 alin.(11) Cod penal o consideră legală și întemeiată.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că, recursul declarat de către

procuror, urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019 în partea încetării procesului

penal intentat în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, în cauza penală în privința lui

Lîsîi Corneliu și menține în această parte, sentința Judecătoriei Anenii Noi din 29

iunie 2018, prin care: Lîsîi Corneliu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 900 unități convenționale, echivalentul a 45 000 lei.

Totodată, se impune soluția de menținere a sentinței Judecătoriei Anenii

Noi din 29 iunie 2018.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate urmează a fi menținute.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2019, în partea încetării procesului

penal intentat în baza art. 349 alin. 11 Cod penal, în cauza penală în privința lui

Lîsîi Corneliu xxxxx și menține în această parte, sentința Judecătoriei Anenii Noi

din 29 iunie 2018, prin care:

Lîsîi Corneliu xx a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 900 unități convenționale, echivalentul a 45 000 lei.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate pronunțate în cauză, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

23