1ra-1922/2018 — art. 187 alin.2, lit.b,e,f CP

1ra-1922/2018 — art. 187 alin.2, lit.b,e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1922/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Șteliman Serghei în numele inculpaților Rațuc Hristian și Cocerva Alexandr și de

către Dudulica Liubomir în numele inculpatului Carai Alexandru, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 octombrie 2017 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală privindu-i pe

Carai Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX,

r-nul XXXXX;

Cocerva Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX,

r-nul XXXXX

și

Rațuc Hristian XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX,

r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.01.2017 – 13.10.2017;

Instanța de apel: 21.12.2017 – 05.06.2018;

Instanța de recurs: 23.08.2018 – 31.10.2018.

Asupra admisibilității recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de

art.3641 Cod de procedură penală, au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Rațuc Hristian - în baza art.art.42 alin.(5), 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 ani

și 9 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, fără amendă.

1

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa numită s-a adăugat parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din 30.03.2015,

stabilindu-i-se definitiv 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, fără

amendă.

Cocerva Alexandr:

- în baza art.art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 ani și 9 luni închisoare, fără

amendă (pe episodul din 18.11.2016);

- în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, la 3 ani și 9 luni închisoare, fără amendă (pe

episodul din 5.11. 2016);

- în baza art.art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 ani și 9 luni închisoare, fără

amendă (pe episodul din 18.11.2016);

- în baza art.217 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 7 luni închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă - 5 ani închisoare, fără amendă.

În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Carai Alexandru:

- în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 ani și 9 luni închisoare (pe episodul

din 18.11.2016);

- în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 ani și 9 luni închisoare (pe episodul

din 18.11.2016);

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani.

În conformitate art.90 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 4 ani.

2145, Carai Alexandru, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Cocerva Alexandr,

având în calitate de complice pe Rațuc Hristian, aflându-se pe str. N. Dimo 29/1, mun.

Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viață și sănătate, intenționat au agresat-o fizic pe Furtună

Diana, au doborât-o la pământ și totodată, ținându-i mâna la gură pentru a nu putea chema în

ajutor, în mod deschis au sustras de la aceasta o geantă la preț de 500 lei, în care se afla un

portmoneu de culoare neagră la preț de 500 lei și bani în sumă de 2300 lei, buletinul de

identitate, permis de conducere, 2 carduri bancare „Victoriabank” și „Moldinconbank”, o

legătură de chei, apoi cu bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii, astfel cauzându-i pârții

vătămate Furtună Diana o daună materială considerabilă în sumă totală de 3 300 lei.

Cocerva Alexandr, acționând prin participație simplă, activând în calitate de coautor,

având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, la 18.11.2016, aproximativ la ora

2209, aflându-se în regiunea blocului locativ nr.27/1 din bd. Mircea cel Bătrân mun. Chișinău,

intenționat, în vederea învingerii opunerii de rezistență din partea persoanei agresate, au

aplicat violenta nepericuloasă pentru viața persoanei, prin tragere cu mâna de păr și blocare a

respirației și vorbirii cet. Cebanu Dumitrița, după care, în mod deschis i-au sustras geanta la

prețul de 550 lei, un portmoneu din piele la prețul de 300 lei în care se aflau bani în sumă de

200 lei, cauzându-i ultimei daune în proporții considerabile, în suma totală de 1 050 lei.

Cocerva Alexandr, la data de 05.11.2016, având scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, în timp ce se deplasa pe bd. Moscovei, 14, mun. Chișinău, în mod deschis a

sustras de la Bogos Mihaela, geanta pentru dame de culoare cafenie cu inscripția ”Dario

2

Cioti” la preț de 1500 lei, în care se afla un portmoneu la preț de 500 lei, mijloace bănești în

sumă de 4 790 lei, cremă pentru păr la preț de 400 lei, acte personale pe numele acesteia și

anume: buletinul de identitate, pașaportul barometric, 2 carduri bancare „Mobiasbancă”,

telefon mobil de model “Fly” la preț de 2 000 lei, încărcător la telefon de model “Samsung”

la preț de 300 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii,

cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 9 490 lei.

Tot el, având scopul săvârșirii circulației ilegale a drogurilor în proporții mari, fără scop

de înstrăinare, a păstrat la domiciliul său un plic în care se conținea substanță de origine

vegetală, uscată mărunțită, fragment din butelie din polimer, adaptată pentru fumat, cu

depuneri de culoare cafenie, un obiect de masă plastică în care se conținea substanță de

origine vegetală de culoare verde, mărunțită, uscată, care la data de 19.11.2016 au fost

depistate și ridicate de către colaboratorii poliției,

Conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-6707 din 30.11.2016, depunerile de

culoare cafenie de pe suprafața fragmentului de butelie de polimer, în partea de sus,

reprezintă rășină de canabis, care se atribuie la categoria substanțelor narcotice. Depunerile de

culoare cafenie de pe suprafața fragmentului de butelie din polimer în partea de jos, reprezintă

rășină de canabis care se atribuie la categoria substanțelor narcotice. Cantitatea de canabis

(masa uscată), constituie 0,10 grame. Cantitatea totală a substanței narcotice marijuana în

stare uscată constituie 5,22 grame, care constituie proporții mari. S-a constatat că Cocerva

Alexandr păstra la domiciliu substanța narcotică indicată, în scop personal.

La 18.11.2016 orele 2145 cet. Rațuc Hristian în calitate de complice, prin acordarea

serviciilor de transport cu automobilul de model Renault Scenic cu n/î CWN-158, s-au

deplasat împreună cu A. Cocerva și A. Carai pe str. N. Dimo 29/1, mun. Chișinău, unde urma

să-i aștepte. Urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, A. Cocerva și A. Carai intenționat

au agresat-o fizic pe Furtună Diana și au doborât-o la pământ, i-au astupat cu mâna gura

pentru a nu putea chema în ajutor. Continuând acțiunile sale intenționate, în mod deschis au

sustras de la aceasta o geantă la preț de 500 lei, în care se afla un portmoneu de culoare

neagră la preț de 500 lei, și bani în sumă de 2300 lei, buletinul de identitate, permis de

conducere, 2 cârduri bancare „Victoriabank” și „Moldinconbank”, o legătură de chei, apoi, cu

bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i părții vătămate

Furtună Diana o daună materială considerabilă în sumă totală de 3 300 lei.

apelului, casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care:

- A. Cocerva să fie condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal (episodul

din 18.11.2016), la 4 ani închisoare; în baza art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal (episodul din

05.11.2016), la 4 ani închisoare; în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal (episodul din

18.11.2016), la 4 ani închisoare; art.217 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, la 7 luni închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal prin cumulul parțial al pedepselor, a-i stabili definitiv

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani cu executare în penitenciar de tip

semiînchis;

- A. Carai să fie condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) (episodul din

18.11.2016) la 4 ani închisoare; în baza art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal (episodul din

18.11.2016) la 4 ani închisoare. În conformitate cu prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, prin

cumulul parțial al pedepselor, definitiv a-i stabili pedeapsa - 6 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis;

3

- H. Rațuc să fie condamnat în baza art.art.42 alin.(5), 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal, (episodul din 18.11.2016), la 4 ani închisoare. În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la

pedeapsa stabilită a adăuga parțial partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința

Judecătoriei Orhei din 30.03.2015 și a-i stabili definitiv pedeapsa închisorii pe un termen de 6

ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

În argumentarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele motive:

- deși prima instanță a calificat corect acțiunile inculpaților, pedeapsa stabilită este prea

blândă;

- la individualizarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.75 Cod penal precum și de faptul că aceștia au săvârșit mai multe infracțiuni

grave, care prevăd pedeapsă sub formă de închisoare de la 5 ani la 7 ani, în complicitate, iar

H. Rațuc a comis infracțiunea în termenul de probă, fapt care denotă că acesta este predispus

la comiterea infracțiunilor și nu a tras concluzii corespunzătoare;

- pedepsele numite sunt prea blânde și nu vor atinge scopul prevăzut la art.61 Cod penal;

- instanța, fără a ține cont de personalitatea inculpaților și gravitatea infracțiunilor

comise, neîntemeiat a aplicat prevederile art.90 Cod penal.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul I. Dogotari în numele inculpatului H.

Rațuc, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

- H. Rațuc să fie absolvit de pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din

30.03.2015, cu anularea tuturor obligațiilor cu caracter penal, în baza art.3 al Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R. Moldova,

nr.210 din 29.07.2016;

- pe capătul de învinuire prevăzut de art.art.42 alin.(5), 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal, lui H. Rațuc să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare, cu dispunerea

suspendării executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- în privința inculpatului, care a comis infracțiunea de jaf la 18.11.2016, în termenul de

probă stabilit prin sentința Judecătoriei Orhei din 30.03.2015, urma a fi aplicat actul

amnistiei;

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de faptul că H. Rațiuc a

recunoscut integral faptele indicate în rechizitoriu, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat

examinarea cauzei în procedura simplificată, și a recuperat integral prejudiciul cauzat părții

vătămate D. Furtună, totodată a avut un rol secundar la comiterea infracțiunii. Aceste

circumstanțe, denotă posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoare pe un termen minim,

cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

3.2. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul S. Șteliman în numele inculpatului H.

Rațuc, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă mențiunea că H. Rațuc a

comis infracțiunea în stare de recidivă, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, fără adăugarea parțială a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Orhei din 30.03.2015, pe care inculpatul la momentul pronunțării

sentinței în prezenta cauză - 18.10.2017 a executat-o integral.

În motivarea cererii s-au invocat următoarele:

4

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile art.34 alin.(5) lit. e) Cod penal și eronat a

considerat că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă, or, ultimul nu a avut alte

condamnări, cu excepția celei dispuse prin sentința Judecătoriei Orhei din 30.03.2015;

- prima instanță s-a referit la o sentință pronunțată în privința inculpatului, din

30.03.2017, care de facto nu există;

- instanța de fond eronat a reținut în privința lui H. Rațuc că a comis infracțiunea în stare

de recidivă și greșit a individualizat pedeapsa. La stabilirea pedepsei instanța de fond nu a

ținut cont de modificările operate la art.82 Cod penal;

- în privința inculpatului eronat au fost aplicate prevederile art.85 Cod penal, deoarece la

momentul pronunțării sentinței, inculpatul deja executase pedeapsa stabilită prin sentința

anterioară, astfel fiind încălcat dreptul inculpatului de a nu fi pedepsit de două ori pentru una

și aceeași faptă;

- ținând cont de faptul că în privința inculpatului s-au reținut doar circumstanțe

atenuante, prima instanță urma să-i aplice pedeapsa minimă, iar luând în considerație că

inculpatul s-a căit sincer, a reparat prejudiciul cauzat, nu are antecedente penale, se

caracterizează pozitiv și are o vârstă tânără, prima instanță urma să aplice prevederile art.90

Cod penal în privința acestuia.

declarate au fost admise, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei lui H. Rațuc și în

partea stabilirii pedepsei definitive inculpaților A. Cocerva și A. Carai și pronunțată în această

parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

- lui H. Rațuc, în baza art.art.42 alin.(5), 187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa 3 ani și 6 luni

închisoare, fără amendă.

În temeiul art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugarea parțială la

pedeapsa stabilită, a părții neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Orhei

din 30 martie 2015, lui H. Rațuc i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 9 luni

închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

- lui Cocerva Alexandr, în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 5 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

- lui Carai Alexandru, în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

numele inculpatului H. Rațuc, privind absolvirea ultimului de pedeapsa penală în temeiul

actului de amnistie, instanța de apel a considerat-o neîntemeiată, din motiv că apărătorul a

atacat cu apel sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 13 octombrie 2017, și nu

sentința Judecătoriei Orhei din 30 martie 2015, în aceste circumstanțe instanța de apel nefiind

în drept de a înceta procesul penal în modul solicitat de apelant.

Privind individualizarea pedepsei penale inculpatului H. Rațuc, instanța de apel a

considerat că prima instanță eronat a constatat comiterea infracțiunii în stare de recidivă, or,

inculpatul, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Orhei din 30 martie 2015 la 3 ani

închisoare cu suspendarea executării ei în temeiul art.90 Codul penal pe un termen de

probațiune de 2 ani, a comis o nouă infracțiune în perioada de probațiune.

Având la bază această constatare, instanța de apel a conchis că prima instanță eronat a

invocat prevederile art.82 Cod penal și le-a aplicat la individualizarea pedepsei, inclusiv din

considerentul că la 20.12.2017 au fost operate modificări în conținutul art.82 Cod penal.

5

În acest context, instanța de apel a menționat că, conform redacției noi a art.82 Cod

penal, în cazul recidivei periculoase și deosebit de periculoase mărimea pedepsei nu poate fi

mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute de Partea specială, iar în cazul în care

sunt stabilite numai circumstanțe atenuante, instanța poate stabili pedeapsa în limitele

prevăzute în Partea specială.

Reieșind din faptul reținerii în privința inculpatului H. Rațuc a circumstanțelor

atenuante, cum ar fi recunoașterea vinei și căința sinceră, precum și din motivul lipsei

circumstanțelor agravante, instanța de apel a considerat că sentința primei instanțe urmează a

fi casată în partea stabilirii pedepsei lui H. Rațuc, cu stabilirea unei noi pedepse, cu aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani

și 6 luni, fără amendă, iar în temeiul art.85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin

adăugarea parțială la pedeapsa stabilită a părții neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentința

Judecătoriei Orhei din 30 martie 2015, stabilirea pedepsei definitive de 3 ani și 9 luni

închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondate argumentele invocate de apărătorii

inculpatului H. Rațuc, privind stabilirea unei pedepse mai blânde inculpatului din motiv că

acesta se căiește de cele comise și a contribuit activ cu la descoperirea infracțiunii, or cauza a

fost examinată în procedura simplificată, prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală,

inculpatul beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, prevăzute de lege.

5.1. Referindu-se la argumentele invocate de procuror în privința modului de executare a

pedepselor stabilite inculpaților A. Cocerva și A. Carai, instanța de apel le-a apreciat ca

întemeiate și a considerat că în privința acestor inculpați nu pot fi aplicate prevederile art.90

Cod penal, după cum a dispus prima instanță. Deși legea penală nu îngrădește libertatea

instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se

corija fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care și-a

întemeiat convingerea.

Instanța de apel a conchis că inculpații A. Cocerva și A. Carai urmează să execute

pedeapsa stabilită, soluția primei instanțe fiind pripită inclusiv din considerentul constatării că

inculpatul A. Cocerva a comis un concurs de infracțiuni, fiind condamnat pentru trei episoade

de jaf și un episod de păstrare a substanțelor narcotice, iar A. Carai a fost condamnat pe două

episoade de jaf.

Din motivele enunțate, instanța de apel a considerat necesar de a se implica în soluția

primei instanțe, privind pedepsele definitive stabilite inculpaților A. Cocerva și A. Carai și

modul de executare a acestora, cu casarea sentinței în această parte și cu stabilirea, în

temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, a pedepselor definitive: lui A.

Cocerva - 5 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar lui

A. Carai - 4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

către avocatul S. Șteliman în numele inculpaților H. Rațuc și A. Cocerva, prin care, invocând

prevederile art.427 alin.(1) pct.4),5),6),10),15) Cod de procedură penală, a solicitat:

- casarea hotărârilor judecătoreștii în partea stabilirii pedepsei inculpatului H. Rațuc,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa de 3

ani și 4 luni închisoare, fără aplicarea prevederilor art.85 Cod penal, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei în temeiul art.90 Cod penal și cu dispunerea calculării unei

zile petrecute în arest ca două zile de închisoare;

6

- casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei inculpatului A. Cocerva,

cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă următoarele:

- necătând la faptul că în cererea de apel a fost invocată necesitatea aplicării în privința

inculpatului H. Rațuc a prevederilor art.90 Cod penal, instanța de apel, la fel ca și prima

instanță, nu a argumentat din ce considerente a respins solicitarea nominalizată;

-instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului privind necesitatea calculării

termenului de detenție a lui H. Rațuc reieșind dintr-o zi petrecută în arest preventiv ca două

zile de închisoare, din motiv că el a fost deținut în condiții inumane și degradante, precum și

nu s-a expus asupra argumentelor din apel referitoare la ilegalitatea adăugării la pedeapsă a

unei părți din pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 30 martie 2015;

- motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii, deoarece atât prima instanță, cât

și cea de apel, indicând că există doar circumstanțe atenuante și nici o circumstanță agravantă,

totuși au dispus numirea unei pedepse sub formă de închisoare cu executare reală;

- instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Biroul de Probațiune nu a înaintat

demers privind anularea suspendării condiționate a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Orhei din 30.03.2015 și că, deși la momentul comiterii infracțiunii inculpatul H.

Rațuc se afla în perioada de probațiune, la momentul pronunțării sentinței din 13.10.2017,

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 2015 deja era executată integral. Astfel,

instanțele de fond și de apel nu erau în drept să adauge la pedeapsa aplicată o parte din

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 2015, din motiv, că aceasta din urmă

deja era executată integral, ceea ce semnifică faptul că inculpatul e nevoit să execute repetat o

pedeapsă deja executată – fapt care contravine art.4 din Protocolul adițional nr.7 la CEDO,

potrivit căruia nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru una și aceiași faptă;

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.385 Cod de procedură penală, care

stabilesc că dacă inculpatul a fost deținut în arest în condiții inumane și degradante, o zi de

aflare în arest preventiv se va calcula ca două zile de închisoare. În acest context instanța de

apel nu a apreciat certificatul eliberat de Penitenciarul nr.13 Chișinău, anexat la materialele

cauzei în ședința instanței de apel, din care rezultă că H. Rațuc, pe toată perioada aflării în

arest preventiv, s-a deținut în condiții de supraaglomerare, cu încălcarea normelor privind

suprafața stabilită pentru un deținut, ceea ce constituie condiții de detenție inumane și

degradante. Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că CEDO a condamnat de mai

multe ori statele semnatare a Convenției, inclusiv Republica Moldova, pentru condiții

inumane și degradante de detenție. De asemenea, instanța de apel nu a luat în considerație că

legiuitorul a prevăzut un mecanism de compensare pentru astfel de comportament inuman și

degradant, și anume calcularea unei zile de detenție în astfel de condiții ca două zile de

închisoare;

- concluzia instanței de apel este eronată referitor la faptul că odată ce prima instanță a

constatat circumstanțe atenuante, acestea nu mai pot fi luate în considerație ca temei pentru

aplicarea art.90 Cod penal, din motiv că li s-ar acorda o dublă valență juridică.

-concluzia instanței de apel duce la ideea că, în cazul examinării cauzei în ordinea

art.3641 Cod de procedură penală, se egalează individualizarea pedepsei și în cazul

circumstanțelor atenuante și în cazul acelor agravante, ceea ce contravine însuși principiului

individualizării pedepsei, iar urmând aceeași logică, rezultă că în cazul aplicării prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, în mod inevitabil se exclude posibilitatea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal. Aceasta lezează disproporțional dreptul inculpatului care a

7

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, deoarece ar rezulta, că dacă persoana nu

ar solicita examinarea cauzei simplificată, ea ar putea beneficia de suspendarea condiționată a

pedepsei, iar dacă aceeași persoană solicită examinarea cauzei în procedură simplificată,

recunoaște integral vina și nu solicită administrarea de noi probe - nu poate beneficia de

aceasta.

Recurentul invocă că această poziție a instanței de apel contravine și practicii judiciare,

deoarece există o mulțime cauze, examinate în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, în

care inculpații au fost condamnați la închisoare cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal;

- instanța de apel neîntemeiat nu l-a admis pe avocatul S. Șteliman la apărarea lui A.

Cocerva ci numai la apărarea lui H. Rațuc, iar apărarea lui A. Cocerva a fost efectuată de

avocatul M. Bordei, desemnat din oficiu, contrar prevederilor art.70 alin.(2) Cod de procedură

penală fapt care a rezultat în lezarea flagrantă a dreptului inculpatului la apărare;

- instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul L. Dudulica

în numele inculpatului A. Carai, prin care solicită casarea totală a acesteia, cu menținerea

sentinței.

În motivarea cererii depuse, recurentul invocă următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a admis o

eroare gravă de fapt și de drept, care a afectat soluția instanței;

- probele au fost apreciate contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală;

- la examinarea cauzei, instanța de apel a confundat situația de fapt și a ajuns la

concluzii greșite, or, în pct.13 al deciziei recurate se constată comiterea de către A. Carai a

două infracțiuni prevăzute de art.187 alin.(2) Cod penal, la pct.27 al deciziei fiind expusă

concluzia că corectarea și reeducarea lui Carai Alexandru este posibilă fără izolarea lui de

societate, ca în continuare, la pct.28 să fie constatat că nu pot fi aplicate în speță prevederile

art.90 Cod penal;

- este eronată și concluzia din pct.29 al deciziei recurate, referitor la inadmisibilitatea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal în raport cu aplicarea în speță a prevederilor art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală, or legea nu prevede așa impedimente;

- este inechitabilă pedeapsa numită lui A. Carai în prezența doar a circumstanțelor

atenuate, precum și în raport cu pedeapsa stabilită inculpatului H. Rațuc, căruia i-a fost

aplicată o sancțiuni mai blândă, în pofida faptului că a comis infracțiuni în perioada de

probațiune, stabilită prin altă sentința;

- după casarea sentinței în partea aplicării pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri,

instanța de apel nu a stabilit pedeapsa penală pentru fiecare infracțiune în parte, în partea

dispozitivă fiind expusă doar cumularea parțială a pedepselor numite lui A. Carai;

- instanța de apel nu a inclus în termenul de executare a pedepsei termenul de deținere

sub arest preventiv al lui A. Carai;

- A. Carai este caracterizat pozitiv, anterior nu a fost condamnat, până la reținere din

diferite surse legale se întreținea, martorii l-au descris ca o persoană bună și responsabilă.

acuzatorul de stat, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate de

avocații S. Șteliman și L. Dudulica în numele inculpaților, argumentând că motivele invocate

de recurenți, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept prevăzute la

art.427 Cod de procedură penală, iar pedeapsa a fost stabilită în dependență de circumstanțele

atenuante și agravante prevăzute la art.art.76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78 Cod penal. Consideră că instanța de apel le-a stabilit inculpaților pedepse

8

echitabile în raport cu faptele comise și cu personalitatea acestora, iar recursurile urmează a fi

declarate inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

Analizând recursurile declarate Colegiul constată, că recurenții sunt de acord cu starea

de fapt stabilită de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor în

baza cărora A. Carai, A. Cocerva și H. Rațuc au fost condamnați, din care considerente nu se

va pronunța referitor la aceste aspecte, criticând hotărârile adoptate doar în partea stabilirii

pedepsei, iar avocatul S. Șteliman invocă și încălcarea dreptului la apărare a inculpatului A.

Cocerva.

8.1 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul S. Șteliman în

numele inculpaților H. Rațuc și A. Cocerva

Referitor la argumentele invocate de avocatul S. Șteliman în numele inculpatului H.

Rațiuc.

Lecturând textul recursului Colegiul penal reține că autorul nu este de acord cu

concluzia instanței de apel prin care inculpatului H. Rațuc, în temeiul art.85 Cod penal i

s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 30.03.2015,

invocând în acest aspect că pedeapsa numită prin sentința anterioară la momentul pronunțării

sentinței în prezenta cauză, era deja executată. Însă, acest argument Colegiul îl respinge ca

neîntemeiat, or, în conformitate cu prevederile art.85 Cod penal, dacă persoana după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, a săvârșit o nouă

infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin

noua sentința partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Astfel, din norma sus citată rezultă clar, că pedeapsa stabilită prin sentința anterioară,

urma a fi executată complet până la data săvârșirii unei noi infracțiuni și nu la data

pronunțării unei noi sentințe. Reieșind din materialele cauzei se constată, că prin sentința

Judecătoriei Orhei din 30.03.2015, H. Rațuc a fost condamnat în baza art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal la 3 ani închisoare cu suspendarea executării acesteia pe un termen de probă de 2

ani, iar la 18.11.2016, H. Rațuc a comis o nouă infracțiune, adică peste 1 an și 8 luni.

Acestea fiind menționate, Colegiul atestă temeinicia concluziei instanței de apel

referitor la adăugarea parțială a pedepsei neexecutate, în conformitate cu prevederile art.85

Cod penal.

În continuare, instanța de recurs va respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului S.

Șteliman precum că instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Biroul de Probațiune nu a

înaintat demers privind anularea suspendării condiționate a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Orhei din 30.03.2015, deoarece, în speță, sunt relevate prevederile art.90

alin.(10) Cod penal, din care rezultă că, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, săvârșește în termenul de probă o nouă infracțiune,

instanța de judecată urmează a-i stabili pedeapsa în condițiile art.85 Cod penal.

Totodată urmează de remarcat, că la demersul (propunerea) Biroului de Probațiune,

instanța în temeiul art.90 alin. (9) Cod penal, poate anula printr-o încheiere condamnarea cu

suspendarea condiționată a pedepsei, dacă persoana în decursul perioadei de probațiune,

9

încalcă în mod sistematic obligațiile stabilite sau, până la expirarea perioadei de

probațiune, nu a executat cu rea-voință obligația de a repara dauna cauzată, situație care

nu este incidentă speței.

La acest capitol, instanța de recurs mai remarcă faptul că, sancțiunea art.art.42 alin.(5),

187 alin.(2) lit. b),e),f) Cod penal, în baza căreia a fost condamnat H. Rațuc, prevede

pedeapsa închisorii de la 5 la 7ani, cu sau fără amendă în mărime de la 850 la 1 350 unități

convenționale. Reieșind din cele menționate și ținând cont de faptul că cauza a fost examinată

în procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să opereze instanța sunt de la

3 ani 4 luni până la 4 ani și 8 luni.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani și 6 luni închisoare se încadrează în

limitele normei penale date, adică de către instanța de apel pedeapsa i-a fost aplicată ținând

cont de noile limite, care au fost reduse cu 1/3.

Referitor la argumentele recurentului privind posibilitatea aplicării în privința lui

H.Rațuc a pedepsei cu închisoare și dispunerea suspendării executării acesteia pe un termen

de probațiune în temeiul art.90 Cod penal, Colegiul reține că categoria și termenul de

pedeapsă stabilită de instanța de apel, precum și modul de executare a acesteia, corespund

întru totul criteriilor generale de individualizare a pedepsei stipulate la art.75 Cod penal.

Mai mult, reieșind din faptul că Rațuc H. a comis infracțiunea în termenul de probă la

soluționarea chestiunii anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei instanța de judecată urmează să se ghideze de prevederile art. 90 alin.(11)

Cod penal, care prevede cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă

o infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema

anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se

soluționează de către instanța de judecată (...).

Prin urmare, reieșind din prevederile normei sus citate rezultă că în privința lui Rațuc

H. care a fost recunoscut vinovat de săvârșirea unei infracțiuni intenționat grave nici nu pot fi

aplicate prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, care expres și exhaustiv prevăd categoriile de

infracțiuni săvârșite în termenul de probă pentru care poate fi dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal, va respinge ca neîntemeiate

argumentele invocate de apărare referitor la faptul că instanța de apel a aplicat inculpatului

H. Rațuc o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Subsidiar celor expuse supra, cu privire la eroarea de drept stipulată în art.427 alin.(1)

pct.15) Cod de procedură penală și invocată de avocat, Colegiul penal tine să explice

titularului dreptului de recurs că, pentru invocarea unui atare temei, nu este suficientă doar

expunerea formală a textului erorii respective, dar trebuie specificat expres dreptul pretins a fi

încălcat de către instanțele de fond, cu indicarea hotărârii instanței internaționale, pe un alt

caz similar, unde s-a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului,

care poate fi reparată și în prezenta cauză

Referitor la solicitarea recurentului, privind constatarea încălcărilor drepturilor privind

condițiile de detenție garantate de art.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

a Libertăților Fundamentale, și calcularea pedepsei de o zi de detenție în astfel de condiții ca

două zile de închisoare, Colegiul reține că, deși inculpatul H. Rațuc, s-a aflat în Penitenciarul

nr.13, de către apărare nu au fost prezentate probe pertinente și concludente ce ar confirma că

inculpatul s-a deținut în condiții inumane și degradante, or, din scrisoarea nr.3/R-860/18 din

21.03.2018 eliberată de Departamentul Instituțiilor Penitenciare (f.d.106 vol. IV) se rezumă

10

că pe parcursul aflării lui H. Rațuc în Penitenciarul nr. 13 au fost respectate condițiile de

detenție igienice sanitare. Mai mult, pe parcursul arestului preventiv nu au fost adresate

plângeri referitor la condițiile inumane de detenție, tratament inuman sau degradant.

Referitor la argumentele invocate de avocatul S. Șteliman în numele inculpatului

A. Cocerva.

Analizând argumentele recursului declarat de avocat în numele inculpatului A. Cocerva,

Colegiul reține că critica apărării se rezumă la 2 aspecte: 1) încălcarea dreptului la apărare a

inculpatului pe motivul neadmiterii în calitate de apărător a avocatului ales și numirea unui

avocat din oficiu și 2) dezacordul cu pedeapsa stabilită și modul de executare a acesteia.

Verificând alegațiile recurentului privind încălcarea dreptului la apărare, Colegiul

constată că acestea sunt neîntemeiate, or, din materialele cauzei nu rezultă că instanța de apel

nu la admis în calitate de avocat al inculpatului A. Cocerva pe avocatul S. Șteliman, deoarece

acesta a participat la toate ședințele instanței de apel și a avut posibilitate reală de a acorda

asistență juridică prin toate mijloacele și metodele neinterzise de lege lui A. Cocerva. Faptul

că instanța de apel a invitat în ședința de judecată pe avocatul M. Bordei, pentru a asigura

asistența juridică garantată de stat, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare, or,

avocatul a susținut poziția inculpatului și a solicitat respingerea apelului procurorului care a

fost declarat în defavoarea lui A. Cocerva.

Referitor la argumentele apărării cu privire la dezacordul cu pedeapsa stabilită lui

A. Cocerva și modul de executare a acesteia, Colegiul penal relevă că instanțele de fond la

soluționarea acestei chestiuni și-au argumentat concluziile în acest sens, astfel este justă și

întemeiată concluzia primei instanțe, care a fost menținută de instanța de apel referitor la

categoria și termenul de pedeapsă stabilit pe fiecare infracțiune separat. La stabilirea pedepsei

s-a ținut cont de prevederile art.art.61, 75, 76 Cod penal. Totodată, Colegiul conchide că

soluția instanței de apel prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art.90 Cod penal este

motivată, or în speță s-a constatat că inculpatul într-o perioadă scurtă de timp (05.11.2016-

19.11.2016) a săvârșit patru infracțiuni cu intenție, trei dintre care sunt grave.

Totodată circumstanțele atenuante la care face referire avocatul - recunoașterea vinei,

căința sinceră, restituirea prejudiciului părților vătămate, au fost reținute de instanțele de fond

ca atenuante, care au permis înlăturarea pedepsei complimentare amenda de la 850 la 1 350

unități convenționale, prevăzută de sancțiunea art.187 alin.(2) lit. b),e),f) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel având în vedere gravitatea, scopul, modul și circumstanțele

în care au fost săvârșite infracțiunile, corect a ajuns la concluzia că scopul pedepsei penale

prevăzut la art.61 alin.(2) Cod penal poate fi atins doar prin stabilirea unei pedepse privative

de libertate.

În consecință, Colegiul reține că, temeiurile invocate de avocatul S. Șteliman în

numele inculpaților H. Rațuc și A. Cocerva, prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4), 5), 6), 10),

15) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

8.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul L. Dudulica

în numele inculpatului A. Carai

Potrivit textului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel

prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

11

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în cauză,

deoarece, din decizia instanței de apel, rezultă că ultima a analizat obiectiv cumulul probe

administrate și circumstanțele cauzei, a dat răspuns la toate motivele expuse în apel.

De fapt, din textul recursului se vede că autorul critică concluziile instanței de apel în

partea individualizării executării pedepsei stabilite lui A. Carai, considerându-le ca

necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei. Analizând decizia instanței de apel în

aspectul vizat, Colegiul penal ține să menționeze că aceasta este bine argumentată, motivată,

soluție fiind expusă detaliat în textul deciziei, care nu contravine prevederilor art.394 Cod de

procedură penală.

Referitor la argumentul avocatului L. Dudulica privind netemeinicia concluziei instanței

de apel expusă în pct.29 al deciziei recurate, privind inadmisibilitatea aplicării prevederilor

art.90 Cod penal în raport cu aplicarea în speță a prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, deoarece legea nu prevede așa impedimente, Colegiul reține, că într-adevăr

instanța de apel pripit a reținut că recunoașterea vinovăției a servit temei de examinare a

cauzei în procedură simplificată și nu mai poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă, însă

aceasta nu răstoarnă situația în cazul lui A. Carai, dat fiind faptul că, în cele din urmă,

instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă mai aproape de limita minimă decât cea maximă

prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal și anume 3 ani și 9 luni.

Tot aici Colegiul reține, că infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod

penal prevede, pe lângă pedeapsa principală cu închisoarea și pedeapsa complimentară

amenda de la 850 la 1 350 unități convenționale, astfel că instanțele de fond în situația lui A.

Carai, la fel ca și în privința inculpaților A. Cocerva și H. Rațuc, s-au condus de prevederile

art.78 alin.(2) Cod penal și just au reținut ca temei de înlăturare a pedepsei complimentare,

circumstanțele atenuante stabilite în speță.

Alegațiile recurentului precum că concluziile instanței de apel sunt greșite și

contradictorii pe motiv că în pct.27 al deciziei a conchis că corectarea lui A. Carai este

posibilă fără izolarea de societate, iar în pct.28 a constatat că nu pot fi aplicate prevederile

art.90 Cod penal, Colegiul le respinge ca neîntemeiate, or, în pct.27 instanța de apel a

dezvăluit concluziile instanței de fond și anume „(...) instanța de fond a ajuns la concluzia că

corectarea inculpaților A. Carai, A. Cocerva și H. Rațuc este posibilă fără izolarea acestora

de societate”, iar în pct.28 , deja și-a desfășurat concluziile sale și anume că „în privința

inculpaților A. Carai, A. Cocerva și H. Rațuc nu pot fi aplicate prevederile art.90 Cod penal

(...)” în continuare argumentându-și aceste concluzii.

Neîntemeiat este și argumentul recurentului, precum că pedeapsa stabilită lui A. Carai

este inechitabilă, în raport cu pedeapsa stabilită inculpatului H. Rațuc, căruia i-a fost aplicată

o sancțiune mai blândă, în pofida faptului că a comis infracțiuni în perioada de probațiune,

stabilită prin altă sentință.

La acest capitol instanța de recurs va reține că, în speță, H. Rațuc a participat la

săvârșirea unui singur episod de jaf în calitate de complice, acțiunile acestuia limitându-se la

acordarea serviciilor de transport lui A. Carai și A. Cocerva, pe când A. Carai nemijlocit a

săvârșit în calitate de autor 2 infracțiuni de jaf, circumstanțe care au fost luate în considerație

la stabilirea și individualizarea pedepsei.

În continuare, Colegiul va respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului L. Dudulica,

prin care se afirmă că instanța de apel, după casarea sentinței în partea aplicării pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărâri, nu a stabilit pedeapsa penală pentru fiecare infracțiune în parte,

și doar a cumulat pedepsele stabilite lui A. Carai.

12

În argumentarea acestei concluzii instanța de recurs reține, că instanța de apel judecând

cauza a admis apelurile declarate, a casat parțial sentința în privința lui A. Carai, doar în

partea stabilirii pedepsei definitive pentru concurs de infracțiuni conform art.84 alin.(1) Cod

penal, soluție prevăzută de art.415 alin.(1) pct.2) și alin.(2) Cod de procedură penală.

Cât privește motivul invocat de avocatul L. Dudulica referitor la omisiunea instanței de

apel de a include în termenul de executare a pedepsei termenul de deținere sub arest preventiv

al lui A. Carai, Colegiul reține că din analiza deciziei atacate, se constată că instanța de apel a

stabilit lui A. Carai categoria pedepsei, mărimea ei și începutul calculării termenului

executării acesteia, însă a omis să se expună referitor la computarea reținerii, arestării

preventive, dacă inculpatul până la darea sentinței se afla în stare de arest, dispoziția

prevăzută de art.395 alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală, însă această omisiune nu

reprezintă o eroare de drept care ar afecta soluția instanței. Potrivit art.469 alin.(1) pct.12)

Cod de procedură penală, la executarea pedepsei, instanța de judecată soluționează chestiunile

cu privire la schimbările în executarea unor hotărâri, și anume, computarea arestării

preventive sau a arestării la domiciliu, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea hotărârii

de condamnare, iar art.art.470-471 Cod de procedură penală prevăd modul de soluționare a

chestiunilor privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că temeiul invocat de

către avocatul L. Dudulica în numele inculpatului A. Carai și prevăzut la pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzând întru-totul motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Șteliman Serghei în

numele inculpaților Rațuc Hristian și Cocerva Alexandr și de către avocatul Dudulica

Liubomir în numele inculpatului Carai Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală privindu-i pe Carai Alexandru

Nicolai, Cocerva Alexandr Gheorghii și Rațuc Hristian Valerii, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Boico Victor

13