1ra-1609/2022 — art. 322 alin. 1 CP

1ra-1609/2022 — art. 322 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1609/2022

1-21191910-01-1ra-28112022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Diaconu Iurie

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza

penală privind-o pe

Gherman Liubov Xxxxx, născută la xxxxx, originară din

Xxxxx, domiciliată mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal în privința lui Gherman Liubov, învinuită de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.322 alin.(1) Cod penal, în baza actului de amnistie care

înlătură răspunderea penală și pedeapsa.

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, acționând în detrimentul

normelor imperative stabilite de legislația penală, la 15.11.2021, ora 16:15, având

scopul transmiterii ilegale a unor obiecte interzise persoanelor deținute în instituțiile

penitenciare, în timp ce se afla în incinta Penitenciarului nr.16-Pruncul, amplasat în

mun.Chișinău, str.Pruncul 44, a prezentat un colet cu medicamente și produse

alimentare, pentru a fi transmise condamnatului Drosu Ramin. În rezultatul

controlului, de către angajații instituției penitenciare, în sacoșa prezentată de către

Gherman Liubov, și anume în interiorul unui tub de culoare neagră destinat pentru

medicamente, au fost depistate și ridicate o cartelă SIM „Orange” cu nr.xxxxx, o

cartelă micro SD-4GB, de culoare neagră, o cartelă de memorie micro SD-512MB, de

culoare neagră, un micro SD Adaptor, de culoare negru și 3 zaruri pentru jocuri,

două de culoare galbenă și una de culoare verde, care potrivit anexei nr.7 a Hotărîrii

de Guvern nr. 583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării

pedepsei de către condamnați, sînt interzise în posesie și folosință în penitenciar.

1

Astfel, prima instanța a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatei Gherman

Liubov au fost corect încadrate în prevederile art.322 alin.(1) Cod penal - transmiterea

tăinuită de control prin orice mijloace persoanelor deținute în instituțiile penitenciare a

obiectelor a căror transmitere ori păstrare este interzisă conform legislației privind executarea

hotărârilor cu caracter penal.

solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei penale cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie recunoscută vinovată Gherman Liubov în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.322 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 120 de ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu liberarea acesteia de pedeapsă penală în

legătură cu aniversarea a XXX- a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

neîntemeiată în partea ce ține de soluția dispusă, or, aplicarea actului de amnistie nu

constituie temei de reabilitare a persoanei, fapt care prezumă că inculpata Gherman

Liubov urma să fie recunoscută vinovată de săvîrșirea faptei imputate în ordinea art.

389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală.

2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței de

încetare a procesului în legătură cu aplicarea în privința inculpatului Gherman

Liubov a dispozițiilor art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021,

în vigoare din 31.12.2021, instanța de fond corect a reținut ca fiind aplicabile cazului

dispozițiile articolelor 275, 332 Cod procedură penală.

Așadar, instanța de judecată poate dispune încetarea procesului din motivul

intervenirii amnistiei și această posibilitate nu contravine prezumției vinovăției dacă

persoana care a săvîrșit o infracțiune a cărei răspundere penală urmează să fie

înlăturată renunță la dreptul său de a-i fi dovedită vinovăția.

La caz, inculpatul poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de aplicare

a amnistiei și, prin depunerea cererii de aplicare a amnistiei, inculpatul consimte

aplicarea amnistiei prin încetarea procesului penal pe temei de nereabilitare.

În cazurile în care inculpatul nu manifestă, direct sau indirect, acordul la

aplicarea amnistiei, doar atunci instanța de judecată urmează să examineze probele

cu emiterea unei sentințe. Această sentință poate fi sentință de achitare, sentință de

încetare (pe alt temei decît amnistia) sau sentință de condamnare cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea pedepsei.

Astfel, în contextul celor enunțate, instanța de apel a constatat că la cazul dedus

judecății, inculpata Gherman Liubov nu cade sub incidența restricțiilor formulate în

art.6 din Legea nr.243 și în privința ultimei pot fi aplicate prevederile actului de

clemență.

2

solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- instanța de apel verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpat a

exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat

ținîndu-se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și de

alte criterii ce țin de practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art. 107 Cod

penal, inclusiv și de raționamentele expuse în Legea nr. 243 din 24.12.2021;

- aplicarea amnistiei față de inculpat, nu constituie temei de reabilitare a

persoanei, fapt care prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de

comiterea faptei imputate, sau, în cazul încetării procesului penal, de către instanțele

de judecată, în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021, prevederile ”încetarea procesului

penal” nu sunt aplicabile, deoarece hotărârea, prin care s-a încetat procesul penal,

este un act procedural de liberare a persoanei de răspunderea penală. Liberarea de

executare a pedepsei are loc în cazul când în privința persoanei a fost adoptată o

hotărâre de condamnare;

- consecințele produse de actul de amnistie, conduc la înlăturarea cu liberarea

inculpatului de răspundere penală, a executării pedepsei sau după caz alte

consecințe ale condamnării, pentru faptele săvîrșite anterior apariției actului de

clemență;

-ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poate

avea loc chiar și în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, constată că

una din soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în

cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, o reprezintă sentința de

condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul

amnistiei conform art.107 din Codul penal;

-cât privește adoptarea unei decizii de încetare a procesului pe motivul

intervenirii amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la

aplicarea legii anterioare cu privire la amnistia, din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu

emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul

art. 391 Cod de procedură penală;

- soluția de moment adoptată de către colegiul penal, privind încetarea

procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or, acest fapt

contravine normelor procesuale în vigoare;

-adoptând o soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu

poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art.107 Cod

penal, 285 alin. (2), 275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr.243 din

24.12.2021;

3

- decizia instanței de apel este motivată inadecvat și pasibilă casării, greșit

interpretând-se aplicarea actului de amnistie;

- reieșind din textul legii se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de

persoanele inculpate/condamnate, acestea urmează să fie liberate/absolvite de

executarea pedepsei, or adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal este

contrară situației prevăzute la art. 8 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care

prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de la executarea pedepsei principale,

însă nu și a pedepsei secundare - dacă sancțiunea normei prevede și pedeapsa

complementară care urmează a fi aplicată inculpatului și poate fi făcută doar la

emiterea unei sentințe de condamnare.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă

constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că este pertinent în speța dată temeiul pentru recurs invocat de recurent și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță.

În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

4

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală,

procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor

judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând

doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele

prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de

procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi

aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are

ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și

va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7)

Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de

nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot

avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară

s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de

procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul

din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4),

încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz,

procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele

care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

Cod penal.

5

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului.

Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină

descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul

sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl

liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este

obligată să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.

Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului

penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la

faza de judecare a cauzei.

Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu

excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Însă, instanțele de fond, nu au respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, judecând cauza, instanța de apel a menținut sentința, potrivit căreia s-a

dispus: ”Se încetează procesul penal în privința lui Gherman Liubov, învinuită de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.322 alin.(1) Cod penal, în baza actului de amnistie care înlătură

răspunderea penală și pedeapsa.”, fără a verifica respectarea procedurii de aplicare a

actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală, enunțate

supra.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4),

389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de

procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în cazul

amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței preliminare,

când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) Cod de procedură penală).

6

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

Cod de procedură penală), instanțele de fond și de apel (art. 413 alin. (1), art. 415 alin.

(1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,

de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și

(4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală

(sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în

mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va

adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei,

cât, de altfel, și a prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul

adoptării unei sentințe sau decizii (instanței de apel) de condamnare, în virtutea

esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate

inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de

procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de

procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală).

Lecturând decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit notează că instanța nu

s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a

menținuit sentința, adoptând o hotărâre ce nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

7

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și

de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit

de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza penală privind-o pe

Gherman Liubov Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 23 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

8