1ra-478/2022 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-478/2022 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-478/2022

1-20151961-01-1ra-25032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către inculpat și

avocatul acestuia Conoval Igor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Savin Veaceslav Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

or. Xxxxx str-la Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Savin Veaceslav Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin.

(4) Codul penal, la 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Cheltuielile judiciare au fost trecute în contul statului.

aproximativ orele 17:00 min, aflându-se în apartamentul nr. xx, situat pe str. Xxxxx,

mun. Xxxxx, în urma unui conflict inițiat cu Novosiolov Andrei, urmărind scopul

pricinuirii vătămărilor corporale ultimului, a luat un borcan din sticlă în care se afla

alcool etilic, cu care l-a stropit pe Novosiolov Andrei, după care i-a dat foc,

provocându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.202003C2041 din 16

septembrie 2020, arsuri termice de gr. I-II-III ale suprafeței anterioare ale toracelui,

abdomenului și ambelor coapse, cu suprafața totală ~ 45% - care au fost produse

intravital prin acțiunea flăcării, are legătură cauzală directă cu survenirea decesului

și se califică ca vătămare gravă. Ulterior, la 23 august 2020, aproximativ orele 23:40,

Novosiolov Andrei aflându-se la domiciliul său, situat pe str. Xxxxx, mun. Chișinău,

a decedat din cauza vătămărilor corporale cauzate.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Savin Veaceslav în baza

art.151 alin. (4) Cod penal, cu semnele calificative - vătămarea intenționată gravă a

1

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat

decesul victimei.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

respingerea cerinței acuzării privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului, rejudecarea cauzei penale în limita soluționării chestiunii cine și în ce

măsură trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a încasa de la

Savin Veaceslav în contul statului suma de 17500 lei, în calitate de cheltuieli

judiciare, în rest sentința de menținut.

În motivarea cererii de apel a indicat:

- deși instanța de judecată corect a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului

și a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare în limitele prevăzute de norma

penală, consideră că instanța incorect a ajuns la concluzia de a nu încasa cheltuielile

judiciare;

-în prezenta cauză penală se atestă o asemenea situație, or doar prin intermediul

concluziilor expertului poate fi determinat gradul arsurilor cauzate victimei, cât și

legătura cauzală directă cu survenirea decesului. Astfel, în cadrul instrumentării

cauzei penale în care este vizat inculpatul a fost dispusă efectuarea expertizei

judiciare privind stabilirea gradului arsurilor cauzate victimei, cât și legătura cauzală

directă cu survenirea decesului, concluziile căreia au fost consemnate în raportul de

expertiză judiciară nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020 - 17500 lei. Ca consecință,

datorită concluziilor formulate în raportul subliniat a fost posibilă stabilirea gradului

arsurilor cauzate victimei și legătura cauzală dintre arsuri și decesul ultimului.

3.2 Avocatul Conoval Igor, în numele inculpatului Savin Veaceslav, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță și

pronunțarea unei decizii prin care Savin Veaceslav să fie achitat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Codul penal, pe motiv că fapta nu a fost

comisă de inculpat.

În susținerea argumentelor invocate în cererea de apel, a menționat:

- în cadrul cercetării judecătorești din prima instanță, s-a constatat lipsa probelor

din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității în susținerea

învinuirii lui Savin Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal, iar instanța de judecată urma să-l achite pe Savin Veaceslav de

infracțiunea incriminată pe motiv că, fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii;

- cauza penală de învinuire a lui Savin Veaceslav a fost expediată cu rechizitoriu

în instanța de judecată la data de 27 noiembrie 2020, iar după finalizarea cercetării

judecătorești, din lista probelor prezentate de acuzare și examinate în ședință de

judecată, nici o probă nu confirmă săvârșirea de către Savin Veaceslav a vătămării

intenționate grave a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru

2

viață, care a provocat decesul victimei, adică a infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(4) Codul penal;

- instanța de judecată nu a ținut cont că, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020, s-a stabilit că, la examinarea

medico-legală a cadavrului cet. Novosiolov Andrei, s-au depistat leziuni corporale,

arsuri de gradul I,II, III care se califică ca vătămare gravă și au legătură cauzală

directă cu survenirea decesul (conform cercetării histologice leziunile corporale au o

vechime de cca. 30-40 min. - 1 oră până la deces), adică conform raportului

menționat, leziunile corporale, arsurile au fost provocate la victimă la data de 23

august 2020, cu aproximativ 30-40 min - 1 oră până la deces, însă instanța de judecată

prin sentință constată că, la data de 22 august 2020 aproximativ la orele 17:00,

inculpatul Savin Veaceslav în urma unui conflict cu Novosiolov Andrei, l-a stropit

cu alcool etilic pe ultimul, după care i-a dat foc, ceea ce contravine raportului

judiciar menționat;

- instanța de judecată nu a ținut cont că, nevinovăția lui Savin Veaceslav se

demonstrează și prin declarațiile martorului Corotcova Svetlana. Totodată, de către

prima instanță de judecată urma a fi apreciate critic declarațiile martorului

Evdochimov Valeriu care a declarat că ”între prietenul său Andrei (Novosiolov) și Slavic

(Savin) la 22 august 2020 aproximativ orele 17:00 s-a iscat un conflict de la ce anume nu

ține minte și au început să se lupte, imediat după asta Slavic a luat banca cu spirtul

amestecat care la fel era în aceiași cameră, Andrei era pe pat dar Slavic la stropit pe Andrei și

a nimerit în regiunea pieptului și în acest moment Slavic a luat bricheta și i-a dat foc lui

Andrei, ca urmare au ars pantaloni și maioul”, or aceste declarații nu sunt susținute prin

coroborare cu alte probe cercetate în instanța de judecată și sunt date de un martor

care a recunoscut în ședință de judecată că, se afla în acea seară de 22 august 2020 în

stare de ebrietate avansată;

- vinovăția lui Savin Veaceslav nu se constată nici prin declarațiile martorilor

Tcaci Margareta și Mocanu Nicolae care au declarat nu au văzut și nu cunosc cum au

fost provocate leziunile corporale ale victimei Novosiolov Andrei;

- inculpatul Savin Veaceslav nu a avut intenția directă sau indirectă și nici

scopul vătămării grave a integrității corporale a părții vătămate și nu a dorit

survenirea consecințelor prejudiciabile, adică decesul victimei, fapt ce se confirmă

prin declarațiile inculpatului;

-având în vedere că, există dubii în probarea învinuirii aduse inculpatului, iar în

sentință de condamnare în mod imperativ urmează să se facă referire doar la probe

ce demonstrează vinovăția, consideră că, în prezenta cauză penală toate dubiile

instanța de judecată urmează să le interpreteze în favoarea inculpatului Savin

Veaceslav;

- instanța de apel urmează să țină cont că, vinovăția lui Savin Veaceslav în

comiterea infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei nu a

fost demonstrată și confirmată prin probe pertinente și utile în cadrul cercetării

3

judecătorești în prima instanță, iar instanța de apel urmează să adopte hotărâre de

achitare în cauza dată.

2021, a fost respins apelul avocatului Conoval Igor, în numele inculpatului Savin

Veaceslav și admis apelul procurorului, fiind casată parțial sentința, în partea care se

referă la cheltuielile judiciare și pronunțată, în această parte o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a încasat de la Savin Veaceslav în

beneficiul statului suma de 17500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În rest, sentința a

fost menținută.

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul Savin Veaceslav a săvârșit

infracțiunea imputată acestuia. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea

de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, acțiunile lui Savin Veaceslav au fost

calificate ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei și incadrate în baza

art.151 alin.(4) Codul penal.

Deși, inculpatul Savin Veaceslav, nu și-a recunoscut vinovăția incriminată,

vinovăția acestuia în comiterea infracțiuniii este integral confirmată, instanța de apel

a conchis că, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță întemeiat s-a bazat pe

următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum sunt: depozițiile martorilor Corotcova Svetlana, Evdochimov Valerii,

Tcaci Margarita, Mocanu Nicolae Hariton Marin, raportul de expertiză judiciară

nr.202035A0503 din 16.11.2020 (vol.1, f.d.65-68); raportul de expertiză judiciară

nr.202005O0335 din 06.10.2020 (vol.1, f.d.69-72); raportul de expertiză judiciară

nr.34/12/1-R-3571 din 19.10.2020 (vol.1, f.d.74-77); raportul de expertiză judiciară

nr.202002D1695 din 04.11.2020 (vol.1, f.d.78-79); raportul de expertiză judiciară

nr.202003C2041 din 16.09.2020 (vol.1 f.d.80-83); procesul-verbal de cercetare la fața

locului din 24.08.2020 (vol.1, f.d.16-24); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 24.08.2020 (vol.1, f.d.26-42); procesul-verbal de examinare a obiectului din

17.11.2020 (vol.1, f.d.105-111); ordonanța de recunoaștere a corpurilor delicte la

cauza penală din 16.11.2020 (vol.1, f.d.112); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 16.11.2020 (vol. I, f.d. 113).

Cu referire la solicitările invocate de partea apărării, precum că prima

instanță urma să achite inculpatul de comiterea infracțiunii prevăzute art. 151 alin.(4)

Codul penal, instanța de apel a stabilit că, aceste afirmații ale părții apărării

reprezintă opinia subiectivă a apelantului, or, luând în considerație că, din probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de

4

judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală și ansamblul probelor scrise ale cauzei indicate supra, urmează

a fi apreciate potrivit art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității

corporale sau sănătății, care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul

victimei.

Instanța de apel analizând și apreciind depozițiile date în cadrul urmării

penale și în instanța de fond, prin prisma prevederilor art. 101 Codul de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor, le-a apreciat

ca fiind veridice, utile, consecvente, pertinente, care indică la vinovăția inculpatului,

mai mult, probele analizate supra indică la caracterul critic al depozițiilor

inculpatului, precum că, ”după care pe neașteptate Novosiolov Andrei l-a atacat cu un

cuțit în regiunea abdomenului, lovitură pe care a respins-o cu mâna și de la care în timp ce se

ferea, instinctiv a lovit cu piciorul în masă, de la ce tot ce era pe masă, inclusiv spirtul sus

menționat, a căzut de pe masă, iar spirtul s-a vărsat peste Novosiolov Andrei. A menționat,

că lovitura lui Novosiolov Andrei i¬a nimerit în burtă și a fost rănit și la mână, deoarece se

apăra cu aceasta. După lovitura dată a găsit în cameră ceva cu ce să se șteargă și între timp

fără ca să observe detalii deoarece își îngrijea rana, a văzut că Novosiolov Andrei s-a aprins.

Ulterior s-a gândit că probabil acesta a dorit sa aprindă o țigară și s-a aprins spirtul cu care

acesta a fost stropit...” or declarațiile inculpatului nu și-au găsit confirmare, nefiind

argumentate prin careva probe pertinente și concludente, argumentele lui rămânând

simple afirmații, acestea fiind combătute prin declarațiile martorului Corotcova

Svetlana, care a declarat că, ”Novosiolov Andrei a fost provocat de Savin Veaceslav, de la

ce primul i-a aplicat lui Savin careva lovituri cu un cuțit. După aceasta, Savin Veaceslav l-a

stropit cu spirt pe Novosiolov Andrei și i-a dat foc. A menționat că Novosiolov Andrei nu

dorea să povestească detaliat ce s-a întâmplat și dânsa era nevoită să scoată din el informația

dată, el povestindu-i câte un pic. Tot el, a comunicat că atunci când s-a aprins focul pe corpul

său, ardeau hainele pe care el le-a dezbrăcat singur...” precum și prin declarațiile

martorului Evdochimov Valerii, care a declarat că, ” între Savin Veaceslav și Novosiolov

Andrei s-a iscat un conflict, nu ține minte din ce motiv. Aceștia au început să se trântească.

Deoarece Novosiolov Andrei a mai fost anterior la dânsul în ospeție, acesta știa unde și ce se

află în domiciliul său, inclusiv și cuțitele. După care a luat un cuțit și a dorit să-l lovească pe

Savin Veaceslav cu cuțitul în regiunea abdomenului. Însă Savin Veaceslav s-a apărat și a

blocat lovitura cu mâna, fiind rănit la mână și la burtă cu cuțitul. Fiind înfuriat, Savin

Veaceslav a luat un borcan în care se afla spirt diluat cu apă, în proporții de aproximativ unu

la unu și l-a vărsat peste Novosiolov Andrei în regiunea abdomenului sau mai jos. Ulterior, a

aprins spirtul de pe Novosiolov Andrei cu o brichetă, probabil de culoare albastră. În rezultat

s-a aprins flacăra pe corpul lui Novosiolov Andrei și toți trei au început să stingă focul,

Novosiolov s-a dezbrăcat de haine, deoarece acestea sau aprins la fel ca și o cuvertură de pe

5

pat și parțial patul... ”. Or, din declarațiile martorilor, s-a stabilit că, inculpatul

”...urmărind scopul pricinuirii vătămărilor corporale ultimului, a luat un borcan din sticlă în

care se afla alcool etilic, cu care l-a stropit pe Novosiolov Andrei, după care i-a dat foc... ”.

Astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate argumentările părții

acuzării în partea ce ține de vinovăția inculpatului Savin Veaceslav de comiterea

infracțiunii imputate - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care este periculoasă pentru viață, care a provocat decesul victimei. Or, în

acest sens cu referire la componența infracțiunii de vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, instanța de apel a reținut că, cumularea și

consumarea atât a semnelor obiective, cât și subiective a componenței de infracțiune

și anume prin săvârșirea faptei date au fost lezate valorile sociale privind sănătatea

persoanei, la caz a părții vătămate Savin Vaceslav, soldată cu decesul ultimei, a

laturii obiective realizată prin fapta - ,, ... La 22 august 2020, aproximativ orele 17:00

min, aflându-se în apartamentul nr. x situat pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, în urma unui

conflict inițiat cu Novosiolov Andrei Arcadii, urmărind scopul pricinuirii vătămărilor

corporale ultimului, a luat un borcan din sticlă în care se afla alcool etilic, cu care l-a stropit

pe Novosiolov Andrei, după care i-a dat foc.”, a urmărilor prejudiciabile atestate prin -

raportul de expertiză judiciară nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020, arsuri

termice de gr. I-II-III ale suprafeței anterioare ale toracelui, abdomenului și ambelor

coapse, cu suprafața totală ~ 45% - care au fost produse intravital prin acțiunea

flăcării, are legătură cauzală directă cu survenirea decesul (conform cercetării

histologice au o vechime de cca. 30-40 min -1 oră până la deces), și se califică ca

vătămare gravă. Ulterior, la 23 august 2020, aproximativ orele 23:40, Novosiolov

Andrei aflându-se la domiciliul său situat pe str. Xxxxx, mun. Xxxxx, a decedat din

cauza vătămărilor corporale cauzate, între fapta din 22 august 2020 săvârșită de către

Savin Veaceslav și urmarea stabilită prin raportul de expertiză judiciară nr.

202003C2041 din 16 septembrie 2020, fiind o legătură cauzală directă.

Cu referire la semenele subiective, instanța de apel a reținut întrunite

semnele vinovăției sub formă de intenție directă reiterând modalitatea cauzării

vătămărilor corporale (a luat un borcan din sticlă în care se afla alcool etilic, cu care l-

a stropit pe Novosiolov A., după care i-a dat foc) prin urmare inculpatul își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile, le-a dorit în mod conștient, survenirea acestor urmări (la caz fiind în

prezența unei infracțiuni cu 2 forme de vinovăție și anume intenție la vătămarea

corporală și imprudența la deces), Savin Vaeceslav întrunind cumulativ vârsta

stabilită de art. 21 Codul penal, fiind responsabil la data comiterii faptei

infracționale.

Prin urmare, instanța de apel a desconsiderat alegațiile apărătorului privind

contradictorialitatea declarațiilor date de Corotcova Svetlana, or, în cadrul

examinării cauzei penale, în instanța de fond, martorul Corsacova Svetlana a

declarat că ”... nu a dat declarații contradictorii, doar că inițial a comunicat poliției că nu

cunoaște nimic, deoarece a fost influențată de Novosiolov Andrei, Savin Veaceslav și

6

Evdochimov Valerii, să spună că Novosiolov Andrei mergea beat pe drum fiind prins de

careva persoane străine, stropit cu spirt și aprins, după care i s-a dat drumul să plece acasă.

A fost influențată să spună așa versiune, deoarece toți trei se temeau de răspundere penală,

conștientizând că poartă răspundere pentru cele întâmplate. Ulterior s-a gândit că nu este

corect să tacă, deoarece Novosiolov Andrei, pentru faptul că l-a lovit în cadrul conflictului pe

Savin Veaceslav cu cuțitul, într-un final a decedat, ca urmare a acțiunilor lui Savin de

aprindere a lui, iar acum Savin Veaceslav încearcă să scape de răspundere. Dânsa consideră

că fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale.”.

Concomitent, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate în

cererea de apel privind faptul că, declarațiile martorului Evdochimov Valeriu nu

corespund realității, dat fiind faptul că ultimul se afla în stare de ebritate avansată,

or, contrar celor enunțate, instanța de apel a reținut coerența depozițiilor date

raportate la intervale de timp diferite, acțiunile lui Savin Veaceslav, cît și Novosiolov

Andrei atât în seara zilei de 22.08.2021, cât și în ziua următoare, când atât martorul

Evdochimom cât și inculpatul au mers în vizită la Novosiolov Andrei în vederea

stabilirii stării sănătății.

Instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului este confirmată printr-un

cumul de probe veridice, utile, consecvente, în coraborare cu ansamblu probator

acumulat în cadrul urmăririi penale, cum ar fi raportul de expertiză judiciară nr.

202003C2041 din 16 septembrie 2021, prin care s-a constatat că, ”la examinarea medico-

legală a cadavrului cet. Novosiolov Andrei Xxxxx, anul nașterii xxxxx, s-au depistat

următoarele leziuni corporale: a) arsurile termice de gr. I-II-III ale suprafeței anterioare ale

toracelui, abdomenului și ambelor coapse, cu suprafața totală ~ 45% - care au fost produse

intravital prin acțiunea flăcării, are legătură cauzală directă cu survenirea decesul (conform

cercetării histologice au o vechime de cca. 30-40 min. - 1 oră până la deces), și se califică ca

vătămare gravă; b) excoriații și echimoză pe corp, care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui corp dur contondent sau lovirea de acestea, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și nu are legătură cauzală cu survenirea decesului, și se califică ca

vătămare neînsemnată. Totalitatea leziunilor corporale depistate pe corpul cet. Novicov

Andrei Xxxxx, anul nașterii xxxxx, sunt accesibile mâinii proprii. Moartea cet. Novosiolov

Andrei Xxxxx, anul nașterii xxxxx, a survenit în rezultatul șocului combustional, ca

urmarea cauzării arsurilor termice gr.I-II-II a cca.45% a suprafeței corpului, ceea ce se

confirmă prin datele modificărilor patologice respective depistate la examinarea medico-legală

și adeverite prin datele de laborator histopatologice. La cercetarea toxicologică în proba de

sânge, prezentată pe numele cadavrului cet. Novosiolov Andrei Xxxxx, nu s-au depistat

alcool etilic”, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24 august 2020, efectuat

pe adresa str. Xxxxx, mun. Xxxxx, potrivit căruia l-a fața locului s-a depistat cadavrul

cet. Novosiolov Andrei, de asemenea s-a ridicat o pereche de pantaloni sportivi, o

pereche de încălțăminte, o bucată de material, o pereche de boxeri, un maiou de

culoare albastră, o pereche de șorți de culoare neagră și un telefon mobil de model

Samsung, precum și de către procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24

august 2020, efectuat pe adresa șos. Xxxxx, ap.x, mun. Xxxxx, potrivit căruia de la

7

fața locului au fost depistate și ridicate mai multe probe biologice, precum și urme

papilare, un cuțit, o plapumă de iarnă, o plapumă de culoare albă, un cearșaf de

culoare galbenă combinat cu flori de culoare roșie.

Prin prisma celor constatate, instanța de apel a respins ca fiind incorecte

constatările avocatului privind lipsa legăturii cauzale dintre pricinuirea vătămării

corporale și survenirea decesului victimei, or, declarațiile tuturor martorilor care au

fost la locul faptei, cât și ale celor care au aflat despre aceste circumstanțe din spusele

victimei, precum și din declarațiile inculpatului, rezultă că, vătămările corporale i-au

fost cauzate victimei la data de 22 august 2020, iar decesul acesteia a survenit la 23

august 2020.

Instanța de apel a stabilit legătura de cauzalitate prezentă în acțiunea

infracțională care a fost îndreptată asupra stropirii lui Novosiolov Andrei cu alcool

etilic, drept rezultat fiind cauzate vătămare corporale sub formă de arsuri termice de

gr. I-II-III ale suprafeței anterioare ale toracelui, abdomenului și ambelor coapse, cu

suprafața totală ~ 45% , care au fost produse intravital prin acțiunea flăcării și se află

în legătură directă cu survenirea decesului, prin urmare, instanța de apel a reținut că

fapta infracțională stabilită de art.151 alin.(4) Cod penal, este o faptă cu două forme

de vinovăție și anume intenția la cauzarea vătămărilor corporale și imprudența la

decesului survenit.

Totodată, cu referire la argumetul părții apărării ce rezultă din concluziile

raportului de expetiză judiciară nr. 202003C2041 din 16 septembrie 2021 și anume că

conform cercetării histologice leziunile au o vechime de cca. 30-40 min. - 1 oră până

la deces - ultimile urmează a fi interpretate în coraport cu celelalte probe cercetate

supra, legătura de cauzalitate stabilită dintre fapta din 22.08.2021 și decesul din

23.08.2021, ori potrivit art.101 alin.(1-3) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Suplimentar, cu referire la argumentele formulate de către inculpat în sedința

de apel, precum că acesta doar s-a apărat de la atacul cu cuțitul săvârșit de către

Novosiolov Andrei, nu poate reținut prin prisma cauzelor care înlătura caracterul

penal al faptei și anume a legitimei apărări, ori coraborând condițiile cu privire la

atac care trebuie să fie unul direct, imediat, material și real îndreptat spre apărare,

ultimile cumulativ nu sunt întrunite pentru a reține în fapta infracțională a unei

cauze de legitimă apărare.

Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei, urmează a ține cont că,

Savin Veaceslav a comis o infracțiune, care conform art. 16 Codul penal, în funcție de

caracterul și gradul prejudiciabil, se califică ca o infracțiune deosebit de gravă, luând

în considerație personalitatea inculpatului, anterior a fost judecat, însă antecedentele

penale sunt stinse, fapt ce denotă că, inculpatul nu a făcut careva concluzii pentru

sine, continuând comportamentul antisocial prin săvârșirea de noi infracțiuni

(revendicare f.d. 176, vol.1), la evidența medicului psihiatru/narcolog nu se află (f.d.

177,178 vol. 1), iar conform raportului de expertiză judiciară nr. 202035A0503 din 16

8

noiembrie 2020, s-a constatat că Savin Veaceslav în prezent și la momentul comiterii

infracțiunii, nu suferă și nu a suferit de boală psihică sau temporară, a acționat cu

discernământ având capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale păstrată,

deci a fost recunoscut responsabil de fapta comisă (f.d. 65-68, vol.1). Totodată, în

conformitate cu prevederile art.76 Codul penal, circumstanțe atenuante nu au fost

reținute, iar conformitate cu prevederile art.77 Codul penal, circumstanțe agravante

nu au fost stabilite, prin urmare pedeapsa numită inculpatului este una echitabilă,

fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare și careva temei

de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.

Astfel, instanța de apel a conchis că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 151

alin.(4) Codul penal, pedeapsă sub formă de închisoare stabilită pe un termen de 13

ani, este una proporțională scopului urmărit.

Subsecvent, în opinia instanței de apel, instanța ierarhic inferioară

neîntemeiat a stabilit trecerea în contul statului a cheltuielilor judiciare, or, acestea

urmează a fi încasate din contul inculpatului, cheltuieli suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 202003C2041 din 16 septembrie 2020, în sumă de

17500 lei (f.d. 80-83, vol. 1).

Astfel, instanța de apel, raportând prevederile legale enunțate supra, la

materialele cauzei, a conchis că, plata cheltuielilor judiciare urmează a fi puse în

sarcina inculpatului atâta timp cât vina acestuia a fost dovedită indubitabil, or,

efectuarea expertizei, a avut la geneză comportamentul infracțional al inculpatului.

Prin urmare, în viziunea instanței de apel, instanța de fond a emis o sentință

motivată și întemeiată în privința lui Savin Veaceslav privind stabilirea vinovăției de

fapta comisă și a aplicat o pedeapsă echitabilă, motiv pentru care, analizând

temeiurile nominalizate în raport cu motivele invocate în cererea de apel, instanța de

apel a conchis respingerea apelului declarat de către avocatul inculpatului Savin

Veaceslav. Totodată, instanța de apel a dispus și admiterea apelului înaintat de

partea acuzării, cu casarea sentinței în partea cheltuielilor judiciare și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut de prima instanță.

ordinare declarate de către:

6.1 Avocatul Conoval Igor în numele inculpatului, solicitând casarea acesteia,

invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, indicând aceleași motive pe care le-a indicat în apel, suplimentar

menționând că:

- instanța de apel urma să răspundă la întrebarea dacă fapta a fost comisă cu

certitudine de către inculpat în împrejurările descrise în sentința primei instanțe în

baza probelor examinate, însă instanța de apel nu a argumentat suficient soluția de

respingere a poziției apărării referitor la neconcordanța și necorespunderea stării de

fapt între probele cercetate în ședința de judecată - declarațiile martorilor

Evdochimov Valeriu, Corotcaia Svetlana referitor la data și ora decesului victimei, cu

raportul de expertiză medico-legală nr.202003C2041 din 16.09.2020.

9

6.2 Inculpat, care solicită casarea acesteia, deoarece instanțele nu s-au clarificat

cu cauza sa, solicită examinarea obiectivă a acesteia, deoarece a fost nevoit să apere

de partea vătămată care i-a aplicat leziuni în partea abdomenului cu cuțitul de

bucătărie, fapt confirmat prin declarațiile martorilor și fixat de ambulanță. Instanța

de apel nu a luat în considerație că, au fost schimbate declarațiile concubinului părții

vătămate.

penală, procurorul depune referință privind opinia asupra recursurilor declarate,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece

instanța de apel examinând cauza, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept,

corect stabilind vinovăția inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

Cu titlul preliminar, se relevă că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat

la analiza chestiunilor de drept în privința cărora instanțele de fond au admis erori

procesuale, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă la

înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară la etapa

precedentă de judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură

penală.

Verificând actele cauzei, raportate la criticele recursurilor, instanța de recurs

conchide că, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, ad integrum, cu

dispunerea rejudecării cauzei, instanța conducându-se în acest sens de prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, atunci când erorile judiciare nu pot fi corectate la această etapă a

procedurilor.

Astfel, la această etapă, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit consideră că,

se invocă temeiurile pentru casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, fiind evidențiat faptul că, instanța de apel nu a argumentat

suficient soluția de respingere a poziției apărării ce ține la neconcordanța stării de

fapt constatată prin sentință referitor la data și ora decesului victimei cu raportul de

expertiză medico-legală nr. 202003C2041 din 16.09.2021, considerând că acțiunile

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

10

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Învederând norma enunțată mai sus, Colegiul penal remarcă, că apelul este o

cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect

devolutiv complet în sensul că, provoacă un control atât în fapt, cât și în drept numai

la persoana care l-a declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva

căreia este îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărârii primei

instanțe.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau contravențional au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din dispoziția art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Verificând criticile expuse în recursurile declarate, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-

o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la toate motivele esențiale invocate în

ordine de apel.

De altfel, conform principiilor care se desprind din jurisprudența CtEDO

rezultă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție,

înglobează, inter alia, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră

relevante pentru cauza lor, Convenția nevizând garantarea unor drepturi teoretice

sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei,

hotărârea din 13 mai 1980). Or, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, adică analizate temeinic de către

instanța de judecată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, în special, în sarcina instanței,

obligația de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și

propunerilor de probe ale părților (cauza Perez împotriva Franței [MC] nr. 47.287/99 și

cauza Van de Hurk împotriva Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994), ceea ce la caz nu s-a

realizat.

Desfășurând ideea că, nu toate observațiile părții apărării au fost dezbătute de

11

instanța de apel, Colegiul penal lărgit pornește de la aceea că, potrivit cererii de apel

declarate de avocatul Conoval I. în numele inculpatului, au fost puse pentru

discuție, inclusiv câteva argumente principale dintre care și faptul că:

- instanța de judecată nu a ținut cont că, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020, s-a stabilit că, la examinarea medico-

legală a cadavrului cet. Novosiolov Andrei Xxxxx, anul nașterii xxxxx, s-au depistat leziuni

corporale, arsuri de gradul I,II, III care se califică ca vătămare gravă și au legătură cauzală

directă cu survenirea decesul (conform cercetării histologice leziunile corporale au o vechime

de cca. 30-40 min. - 1 oră până la deces), adică conform raportului menționat, leziunile

corporale, arsurile au fost provocate la victimă la data de 23 august 2020 cu aproximativ 30-

40 min - 1 oră până la deces, însă instanța de judecată prin sentință constată că, la data

de 22 august 2020 aproximativ la orele 17:00, inculpatul Savin Veaceslav în urma

unui conflict cu Novosiolov Andrei, l-a stropit cu alcool etilic pe ultimul, după care

i-a dat foc, ceea ce contravine raportului judiciar menționat.

La acest argument, instanța de apel a reținut ca ”fiind incorecte constatările

avocatului privind lipsa legăturii cauzale dintre pricinuirea vătămării corporale și

survenirea decesului victimei, or, declarațiile tuturor martorilor care au fost la locul faptei,

cât și ale celor care au aflat despre aceste circumstanțe din spusele victimei, precum și din

declarațiile inculpatului, rezultă cu certitudine că, vătămările corporale i-au fost cauzate

victimei la data de 22 august 2020, iar decesul acesteia a survenit la 23 august 2020.”

În continuare, tot în partea motivată, instanța de apel menționează, că ”Colegiul

atestă legătura de cauzalitate prezentă în acțiunea infracțională care a fost îndreptată asupra

stropirii lui Novosiolov Andrei cu alcool etilic, drept rezultat fiind cauzate vătămare

corporale sub formă de arsuri termice de gr. I-II-III ale suprafeței anterioare ale toracelui,

abdomenului și ambelor coapse, cu suprafața totală ~ 45% - care au fost produse intravital

prin acțiunea flăcării și se află în legătură directă cu survenirea decesului, prin urmare

colegiu reține că fapta infracțională stabilită de art.151 alin.(4) CP este o faptă cu două forme

de vinovăție și anume intenția la cauzarea vătămărilor corporale și imprudența la decesului

survenit.”

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel

stabilește că vătămările corporale i-au fost cauzate victimei la data de 22 august

2020, iar decesul acesteia a survenit la 23 august 2020, însă ulterior constată legătura

de cauzalitate prezentă în acțiunea infracțională care a fost îndreptată asupra

stropirii lui Novosiolov Andrei cu alcool etilic, punând la bază concluziile

raportului de expertiză, prin care au fost cauzate vătămari corporale, menționând că

se află în legătură directă cu survenirea decesului, însă fără a se expune asupra

constatărilor din același raport de expertiză, precum că ”... conform cercetării

histologice leziunile au o vechime de cca. 30-40 min. - 1 oră până la deces”, instanța de apel

în continuare, expunându-se la general și contradictoriu ”cu referire la argumentul

părții apărării ce rezultă din concluziile raportului de expetiză judiciară nr. 202003C2041

din 16 septembrie 2021 și anume că conform cercetării histologice leziunile au o vechime de

12

cca. 30-40 min. - 1 oră până la deces - ultimile urmează a fi interpretate în coraport cu

celelalte probe cercetate supra, legătura de cauzalitate stabilită dintre fapta din 22.08.2021 și

decesul din 23.08.2021, ...”.

Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază concluziile instanței de apel menționate

supra, ca fiind confuze, nefiind înlăturate divergențele dintre fapta constatată prin

care s-a stabilit că ”vătămările corporale i-au fost cauzate victimei la data de 22 august

2020, iar decesul acesteia a survenit la 23 august 2020” și concluziile raportului de

expertiză judiciară nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020, prin care s-a constatat că

”... conform cercetării histologice leziunile au o vechime de cca. 30-40 min. - 1 oră până la

deces”.

La fel, Colegiul penal reține că, în ședința de judecată a primei instanțe a fost

audiat expertul Hariton M. (f.d.151 v. II), declarațiile căruia au fost redate în

procesul-verbal incomplet-neclar, instanța de judecată descriindu-le în sentință:

”declarațiile martorului Hariton M., care a declarat că, nu poate răspunde la întrebarea,

dacă putea fi salvat sau nu victima în cazul în care se adresa mai devreme la medic și

posibilitatea de a obține răspuns la acestă întrebare ține de competența experților medico-

legali în comise, însă având în vedere caracterul arsurilor și vârsta victimei este puțin

probabil de a obține răspuns”, fără a concretiza dacă vătămările corporale puteau fi

produse la data de 22 august 2020 și dacă decesul putea să survină la 23 august

2020, constatând fapta comisă de inculpat și punând la bază constatările parțiale din

raportul de expertiză judiciară nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020, neînlăturând

divergențele referitor la perioada producerii arsurilor, în raport cu învinuirea adusă

conform rechizitoriului.

Totodată, instanța de apel, având în sarcină obligația de a proceda la o analiză

efectivă a argumentelor părților, nu a înlăturat erorile admise de prima instanță,

invocate în apel, în instanța de apel nefiind audiat expertul pentru a înlătura

divergențele dintre fapta constatată și raportul de expertiză judiciară

nr.202003C2041 din 16 septembrie 2020, referitor la perioada producerii arsurilor.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a constatat, că atunci când unei instanțe

ierarhic superioare i se cere să examineze o cauză atât în fapt, cât și în drept, și să

facă o evaluare deplină a chestiunii cu privire la vinovăția sau nevinovăția unei

persoane, ea nu poate să ia o decizie în acest sens fără o evaluare directă a probelor

(a se vedea Popovici v. Moldova, nr. 289/04 și 41194/04, § 68, 27 noiembrie 2007;

Constantinescu v. România, nr. 28871/95, § 55, CEDO 2000-VIII; și Marcos Barrios v.

Spania, nr. 17122/07, § 32, 21 septembrie 2010).

Așadar, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit constată

că, instanța nominalizată la adoptarea soluției nu a elucidat faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept deferite judecății, expunând niște concluzii care nu se conciliază

între ele.

În contextul celor abordate, urmează de trecut în evidență faptul că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele să-și motiveze deciziile, fără

13

argumente „stereotipe, abstracte, precum și contradictorii”. În același sens s-a expus și

Consiliul Consultativ al judecătorilor Europeni (CCJE) referindu-se la calitatea unei

hotărâri judecătorești. Potrivit recomandărilor din avizul nr. 11 din 2008 al

Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de

Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație

și o analiză clară sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un

aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze faptul că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate. Totodată și art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul justițiabilului la

o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de judecată de a-și

argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanțelor

cauzei. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor

cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție

pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc

prin care se dă posibilitate părților de a putea exercita un eficient control judiciar.

Conform standardelor enunțate, motivarea hotărârii trebuie să fie coerentă,

clară, lipsită de ambiguități și de contradicții, ea trebuie să permită urmărirea unui

raționament care a condus judecătorul la adoptarea soluției și trebuie să exprime

respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană.

Pe cale de consecință, se prezumă că Curtea de Apel trebuia să preia spre

examinare cererile de apel depuse în cauză și să dezbată prin argumente temeinice

și clare, inclusiv criticile esențiale formulate de avocatul Conoval I. în numele

inculpatului, aduse în confirmarea nevinovăției inculpatului, ceea ce în partea

descriptivă a deciziei recurate nu se regăsește.

În concluzie, instanța ierarhic inferioară nu s-a expus clar asupra tuturor

motivelor esențiale menționate în apel, fără o fi făcută o analiză sau o argumentare

din care considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca

neîntemeiate, limitându-se cu expunerea selectivă și contradictorie doar asupra

unora din ele.

Așadar, în decizie instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelanți, motivându-și temeiurile de fapt și de drept, ce

conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste motive invocate de

apelanți. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile art. 435 Cod de

procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În esență, toate acestea au conturat convingerea fermă a instanței de recurs că

instanța de apel, judecând cauza, a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

14

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de

către această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate conform rechizitoriului, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatului, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-

și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica

relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpat și avocatul acestuia

Conoval Igor, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Savin Veaceslav Xxxxx, și se

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 30 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Plămădeală Ghenadie

15

Dosarul nr. 1ra-478/22

1-20151961-01-1ra-25032022

31 mai 2022 mun. Chișinău

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Savin Veaceslav Xxxxx)

2021, Savin Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151

alin. (4) Codul penal, la 13 (treisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

Cheltuielile judiciare au fost trecute în contul statului.

16 noiembrie 2021, a fost respins apelul avocatului, ca fiind nefondat, admis

apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea cheltuielilor judiciare, cu

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost dispusă încasarea din

contul lui Savin Veaceslav în beneficiul statului, suma de 17 500 (șaptesprezece

mii cinci sute) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În rest, a fost menținută sentința primei instanțe.

31 mai 2022, au fost admise recursurile ordinare declarate de către inculpat și

avocatul acestuia, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 16 noiembrie 2021 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

considerăm, că în speță urma a fi pronunțată o decizie de respingere a

recursurilor declarate, deoarece decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 noiembrie 2021, este întemeiată și legală.

recursuri, am stabilit că acestea nu constituie temei de a interveni în decizia

recurată. Or, recurenții solicită reaprecierea probelor, considerând că probelor

administrate în cauză nu li s-a dat apreciere așa cum și-au dorit-o recurenții.

constitui temei de casare a unei decizii a instanței de apel, mai mult, precizăm că

în activitatea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău cu privire la aprecierea

probelor în dosarul în privința lui Savin Veaceslav, instanța a ținut cont de

prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

16

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată

la această etapă a procedurilor, reiterăm că motivele de reapreciere a probelor,

nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a

hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, instanța de recurs nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză,

a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului

conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus

de către partea apărării și inculpat, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod

de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza

hotărârii primei instanțe, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea

judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

de drept, care ar constitui temei pentru remiterea cauzei la rejudecare.

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

17