1ra-1288/2022 — art. 361 alin.1 CP

1ra-1288/2022 — art. 361 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1288/2022

1-20001226-01-1ra-23082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Cobzac Elena,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului Sivac Fiodor, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2022, în

cauza penală în privința lui

Sivac Fiodor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.01.2020 – 14.12.2021;

Instanța de apel: 13.01.2022 – 16.05.2022;

Instanța de recurs: 23.08.2022 – 15.02.2023.

a c o n s t a t a t:

Sivac Fiodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.361

alin.(1) Cod penal, iar cu aplicarea prevederilor art.60 alin.(1) Cod penal și art.389

alin.(4) pct. 3) Cod de procedură penală, a fost liberat de răspundere penală, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală.

A fost dispusă încasarea cu titlu de cheltuieli judiciare de la Sivac Fiodor în

beneficiul statului - suma de 2 100 lei,.

urmărind scopul deținerii documentelor oficiale false, care acordă drepturi, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă, știind cu

certitudine faptul că nu a susținut examenul pentru obținerea permisului de

conducere și respectiv, de către autoritățile Republicii Moldova, nu i-a fost eliberat

un permis de conducere, la 9 octombrie 2019, aproximativ la ora 00:05, la intersecția

str. Alecu Russo cu bd. Mircea cel Bătrân din mun. Chișinău, a fost stopat de către

colaboratorii Brigăzii de Patrulare al INP al IGP, în timp ce se afla la volanul

mijlocului de transport de model „Mercedes Sprinter”, cu numere de înmatriculare

NWX 509, iar în cadrul verificării actelor, le-a prezentat colaboratorilor Brigăzii de

1

Patrulare al INP al IGP permisul de conducere nr. xxxx, cu termenul de valabilitate

de la 23 iunie 2015 până la 23 iunie 2025, eliberat de către oficiul 54, pe numele lui

Sivac Fiodor, născut la xxxx, care potrivit raportului de expertiză judiciară

nr.34/12/1-R-4566 din 15 noiembrie 2019 are blancheta confecționată din material

polimetric cu folosirea tehnicii computerizate de multiplicare cu imprimanta Ink Jet

(plasa de protecție, imaginea foto, textele de tipar, numărul, liniaturile rubricilor,

denumirea rubricilor și codul de bare), nu la întreprinderea specializată în

confecționarea blanchetelor de documente autentice de acest tip. În același context

s-a constatat că, potrivit informației din baza de date SIC „Acces Web”, permisul de

conducere nr. xxxx a fost eliberat la 15.09.2015 de către oficiul Chișinău SCCA pe

numele lui Iavorschi Cristian, a.n.xxxx.

Acțiunile inculpatului Sivac Fiodor au fost încadrate în baza art.361 alin.(1)

Cod penal - deținerea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează

de obligații.

numele inculpatului, a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Sivac Fiodor să fie

achitat de sub învinuirea înaintată, să fie respinsă solicitarea acuzării privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 2 100 lei.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond nu a apreciat probele din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele – din punct de vedere al coroborării lor, și, în așa mod, a ajuns la concluzia

greșită că Sivac Fiodor a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.361 alin.(1) Cod

penal. Consideră că, în acțiunile inculpatului Sivac Fiodor nu se întrunesc elementele

componente a infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare, apărarea

consideră neîntemeiată soluția instanței de fond.

fost respins ca fiind nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, inculpatul

Sivac Fiodor, fiind legal citat despre data, ora și locul examinării cauzei, în ședința

de judecată în instanța de apel nu s-a prezentat, iar cu referire la prevederile

art.art.321 și 412 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel a dispus

examinarea cererii de apel în lipsa inculpatului, fără a fi lezat dreptul la un proces

echitabil și dreptul la apărare al inculpatului, ca urmare a faptului că, instanța de apel

a constatat că inculpatul a renunțat la exercitarea dreptului său de a apărea în fața

instanței și de a se apăra personal, iar cauza penală poate fi examinată în ordine de

apel, în lipsa acestuia, cu participarea apărătorului, avocatul Asandei Dorin.

În acest sens, instanța de apel a notat că judecarea cauzei în ordine de apel, în

lipsa inculpatului este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului care a statuat că, „deși statul are obligația de a garanta acuzatului dreptul de

a fi prezent în cadrul procedurilor penale, nimic din articolul 6 din Convenție nu

împiedică persoana să renunțe de bunăvoie la garanțiile unui proces echitabil. Totuși,

2

pentru a fi conformă cu prevederile articolului 6 din Convenție, renunțarea trebuie

să fie stabilită în mod neechivoc și să fie însoțită de un minim de garanții” (cauza

Sejdovic vs. Italia, 01.03.2006, §86; și Haralampiev v. Bulgaria, 24.04.2012, §32).

Mai mult, Curtea Europeană a stabilit că în particular, nu există o încălcare a

dreptului la un proces echitabil atunci când persoana acuzată a fost informată cu

privire la data și la locul procesului sau atunci când a fost apărată de către un avocat

pe care l-a mandatat în acest scop. Aceste considerente au stat la baza concluziei

Curții Europene privind lipsa unei încălcări a art.6 din Convenție în cauza Medenica

vs. Elveția din 14 iunie 2001, §56–59.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță, cercetând în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile

reținute în privința inculpatului Sivac Fiodor în baza art.361 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat, că vina inculpatului Sivac Fiodor în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal, se dovedește prin cumulul de

probe administrate și anume, prin declarațiile martorilor Jenari Vladimir, Turtă

Sergiu, precum și din probele scrise ale cauzei penale, verificate și în ședința

instanței de apel suplimentar, care sunt: procesul-verbal de constatare și de ridicare

din 09.10.2019 (f.d.16, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.34/12/1-R-4566 din

15.11.2019 (f.d.28-30, vol. I); informațiile din baza de date SIC „Acces Web”

(f.d.14, 47, vol. I); mijloacele materiale de probă: un permis de conducere cu nr.

xxxx, cu termenul de valabilitate de la 23 iunie 2015 până la 23 iunie 2025, eliberat

de către oficiul 54, pe numele lui Sivac Fiodor, născut la xxxx, IDNP xxxx (f.d.32),

recunoscut în calitate de corp delict prin ordonanța ofițerului de urmărire penală

Ovidiu Partolea din 4 decembrie 2019 (f.d.34) și anexat la materialele cauzei penale,

care coroborează între ele și demonstrează incontestabil vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

Raportând motivele invocate în apel la materialele cauzei penale, instanța de

apel a conchis că acestea nu s-au confirmat în raport cu starea de fapt a cauzei penale,

iar în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe pertinente,

concludente, veridice și utile, care demonstrează în totalitate vinovăția inculpatului

Sivac Fiodor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a reiterat că, nu există nici un dubiu privind

faptul că inculpatul a deținut permisul de conducere neautentic, emis prin manopere

frauduloase, acest fapt rezultă din însăși declarațiile inculpatului, care afirmă cert

despre modul cum a obținut actul respectiv și despre faptul că l-a prezentat agentului

constatator, care în rezultat a și fost ridicat de la acesta, iar mai mult acesta confirmă

faptul că nu a efectuat studii la o instituție specializată pentru pregătirea

conducătorilor auto și nu a trecut un examen pentru obținerea unui permis de

conducere autentic.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, din declarațiile martorilor Turta

Sergiu și Jenari Vladimir, se atestă că anume inculpatul a condus un mijloc de

transport, iar după stoparea acestuia, ultimul a prezentat un permis de conducere, pe

3

care verificându-l ulterior s-a stabilit că este înregistrat pe numele altei persoane cu

numele „Iavorschi”, manifestând așadar semne specifice de falsificare a sa.

Instanța de apel a mai precizat, că aceleași circumstanțe derivă din mijloacele

de probă administrate ulterior și anume procesul-verbal de ridicare a unui permis de

conducere anume de la conducătorul auto Sivac Fiodor, precum și din raportul de

expertiză tehnică a documentelor din 15 noiembrie 2019, întocmit cu respectarea

garanțiilor procesual penale, adică cu participarea apărării în procesul de numire a

expertizei (f.d.26) și de către un expert judiciar autorizat, al SED a Direcției Centru

1 din cadrul CTC și EJ a IGP, Veronica Boldurat.

La fel, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-

R4566 din 15 noiembrie 2019, a fost concluzionat cert că permisul de conducere nr.

xxxx, cu termenul de valabilitate de la 23 iunie 2015 până la 23 iunie 2025, eliberat

de către oficiul 54, pe numele lui Sivac Fiodor are blancheta confecționată din

material polimer cu folosirea tehnicii computerizate de multiplicare cu imprimanta

InkJet (plasa de protecție, imaginea foto, textele de tipar, numărul, liniaturile

rubricilor, denumirea rubricilor și codul de bare), nu la întreprinderea specializată în

confecționarea blanchetelor de documente autentice de acest tip și prin urmare este

un document oficial fals.

Instanța de apel a reținut și faptul că în rezultatul analizei informației cercetate

pe baza de date oficială „Web Acces”, se conchide suspiciunea rezonabilă că un

atare permis de conducere cu numărul identificator același și eliberat în aceiași zi, a

fost emis pe numele unei persoane terțe cu numele „Iavorschi Cristian”, actul valabil

fiind emis de către SCCA Chișinău.

Astfel, instanța de apel a indicat că în condițiile probelor enunțate, s-a

constatat în prim aspect existența cu certitudine a faptului infracțiunii sub forma

deținerii unui document oficial fals, iar în aspect secundar, că infracțiunea dată a fost

comisă personal de către inculpat.

Prin urmare, instanța de apel a reținut, că a apreciat critic poziția inculpatului

privind necunoașterea faptului incriminat, mai ales în condițiile în care modul de

perfectare a unui permis de conducere reprezintă în ansamblu un cumul de procedee

distincte, consacrate în timp și notorii de altfel pentru întreaga societate, or, este

imposibil în lipsa frecventării unei școli auto și a susținerii unui examen în acest sens

să perfectezi un permis de conducere.

De asemenea, instanța de apel a menționat că potrivit pct.35 din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1452 din 24 decembrie 2007, se relevă că,

permisul de conducere național al Republicii Moldova și permisul de conducere

internațional se eliberează de către instituția publică „Agenția Servicii Publice”, la

cerere, cu depunerea declarației pe propria răspundere, de modelul stabilit de către

subdiviziunea competentă, privind autenticitatea informațiilor și actelor prezentate,

precum și susținerea personală a examenului în baza propriilor abilități și cunoștințe.

Astfel, în pofida stabilirii unei proceduri legale de obținere a permisului de

conducere sau a recunoașterii publice și notorii a modalităților de perfectare a acestui

act, inculpatul a neglijat vehement condițiile imperative, fiind condus de năzuința

personală nepatrimonială de a obține un act similar, în termeni restrânși, chiar dacă

4

acesta a fost obținut prin manopere frauduloase.

Instanța de apel a indicat că necesitatea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului în temeiul art.361 alin.(1) Cod penal, instanța de fond a constatat că,

inculpatul a atentat la obiectul juridic special al acestei infracțiuni, format din

relațiile sociale cu privire la circulația legală a documentelor oficiale, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, precum și a imprimatelor, ștampilelor sau a

sigiliilor aparținând unor întreprinderi, instituții sau organizații, apărate împotriva

confecționării, deținerii, vânzării sau folosirii unor asemenea entități.

Obiectul material al faptei infracționale îl reprezintă documentele oficiale

false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații ori imprimatele ștampilele sau

sigiliile false aparținând unor întreprinderi, instituții sau organizații (în ipoteza

presupunând deținerea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații), iar în prezenta speță acesta îl constituie permisul de

conducere al Republicii Moldova cu nr.xxxx, cu termenul de valabilitate de la 23

iunie 2015 până la 23 iunie 2025, eliberat de către oficiul 54, pe numele lui Sivac

Fiodor, născut la xxxx, fiind reținut că documentul oficial este documentul care

conține o informație oficială.

În conformitate cu art.6 alin.(1) din Legea nr.982 din 11.05.2000 „Privind

accesul la informație”, informații oficiale sunt considerate toate informațiile aflate

în posesia și la dispoziția furnizorilor de informații, care au fost elaborate, selectate,

prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la

dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept.

Sub aspectul laturii obiective, aceasta se conturează prin fapta prejudiciabilă

care se exprimă în acțiune, sub forma modalității de deținere a documentelor oficiale

false care acordă drepturi sau eliberează de obligații, la caz fiind permisul de

conducere cu nr. xxxx, cu termenul de valabilitate de la 23 iunie 2015 până la 23

iunie 2025, eliberat de către oficiul 54, pe numele lui Sivac Fiodor, născut la xxxx,

iar deținerea permisului de conducere fals, constituie însăși posedarea acestuia de

către inculpat.

Instanța de apel a remarcat că, fapta inculpatului a fost demonstrată evident,

cu reținerea datei consumării infracțiunii la 9 octombrie 2019, având în vedere

imposibilitatea exactă a stabilirii momentului intrării în posesie a permisului de

conducere fals, iar la caz, toate aceste circumstanțe obiectiv fiind confirmate inclusiv

prin declarațiile inculpatului, dar și ale martorilor și probelor materiale administrate.

În continuare instanța de apel a reiterat că, infracțiunea prevăzută la art.361

alin.(1) Cod penal, în contextul deținerii documentului oficial fals este una formală,

care se consideră consumată din momentul deținerii propriu zise a acestuia, data

exactă fiind stabilită cu certitudine doar la 9 octombrie 2019, în momentul ridicării

de la inculpat a actului, prin ce se întregește latura obiectivă a componenței de

infracțiune.

Sub aspectul laturii subiective, a remarcat că, infracțiunea incriminată este una

intenționată, iar conținutul intenției rezultă din materialitatea faptei (dolus ex re),

adică din examinarea tuturor semnelor laturii obiective, iar din ansamblul

mijloacelor de probă administrate și a circumstanțelor de fapt și de drept analizate

5

supra, denotă prezența unei intenții directe la săvârșirea faptei prejudiciabile prin

acțiunile inculpatului Sivac Fiodor, or, intenția directă a făptuitorului se înțelege prin

faptul că acesta deținea documentul oficial fals, care acordă dreptul in concreto, de

a conduce mijloace de transport.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, când a deținut documentul oficial fals, manifestând

în acest mod intenție directă la comiterea infracțiunii.

Instanța de apel a indicat că conform cazierului contravențional (f.d.56),

inculpatul a fost anterior de cinci ori atras la răspundere contravențională, pentru

conducerea mijlocului de transport, fără a deține permis de conducere, o dată pentru

comiterea unui accident rutier și odată pentru conducerea cu permis de conducere

fără categoria corespunzătoare, care prezumă faptul că inculpatul este în cunoștință

de cauză cu necesitatea de a deține un permis de conducere și riscurile conducerii în

lipsa acestuia, totodată punând la îndoială cele expuse de inculpat despre obținerea

actului în condițiile exemplificate de acesta, or per ansamblu, inculpatul a fost

sancționat de mai multe ori în timp pentru conducerea în lipsa permisului de

conducere, pe care acesta pretinde că l-a obținut în anul 2015.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată poziția apărării cu

privire la achitarea inculpatului, deoarece probele cercetate în ședința de judecată

dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că efectuând o cercetare și analiză

amplă a probelor administrate în cauza penală prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, a stabilit cu certitudine că, acțiunile inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a dispus

încasarea din contul inculpatului Sivac Fiodor a cheltuielilor suportate pentru

efectuarea expertizei judiciare nr.34/12/1-R-4566 din 15 noiembrie 2019, în sumă

de 2100 lei.

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sivac Fiodor să fie

achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii,

invocând argumente similare cu cele indicate în apel (pct.3. din prezenta decizie),

invocând suplimentar că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Susține că, instanța de apel, în lipsa unui temei legal, a preluat argumentele

acuzării și a primei instanțe, neîntemeiat respingând circumstanțele obiective

invocate de către apărare, or, în cadrul examinării apelului, instanței de judecată nu

i-au fost prezentate probe care demonstrează vinovăția inculpatului.

Consideră că, în lipsa probelor care ar demonstra circumstanțele invocate, nu

poate fi incriminată vinovăția lui Sivac Fiodor în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

6

art.361 alin.(1) Cod penal, din care motiv urmează a fi aplicate prevederile art.8 Cod

de procedură penală. Instanțele de fond au ignorat argumentele apărării privind

nevinovăția inculpatului și nici nu s-au expus în privința acestora.

Astfel, consideră apărarea că, instanțele de fond nu au dat o apreciere juridică

corectă probelor, calificând incorect acțiunile lui Sivac Fiodor, deoarece, în speța

dată, nu sunt întrunite elementele laturii subiective nici obiective, a componenței de

infracțiune prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

La fel, demersul procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor

judiciare, suportate pentru efectuarea expertizei judiciare nr.34/12/1-R-4566 din 15

noiembrie 2019, în sumă de 2100 lei, urmează a fi respins ca neîntemeiat.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, motivele invocate în recurs au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la

baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând conținutul recursului, Colegiul penal reține, că de către recurent a

fost invocat în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel,

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care stabilesc, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței și 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, reieșind din esența criticilor invocate de către recurent, instanța de recurs

reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor,

întrucât partea apărării face o proprie evaluare a materialului probator, prezentând

versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de fond nu confirmă

vinovăția inculpatului Sivac Fiodor în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.361

alin.(1) Cod penal.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel

7

de erori nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1),

(5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de către partea apărării, iar

hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată,

dispozitivul fiind expus clar, iar careva erori grave de fapt care ar fi afectat soluția

instanței, nu s-au stabilit.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurentului prin care

se susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele expuse în cererea

de apel, deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele

expuse în apel, instanța de recurs ajunge la concluzia că partea apărării a primit

răspunsuri complete la toate argumentele esențiale ce se referă la erorile și

argumentele avansate în cererea de apel, iar manifestarea dezacordului recurentului

cu soluția pronunțată în speță de instanța de apel, nu constituie temei de admitere a

recursului în sensul formulat, întrucât acest dezacord este declarativ și lipsit de

temeinicie în fapt și în drept.

De asemenea, Colegiul penal atestă că, respectând prevederile art.101 alin.(3)

Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare

prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu

a dat prioritate unora în defavoarea altora așa cum a declarat recurentul, dar

coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor, apreciind corect că ele sunt suficiente

pentru stabilirea vinovăției inculpatului Sivac Fiodor în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art.361 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă faptul că în speță,

instanțele nu au oferit o apreciere obiectivă probelor administrate, Colegiul penal

menționează că acestea nu pot fi reținute, or, la etapa judecării recursului ordinar,

instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina și competența primordială a acestor instanțe.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele

de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii

incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus de către partea apărării,

nu se încadrează în prevederile art.427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii primei instanțe, apoi verificate de

8

instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă că, la soluționarea cauzei, instanța de apel

a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind menținerea sentinței

primei instanțe.

Contrar argumentelor apărării prin care se invocă faptul că, la adoptarea

soluției, instanțele de fond au ignorat declarațiile inculpatului, dându-le prioritate

probelor prezentate de partea acuzării, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării

inculpatului Sivac Fiodor, așa cum susține apărarea, însă le-a analizat în ansamblul

lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că ele sunt suficiente pentru a

fundamenta o acuzație penală în privința acestuia.

Totodată, deși recurentul consideră că instanța de apel, a adoptat o soluție

insuficient motivată, Colegiul penal a ajuns la concluzia că nu s-a stabilit existența

erorii de drept invocată de către recurent, deoarece, din conținutul deciziei recurate

rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat soluția instanței de apel prin

care a fost menținută sentința primei instanțe de condamnare a inculpatului Sivac

Fiodor în baza art.361 alin.(1) Cod penal.

Subsidiar, Colegiul penal atestă că argumentele recurentului privind

nevinovăția inculpatului Sivac Fiodor în comiterea faptei penale incriminate se

combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate

în ședințele instanțelor de fond, expuse în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii. Aceste

probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului

Sivac Fiodor în comiterea infracțiunii incriminate.

Întru elucidarea șirului logic al celor expuse supra, Colegiul penal mai

relatează că, nerecunoașterea vinei de către inculpat, o apreciază ca o metodă de

apărare și un drept de a nu se auto incrimina, garantat de art.66 Cod de procedură

penală și art.6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea

procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

La fel, în speță, nu a fost comisă nici o eroare gravă de fapt, așa precum se

susține de către recurent, or, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă

parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, dar discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real

al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza

deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Cu referire la alegațiile privind prezența în speță a temeiului de casare

prevăzut de art.427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal notează

9

că, potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală. Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Poziția expusă precum că, în speță, nu sunt întrunite elementele infracțiunii

incriminate, Colegiul penal o apreciază ca fiind declarativă și neîntemeiată, ce reiese

din linia de apărare a inculpatului în vederea evitării răspunderii penale, întrucât

această poziție a fost susținută prin formulări de ordin general, partea apărării

omițând cu desăvârșire specificarea, care anume element sau elemente lipsesc în

componența de infracțiune incriminată inculpatului Sivac Fiodor.

Tot aici, instanța de recurs evidențiază că, pe parcursul judecării cauzei

instanța de apel, în urma cercetării cumulului de probe administrate în speță, printre

care și probe obiective cum sunt procesul-verbal de ridicare a unui permis de

conducere anume de la conducătorul auto Sivac Fiodor, cât și prin raportul de

expertiză judiciară nr.34/12/1-R4566 din 15 noiembrie 2019, potrivit căruia s-a

constatat că permisul de conducere nr.xxxx, cu termenul de valabilitate de la 23 iunie

2015 până la 23 iunie 2025, eliberat de către oficiul 54, pe numele lui Sivac Fiodor

are blancheta confecționată din material polimer cu folosirea tehnicii computerizate

de multiplicare cu imprimanta InkJet (plasa de protecție, imaginea foto, textele de

tipar, numărul, liniaturile rubricilor, denumirea rubricilor și codul de bare), nu la

întreprinderea specializată în confecționarea blanchetelor de documente autentice de

acest tip și prin urmare este un document oficial fals.

În acest sens, instanța de apel corect a evidențiat și faptul că nu există nici un

dubiu privind faptul că inculpatul a deținut permisul de conducere neautentic, emis

prin manopere frauduloase, or, însăși inculpatul a declarat atât în cadrul urmăririi

penale cât și în instanța de apel modul cum a obținut actul respectiv și despre faptul

că l-a prezentat agentului constatator, care în rezultat a și fost ridicat de la acesta,

mai mult acesta a confirmat și faptul că nu a efectuat studii la o instituție specializată

pentru pregătirea conducătorilor auto și nu a trecut un examen pentru obținerea unui

permis de conducere autentic, astfel, instanța de apel a reconfirmat poziția instanței

de fond precum că în acțiunile inculpatului se regăsesc elementele infracțiunii

incriminate prevăzute de art.361 alin.(1) Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal stabilește netemeinicia invocării aplicabilității în

speță a temeiului de casare prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, deoarece la caz o asemenea eroare nu a fost comisă.

Astfel, Colegiul penal atestă că, respectând prevederile art.414 Cod de

procedură penală, instanța de apel în mod întemeiat a ajuns la soluția descrisă în

pct.4 din prezenta decizie, motivându-și temeinic soluția, motivare descrisă inclusiv

la pct.4.1. al prezentei decizii, pe care instanța de recurs o însușește pe deplin, și în

acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct.37 a hotărârii CtEDO în cauza Albert

10

vs. România din 16.02.2010, în care s-a statuat că, art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un

alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate,

urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Asandei Dorin în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Asandei Dorin

în numele inculpatului Sivac Fiodor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 mai 2022, în cauza penală în privința lui Sivac Fiodor xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 februarie 2023.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

11