1ra-1165/22 — art. 189 alin. 6 CP

1ra-1165/22 — art. 189 alin. 6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1165/2022

1-14154491-01-1ra-03082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie,

Judecând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut

Dorina, de către avocatul Munteanu Angela în numele inculpatului Grijuc Veaceslav

și de către inculpatul Grijuc Veaceslav, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 02 iulie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 februarie 2022, în cauza penală în privința lui,

Bîcu Vladislav ……………………………

Adascaliței Cristina …………………………

Grijuc Veaceslav ……………………….

Simițaru Dmitrii ………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.08.2014 – 02.07.2018;

Instanța de apel: 20.08.2018 – 08.11.2019;

27.01.2021 – 02.02.2022.

Instanța de recurs: 01.06.2019 – 10.11.2020.

03.08.2022 – 19.12.2022.

A C O N S T A T A T :

Cristina, învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 45, 189 alin.

(6) Cod penal, a fost achitată, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Simițaru Dmitrii, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.

(2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, a fost achitat, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Bîcu Vladislav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin. (3), 45, 189 alin. (6) Cod penal și i-a fost numită o pedeapsă sub formă de

închisoare pentru un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Grijuc Veaceslav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal și i-a fost numită pedeapsa sub formă

1

de închisoare pentru un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

14.01.2014, definitiv lui Grijuc Veaceslav, a fost numită pedeapsa cu închisoare

pentru un termen de 13 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

de urmărire penală, conform rechizitoriului, se învinuiește Adascaliței Cristina, în

aceea că ea, în luna mai 2013, urmărind scopul obținerii unui beneficiu de ordin

material, de comun acord cu Bîcu Vladislav, căruia i-a prestat informații și care a

avut rolul de organizator al infracțiunii și la rândul său s-a înțeles prealabil cu

Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav, persoane cu antecedente penale, condamnate

pentru comiterea mai multor infracțiuni, inclusiv și deosebit de grave, pentru a

comite infracțiunea de șantaj în privința lui Adascaliței Nicolae. În continuare în

vederea realizării planului criminal, Bîcu Vladislav le-a cerut lui Simițaru Dmitrii și

Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe Adascaliței Nicolae cu moartea și cauzarea

leziunilor corporale, cerându-i ultimului transmiterea sumei de 350 000 euro,

echivalentul a 5 582 500 lei, ce au și făcut.

Acțiunile inculpatei Adascaliței Cristina au fost calificate de către organul de

urmărire penală în baza art. 42 alin. (5), 45, 189 alin. (6) Cod penal, individualizate

prin „participație prin complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, adică cererea

de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte acțiuni cu caracter

patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în proporții deosebit de

mari”.

De către organul de urmărire penală, conform rechizitoriului, se învinuiește

Simițaru Dmitrii, în aceea că el, în luna mai 2013, urmărind scopul unui beneficiu de

ordin material, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Bîcu Veaceslav, care

a avut rolul de organizator al infracțiunii și la rândul său s-a înțeles în prealabil cu

Simițaru Dmitrii pentru comiterea infracțiunii și la rândul său s-a înțeles prealabil și

cu Simițaru Dmitrii pentru comiterea infracțiunii de șantaj în privința lui Adascaliței

Nicolae, în care au repartizat rolurile criminale. În continuare în vederea realizării

planului criminal, Bîcu Vladislav le-a cerut lui Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav

să-l amenințe pe Adascaliței Nicolae cu moartea și cauzarea leziunilor corporale,

cerându-i ultimului transmiterea sumei de 350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei,

ce au și făcut. Prin urmare Simițaru Dmitrii, revenindu-i rolul unuia din autorii

infracțiunii, l-a telefonat pe Adascaliței Nicolae și amenințându-l cu violența i-a cerut

ultimului să săvârșească acțiuni cu caracter patrimonial și anume, să urgenteze

semnarea actelor ce țin de partajarea cu soția sa.

Acțiunile inculpatului Simițaru Dmitrii au fost calificate de către organul de

urmărire penală în baza art. 42 alin (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, individualizate

prin „șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși

alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în

proporții deosebit de mari”.

2

Bîcu Vladislav se învinuiește în aceia că el, în calitate de organizator, de comun

acord și prin înțelegere prealabilă cu Grijuc Veaceslav în calitate de autor, urmărind

scopul obținerii unui beneficiu de ordin material, l-au amenințat cu moartea și

răfuiala fizică pe Adascaliței Nicolae, cerându-i transmiterea mijloacelor financiare.

În continuare, Bîcu Vladislav i-a cerut lui Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe

Adascaliței Nicolae cu moartea și cauzarea leziunilor corporale, cerându-i ultimului

transmiterea sumei de 350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei, ce a și făcut. Astfel

conform planului infracțional și rolurilor repartizate, Bîcu Vladislav i-a cerut lui

Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe Adascaliței Nicolae, prin urmare ultimul l-a

telefonat de mai multe ori în perioada de timp 18.05.2013- 31.05.2013 pe Adascaliței

Nicolae și amenințându-l cu violență și moarte, i-a cerut transmiterea sumei de 350

000 euro.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bîcu Vladislav a comis infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin (3), 45, 189 alin. (6) Cod penal, individualizate prin „șantaj,

adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte acțiuni cu

caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în proporții

deosebit de mari.”

Grijuc Veaceslav se învinuiește în aceea că el, în luna mai 2013, urmărind

scopul obținerii unui beneficiu de ordin material, de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu Bîcu Vladislav, care a avut un rolul de organizator al infracțiunii,

pentru comiterea infracțiunii de șantaj în privința lui Adascaliței Nicolae,

repartizând între ei rolurile criminale. În continuare, în vederea realizării planului

infracțional, Bîcu Vladislav i-a cerut lui Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe Adascaliței

Nicolae cu moartea și cauzarea leziunilor corporale, cerându-i ultimului

transmiterea sumei de 350 000 euro, echivalent a 5 582 500 lei, ce a și făcut. Prin

urmare Grijuc Veaceslav, revenindu-i rolul de autor al infracțiunii, primind prealabil

de la Bîcu Vladislav un telefon mobil cu o cartelă SIM „Moldcell”, s-au deplasat cu

automobilul ultimului la domiciliul lui Adascaliței Nicolae, amplasat în mun.

Chișinău, str. Astronom Nicolae Donici 9/2, unde Grijuc Veaceslav a lăsat în poartă

o folie de staniol de la țigări, care i-a dat-o Bîcu Vladislav, și pe care era scris

„CPOHHO позвони”, fiind indicat numărul de telefon ”0xxxxxxxxxx”. Ulterior, pe

acest număr a sunat partea vătămată Adascaliței Nicolae purtând discuții cu Grijuc

Veaceslav care s-a prezentat cu numele ”Vasea”. Prin urmare, Grijuc Veaceslav, fiind

instructat de către Bîcu Vladislav referitor la conținutul discuției, l-a amenințat cu

răfuială fizică și moarte pe Adascaliței Nicolae, cerând de la ultimul să transmită

suma de 350 000 euro în decurs de 5 zile, sub pretext inventat precum că ar fi dator

cu suma dată unor persoane din stânga Nistrului. Ulterior, în continuarea acțiunilor

sale criminale, Grijuc Veaceslav, primind o altă cartelă SIM „Orange” de la Bîcu

Vladislav, a executat indicația ultimului și l-a mai sunat de două ori pe Adascaliței

Nicolae, amenințându-l cu răfuială fizică și moartea, la fel solicitând transmiterea cât

mai urgentă a sumei de 350 000 euro.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Grijuc Veaceslav a comis infracțiunea

prevăzută de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, individualizate prin „șantaj,

adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte acțiuni cu

3

caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în proporții

deosebit de mari”.

3.1. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale, Popescu Corneliu, prin care a solicitat casare parțială a sentinței și

pronunțarea unei hotărâri în partea ce ține de achitarea inculpaților Adascaliței

Cristina și Simițaru Dmitrii, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

privința acestora, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

recunoscut vinovat Simițaru Dmitrii de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, și aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 13 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar

Adascaliței Cristina de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 45, 189

alin. (6) Cod penal, și aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 14

ani cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei. În rest, a menține sentința

fără modificări.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că în fața instanței de fond au

fost puse, toate probele acumulate la urmărirea penală, acestea fiind enumerate și

descrise în rechizitoriu. Din motive obiective, și anume din lipsa persoanelor pe

teritoriul Republicii Moldova, nu au fost prezentați în instanța de judecată, martorii

Medvedev Galina și Terehova Ecaterina, fiind în repetate rânduri dispusă aducerea

silită a acestora.

Acuzarea se află într-o oarecare nedumerire privind sentința pronunțată,

deoarece probele acumulate și prezentate instanței de judecată și participanților la

proces se referă în egală măsură față de toți inculpații și denotă că infracțiunea dată

a fost comisă de toți 4 inculpați, deși cu diferit grad de participare și implicare. Astfel,

atât conform probelor materiale prezentate, cât și declarațiilor, se constată cu

certitudine faptul că Simițaru Dmitrii a apelat persoana numită Nicolae Adascaliței,

l-a apelat la solicitarea lui Bîcu Vladislav, de unde a și primit numărul de telefon al

părții vătămate. La fel a făcut și Grijuc Veaceslav, adică primind numărul de telefon

de la Bîcu Vladislav, l-a apelat în mai multe rânduri pe Adascaliței Nicolae. Deci,

instanța constată că Grijuc Veaceslasv l-ar fi amenințat pe partea vătămată, însă

Simițaru Dmitrii nu a făcut același lucru, deși partea vătămată nu a arătat cine anume

l-a amenințat, ci doar faptul că era amenințat în discuții telefonice cu persoane de

gen masculin, necunoscute lui.

Nu este clar în ce măsură instanța a putut face diferența, acuzarea fiind pe

poziția clară că atât Grijuc Veaceslav, cât și Simițaru Dmitrii, în egală măsură l-au

amenințat pe Adascaliței Nicolae și i-au cerut acestuia transmiterea mijloacelor

financiare, la indicația lui Bîcu Veaceslav, care, de comun cu Adascaliței Cristina, au

plănuit această infracțiune.

Susține acuzatorul de stat că, instanța, prin sentință, nu explică modul în care

lui Bîcu Veaceslav i-au devenit cunoscute toate datele lui Adascaliței Nicolae, și nu

doar telefoanele pe care să fie apelat, ci și asupra proprietăților acestuia, valorii

acestor proprietăți, ci și asupra certurilor cu soția Adascaliței Cristina, deși din

materialele cauzei este clar determinată această persoană, și anume Adascaliței

4

Cristina, care din probele administrate și acceptate în instanță, se constată clar că era

într-o relație extraconjugală cu Bîcu Veaceslav, fiind unica persoană, nu doar

interesată în obținerea proprietăților soțului Adascaliței Nicolae, ci și unica în măsură

de a cunoaște toate informația necesară pregătirii și realizării infracțiunii de șantaj

asupra lui Adascaliței Nicolae.

Astfel, din declarațiile părții vătămate Adascaliței Nicolae iese în evidență

faptul că acesta a fost amenințat cu răfuială fizică și lichidare fizică, i-au fost pretinse

mijloace bănești în proporții deosebit de mari și toate acestea se întâmplau imediat

după conflicte cu soția Adascaliței Cristina, precum și faptul că aceasta era într-o

careva relație extraconjugală cu Bîcu Vladislav. Faptul dat este confirmat pe deplin

prin declarațiile martorului Moroz Iurie care expune circumstanțe că nu doar a fost

martor și personal a auzit amenințări în adresa lui Adascaliței Nicolae și faptul că, i

s-au pretins sume mari de bani, ci și singur a fost victima unor astfel de amenințări.

Mai mult, el a confirmat faptul că Adascaliței Cristina se afla într-o relație

extraconjugală cu Bîcu Vladislav. Deci în consecință, din probele prezentate și cele

expuse, este evident că organizatorul acestei infracțiuni era Bîcu Vladislav,

instigându-i pe Grijuc Veaceslav și Simițaru Dmitrii la comiterea acesteia. Însă toate

acestea nu s-ar fi produs fără implicarea beneficiarului acestei infracțiuni, și anume

a inculpatei Adascaliței Cristina. Este evident că Bîcu Vladislav nu avea de unde să-

l cunoască pe Adascaliței Nicolae, decât prin angajata sa Adascaliței Cristina, și nu

avea de unde să ia numărul de telefon al acestuia decât de la dumneaei, pentru a-l

transmite complicilor săi cu solicitarea de a-l șantaja pe acesta.

Mai mult, indică că conținutul mesajelor Skype prezentate la materialele

cauzei clar arată legătura între Adascaliței Cristina și Bîcu Vladislav. Martorul audiat

Țuțu Leonid a declarat că la fabrică a venit Adascaliței Cristina anume cu Bîcu

Vladislav, primind indicații și remunerări de la aceștia.

Conform art. 42 alin. (5) Cod penal și comentariile instituționale la acesta,

complice este persoana care a contribuit la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi,

indicații, oferire de informații, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de

obstacole, precum și persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor,

va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia sau

obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va

procura sau va vinde atare obiecte. Deci, complicitatea este o formă a participației

penale ce constă în activitatea persoanei care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice

mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Complicele nu realizează

fapta în mod nemijlocit, ci sprijină (înlesnește, ajută) realizarea acesteia de către

autor.

Mai indică procurorul că, la calificarea infracțiunii nu contează dacă a existat

sau nu în realitate năzuința de a realiza amenințarea. Este suficient ca victima să

perceapă amenințarea ca pe una reală. Caracterul real al amenințării poate fi atestat

chiar și în cazul expunerii aparent cuviincioase, printr-o purtare corectă, a cererii

făptuitorului. În astfel de cazuri însăși ambianța, creată de către făptuitor, impune

victima să se conformeze cererii acestuia. În afară de ambianță, percepția amenințării

ca fiind una reală este condiționată de următoarele circumstanțe: numărul

5

făptuitorilor; condiția fizică a acestora; comportamentul lor; frazele pronunțate;

intonația vocii lor; gesturile și mimica făptuitorilor. Forma amenințării (orală, scrisă,

prin intermediul unor terțe persoane etc.) nu are importanță la calificarea șantajului.

Astfel, consideră că, instanța urmează să aprecieze existența faptului

infracțiunii de șantaj în acțiunile tuturor persoanelor învinuite pe cazul dat, inclusiv

Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii.

3.2. Inculpatul Grijuc Veaceslav, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că, sentința emisă de prima instanță este

nefondată. Ședința de judecată a avut loc în lipsa apărătorului, ceea ce contravine

prevederilor codului procesual penal. Nu a fost luat în considerație probele

prezentate de el, care confirmă nevinovăția acestuia. Nu au fost cercetate probe ce se

pretind a confirma vinovăția sa. Partea vătămată a declarat în ședința de judecată că

nu-l cunoaște. Instanța de judecată a refuzat să audieze martorii care puteau

confirma nevinovăția lui, nu au fost efectuate confruntări cu persoanele care indică

la el.

Susține inculpatul că instanța de judecată nu a luat în considerație că în

perioada când a fost incriminată fapta, dânsa se află cu piciorul în ghips, având

traumă, fapt confirmat prin certificate medicale. La întrebările instanței de judecată,

partea vătămată a menționat că nu-l cunoaște pe Grijuc Veaceslav și nu are pretenții

față de acesta, or, dânsul nici nu a comis o careva faptă ilegală. Partea vătămată a

declarat că toate acțiunile infracționale au fost comise de soția lui Cristina, care

colabora cu alte persoane, ceea ce confirmă neparticiparea sa la infracțiunea

incriminată.

A indicat inculpatul că instanța de judecată nu a luat în considerație că el are

la întreținere trei copii minori, soția sa a decedat, este bolnav.

3.3. Avocatul Donică Andrei în numele inculpatului Bîcu Vladislav, prin care

a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care Bîcu Vladislav să

fie achitat în temeiul art. 390 Cod de procedură penală.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul judecării cauzei, au fost

constatate niște dubii iscate din presupunerile părții vătămată Adascaliței Nicolae,

provocate de gelozie, în contextul posibililor relații intime dintre condamnatul Bîcu

Vladislav și fosta soție Adascaliței Cristina. În cadrul judecării cauzei nu a fost

identificat cu certitudine persoana pe nume Vasea, care se presupune că l-a sunat pe

Adascaliței Nicolae. Condamnatul Grijuc Veaceslav, care se presupune că l-ar fi

sunat pe Adascaliței, a declarat în judecată, că Bîcu Vladislav nu i-a cerut să-l sune

pe Adascaliței Nicolae, să-l șantajeze, să ceară bani și că declarațiile date de dînsul în

cadrul desfășurării urmăririi penale nu sunt ale lui.

Mai mut decât atât, din convorbirile documentate contrar prevederilor

Codului de procedură penală, așa-zisul Vasea, nici nu a pomenit de 350 000 euro, nu

au cerut-o pentru Bîcu Vladislav, dar s-a vorbit despre întoarcerea unei sume de bani

persoanelor neidentificate, transmiterea automobilului cuiva, despre credite

nerambursate; despre faptul că din vina lui Adascaliței Nicolae, a fost închisă fabrica,

6

despre faptul că nu se întâlnește cu careva persoane, despre rezolvarea problemei

despre vinderea busicului și stingerea creanței, despre faptul că Adascaliței Nicolae

și avocatul dânsului vor sta, evident avându-se în vedere la pușcărie, repetat că a

uitat de datorii, și nici vorbă de șantaj, și nici vorbă de 350 000 euro. În astfel de

circumstanțe, apare evident întrebarea de unde s-a luat suma de 350 000 euro în

plângerea, procesul-verbal de sesizare, este evident că e invenția lui Adascaliței

Nicolae, susținută cu rea-credință de organele de urmărire penală;

- acuzarea nu a prezentat nici o probă utilă, că Bîcu Vladislav l-ar fi cerut lui

Grijuc Veaceslav să-l șantajeze pe Adascaliței Nicolae. Nu există nicio probă, utilă,

că convorbirile telefonice ilegal documentate dintre așa-zisul Vasea și Adascaliței

Nicolae, au vreo legătură cu Bîcu Vladislav.

Faptul că posibil ca așa-zisul Vasea, să fi sunat de la mobilul lui Bîcu Vladislav,

la fel nu este o probă utilă, că condamnatul Bîcu Vladislav ar avea vreo implicare în

aceste convorbiri, dar numai presupunere. Pe de altă parte, această presupunere a

fot dezbătută de către condamnatul Grijuc Veaceslav, care în instanța de judecată a

declarat, că a fost angajat la spălătoria lui Bîcu Vladislav, iar pe parcursul activității,

atât el cât alți angajați se foloseau de mai multe telefoane mobile lăsate de

proprietarul spălătoriei Bîcu Vladislav pentru a face legătură cu clienții, pentru a

comunica, lua comenzi etc.;

- potrivit ordonanței din 17 iunie 2013 , urmărirea penală a fost începută la

plângerea lui Adascaliței Nicolae, precum că, începând cu luna februarie 2013,

persoane necunoscute, urmărind scopul obținerii unui beneficiu de ordin material,

sub un pretext inventat, îl amenința pe ultimul cu moartea, cerându-i transmiterea

sumei de 350 000 euro. La repunerea plângerii de către pretinsul pătimit Adascaliței

Nicolae, nu au fost respectate prevederile alin. (7) art. 263 Cod de procedură penală

- Adascaliței Nicolae nu i-a fost explicat răspunderea pe care o poartă în caz dacă

denunțul este intenționat calomnios, fapt care urma să fie consemnat în conținutul

plângerii.

Contrar prevederilor art. 1328 Cod de procedură penală, pretinsul pătimit

Adascaliței Nicolae, în lipsa unei cauze penale, a înregistrat mai multe convorbiri

telefonice, mai apoi transmise organului de urmărire penală, aceste convorbiri,

contrar legii, fiind recunoscute în calitate de probe prin ordonanța din 20.06.2013.

Contrar, prevederilor pct. 6) art. 66 Cod de procedură penală, violându-se art.

6 din CțEDO, Bîcu Vladislav nu a fost audiat în calitate de învinuit la cererea

avocatului din 17.02.2014, dar la 21.02.2014 a fost vizitat de către procuror în

penitenciarul nr. 13, unde a fost șantajat să recunoască fapta care nu a avut loc;

- partea vătămată Adascaliței Nicolae în cadrul desfășurării urmăririi penale a

declarat că presupune că Bîcu Vladislav a organizat presupusul șantaj. În ședința de

judecată din 06.03.2017, dânsul a declarat că, Bîcu Vladislav nu l-a telefonat

niciodată, nu l-a amenințat niciodată, circumstanțe, care îl îndreptățesc integral pe

inculpatul Bîcu Vladislav și nu numai, dar și pe ceilalți inculpați. Din conținutul

acestor declarații nu reiesă existența unei fapte penale, reiesă că dânsul a fost, este

foarte afectat de divorț, de litigiile civile dintre dânsul și fosta soție Adascaliței

Cristina, de alte situații dureroase, provocate de desfacerea căsătoriei, care crede el

7

că au fost provocate de mama inculpatei Adascaliței - Miron Galina, de presupusele

relații intime dintre inculpații Bîcu Vladislav și Adascaliței Cristina;

- nici o probă pusă la baza sentinței de condamnare a lui Bîcu Vladislav nu

sunt pertinente, concludente și utile pentru adoptarea unei sentințe de condamnare,

astfel, declarațiile martorului Șonte Mihail - dânsul nu a declarat careva

circumstanțe, care ar servi la constatarea existenței infracțiunii. Declarațiile

martorului Moruz Iurie a declarat, că a fost prezent la o discuție a lui Adascaliței

Nicolae cu o persoana necunoscută, în care se cerea bani pentru careva datorii, în

acea discuție nu s-a făcut referire la Adascaliței Cristina sau Bîcu Vladislav. În

discuțiile cu Adascaliței Nicolae, dânsul a concluzionat, că Adascaliței Cristina poate

purcede la careva acțiuni ilegale, inclusiv la amenințare, deoarece aceasta se întâlnea

cu Bîcu Vladislav. Niște presupuneri, care se referă la Adascaliței Cristina, dar

nicidecum la Bîcu Vladislav și care nu constată existența șantajului;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.06.2013 și anume DVD-disk

de tip-titan cu anexarea stenogramei discuțiilor avute loc între partea vătămată și

persoanele necunoscute, care precum, că confirmă faptul amenințărilor cu violență

în privința lui Adascaliței Nicolae, nu poate fi considerat o probă concludentă,

pertinentă și utilă pentru a-l condamna pe Bîcu Vladislav, deoarece, în primul rând

nu se pomenește despre aceia, că Bîcu ar fi cerut cuiva să-l șantajeze pe Adascaliței

Nicolae, în al doilea rând, în convorbirile telefonice cu persoanele necunoscute nu s-

a pomenit de suma de 350 000 euro, de șanataj, dar de careva datorii, probleme la

fabrică, careva credite etc.;

- de asemenea, nu este o probă pertinentă nici procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice din 10.10.2013, unde nimic nu se confirma, că

Bîcu Vladislav i-ar fi cerut lui Grijuc Veaceslav să-l șantajeze pe Adascaliței Nicolae,

doar apeluri înregistrate cu angajatorul și angajatul la spălătoria - auto, unde Grijuc

Veaceslav în această perioadă îl înlocuia pe Bîcu Vladislav în gestionarea spălătoriei

și evident că apăreau multe întrebări care se hotărau prin telefon;

- cu privire la raportul de expertiză nr. 4733 din 11.06.2014, conform căruia, pe

fragmentul de filă de staniol sunt prezente inscripții manuscrise: ”0xxxxxxxxxx.05”,

”srocino pozvoni 92”, a considerat că nu este o probă concludentă, pertinentă și utilă

de a-l învinui pe Bîcu că i-ar fi cerut lui Grijuc să-l șantajeze pe Adascaliței Nicolae.

Această filă de staniol putea deveni un mijloc de probă relevant, în cazul când,

organul de urmărire penală se conforma prevederilor art. 19 alin. (3) Cod de

procedură penală, și luau toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub

toate aspectele, completă circumstanțele cauzei. Nu a dispus efectuarea unei

expertize a scrisului, pentru a stabili cine a întocmit înscrisurile de pe fila de staniol,

Bîcu Vladislav sau altă persoană;

- sentința este bazată pe presupuneri, ceea ce contravine CEDO, or, acuzatorul

de stat trebuie să aducă dovezi suficiente pentru a obține condamnarea acuzatului.

Nu au fost administrate cumulul de probe de către judecată, complet și obiectiv, cu

coroborarea lor, după cum se pretinde în sentința de condamnare a lui Bîcu

Vladislav, dintr-un singur motiv, că nu au fost administrate probe concludente,

8

pertinente și utile, care ar fi constatat existența șantajului sau vinovăției lui Bîcu

Vladislav.

fost respinse, ca nefondate, apelul declarat de către inculpatul Grijuc Veaceslav și

apelul suplimentar al acestuia, apelul declarat de către avocatul Donică Andrei în

numele inculpatului Bîcu Vladislav și apelul suplimentar al acestuia.

A fost admis apelul declarat de către procurorul în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Popescu Corneliu, casată

sentința total din alte temeiuri, inclusiv din oficiu potrivit art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță după cum urmează:

Grijuc Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, adăugând

parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

14.01.2014, i s-a stabilit definitiv 13 (treisprezece) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Bîcu Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de 10 (zece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Adascaliței Cristina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

sub formă de 10 (zece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis pentru

femei.

Simițaru Dmitrii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă

de 10 (zece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

5.1. Inculpatul Grijuc Veaceslav, care a solicitat casarea hotărârilor

judecătorești și emiterea unei hotărâri de achitare în prința sa, deoarece hotărârile

instanțelor de fond sunt contradictorii și neîntemeiate, fiindu-i încălcat dreptul la un

proces echitabil prevăzut de art. 6 CțeDO.

5.2. Avocatul Maier Lucia în numele inculpatei Adascaliței Lucia, indicând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) și 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

5.3. Avocatul Donică Andrei în numele inculpatului Bîcu Vladislav, indicând

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei hotărâri de achitare în

privința lui Bîcu Vladislav.

5.4. Avocatul Munteanu Angela în numele inculpatului Grijuc Veaceslav,

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea

9

unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea lui Grijuc Veaceslav, deoarece

acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate.

5.5. Avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului Simițaru Dmitrii,

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

2020, au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul Munteanu

Angela în numele inculpatului Grijuc Veaceslav și de către ultimul, de către avocatul

Maier Lucia în numele inculpatei Adascaliței Cristina, de către avocatul Donică

Andrei în numele inculpatului Bîcu Vladislav, de către avocatul Beruceașvili Andrei

în numele inculpatului Simițaru Dmitrii, casată total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Bîcu

Vladislav, Adascaliței Cristina, Grijuc Veaceslav și Simițaru Dmitrii, și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de recurs ordinar a reținut că conform

apelului declarat de către procuror și procesul-verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel, în cadrul rejudecării cauzei potrivit regulilor generale, după

achitarea inculpaților Simițaru Dmitri și Adascaliței Cristina, procurorul nu a făcut

trimitere la probe concrete în baza cărora s-a solicitat desființarea sentinței de

achitare a primei instanțe.

Totodată, instanța de apel a dat citire probelor, examinate de prima instanță și

cele cercetate nemijlocit în ședință, a căror conținut a fost reprodus la pct. 15)-22) din

decizia contestată, consemnându-le în procesul-verbal al ședinței de judecată,

omițând să consemneze în decizia pronunțată motivele e fapt și de drept, în baza

cărora au fost desființate concluziile formulate de către prima instanță referitor la

achitarea inculpaților.

Instanța de apel formal enumeră și redă conținutul probelor fără a indica cu

suficientă precizie care anume aspecte au fost constatate ca fiind determinante în

raport cu concluzia expusă privitor la constatarea vinovăției inculpaților Simițaru

Dmitri și Adascaliței Cristina.

Instanța de apel pronunțând o sentință de condamnare în privința inculpaților

Simițaru Dmitri și Adascaliței Cristina, nu a combătut nici una din incertitudinele

exprimate în sentința de achitare a primei instanțe, referitor la învinuirea formulată

în privința acestora, și nici nu a indicat concret prin care anume acțiuni de șantaj

inculpații au săvârșit infracțiunea. Mai mult ca atât, declarațiile inculpaților Simițaru

Dmitri și Adascaliței Cristina nu au fost combătute în cadrul cercetării judecătorești

prin probe certe și directe.

De asemenea, Colegiul penal lărgit a constatat că, instanța de apel pronunțând

o sentință de condamnare în privința inculpatului Simițaru Dmitri a indicat că

ultimul a amenințat-o pe partea vătămată Adascaliței Nicolae în pofida faptului că

însăși partea vătămată în declarațiile sale a menționat că nu a fost amenințat de către

inculpatul Simițaru Dmitrii. Astfel, în instanța de fond partea vătămată a declarat:

”...Simițaru Dmitrii se prezenta ca cumpărător. Am avut cu ultimul 2 sau 3 discuții,

amenințări din partea lui nu au fost, doar că am fost rugat de către acesta să scot

10

sechestrul de pe fabrică pentru ca Adascaliței Cristina să o poate vinde. Nu văd în

acțiunile lui Simițaru Dmitrii șantaj. Careva pretenții morale sau materiale nu am....”.

În instanța de apel partea vătămată Adascaliței Nicolae a susținut declarațiile date în

instanța de fond și suplimentar a declarat că: ”....Simițaru m-a sunat o dată referitor

la uzină, m-a întrebat dacă se cunosc și mi-a zis că nu, mi-a zis că s-a înțeles cu

Cristina în privința vânzării uzinei, dar pe uzină este sechestru, eu i-am răspuns că

până nu se clarifică lucrurile prin instanță, alte discuții nu pot exista referitor la

vânzare sau alte lucruri… Durata apelului cu Simițaru a fost scurtă, amenințări din

partea acestuia nu au fost. Careva pretenții față de Simițaru la moment nu are…”

Astfel, ținând cont de concluziile instanței de apel în raport cu declarațiile

părții vătămate sus menționate, Colegiul penal lărgit a conchis că, instanța de apel

eronat a stabilit existența calificativului ,,amenințărilor cu violență” în acțiunile

inculpatului Simițaru Dmitrii.

În continuare, Colegiul penal lărgit a remarcat că, instanța de apel contrar

prevederilor legale și-a întemeiat soluția pe aprecieri subiective, or, Curtea de la

Strasbourg statuează că, dreptul la un proces echitabil include obligația tribunalelor

de a-și motiva deciziile lor, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate

impieta asupra acestui drept. Nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei

concluzii premature și nemotivate.

fost admise apelurile depuse de procurorul în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale Corneliu Popescu, inculpatul Grijuc

Veaceslav și cel suplimentar, apelul depus de avocatul Andrei Donica în interesul

inculpatului Bîcu Vladislav, inclusiv și suplimentar, casată total din alte temeiuri,

inclusiv din oficiu potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 iulie 2018, pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Grijuc Veaceslav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii,

prevăzute de art. 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 10 (zece) ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, adăugând

parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

14.01.2014, s-a stabilit lui Grijuc Veaceslav, definitiv 13 (treisprezece) ani închisoare,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Termenul de executare a pedepsei stabilite lui Grijuc Veaceslav s-a dispus a fi

calculat din data pronunțării dispozitivului deciziei – 02 februarie 2022, cu

includerea în termenul de executare a pedepsei, durata pedepsei executate în baza

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.01.2014, și anume de la 24 iunie

2013 până la 02 februarie 2022.

Simițaru Dmitrii a fost achitat pe învinuirea adusă în baza infracțiunii,

prevăzute de art. 42, alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal pe motiv că, fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

11

Adascaliței Cristina a fost achitat pe învinuirea adusă în baza infracțiunii,

prevăzute de art. 42, alin. (5), 45, 189 alin. (6) Cod penal pe motiv că, fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Bîcu Vladislav a fost achitat pe învinuirea adusă în baza infracțiunii, prevăzute

de art. 42, alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal pe motiv că, fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Corpurile delicte s-a dispus a fi păstrate la materialele cauzei.

7.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că conducându-se de

prevederile art. 436 alin. (3) Cod de procedură penală, va purcede la examinarea

cauzei penale în privința lui Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina, Grijuc Veaceslav și

Simițaru Dmitrii învinuiți în săvărșirea infracțiunii, prevăzute de art. 42 alin. (2, 3, 5

), 45, 189 alin. (6) Cod penal, în raport cu indicațiile instanței de recurs care sunt

obligatorii pentru instanța de apel.

Instanța de apel, audiind părțile, verificând probele administrate la urmărirea

penală, care au fost verificate în instanța de fond, a considerat, că la pronunțarea

sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1), art. 384

alin.(3), art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală.

Potrivit rechizitoriului, Colegiul a reținut că Bîcu Vladislav, este învinuit în

aceia că el, în calitate de organizator, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu

Adascaliței Cristina în calitate de complice, Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav în

calitate de autori, urmărind scopul obținerii unui beneficiu de ordin material, l-au

amenințat cu moartea și răfuială fizică pe Adascaliței Nicolae, cerându-i transmiterea

mijloacelor financiare.

În continuare, Bîcu Vladislav le-a cerut lui Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav

să-l amenințe pe Adascăliței Nicolae cu moartea și cauzarea leziunilor corporale,

cerându-i ultimului transmiterea sumei de 350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei,

ce au și făcut.

Astfel, conform planului infracțional și rolurilor repartizate, Adascaliței

Cristina presta informații despre soțul său Adascaliței Nicolae lui Bîcu Vladislav, iar

ultimul le-a cerut lui Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe

Adascaliței Nicolae, prin urmare, cei doi l-au telefonat de mai multe ori în perioada

de timp 18.05.2013- 31.05.2013 pe Adascaliței Nicolae și amenințându-l cu violență și

moarte, i-au cerut transmiterea sumei de 350 000 euro.

Prin acțiunile sale intenționate Bîcu Vladislav, se învinuiește, că a săvârșit

infracțiunea de șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a

săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana,

săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de articolele 42

alin. (3), 45, 189 alin. (6) Cod penal.

Adascaliței Cristina, este învinuită în aceia că ea, în luna mai 2013, urmărind

scopul obținerii unui beneficiu de ordin material, de comun acord cu Bîcu Vladislav,

căruia i-a prestat informații și care a avut rolul de organizator al infracțiunii și la

rândul său s-a înțeles prealabil cu Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav, persoane cu

antecedente penale, condamnate pentru comiterea mai multor infracțiuni, inclusiv și

12

deosebit de grave, pentru a comite infracțiunea de șantaj în privința lui Adascaliței

Nicolae.

În continuare, în vederea realizării planului criminal, Bîcu Vladislav le-a cerut

lui Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe Adascaliței Nicolae cu

moartea și cauzarea leziunilor corporale, cerându-i ultimului transmiterea sumei de

350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei, ce au și făcut.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Adascaliței Cristina, se învinuiește, că a

participat prin complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, adică cererea de a se

transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial,

amenințând cu violență persoana, săvârșită în proporții deosebit de mari, adică

infracțiunea prevăzută de articolele 42 alin. (5) 45, 189 alin. (6) Cod penal.

Simițaru Dmitrii, este învinuit în aceea că, în luna mai 2013, urmărind scopul

obținerii unui beneficiu de ordin material, de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu Bîcu Vladislav, care a avut rolul de organizator al infracțiunii și la

rândul său s-a înțeles prealabil și cu Simițaru Dmitrii pentru comiterea infracțiunii

de șantaj în privința lui Adascaliței Nicolae, în care scop au repartizat rolurile

criminale.

În continuare, în vederea realizării planului criminal, Bîcu Vladislav le-a cerut

lui Simițaru Dmitrii și Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe Adascaliței Nicolae cu

moartea și cauzarea leziunilor corporale, cerându-i ultimului transmiterea sumei de

350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei, ce au și făcut.

Prin urmare, Simițaru Dmitrii, revenindu-i rolul unuia din autorii infracțiunii,

l-a telefonat pe Adascaliței Nicolae și amenințându-l cu violență i-a cerut ultimului

să săvârșească acțiuni cu caracter patrimonial și anume, să urgenteze semnarea

actelor ce țin de partajarea averii cu soția sa.

Prin acțiunile sale intenționate Simițaru Dmitrii, se învinuiește, că a săvârșit

infracțiunii de șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a

săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana,

săvârșită în proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de articolele 42

alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal.

Grijuc Veaceslav, este învinuit că, ultimul în luna mai 2013, urmărind scopul

obținerii unui beneficiu de ordin material, de comun acord și prin înțelegere

prealabilă cu Bîcu Vladislav, care a avut rolul de organizator al infracțiunii și la

rândul său s-a înțeles prealabil și cu Simițaru Dmitrii pentru comiterea infracțiunii

de șantaj în privința lui Adascaliței Nicolae, repartizând între ei rolurile criminale.

În continuare, în vederea realizării planului infracțional, Bîcu Vladislav le-a

cerut lui Grijuc Veaceslav și Simițaru Dmitrii să-l amenințe pe Adascăliței Nicolae cu

moartea și cauzarea leziunilor corporale, cerându-i ultimului transmiterea sumei de

350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei, ce au și făcut.

Prin urmare, Grijuc Veaceslav, revenindu-i rolul unuia din autorii infracțiunii,

primind prealabil de la Bîcu Vladislav un telefon mobil cu o cartelă SIM „Moldcell”,

sau deplasat împreună cu automobilul ultimului la domiciliul lui Adascaliței

Nicolae, amplasat în mun. Chișinău, str. Astronom Nicolae Donici 9/2, unde Grijuc

Veaceslav a lăsat în poartă o folie de staniol de la țigări, care i-a dat-o Bîcu Vladislav

13

și pe care era înscris „Срочно позвони”, fiind indicat numărul de telefon

„0xxxxxxxxxx”. Ulterior, pe acest număr a sunat partea vătămată Adascaliței Nicolae

purtând discuții cu Griguc Veaceslav care s-a prezentat cu numele „Vasea”. Prin

urmare, Grijuc Veaceslav, fiind instructat de către Bîcu Vladislav referitor la

conținutul discuției, l-a amenințat cu răfuială fizică și moarte pe Adascaliței Nicolae,

cerând de la ultimul să transmită suma de 350 000 euro în decurs de 5 zile, sub pretext

inventat precum că ar fi dator cu suma dată unor persoane din stânga Nistrului.

Ulterior, în continuarea acțiunilor sale criminale, Grijuc Veaceslav, primind o

altă cartelă SIM „Orange” de la Bîcu Vladislav, a executat indicația ultimului și l-a

mai sunat de două ori pe Adascaliței Nicolae, amenințându-l cu răfuială fizică și

moartea, la fel solicitând transmiterea cât mai urgentă a sumei de 350 000 euro.

Prin acțiunile sale intenționate Grijuc Veaceslav, a săvârșit infracțiunii de

șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte

acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în

proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de articolele 42 alin. (2), 45,

189 alin. (6) Cod penal.

Audiind participanții la proces, studiind materialele dosarului penal și

analizând probele acumulate în totalitatea lor, sub toate aspectele complet și obiectiv,

coroborarea lor cu alte probe, Curtea de apel a conchis că învinuirea înaintată

inculpaților Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav nu și-a găsit

confirmare în instanța de apel.

În sensul dat instanța de apel a constatat că, reieșind din ordonanța de punere

sub învinuire și rechizitoriu, în sarcina inculpatei Adascaliței Cristina se impune că

ea „...urmărind scopul obținerii unui beneficiu de ordin material, de comun acord cu

Bîcu Vladislav, căruia i-a prestat informații.., cât și Simițaru Dmitrii...” Astfel,

Colegiul a considerat că, organul de urmărire penală, atât în ordonanța de punere

sub învinuire, cât și în rechizitoriu, s-a redus doar la indicarea calității de complice

prevăzut de art. 42 alin. (5) Cod penal, fără a indica concret, prin care acțiuni anume

de șantaj inculpații Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav au

săvârșit infracțiunea. Nu se indică nici care anume beneficiu de ordin material au

urmărit ultimii, având în acest sens o intenție directă. În atare circumstanțe s-a

constatat cu certitudine, că învinuirea înaintată Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii

și Bîcu Vladislav, este o învinuire superficială, ce constituie în sine o încălcare

esențială a art. 6 al Convenției Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, adoptată la 04.11.1950, în rigoare pentru Republica Moldova din

12.09.1997, care stipulează că „...orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, ...a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege, care va hotărî... asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate

împotriva sa. Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, ...în mod

amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa...”.

S-a notat că privind latura obiectivă, în sensul faptei prejudiciabile, a acțiunilor

prin care s-a realizat aceasta, cât și privind latura subiectivă, prin ce s-a manifestat

intenția inculpaților Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav instanței

14

nu i-au fost prezentate, nu sunt indicate în rechizitoriu și nici în ședința de judecată

nu au fost stabilite.

Declarațiile făcute de inculpații Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii și Bîcu

Vladislav nu au fost combătute în cadrul cercetării judecătorești prin probe certe. Mai

mult ca atât, declarațiile ultimilor au fost confirmate prin materialele cauzei și alte

probe administrate și cercetate pe parcursul anchetei judiciare, și anume depozițiile

părții vătămate Adascaliței Nicolae, care a declarat că a fost în relație de căsătorie cu

Adascaliței Cristina din 2003 până în 2013, și au doi copii gemeni. Începând cu anul

2012 în familie s-au început problemele, Adascaliței Cristina a plecat de acasă cu

copii și în urma unor divergențe, Adascaliței Cristina l-a amenințat că îl va face

boschetar. În acea perioadă purta discuții cu privire la partajarea averii cu Adascaliței

Cristina și mama acesteia, unde se vorbea despre vânzarea bunului, sume concrete

nu erau propuse, se evalua bunul la 700 000 euro. O învinuiește pe Adascaliței

Cristina deoarece s-a adresat privind aplicarea ordonanței de protecție, însă prima

dată la Judecătoria Buiucani, nu a fost emisă, iar ulterior, la Judecătoria Rîșcani, s-a

aplicat și considera ca nu este corectă daca s-a aplicat ordonanța, scopul fiind doar

să fie dat afară din casă. Toate acestea au apărut de la avere, bunurile erau scrise pe

copii, soție și soacră, iar pe numele lui nu avea nimic, atunci la moment avea o firmă

și presupune că de aceasta a scris bunurile pe alte persoane, făcând o greșeală că a

ascultat soacra.

În privința inculpatului Simițaru Dmitri, partea vătămată Adascaliței Nicolae

a indicat în declarațiile sale că, nu a fost amenințat de către inculpatul Simițaru

Dmitrii. Astfel, în instanța de fond partea vătămată a declarat: „...Simițaru Dmitrii se

prezenta ca cumpărător. Am avut cu ultimul 2 sau 3 discuții, amenințări din partea

lui nu au fost, doar că am fost rugat de către acesta să scot sechestrul de pe fabrica

pentru ca Adascaliței Cristina să o poate vinde. Nu văd în acțiunile lui Simițaru

Dmitrii șantaj. Careva pretenții morale sau materiale nu am....”. În instanța de apel

partea vătămată Adascaliței Nicolae a susținut declarațiile date în instanța de fond și

suplimentar a declarat că: „....Simițaru m-a sunat o dată referitor la uzină, m-a

întrebat dacă se cunosc si mi-a zis că nu, mi-a zis că s-a înțeles cu Cristina în privința

vânzării uzinei, dar pe uzină este sechestru, eu i-am răspuns că până nu se clarifică

lucrurile prin instanță, alte discuții nu pot exista referitor la vânzare sau alte lucruri...

Durata apelului cu Simițaru a fost scurtă, amenințări din partea acestuia nu au fost.

Careva pretenții fată de Simițaru la moment nu are...„

Referitor la declarațiile părții vătămate față de inculpatul Bîcu Vladislav,

ultimul indicat că, „..în 2012 a depistat faptul că soția sa comunica pe rețelele de

socializare „Skype”, cu o persoană necunoscută Bîcu Vladislav, la întrebările acestuia

cine este acesta, soția a motivat că este un coleg de facultate, în urma acestei discuții

a depus cererea de divorț, deoarece a constatat faptul că acesta este amantul acesteia,

cu toate că toate bunurile sale erau scrise pe soție și pe soacră...”.

De asemenea, partea vătămată a indicat că „...Bîcu Vladislav nu 1-a telefonat

și nici nu 1-a amenințat. Unica persoană care îl amenința pe acesta, era doar Vasile.

Convorbiri telefonice cu Vasile au fost înjur de 5 sau 6”....

15

Dând o apreciere declarațiilor indicate a părții vătămate, Colegiul a statuat că

în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare învinuirile aduse inculpaților

Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav.

Instanța de apel a constatat că atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul

judecării cauzei, au fost constatate dubii iscate din presupunerile părții vătămate

Adascaliței Nicolae, provocate de sentimente de gelozie, în contextul posibilelor

relații intime dintre Bîcu Vladislav și Adascaliței Cristina. Nici în plângerea lui

Adascaliței Nicolae și nici în Ordonanța din 17.06.2013 cu privire la pornirea

urmăririi penale, nu este indicat beneficiarul, persoana căreia urma să fie transmisă

pretinsa sumă de 350 000 euro, ziua, ora, locul, circumstanțe obligatorii pentru

începerea urmăririi penale în temeiul art. 189 Cod penal.

Inculpatul Grijuc Veaceslav, care a sunat partea vătămată, a declarat în

judecată, că Bîcu Vladislav nu i-a cerut să-l sune pe Adascaliței Nicolae, să-l

șantajeze, să ceară bani și că declarațiile date de dânsul în cadrul desfășurării

urmăririi penale nu sunt ale lui.

Din convorbirile administrate la materialele cauzei penale, și anume procesul-

verbal de examinare a obiectului din 20.06.2013 /f.d. 57-65, vol. II/, suma de 350 000

euro, nu a fost cerută pentru Bîcu Vladislav, dar s-a vorbit despre întoarcerea unei

sume de bani persoanelor neidentificate, transmiterea automobilului cuiva, despre

credite nerambursate, despre faptul că din vina lui Adascaliței Nicolae a fost închisă

fabrica... Acuzarea nu a prezentat nici o probă utilă, că Bîcu Vladislav i-ar fi cerut lui

Grijuc Veaceslav să-l șantajeze pe Adascaliței Nicolae. Nu există de asemenea, nici o

probă, că convorbirile telefonice documentate, dintre Grijuc Veaceslav și Adascaliței

Nicolae, au vreo legătură cu Bîcu Vladislav. Organul de urmărire penală, atât în

Ordonanța de punere sub învinuire, cât și în rechizitoriu, s-a limitat doar la indicarea

indicelui de complicitate prevăzut de art. 42 alin. (3) Cod penal, fără a menționa

concret, prin care acțiuni anume, Bîcu Vladislav ar fi săvârșit infracțiunea de șantaj.

Nu se indică nici care anume beneficiu de ordin material a urmărit ultimul.., având

în acest sens o intenție directă.

Referitor la probele acuzării acumulate în învinuirea adusă inculpaților Bîcu

Vladislav, Adascaliței Cristina, și Simițaru Dmitrii, care nu au recunoscut vinovăția

incriminată, instanța de apel a reținut că acuzatorul de stat indică prin procesul-

verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 22 august 2013, prin

care s-a examinat informația privind efectuarea apelurilor intrare-ieșire pe perioada

01.01.2013- 24.06.2013 a abonatului cu nr. xxxxxxxxxx ce-i aparține părții vătămate

Adascaliței Nicolae, s-a constatat că abonatul, în diferite perioade de timp, a purtat

convorbiri cu numerele de telefoane: xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx. Astfel, în

cadrul urmăririi penale, partea vătămată Adascaliței Nicolae a relatat că în poartă, a

găsit o folie de staniol pe care era scris „срочно позвони”, fiind indicat numărul de

telefon 0xxxxxxxxxx. Ulterior, tot în luna mai 2013, a început să primească apelurile

de la diferite numere de telefoane: 0xxxxxxxxxx, 0xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, în cadrul

discuțiilor fiind amenințat cu vătămare corporală sau moarte, cerând transmiterea

sumei de 350 000 euro. În acest context, prin procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirile telefonice din 05 septembrie 2013, se confirmă că, pe

16

perioada 01.01.2013-24.06.2013, abonatul cu nr. xxxxxxxxxx era utilizat de către

Grijuc Veaceslav, iar la 21.03.2013, orele 15:03 abonatul a fost apelat de la numărul

xxxxxxxxxx, ce-i aparține lui Bîcu Vladislav. În acest context, Colegiul a apreciat că

nr. xxxxxxxxxx, ce-i aparține lui Bîcu Vladislav, nu a apelat numărul părții vătămate,

iar faptul efectuării sunetelor către Grijuc Veaceslav, nu dovedesc vreo legătură cu

infracțiunea imputată.

La fel, prin procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirile telefonice

din 10 octombrie 2013, se confirmă că pe perioada 23.05.2013-23.06.2013, abonatului

cu nr. xxxxxxxxxx era utilizat de către Grijuc Veaceslav. Iar, în perioada de verificare,

abonatul a înregistrat 16 apeluri intrare-ieșire cu nr. xxxxxxxxxx, ce-i aparține lui

Bîcu Vladislav. Conform informației eliberate de ÎM „Moldcell” SA, numărul de

telefon xxxxxxxxxx era folosit de abonatul Sontea Mihai, care s-a constatat, că i-a fost

dat de către Bîcu ultimului, or Colegiul a constatat iarăși, că aceste sunete efectuate

de pe acest număr de telefon nu au nici o legătură cu infracțiunea imputată lui Bîcu

Vladislav.

Prin procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirile telefonice din 29

mai 2014, privind efectuarea apelurilor intra-ieșire pe perioada 30.01.2013-24.06.2013,

se confirmă că abonatul cu nr. xxxxxxxxxx a fost utilizat de către Grijuc Veaceslav.

Totodată, în cadrul examinării, s-a constatat că abonatul, în perioada de verificare a

înregistrat 16 apeluri intrare-ieșire cu nr. xxxxxxxxxx, ce-i aparține lui Bîcu Vladislav.

În acest context, instanța de apel a mai ținut cont și de procesul-verbal din 15 ianuarie

2014 de efectuare a percheziției la domiciliul lui Bîcu Vladislav, în cadrul căreia a fost

depistat și ridicat un pachet al cartelei SIM cu nr. xxxxxxxxxx. Totodată, de pe

numărul xxxxxxxxxx, utilizat de Bîcu Vladislav au fost efectuate apeluri către

Adascaliței Cristina, pe numărul xxxxxxxxxx, în perioada 01.01.2013 - 19.09.2013,

fiind 450 de apeluri intratre - ieșire, fapt confirmat prin procesul-verbal de examinare

a descifrărilor convorbirile telefonice din 10 octombrie 2014.

Prin procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirile telefonice din

10.10.2013 2014, privind efectuarea apelurilor intrare-ieșire pe perioada 01.01.2013 -

19.09.2013, se confirmă că abonatul cu nr. xxxxxxxxxx ce-i aparține lui Bîcu Vladislav

a înregistrat 450 apeluri intrare-ieșire cu xxxxxxxxxx, ce-i aparține lui Adascaliței

Cristina. Astfel, în urma cercetărilor descifrărilor convorbirilor telefonice Colegiul nu

a constatat nici o legătură între Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina și Simițaru

Dmitrii cu Grijuc Veaceslav referitor la fapta imputată, or din aceste descifrări

telefonice rezultă doar, că Grijuc Veaceslav a telefonat partea vătămată, iar sunetele

efectuate între ceilalți sunt doar convorbiri telefonice, pe care aceștia le-au purtat -

Bîcu Vladislav și Adascaliței Cristina fiind colegi de facultate, unde ultima a declarat

instanței că „căuta cumpărător, având împuternicire legală din partea

administratorului și fondatorului la acel moment, s-a adresat către cetățeanul Bîcu

Veaceslav poate acesta are relații, care ar fi interesați să investească în acea fabrică de

conserve din Fălești. Ulterior a aflat de la cetățeanul Bîcu Veaceslav că acesta poate

să o ajute etc...” Referitor la convorbirile telefonice între Gijuc Veaceslav și Bîcu

Vladislav, ultimul a declarat că în primăvara lui 2013, l-a chemat în ajutor pe Grijuc

Veaceslav pentru lucrări de reparație la garajul familiei. Pe acesta 1-a cunoscut în

17

iarna lui 2012 la spălătoria auto din stația de alimentare cu petrol ”Lukoil” din

intersecția străzilor N. M. Spătaru și Vadul lui Vodă, acesta căuta de lucru”.

Având în vedere circumstanțele menționate și ca temei legal prevederile art.

42 alin. (5), 45, 189 alin. (6) Cod penal, pe cale de consecință, Colegiul a constatat cu

certitudine lipsa laturii obiective a infracțiunii indicate, exprimate prin acțiuni

intenționate de participare prin complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, adică

cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte acțiuni cu

caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în proporții

deosebit de mari, cât și a laturii subiective în acțiunile inculpaților Bîcu Vladislav,

Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii, deoarece careva acțiuni ce ar caracteriza

intenția directă a ultimilor la comiterea infracțiunii imputate instanței nu i-au fost

prezentate.

În conformitate cu prevederile art. 100 și 101 Cod de procedură penală,

analizând și verificând probele administrate sub toate aspectele, coroborarea lor cu

alte probe, consideră că fapta inculpaților Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii și

Bîcu Vladislav nu întrunește elementele infracțiunii imputate, din care motive

Colegiul a considerat, că ultimii urmează a fi achitați.

În privința inculpatului Grijuc Veaceslav, Curtea de apel a constatat următoarea

stare de fapt, că ultimul în luna mai 2013, urmărind scopul obținerii unui beneficiu

de ordin material, în vederea realizării planului infracțional, să-l amenințe pe

Adascaliței Nicolae cu moartea și cauzarea leziunilor corporale, a cerut ultimului

transmiterea sumei de 350 000 euro, echivalentul a 5 582 500 lei. Prin urmare, Grijuc

Veaceslav, s-a deplasat la domiciliul lui Adascaliței Nicolae, amplasat în mun.

Chișinău, str. Astronom Nicolae Donici 9/2, unde Grijuc Veaceslav a lăsat în poartă

o folie de staniol de la țigări, pe care era înscris „Срочно позвони”, fiind indicat

numărul de telefon „0xxxxxxxxxx”. Ulterior, pe acest număr a sunat partea vătămată

Adascaliței Nicolae purtând discuții cu Grijuc Veaceslav care s-a prezentat cu

numele „Vasea”. Prin urmare, Grijuc Veaceslav, l-a amenințat cu răfuială fizică și

moarte pe Adascaliței Nicolae, cerând de la ultimul să transmită suma de 350 000

euro în decurs de 5 zile, sub pretext inventat precum că ar fi dator cu suma dată unor

persoane din stânga Nistrului. Ulterior, în continuarea acțiunilor sale criminale,

Grijuc Veaceslav, l-a mai sunat de două ori pe Adascaliței Nicolae, amenințându-l cu

răfuială fizică și moartea, la fel solicitând transmiterea cât mai urgentă a sumei de

350 000 euro.

Prin acțiunile sale intenționate Grijuc Veaceslav, a săvârșit infracțiunea de

șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși alte

acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în

proporții deosebit de mari, adică infracțiunea prevăzută de articolul 189 alin. (6) Cod

penal.

Inculpatul Grijuc Veaceslav Serghei, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată

în instanța de fond, verificate prin citire în instanța de apel, fapta incriminată nu a

recunoscut-o.

Examinând probatoriul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită în

afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Grijuc Veaceslav, prin următoarea

18

sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele,

cum ar fi: - declarațiile părții vătămate Adascaliței Nicolae; declarațiile martorului

Sontea Mihai; declarațiile martorului Moroz Iurie; declarațiile martorului Țîțu

Leonid; procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.06.2013 și anume DVDdisk

de tip „Titanium” cu capacitatea de 4.7 Gb, cu anexarea stenogramei discuțiilor avute

loc între partea vătămată Adascaliței Nicolae și persoanele necunoscute, care

confirmă faptul amenințărilor cu violență în privința lui Adascaliței Nicolae; DVD-

disk de tip „Titanium” cu capacitatea de 4.7 Gb, pe care sunt înregistrate discuțiile

cu persoanele necunoscute (f.d. 57-65,vol.II); procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice din 22 august 2013, prin care s-a examinat

informația expusă pe 46 foi A4, privind efectuarea apelurilor intrare-ieșire pe

perioada 01.01.2013-24.06.2013 a abonatului cu nr.xxxxxxxxxx ce-i aparține părții

vătămate Adascaliței Nicolae. Prin examinare s-a constatat că abonatul, în diferite

perioade de timp, a purtat convorbiri cu numerele de telefoane: xxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx utilizat de către Grijuc Veaceslav (f.d. 155-156,vol.I);

procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirile telefonice din 05

septembrie 2013, prin care s-a examinat informația expusă pe 16 foi A4, privind

efectuarea apelurilor intra-ieșire pe perioada 01.01.2013-24.06.2013 a abonatului cu

nr. xxxxxxxxxx, utilizat de către Grijuc Veaceslav (f.d.173,vol.I); procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirile telefonice din 10 octombrie 2013, prin care s-a

examinat informația expusă pe 6 foi A4, privind efectuarea apelurilor intra-ieșire pe

perioada 23.05.2013-23.06.2013 a abonatului cu nr. xxxxxxxxxx, utilizat de către

Grijuc Veaceslav (f.d.36,vol.II); procesul-verbal de examinare a descifrărilor

convorbirile telefonice din 29 mai 2014, prin care s-a examinat informația expusă pe

11 foi A4, privind efectuarea apelurilor intra-ieșire pe perioada 30.01.2013-24.06.2013

a abonaților cu nr. xxxxxxxxxx, utilizat de către Grijuc Veaceslav (f.d.49,vol.II);

descifrările convorbirilor telefonice din 29.11.2013, prin care s-au consemnat

rezultatele analizei efectuate de către Centrul de analiză a informațiilor din cadrul

INI al IGP MAI. Urmare a analizei s-a constatat că, cartelele SIM cu numerele

xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx au fost folosite în perioada supusă analizei de

către Grijuc Veaceslav (f.d.94-101,vol.II); - raportul de expertiză nr 4733 din

11.06.2014 conform căruia, pe fragmentul de filă de staniol sunt prezente inscripții

manuscrise: „0xxxxxxxxxx. 05”, „CPO^HO n03B0HH 9 2” (f.d.212-215,vol.II).

Colegiul verificând prin prisma art. 101 Cod de procedură penală probele

administrate la etapa de urmărire penală, cercetare judecătorească în prima instanță

și verificate în instanța de apel, a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului

Grijuc Veaceslav, se încadrează în baza art. 189 alin. (6) Cod penal, individualizate

prin „șantaj, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului și de a săvârși

alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana, săvârșită în

proporții deosebit de mari”.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că inculpatul Grijuc

Veaceslav a sunat partea vătămată Adascaliței Nicolae și amenințându-l cu moartea

și cauzarea leziunilor corporale, a cerut ultimului transmiterea sumei de 350 000

euro. Or, în ședința de judecată partea vătămată Adascaliței Nicolae a relatat că, de

19

el s-a apropiat cineva cu o foaie unde era un număr de telefon și să sune. Ulterior a

sunat pe acel număr. S-a prezentat ca fiind Vasea și lucrează la Petricani, i-a zis că

cineva i-a dat hârtia cu numărul de telefon și hârtia să o pună la el în poartă, el a făcut

ceia ce i s-a spus. Au zis că persoanele care s-au apropiat de el erau de la Tiraspol, i-

au mai spus că este dator cu 350 000 euro și dacă el nu va întoarce acea sumă, va

ajunge la închisoare. Ulterior, când sunau acei indivizi, după voce a cunoscut că era

aceiași persoană pe nume „Vasea”.

În ședința instanței de apel, partea vătămată Adascaliței Nicolae a menționat

că își dă seamă că Grijuc era acel Vasea cu care vorbea prin telefon și îl amenința. Mai

mult ca atât, în ședința de judecată, partea vătămată Adascaliței Nicolae a menționat

că „dacă să ia după limbajul care îl are astăzi Grijuc, îl recunoaște după limbaj, voce,

intonație, or, la primul sunet a lui Vasile, partea vătămată a înregistrat convorbirea,

acestei persoane care telefonau, au fost mai multe sunete, dar după voce și limbaj era

una și aceeași persoană”.

De către organul de urmărire penală, în calitate de corp delict a fost recunoscut

DVS „Titanium”, pe care sunt înregistrate discuții părții vătămate cu persoane

necunoscute or, partea vătămată Adascaliței Nicolae a declarat că, el a făcut

înregistrările apelurilor telefonice prin înregistrator, el dacă avea posibilitatea când

primea acele apeluri, îi transmitea că acuș îl apelează și mergea la mașină ca să

înregistreze. Astfel, prin procesul-verbal de examinare a obiectului din 20.06.2013 și

anume DVD-disk de tip „Titanium” cu capacitatea de 4.7 Gb, cu anexarea

stenogramei discuțiilor avute loc între partea vătămată Adascaliței Nicolae și

persoanele necunoscute, se confirmă faptul amenințărilor cu violență în privința lui

Adascaliței Nicolae.

Faptul amenințărilor cu violență în privința lui Adascaliței Nicolae, se

confirmă și prin declarațiile martorului Moroz Iurie, care în ședința instanței de apel

a declarat că, Adascaliței Nicolae a fost sunat în prezența lui, la care sunetul îl auzea

deoarece, el a fost amenințat pentru o oarecare sumă datorată unor persoane

neidentificate. Vorbitorul vorbea în limba rusă. Nu-și amintește data concretă dar era

anul 2013. Reacția Nicolae a fost una pe măsura unui șantaj, a avut un atac de panic,

atac psihologic. La telefon nu a auzit unde și când trebuie dată suma de bani, ci doar

necesitatea de a plăti dlui Adascaliței careva obligațiuni în suma de 350 000. Lui

personal i s-a spus că îi vor fi rupte picioarele. A fost confundat ca avocat și i s-a spus

că îi vor fi rupte picioarele.

Deși, inculpatul Grijuc Veaceslav nu a recunoscut vinovăția incriminată,

Colegiul a considerat că vina acestuia este dovedită prin procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 22 august 2013, prin care s-a

examinat informația privind efectuarea apelurilor intrare-ieșire pe perioada

01.01.2013-24.06.2013 a abonatului cu nr. xxxxxxxxxx ce-i aparține părții vătămate

Adascaliței Nicolae. În urma examinării s-a constatat că abonatul, în diferite perioade

de timp, a purtat convorbiri cu numerele de telefoane: xxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxx,xxxxxxxxxx. Astfel, în cadrul urmăririi penale, partea vătămată

Adascaliței Nicolae a relatat că în poartă, a găsit o folie de staniol pe care era scris

„срочно позвони”, fiind indicat numărul de telefon 0xxxxxxxxxx. Ulterior, tot în

20

luna mai 2013, a început să primească apelurile de la diferite numere de telefoane:

0xxxxxxxxxx, 0xxxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, în cadrul discuțiilor fiind amenințat cu

vătămare corporală sau moarte, cerând de la ei transmiterea sumei de 350 000 euro.

În acest context, prin procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirile

telefonice din 05 septembrie 2013, se confirmă că, pe perioada 01.01.2013-24.06.2013,

abonatul cu nr. xxxxxxxxxx era utilizat de către Grijuc Veaceslav. La fel, prin

procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirile telefonice din 10 octombrie

2013, se confirmă că pe perioada 23.05.2013-23.06.2013, abonatului cu nr. xxxxxxxxxx

era utilizat de către Grijuc Veaceslav. Prin procesul-verbal de examinare a

descifrărilor convorbirile telefonice din 29 mai 2014, privind efectuarea apelurilor

intra-ieșire pe perioada 30.01.2013-24.06.2013, se confirmă că abonatul cu nr.

xxxxxxxxxx a fost utilizat de către Grijuc Veaceslav.

La capitolul individualizării pedepsei, Colegiul a reținut că sancțiunea art. 189

alin. (6) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 10 la 15 ani,

sancțiune în vigoare la data comiterii faptei infracționale. În conformitate cu art. 76

Cod penal, în calitate de circumstanță atenuantă în privința inculpatului Grijuc

Veaceslav, instanța de apel nu a identificat. În conformitate cu art. 77 Cod penal, în

calitate de circumstanțe care agravează răspunderea inculpatului Grijuc Veaceslav s-

a reținut comiterea unei infracțiuni de către o persoană care anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare sau pentru alte fapte care au relevanță pentru

cauză. Or, prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 14.01.2014, Grijuc

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 172 alin. (1), 187 alin. (2) Cod penal, cu

aplicarea art. 84 Cod penal, la 7 ani, cu aplicarea art. 85 Cod penal, definitiv la 9 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis.

Colegiul a exclus circumstanța agravantă în privința inculpatului Grijuc

Veaceslav - săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, or această

circumstanță nu a fost constatată pe motiv, că nu s-a constatat faptul comiterii

infracțiunii de către Grijuc Veaceslav în coparticipație cu alte persoane.

Așa dar, instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Grijuc Veaceslav ținând cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75,

76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor deosebit de grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul

că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului, de faptul

că Grijuc Veaceslav, anterior a fost tras la răspundere penală, a considerat că în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea

inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea unei

pedepse pentru comiterea infracțiunii, sub formă de închisoare pe un termen de 10

ani, cu executarea în penitenciar de tip închis în conformitate cu prevederile art. 72

alin. (4) Cod penal, or, sancțiunea normei de care se face vinovat inculpatul

prevedere ca pedeapsa doar închisoare.

În privința inculpatului Grijuc Veaceslav, ținând cont de faptul că acesta a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.01.2014,

Colegiul a considerat necesară aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod de

procedură penală.

21

Astfel, prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 14.01.2014,

Grijuc Veaceslav a fost condamnat în baza art. 172 alin. (1), 187 alin. (2) Cod penal,

cu aplicarea art. 84 Cod penal, la 7 ani, cu aplicarea art. 85 Cod penal, definitiv s-a

stabilit 9 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis. Prin urmare,

Colegiul a considerat necesară cumularea parțială al pedepselor, adăugând parțial

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.01.2014,

cu stabilirea lui Grijuc Veaceslav a unei pedepse definitive de 13 ani închisoare, cu

ispășirea în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a considerat că anume această pedeapsă este echitabilă și

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar

pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul

în contextul gradului de pericol social a faptelor comise de inculpat, cât și

personalitatea inculpatului.

8.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina,

invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2022, în

privința inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina, Grijuc Veaceslav și

Simițaru Dmitrii, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet

de judecată.

În motivarea recursului ordinar declarat, a invocat următoarele:

- în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu mijlocul probatoriu adus

de către acuzare în sprijinul învinuirii formulate inculpaților și a ajuns la concluzia

adoptării unei soluții de achitare, urma să dezvăluie această concluzie, expunându-

și punctul său de vedere asupra fiecărei probe, fapt ce pe caz consideră că n-a avut

loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin

general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- fiecare din criticile invocate de către instanța de apel referitor la probele aduse

în sprijinul învinuirii imputate inculpatului, sunt expuse deficitar și selectiv preluate

din soluția adoptată de către instanța de fond;

- achitându-i pe inculpații Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitri și Bîcu

Vladislav, instanța de apel, nu a luat în considerație toate probele acuzării și nu le-a

apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare

plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului,

astfel încălcând prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, conform -

căruia fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor;

- în acțiunile inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina, Grijuc Veaceslav

și Simițaru Dmitrii sunt prezente elementele infracțiunii de șantaj, și anume latura

obiectivă a infracțiunii incriminate, în acest context, invocând declarațiile părții

vătămate Adascaliței Nicolae;

22

- între Adascaliței Cristina și Bîcu Vladislav exista o înțelegere comună întru

comiterea faptei prejudiciabile imputate acestora, fapt confirmat prin declarațiile

părții vătămate Adascaliței Nicolae, care a declarat că având uzina în r-nul Fălești s.

Bocșa, Adascaliței Cristina cu Bîcu Vladislav s-au deplasat împreună la această

uzină, el suna mereu la uzină, dar apelul se întrerupea, când a ieșit din spital s-a

deplasat la uzină să vadă ce se întâmplă, ajungând acolo a întâlnit paznicul de la

uzină și 1-a întrebat ce se întâmplă, iar el i-a zis că pe data de 4 sau 7 aprilie au fost

Bîcu Vladislav și Adascaliței Cristina acolo și i-au luat cartela, unde i-au dat altă

cartelă sim și i-au zis că mai mult să nu discute cu dânsul (partea vătămată) precum

că el nu mai reprezintă nimic acolo și ei sunt proprietari deja acolo;

- din declarațiile inculpatului Grijuc Veaceslav rezultă că pe Simițaru Dmitrii

îl cunoaște din penitenciar, iar cu Bîcu Vladislav a făcut cunoștință în anul 2013, prin

intermediul vecinului său care era angajat la spălătoria acestuia, Draganel Sergiu.

Bîcu Vladislav 1-a lăsat în locul său ca superior, la spălătorie și i-a lăsat un telefon,

ulterior anunțîndu-1 că de pe acesta vor fi sunete și că acesta să răspundă;

- din declarațiile inculpatului Simițaru Dmitrii rezultă că acesta a făcut

cunoștință cu Bîcu Vladislav prin intermediul unui prieten, în timp ce își ispășea

pedeapsa în Penitenciarul nr. 9, după eliberarea sa, Bîcu Vladislav îl va ajuta cu

serviciul;

- inculpații Bîcu Vladislav, Grijuc Veaceslav și Simițaru Dmitrii se cunoșteau,

or, în acest caz, anume, inculpatul Bîcu Vladislav, în calitate de organizator, 1-a rugat

pe Grijuc Veaceslav să o sune pe partea vătămată Adascaliței Nicolae și să-l

amenințe cu moartea și cauzarea leziunilor corporale, cerând ultimului transmiterea

sumei de 350 000 euro;

- partea vătămată Adascaliței Nicolae a menționat că, acum își dă seamă că

Grijuc era acel Vasea cu care vorbea prin telefon și îl amenința. Simițaru 1-a sunat

odată referitor la uzină, 1-a întrebat dacă se cunosc și a zis că nu, a zis că s-a înțeles

cu Cristina în privința vânzării uzinei, dar pe uzină este sechestru, el i-a răspuns că

până nu se clarifică lucrurile prin instanță, alte discuții nu există referitor la vânzare

sau alte lucruri. Partea vătămată Adascaliței Nicolae a menționat că dacă să ia după

limbajul care îl are astăzi Grijuc, îl recunoaște după limbaj, voce, intonație, or, la

primul sunet a lui Vasile, partea vătămată a înregistrat convorbirea, aceste persoane

care telefonau au fost mai multe, dar după voce și limbaj era una și aceeași persoană;

- din descifrările telefonice rezultă evident că anume Grijuc Veaceslav și

Simițaru Dmitrii l-au telefonat pe partea vătămată Adascaliței Nicolae, deși primii

neagă că au amenințat partea vătămată cu violență și moartea, în acest sens, urmează

a fi apreciate critic aceste afirmații, în situația în care, Adascaliței Nicolae, făcând

înregistrarea convorbirilor telefonice, i-a recunoscut anume pe aceștia care l-ar fi

telefonat, cerând ori achitarea pretinsei datorii, sau ridicarea sechestrului de pe uzina

din s. Bocșa, în scop ca acest bun, ulterior să fie vândut anume de Adascaliței

Cristina;

- în speță, este dovedit faptul colaborării între inculpații Bîcu Vladilsav,

Adascaliței Cristina, Grijuc Veaceslav și Simițaru Dmitrii și anume schimbul de

informații necesare în vedere șantajării părții vătămate Adascaliței Nicolae, or, nume

23

din declarațiile părții vătămate rezultă că imediat ce aveau loc certuri între acesta și

Adascaliței Cristina, primul era telefonat de persoana pe nume „Vasea”, care solicita

ca partea vătămată să întoarcă datoria de 350 000 euro, deși nu menționa cui anume

acesta era dator, pur și simplu îi spunea că dânsul cunoaște cu-i îi este dator;

- relevant speței în cauză sunt circumstanțele care denotă că donația casei de

către partea vătămată Nicolae Adascaliței în anii 2008, a fost revocată astfel încât

imobilul dat revenindu-i părții vătămate urmare a acestei revocări, precum și

anularea contractului de vînzare-cumpărare a fabricii, care la fel a revenit părții

vătămate, situație juridică care a și generat în urmă, neînțelegeri între partea

vătămată Adascaliței Nicolae și inculpata Cristina Adascaliței, comiterea faptelor

prejudiciabile de către ultima în complicitate cu ceilalți inculpați conform stării de

fapt reținute de către instanță.

8.2. Avocatul Munteanu Angela în numele inculpatului Grijuc Veaceslav,

invocând incidența pct. 6) și 8) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală,

solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 iulie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2022,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, cu achitarea inculpatului Grijuc

Veaceslav, deoarece acțiunile lui nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 189 alin. (6) Cod penal.

În motivarea recursului ordinar declarat, a invocat următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în cererea

de apel și efectiv hotărârea contestată nu cuprinde motivele pentru care argumentele

lui au fost respinse, precum că cauza penală în prima instanță a fost examinată în

lipsa apărătorului lui Grijuc Veaceslav;

- la judecarea apelului instanța nu a audiat inculpatul Grijuc Veaceslav,

referitor la circumstanțele acuzațiilor care i se aduc privind săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (6) Cod penal și în particular n-a fost audiat pe marginea

apelului declarat;

- susține că instanța de apel a exclus circumstanța agravantă în privința lui

Grijuc Veaceslav – săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, deoarece

această circumstanță nu a fost constată pe motiv că nu s-a constatat faptul comiterii

infracțiunii în participație;

- nu s-a oferit răspuns, de unde Grijuc Veaceslav a aflat adresa de domiciliu a

familiei Adascaliței, dacă nu se cunoștea cu aceștia, motivul infracțiunii, faptul că

partea vătămată nu-l cunoștea pe Grijuc Veaceslav;

- acțiunile inculpatului Grijuc Veaceslav nu întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (6) Cod penal, lipsind intenția și scopul de cupiditate;

- din declarațiile Cristinei Adascaliței și a părții vătămate Nicolae Adascaliței,

rezultă existența unui litigiu civil, Cristina Adascaliței fiind îndreptățită să pretindă

la o recompensă din valoarea totală a casei de locuit, iar toate acțiunile întreprinse de

ultima personal cât și prin intermediul altor persoane pentru a-și valorifica

pretențiile sale aveau scopul de soluționare pe cale amiabilă a litigiului.

8.3. Inculpatul Grijuc Veaceslav, prin recursul ordinar declarat la 28.03.2022,

fără a invoca nemijlocit incidența unui temei prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de

24

procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 februarie 2022, din motivul netemeiniciei ei, cu achitarea sa.

Inculpatul consideră că judecarea cauzei în instanța de apel a avut loc cu

încălcarea drepturilor sale procesuale consfințite în Legea penală și Constituție, și

respectiv contrar deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10

noiembrie 2020.

Susține că nu sunt probe care i-ar demonstra vina de comiterea celor imputate

de organul de urmărire penală, iar instanța de apel a decis condamnarea sa absolut

neîntemeiat în lipsa unor probe directe ce ar arăta la el.

Apreciază drept inechitabilă hotărârea de achitare a inculpaților Bîcu

Vladislav, Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii, deși ultimii se află în căutare, și

respectiv condamnarea sa la ani grei de pușcărie, nu a avut tangență cu faptele

imputate și se consideră nevinovat. Indică că vinovată de comiterea infracțiunii date

este Cristina Adascaliței, fapte care au fost confirmate și de partea vătămată Nicolae

Adascaliței.

Consideră că la pronunțarea sentinței și respectiv deciziei, instanțele de fond

nu au fost obiective și nici imparțiale, iar actele judecătorești emise în propria cauză

urmează fi casate fiind ilegale și neîntemeiate.

Notează că după finisarea procesului a solicitat prezentarea înregistrărilor

audio a ședințelor de judecată care nu i-au fost prezentate, iar în ședința instanței de

apel a fost lipsit de dreptul de a se expune.

8.4. Inculpatul Grijuc Veaceslav, prin recursul ordinar suplimentar declarat la

03.08.2022, fără a invoca nemijlocit incidența unui temei prevăzut la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 februarie 2022, cu emiterea unei sentințe de achitare.

În motivarea recursului ordinar suplimentar, inculpatul Grijuc Veaceslav a

reiterat motivele și argumentele invocate în recursurile ordinare declarate de avocat

și respectiv inculpat, fără a invoca argumente noi.

Andrei în numele inculpatului Bîcu Vladislav, a prezentat referință pe marginea

recursului ordinar declarat de procuror, invocând netemeinicia lui optează pentru

respingerea acestuia drept vădit neîntemeiat.

cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile ordinare

declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina

și recursul din 03 august 2022 declarat de către inculpatul Grijuc Veaceslav urmează

a fi respinse ca inadmisibile, iar recursurile ordinare declarate de către avocatul

Munteanu Angela în numele inculpatului Grijuc Veaceslav și recursul din 28 martie

2022 declarat de către inculpatul Grijuc Veaceslav, urmează a fi admise cu casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2022, în partea

condamnării lui Grijuc Victor și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din considerentele ce urmează:

10.1. Referitor la recursul ordinar declarat de către inculpatul Grijuc Veaceslav, la

03.08.2022, Colegiul penal lărgit constată următoarele:

25

Potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile

de la data pronunțării deciziei.

Conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor

pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește.

În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la

fel public, în termen de până la 45 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se

înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-

au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe

hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor dosarului, dispozitivul

deciziei adoptate de către instanța de apel a fost pronunțat la data 02 februarie 2022,

în prezența procurorului, avocatului inculpatului, Munteanu Angela, și a

inculpatului Grijuc Veaceslav, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

judecată în instanța de apel (f.d. 102-113, vol. VIII), din care rezultă că aceștia au fost

înștiințați despre ziua și ora pronunțării deciziei integrale și anume pentru data de

09 martie 2022, ora 14:00. Tot din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța

de apel din 09.03.2022 (f.d. 113, vol. VIII) se constată că la data stabilită a fost

pronunțată decizia motivată.

În continuare, Colegiul lărgit menționează că inculpatul Grijuc Veaceslav, a

declarat recurs ordinar împotriva deciziei adoptate, la data de 03 august 2022, fapt

confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei Poșta Moldovei (f.d

42, vol. VIII), înregistrat la Curtea Supremă de Justiție cu nr. 3234 la 08.08.2022,

consemnat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei de înregistrare (f.d.

41, vol. VIII).

Așadar, în cauza deferită judecării, Colegiul penal specifică faptul că termenul

de atac prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, se calculează începând cu data

de 09 martie 2022, adică a doua zi după pronunțarea deciziei motivate, ținând cont

de dispozițiile art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală și expiră la sfârșitul zilei

de 09 aprilie 2022.

Prin urmare, recursul declarat de către inculpatul Grijuc Veaceslav, la

03.08.2022, nu se încadrează în termenul limită prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală.

La acest capitol este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu

prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a

calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate.

Totodată, Colegiul Penal menționează, că art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului

de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de

26

instanța de judecată. El este absolut și are un caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Colegiul Penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea pronunțată în cauza

Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr. 7516/10), în care Curtea

a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de timp considerabilă și în

absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul pentru care partea s-a aflat

în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat cu ignorarea unui întreg

proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

10.2. Referitor la recursul declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, Colegiul penal lărgit constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Din sumarul recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, Colegiul penal lărgit constată că acuzatorul a

indicat în calitate de temeiuri de drept pentru casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2022, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, conform cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Procurorul critică decizia instanței de apel în partea achitării inculpaților Bîcu

Vladislav, Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii, considerând neîntemeiată și

nemotivată soluția instanței, deorece probele administrate confirmă prezența în

acțiunile inculpaților - Bîcu Vladislav a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (3), 45, 189 alin. (6) Cod penal, Adascaliței Cristina a elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 45, 189 alin. (6) Cod penal și Simițaru Dmitrii a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6) Cod penal.

Colegiul penal lărgit mai reține, că deși potrivit solicitărilor procurorului

ultimul cere casarea deciziei instanței de apel și în privința inculpatului Grijuc

Veaceslav, care potrivit hotărârii a fost condamnat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 189 alin. (6) Cod penal la închisoare, din textul recursului ordinar

declarat nu se constată critici care ar materializa pretențiile procurorului în privința

soluției pronunțate de instanța de apel în privința inculpatului Grijuc Veaceslav.

27

Implicit asupra solicitării casării deciziei instanței de apel și în privința

inculpatului Grijuc Veaceslav, Colegiul penal statuează că solicitarea dată nu a fost

motivată, iar instanța de recurs ordinar o constată drept declarativă și nu poate fi

acceptată, or instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu

circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

În continuare, analizând lucrările dosarului prin prisma temeiului de recurs

indicat de către procuror și criticilor acestuia indicate în textul recursului ordinar

declarat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul procurorului și că instanța de apel, a motivat cu

suficientă amplitudine soluția de achitare a inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței

Cristina și Simițaru Dmitrii.

Colegiul penal reține că, instanța de apel investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus argumentat prin prisma

prevederilor legale, astfel, concluziile expuse conțin raționamente întemeiate asupra

soluției pronunțate în privința inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina și

Simițaru Dmitrii.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilesc că decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Prin urmare, Colegiul penal notează că motivarea unei hotărâri reprezintă un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat

în speță.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că procurorul

critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, însă, cu referire

la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu

constituie temei de casare prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Opozant criticilor invocate de recurent privitor la aprecierea declarațiilor

inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii, părții vătămate,

28

a martorilor cât și constatarea unor stări de fapt de către instanța de apel, Colegiul

penal notează că dezacordul cu aprecierea probelor a servit obiect de examinare și în

instanța de apel.

Aprecierea probelor reprezintă o prerogativă exclusivă a instanțelor ce judecă

fondul cauzei și în acest sens Colegiul evidențiază că, instanța de recurs verifică doar

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a

acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs

ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra

chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar

aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului

cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică

legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma

prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală.

Astfel, Colegiul apreciază critic argumentele procurorului recurent, deoarece

acestea nu denotă că soluția emisă de instanța de apel ar contravine aprecierilor

expuse în motivarea acesteia.

Lecturând conținutul deciziei, Colegiul penal a stabilit că concluziile instanței

de apel privind casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bîcu

Vladislav, Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii au fost achitați de comiterea

infracțiunilor imputate din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, sunt bazate pe analiza detaliată și aprecierea tuturor probelor

administrate în cauză. Sub acest aspect fiind expusă argumentat concluzia conform

căreia în acțiunile inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina și Simițaru Dmitrii

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. (pct. 7.1 al deciziei)

La fel urmează de menționat că instanța de apel a examinat și s-a pronunțat

asupra a toate chestiunile de fapt și de drept, corect aplicând normele de drept

procesual penal.

Reieșind din prevederile art. 51 alin. (1) Cod penal, temeiul real al răspunderii

penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența de infracțiune

stipulată în legea penală reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale. Iar potrivit

art. 52 Cod penal, se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor

obiective și subiective, stabilite de legea penală ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă, precum obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

În sensul normelor enunțate, se apreciază ca fiind întemeiate mențiunile

instanței de apel potrivit cărora s-a constatat cu certitudine lipsa laturii obiective a

infracțiunii indicate, exprimate prin acțiuni intenționate de participare prin

complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, adică cererea de a se transmite

bunurile proprietarului și de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial,

amenințând cu violență persoana, săvârșită în proporții deosebit de mari, cât și a

laturii subiective în acțiunile inculpaților Bîcu Vladislav, Adascaliței Cristina și

29

Simițaru Dmitrii, deoarece careva acțiuni ce ar caracteriza intenția directă a ultimilor

la comiterea infracțiunii imputate instanței nu i-au fost prezentate.

Astfel că în conformitate cu prevederile art. 100 și 101 Cod de procedură

penală, analizând și verificând probele administrate sub toate aspectele, coroborarea

lor cu alte probe, instanța de apel justificat a concluzionat că fapta inculpaților

Adascaliței Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav nu întrunește elementele

infracțiunii imputate, din care motive Colegiul a considerat, că ultimii urmează a fi

achitați.

Implicit reieșind din ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu, în

sarcina inculpatei Adăscăliței Cristina se impune că ea „...urmărind scopul obținerii

unui beneficiu de ordin material, de comun acord cu Bîcu Vladislav, căruia i-a prestat

informații.., cît și Simițaru Dmitrii...”. Astfel, Curtea de Apel a constatat întemeiat că

organul de urmărire penală, atât în ordonanța de punere sub învinuire, cât și în

rechizitoriu, s-a redus doar la indicarea calității de complice prevăzut de art. 42 alin.

(5) Cod penal, fără a indica concret, prin care acțiuni, de șantaj, inculpații Adăscăliței

Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav au săvârșit infracțiunea.

Nefiind indicat nici care anume beneficiu de ordin material au urmărit și

obținut ultimii, având în acest sens o intenție directă. În atare circumstanțe s-a

constatat cu certitudine, că învinuirea înaintată Adăscăliței Cristina, Simițaru Dmitrii

și Bîcu Vladislav, este o învinuire superficială, ce constituie în sine o încălcare

esențială a art. 6 al Convenției Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, adoptată la 04.11.1950, în rigoare pentru Republica Moldova din

12.09.1997, care stipulează că „...orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, ...a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege, care va hotărî... asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate

împotriva sa. Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, ...în mod

amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa...”.

Potrivit procurorului, instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor

inculpaților Adăscăliței Cristina, Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav, în detrimentul

celorlalte probe existente la dosar, afirmație ce nu corespunde lucrărilor dosarului și

părții descriptive ale decizie, potrivit căreia instanța de apel a reverificat sub toate

aspectele, complet și obiectiv probele la care a avut acces și care au fost prezentate

de părți, apreciindu-le cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

fapt ce a determinat instanța de a concluziona că din probele administrate la

materialele cauzei, în acțiunile inculpaților Adăscăliței Cristina, Simițaru Dmitrii și

Bîcu Vladislav nu s-au confirmat elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj,

sau învinuirea formulată nu deslușește clar care sunt acțiunile ilegale ale inculpaților

întreprinse în privința părții vătămate Adascaliței Nicolae.

Instanța de recurs respinge alegațiile precum că instanța de apel nu a depus

efort pentru aprecierea și evaluarea probelor prezente la materialele cauzei penale,

deoarece, după cum rezultă din lucrările dosarului, instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea achitării inculpaților, așa

cum susține procurorul, fiind analizate în ansamblul toate probele, din punct de

vedere al coroborării acestora, corect ajungând la concluzia că ele nu sunt suficiente

30

pentru a fundamenta o acuzație penală în privința inculpaților Adăscăliței Cristina,

Simițaru Dmitrii și Bîcu Vladislav, or în cadrul judecării cauzei nu s-a constatat nici

o legătură între convorbirile telefonice din aceștia cu Grijuc Veaceslav, referitor la

fapta imputată. Decizia instanței de apel este determinată și de aprecierea amplă a

declarațiilor părții vătămate și martorilor audiați, din conținutul cărora nu se

identifică prezența în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal constată că motivele esențiale care au fost expuse de

către procuror în cererea de recurs, au primit aprecierea instanței de apel în contextul

prevederilor art. 8, art. 6 CEDO, astfel invocările recurentului privind faptul că

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sunt neîntemeiate.

Colegiul penal atestă că, din conținutul deciziei atacate, nu poate fi desprinsă

concluzia privind examinarea unilaterală a probatoriului administrat în această

cauză, odată ce instanța a respectat procedura de cercetare a probelor per ansamblu,

atât cele din partea acuzării, cât și cele ale apărării.

La fel, Colegiul penal stabilește, că în speță, nu a fost comisă careva eroare de

drept, așa precum se susține de către recurent, or, pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

În esență, Colegiul penal observă că, instanța de apel a dat o apreciere clară

circumstanțelor cauzei, adoptând concluzii motivate, concluzii pe care instanța de

recurs și le însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună repetarea

acestora, fapt ce este în corespundere și cu practica constantă a CtEDO, expusă în pct.

37 din hotărârea Albert vs România din 16.02.2010, potrivit cărei art. 6 §1 deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod,

să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat de către procuror este inadmisibil.

10.3. Referitor la recursul declarat de către avocatul Munteanu Angela în numele

inculpatului Grijuc Veaceslav și recursul din 28 martie 2022 declarat de către inculpatul

Grijuc Veaceslav, Colegiul penal lărgit constată următoarele:

Conform art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată, dacă

constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Din conținutul recursurilor declarate de către avocatul Munteanu Angela în

numele inculpatului și inculpatul Grijuc Veaceslav, din 28 martie 2022, Colegiul

penal lărgit constată că ultimii au indicat în calitate de temeiuri de drept pentru

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 02 februarie 2022, în

prezenta cauză penală, în partea condamnării lui Grijuc Victor, prevederile art. 427

31

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Implicit, apărarea critică decizia recurată prin prisma faptului că Grijuc

Veaceslav a fost privat de dreptul la un proces echitabil și contradictoriu, în

consecință a fost condamnat în baza unor presupuneri, lipsite de suport probant,

apreciate de instanța de apel eronat, și fără a examina cauza penală potrivit

exigențelor stipulate de art. 6 CEDO.

În speță, potrivit rechizitoriului (f.d. 25-26, v. IV), inculpatul Grijuc Veaceslav

se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (2), 45, 189 alin. (6)

Cod penal, imputându-i-se următoarea stare de fapt:

Grijuc Veaceslav se învinuiește în aceea că el, în luna mai 2013, urmărind scopul

obținerii unui beneficiu de ordin material, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu

Bîcu Vladislav, care a avut un rolul de organizator al infracțiunii, pentru comiterea

infracțiunii de șantaj în privința lui Adascaliței Nicolae, repartizând între ei rolurile

criminale. În continuare, în vederea realizării planului infracțional, Bîcu Vladislav i-a

cerut lui Grijuc Veaceslav să-l amenințe pe Adascaliței Nicolae cu moartea și

cauzarea leziunilor corporale, cerându-i ultimului transmiterea sumei de 350 000 euro,

echivalent a 5 582 500 lei, ce a și făcut. Prin urmare Grijuc Veaceslav, revenindu-i rolul de

autor al infracțiunii, primind prealabil de la Bîcu Vladislav un telefon mobil cu o cartelă SIM

„Moldcell”, s-au deplasat cu automobilul ultimului la domiciliul lui Adascaliței Nicolae,

amplasat în mun. Chișinău, str. Astronom Nicolae Donici 9/2, unde Grijuc Veaceslav a lăsat

în poartă o folie de staniol de la țigări, care i-a dat-o Bîcu Vladislav, și pe care era scris

„CPOHHO позвони”, fiind indicat numărul de telefon ”0xxxxxxxxxx”. Ulterior, pe acest

număr a sunat partea vătămată Adascaliței Nicolae purtând discuții cu Grijuc Veaceslav care

s-a prezentat cu numele ”Vasea”. Prin urmare, Grijuc Veaceslav, fiind instructat de către

Bîcu Vladislav referitor la conținutul discuției, l-a amenințat cu răfuială fizică și

moarte pe Adascaliței Nicolae, cerând de la ultimul să transmită suma de 350 000 euro

în decurs de 5 zile, sub pretext inventat precum că ar fi dator cu suma dată unor persoane din

stânga Nistrului. Ulterior, în continuarea acțiunilor sale criminale, Grijuc Veaceslav,

primind o altă cartelă SIM „Orange” de la Bîcu Vladislav, a executat indicația ultimului și

l-a mai sunat de două ori pe Adascaliței Nicolae, amenințându-l cu răfuială fizică și moartea,

la fel solicitând transmiterea cât mai urgentă a sumei de 350 000 euro.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 iulie 2018, Grijuc

Veaceslav a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.

(2), 45, 189 alin. (6) Cod penal și i-a fost numită pedeapsa sub formă de închisoare

pentru un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În

baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.01.2014,

definitiv lui Grijuc Veaceslav, a fost numită pedeapsa cu închisoare pentru un termen

de 13 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Fiind investit cu judecarea apelurilor, Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău prin decizia din 02 februarie 2022 a casat total sentința cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Grijuc Veaceslav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

32

infracțiunii, prevăzute de art. 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 10

(zece) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art.

84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, adăugând parțial pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.01.2014, s-a stabilit

lui Grijuc Veaceslav, definitiv 13 (treisprezece) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

Verificând criticele expuse de recurenți, în raport cu lucrările cauzei, Colegiul

penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, deoarece instanța de al doilea grad

de jurisdicție judecând cauza în ordine de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție care conține concluzii contradictorii în raport cu

învinuirile aduse prin Rechizitoriu inculpatului Grijuc Veaceslav și circumstanțele de fapt

stabilite la caz de instanță, și că la judecarea cauzei instanța de apel nu a luat măsurile

necesare pentru ca probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării și cele prezentate

de partea apărării, să fie cercetate și apreciate la justa lor valoare, astfel ca toate elementele

de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin această inactivitate instanță de apel a

provocat o stare de incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată, deoarece

criticile expuse referitor la probele aduse în sprijinul învinuirii imputate inculpatului

sunt neargumentate și selectiv preluate, iar erorile de drept nu pot fi corectate în

prezenta procedură, or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca

cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor

legii procesual-penale.

Potrivit art. 414 alin. (1), (6) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Astfel, din conținutul părții descriptive a deciziei atacate (expuse în pct. 4.1 a

prezentei decizii), rezultă că instanța de apel a judecat cauza în privința inculpatului

Grijuc Veaceslav, contrar prevederilor art. 101, 414, 417, 419 Cod de procedură penală

și nu a întreprins toate măsurile necesare de a elucida circumstanțele esențiale.

În sensul celor enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit statuează că potrivit

decizie contestate, instanța de apel constatând vinovăția inculpatului Grijuc

Veaceslav de comiterea infracțiunii de șantaj, a exclus circumstanța agravantă –

săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație, dat fiind că nu s-a constatat

faptul comiterii infracțiunii de către Grijuc Veaceslav în coparticipație cu alte

persoane.

33

Colegiul penal lărgit reiterează că latura obiectivă a infracțiunii de șantaj se

exprimă în fapta prejudiciabilă alcătuită din două acțiuni: acțiunea principală și

acțiunea adiacentă. Acțiunea principală se înfățișează în oricare din următoarele trei

modalități normative ale sale: 1) cererea de a se transmite bunurile proprietarului,

ale posesorului sau ale deținătorului; 2) cererea de a se transmite dreptul asupra

bunurilor aparținând proprietarului, ale posesorului sau ale deținătorului; 3) cererea

de a săvârși acțiuni cu caracter patrimonial. Acțiunea adiacentă se înfățișează în

oricare din următoarele patru modalități normative ale sale: 1) amenințarea cu

violență adresată persoanei, rudelor sau apropiaților acesteia; 2) amenințarea cu

răspândirea unor știri defăimătoare despre persoană, rudele sau apropiații acesteia;

3) amenințarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, ale

posesorului sau ale deținătorului; 4) amenințarea cu răpirea proprietarului, a

posesorului, a deținătorului, a rudelor sau a apropiaților acestora.

Infracțiunea de șantaj este o infracțiune formală. Ea se consideră consumată

din momentul înaintării cererii cu caracter patrimonial, însoțite de acțiunea

adiacentă, indiferent dacă făptuitorul și-a atins scopul urmărit.

În sensul dat, instanța de apel pronunțând o sentință de condamnare în

privința inculpatului Grijuc Veaceslav, nu a combătut argumentele indicate de

apărare referitor la neclaritatea învinuirii formulate în privința acestuia, și nici nu a

indicat concret prin care anume acțiuni de șantaj inculpatul a săvârșit infracțiunea.

În sensul dat constatările instanței sunt contradictorii, nefiind clar definită

acțiunea principală și acțiunea adiacentă prin care s-a exprimat fapta prejudiciabilă

imputată inculpatului.

Implicit instanța de apel în încercarea de a proba acțiunea adiacentă a constat

inițial că ”inculpatul Grijuc Veaceslav a sunat partea vătămată Adascaliței Nicolae și

amenințîndu-l cu moartea și cauzarea leziunilor corporale, a cerut ultimului transmiterea

sumei de 350 000 euro”, ca ulterior să noteze că ”prin procesul-verbal de examinare a

obiectului din 20.06.2013 și anume DVD-disk de tip „Titanium” cu capacitatea de 4.7 Gb,

cu anexarea stenogramei discuțiilor avute loc între partea vătămată Adascaliței Nicolae și

persoanele necunoscute, se confirmă faptul amenințărilor cu violență în privința lui

Adascaliței Nicolae”, în final nefiind constatată cu claritate acțiunea adiacentă

nemijlocită imputabilă inculpatului.

Potrivit descriptivului deciziei, s-a notat că ”instanța de apel a ajuns la ferma

convingere că la capitolul încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, careva încălcări nu au

fost identificate, iar în acest sens este aprecierea stării de fapt, și just se conchide asupra

existenței în acțiunile lui Grijuc Veaceslav a elementelor infracțiunii, prevăzute de art. 189

alin.(6) Cod penal al RM”, concluzie ce a fost realizată fără analiza coroborată a

probelor prin prisma modalităților normative de realizare a laturii obiective a

infracțiunii de șantaj.

Or, concluziile enunțate mai sus au fost deduse în mare măsură, de pe urma

enumerării probelor, dar nu și a analizei acestora în raport cu învinuirea adusă și în

coroborare între ele, inclusiv declarațiilor părții vătămate, martorilor.

Tot, aici Colegiul penal lărgit observă lipsa unei cercetări minuțioase și

complexe a stării de fapt și a circumstanțelor de drept, care fundamentează o

34

acuzație, or Curtea de apel nu a dat răspuns la toate argumentele invocate de

apelanți, implicit asupra faptului că judecata în prima instanță avut loc în lipsa

apărătorului inculpatului, concluzionând prin analiza insuficientă a circumstanțelor

precum că de fapt, vinovat este Grijuc Veaceslav, în situația în care ceilalți inculpați

au fost achitați de săvârșirea infracțiunii de șantaj.

Mai mult ca atât, la judecarea apelului, Colegiul penal s-a limitat la audierea

superficială a inculpatului Grijuc Veaceslav, într-un mod restrâns prin expunerea

susținerii apelului declarat și declarațiilor date la urmărirea penală și instanța de

fond, fără ai fi acordate careva întrebări de concretizare (f.d. 99, vol. VIII), deși

circumstanțele de fapt și de drept imputate prin actul de învinuire și rechizitoriu au

suferit modificări, iar instanța de apel a exclus săvârșirea infracțiunii de către Grijuc

Veaceslav prin orice formă de participație, iar în privința celorlalți inculpați a fost

menținută soluția de achitare.

Totodată, instanța de apel, făcând trimitere la declarațiile părții vătămate,

martorilor precum și a inculpatului audiați în prima instanță, nu a indicat concret ce

anume denotă confirmarea faptelor imputate, or, aceste declarații, după cum au fost

luate în considerare de către instanța de apel și ne fiind analizate prin coroborare, nu

generează incontestabil, în afara oricăror dubii, concluzia privind vinovăția

inculpatului Grijuc Veaceslav.

În contextul dat, Colegiul observă lipsa atât a aprecierii cât și lipsa poziției

instanței de apel referitor la acceptarea unor probe și respingerea altor, astfel că la

judecarea apelului instanța își bazează concluzia de vinovăție a inculpatului pe

declarații care nu relevă aspecte importante pentru stabilirea adevărului la caz.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, motivarea hotărârii instanței de apel

este una formală în care doar descrie fapta, probele administrate în respectiva cauză

penală, fără a face o analiză și a da un răspuns la toate argumentele invocate în apelul

declarat.

Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel contrar prevederilor legale

și-a întemeiat soluția pe aprecieri subiective, or, Curtea de la Strasbourg statuează

că, dreptul la un proces echitabil include obligația tribunalelor de a-și motiva

deciziile lor, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate impieta asupra

acestui drept.

De asemenea, Curtea Europeană menționează că, judecătorii trebuie să indice

cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un

acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională. Instanța

europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este strâns legată de

preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil, aceasta

permițând respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă însăși

calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.” (cauza

Fomin vs Moldova din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art. 100 alin. (4)

și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică

națională, remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

35

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

În concluzie, Colegiul penal lărgit ține să consemneze insuficiența motivării

deciziei adoptate de instanța de apel și consideră relevant de a puncta că, o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței

CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză. Totodată, urmează a

se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții

stabilite pentru existența unui proces echitabil. Or, potrivit jurisprudenței constante

a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

În esență, toate acestea au conturat convingerea fermă a instanței de recurs că

instanța de apel, rejudecând cauza, a admis eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, motiv pentru care ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat în privința inculpatului Grijuc Veaceslav.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările care

au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414

Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea

o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.

93, 95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și recursul din 03 august 2022

declarat de către inculpatul Grijuc Veaceslav.

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Munteanu Angela în

numele inculpatului Grijuc Veaceslav și recursul din 28 martie 2022 declarat de către

inculpatul Grijuc Veaceslav, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Bîcu Vladislav xxxx,

Adascaliței Cristina xxxxx, Grijuc Veaceslav xxxxx, Simițaru Dmitrii xxxx, în partea

condamnării lui Grijuc Victor și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate, se mențin.

36

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 16 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

37