1ra-1609/2022 — art. 322 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 322 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1609/2022 — art. 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-1609/2022
1-21191910-01-1ra-28112022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 ianuarie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Diaconu Iurie
Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza
penală privind-o pe
Gherman Liubov Xxxxx, născută la xxxxx, originară din
Xxxxx, domiciliată mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 30.12.2021-28.04.2022
instanța de apel: 26.05.2022-05.10.2022
instanța de recurs: 28.11.2022 - 24.01.2023
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28.04.2022, a fost
încetat procesul penal în privința lui Gherman Liubov, învinuită de săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art.322 alin.(1) Cod penal, în baza actului de amnistie care
înlătură răspunderea penală și pedeapsa.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Gherman Liubov,
dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, acționând în detrimentul
normelor imperative stabilite de legislația penală, la 15.11.2021, ora 16:15, având
scopul transmiterii ilegale a unor obiecte interzise persoanelor deținute în instituțiile
penitenciare, în timp ce se afla în incinta Penitenciarului nr.16-Pruncul, amplasat în
mun.Chișinău, str.Pruncul 44, a prezentat un colet cu medicamente și produse
alimentare, pentru a fi transmise condamnatului Drosu Ramin. În rezultatul
controlului, de către angajații instituției penitenciare, în sacoșa prezentată de către
Gherman Liubov, și anume în interiorul unui tub de culoare neagră destinat pentru
medicamente, au fost depistate și ridicate o cartelă SIM „Orange” cu nr.xxxxx, o
cartelă micro SD-4GB, de culoare neagră, o cartelă de memorie micro SD-512MB, de
culoare neagră, un micro SD Adaptor, de culoare negru și 3 zaruri pentru jocuri,
două de culoare galbenă și una de culoare verde, care potrivit anexei nr.7 a Hotărîrii
de Guvern nr. 583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării
pedepsei de către condamnați, sînt interzise în posesie și folosință în penitenciar.
1
Astfel, prima instanța a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatei Gherman
Liubov au fost corect încadrate în prevederile art.322 alin.(1) Cod penal - transmiterea
tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deținute în instituțiile penitenciare a
obiectelor a căror transmitere ori păstrare este interzisă conform legislației privind executarea
hotărârilor cu caracter penal.
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, procurorul a declarat apel,
solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei penale cu
adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
să fie recunoscută vinovată Gherman Liubov în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de
art.322 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 120 de ore de muncă
neremunerată în folosul comunității, cu liberarea acesteia de pedeapsă penală în
legătură cu aniversarea a XXX- a de la proclamarea independenței Republicii
Moldova.
În motivarea apelului s-a invocat că, sentința instanței de fond este
neîntemeiată în partea ce ține de soluția dispusă, or, aplicarea actului de amnistie nu
constituie temei de reabilitare a persoanei, fapt care prezumă că inculpata Gherman
Liubov urma să fie recunoscută vinovată de săvîrșirea faptei imputate în ordinea art.
389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie
2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței de
încetare a procesului în legătură cu aplicarea în privința inculpatului Gherman
Liubov a dispozițiilor art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021,
în vigoare din 31.12.2021, instanța de fond corect a reținut ca fiind aplicabile cazului
dispozițiile articolelor 275, 332 Cod procedură penală.
Așadar, instanța de judecată poate dispune încetarea procesului din motivul
intervenirii amnistiei și această posibilitate nu contravine prezumției vinovăției dacă
persoana care a săvîrșit o infracțiune a cărei răspundere penală urmează să fie
înlăturată renunță la dreptul său de a-i fi dovedită vinovăția.
La caz, inculpatul poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de aplicare
a amnistiei și, prin depunerea cererii de aplicare a amnistiei, inculpatul consimte
aplicarea amnistiei prin încetarea procesului penal pe temei de nereabilitare.
În cazurile în care inculpatul nu manifestă, direct sau indirect, acordul la
aplicarea amnistiei, doar atunci instanța de judecată urmează să examineze probele
cu emiterea unei sentințe. Această sentință poate fi sentință de achitare, sentință de
încetare (pe alt temei decît amnistia) sau sentință de condamnare cu stabilirea
pedepsei și cu liberarea de executarea pedepsei.
Astfel, în contextul celor enunțate, instanța de apel a constatat că la cazul dedus
judecății, inculpata Gherman Liubov nu cade sub incidența restricțiilor formulate în
art.6 din Legea nr.243 și în privința ultimei pot fi aplicate prevederile actului de
clemență.
2
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care
solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel
în alt complet de judecată.
În motivarea recursului indică:
- instanța de apel verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpat a
exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat
ținîndu-se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și de
alte criterii ce țin de practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art. 107 Cod
penal, inclusiv și de raționamentele expuse în Legea nr. 243 din 24.12.2021;
- aplicarea amnistiei față de inculpat, nu constituie temei de reabilitare a
persoanei, fapt care prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de
comiterea faptei imputate, sau, în cazul încetării procesului penal, de către instanțele
de judecată, în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021, prevederile ”încetarea procesului
penal” nu sunt aplicabile, deoarece hotărârea, prin care s-a încetat procesul penal,
este un act procedural de liberare a persoanei de răspunderea penală. Liberarea de
executare a pedepsei are loc în cazul când în privința persoanei a fost adoptată o
hotărâre de condamnare;
- consecințele produse de actul de amnistie, conduc la înlăturarea cu liberarea
inculpatului de răspundere penală, a executării pedepsei sau după caz alte
consecințe ale condamnării, pentru faptele săvîrșite anterior apariției actului de
clemență;
-ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poate
avea loc chiar și în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, constată că
una din soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în
cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, o reprezintă sentința de
condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de
procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul
amnistiei conform art.107 din Codul penal;
-cât privește adoptarea unei decizii de încetare a procesului pe motivul
intervenirii amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la
aplicarea legii anterioare cu privire la amnistia, din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu
emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul
art. 391 Cod de procedură penală;
- soluția de moment adoptată de către colegiul penal, privind încetarea
procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or, acest fapt
contravine normelor procesuale în vigoare;
-adoptând o soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu
poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între
semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței
infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art.107 Cod
penal, 285 alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr.243 din
24.12.2021;
3
- decizia instanței de apel este motivată inadecvat și pasibilă casării, greșit
interpretând-se aplicarea actului de amnistie;
- reieșind din textul legii se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de
persoanele inculpate/condamnate, acestea urmează să fie liberate/absolvite de
executarea pedepsei, or adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal este
contrară situației prevăzute la art. 8 al Legii privind amnistia în legătură cu
aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care
prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de la executarea pedepsei principale,
însă nu și a pedepsei secundare - dacă sancțiunea normei prevede și pedeapsa
complementară care urmează a fi aplicată inculpatului și poate fi făcută doar la
emiterea unei sentințe de condamnare.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din
următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând
recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și să
dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă
constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit
reține că este pertinent în speța dată temeiul pentru recurs invocat de recurent și
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, că hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se
aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile
prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.
Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,
inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanță.
În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor
în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra
tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze
4
concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în
ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.
Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța
de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în
primă instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,
decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au
dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală,
procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor
judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând
doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele
prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de
procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi
aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.
Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are
ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei
aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,
urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și
va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7)
Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de
nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.
Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot
avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.
Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară
s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată,
încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de
procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul
din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată,
încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4),
încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz,
procedura continuă în mod obișnuit.
Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște
asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de
achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să
fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele
care au fost cercetate în ședința de judecată.
Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de
condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de
probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu
stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107
Cod penal.
5
Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea
descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,
considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și
motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului.
Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină
descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.
Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul
sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat
de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei
aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl
liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este
obligată să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.
Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de
încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului
penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.
În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,
aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la
faza de judecare a cauzei.
Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor
săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002
prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa
cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu
excepțiile prevăzute de prezenta lege.
În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)
din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî
încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește
criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.
Însă, instanțele de fond, nu au respectat prescripțiile de drept nominalizate,
deoarece, judecând cauza, instanța de apel a menținut sentința, potrivit căreia s-a
dispus: ”Se încetează procesul penal în privința lui Gherman Liubov, învinuită de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.322 alin.(1) Cod penal, în baza actului de amnistie care înlătură
răspunderea penală și pedeapsa.”, fără a verifica respectarea procedurii de aplicare a
actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală, enunțate
supra.
Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.
(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4),
389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de
procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în cazul
amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței preliminare,
când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) Cod de procedură penală).
6
Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)
Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art. 413 alin. (1), art. 415 alin.
(1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate
inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,
de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată
prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu
constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea
penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și
(4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).
În același timp, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală
(sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în
mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va
adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei,
cât, de altfel, și a prescripției.
Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte
situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după
faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul
adoptării unei sentințe sau decizii (instanței de apel) de condamnare, în virtutea
esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate
inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de
procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de
procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.
Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și
nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci
urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură
penală).
Lecturând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit notează că instanța nu
s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol.
Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel
nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a
menținuit sentința, adoptând o hotărâre ce nu cuprinde motive legale pe care se
întemeiază soluția și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de
recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța
de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune
soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării
cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și
7
limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu
prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și
de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit
de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre
legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, se casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza penală privind-o pe
Gherman Liubov Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță
de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la data de 23 februarie 2023.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Diaconu Iurie
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Plămădeală Ghenadie
8