1ra-320/22 — art. 307 alin. 1 CP

1ra-320/22 — art. 307 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-320/22

1-19111930-01-1ra-03032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Cobzac Elena, Boico Victor, Plămădeală Ghenadie,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Stratan Igor în numele inculpatului Rusu

Vasile, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Rusu Vasile xxxxx, născut la

xxxxx, originar din xxxxx, domiciliat

în xxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 29.03.2016 – 22.10.2018;

Instanța de apel: 17.12.2018 – 30.01.2019;

Instanța de recurs: 03.04.2019 – 21.01.2020;

Instanța de apel: 02.03.2020 – 20.10.2021;

Instanța de recurs: 03.03.2022 – 13.12.2022.

A C O N S T A T A T:

2018, Rusu Vasile a fost recunoscut vinovat în baza art. 307 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute)

unități convenționale, echivalentul a 10 000 (zece mii), cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de demnitate publică pe un termen de 3 (trei) ani.

Rusu Vasile deținând funcția de judecător al Judecătoriei Strășeni în perioada

ianuarie – martie 2014, și respectiv, fiind în funcție de demnitate publică, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 307 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică

pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri contrare legii, în următoarele

circumstanțe:

În perioada anilor 2012-2014, de către persoane la moment

neidentificate, care în scopul obținerii actelor de stare civilă ce atestă faptul

apartenenței la statul Republica Moldova și anume, faptul nașterii, căsătoriei a

persoanei pe teritoriul actualei Republici Moldova, în perioada anilor 1918-

1940, în perioada 1941-1944, fiind în componența României, acte necesare

pentru dobândirea cetățeniei Republicii Moldova precum și redobândirea

cetățeniei României, din numele cetățenilor Ucrainei și Federației Ruse, de

facto, fără a avea careva apartenență la statul Republica Moldova și România,

1

fără careva temei legal, doar în baza unor unor copii de pe acte cu date

denaturate (ex. certificate de cununie și botez, avizul OSC F 28), prin

intermediul avocaților angajați, au fost înaintate în adresa Judecătoriei Strășeni

și admise ilegal peste 70 de cereri privind constatarea faptelor care au valoarea

juridică și anume, constatarea faptului nașterii și căsătoriei rudelor petenților

pe teritoriul actual al Republicii Moldova.

Astfel, la data de 16 ianuarie 2014 și la 24 ianuarie 2014, de către avocatul

Țurcanu Dorel, la solicitarea persoanei pe numele, Panin Nicolai, la moment

neidentificată, au fost întocmite și depuse la Judecătoria Strășeni, instanța

indicată de către ultimul, 11 cereri din numele cetățenilor Ucrainei și ai

Federației Ruse, M. Iagupov, A. Colomieț, A. Goncearova, A. Malieovscaia,

V. Ustinenco, A. Nicolaev, A. Nicolaev, A. Fomicev, S. Spițîn, V. Fedorenco,

F. Savcenco și I. Cotlova pentru constatarea faptelor ce au valoare juridică,

faptul nașterii și încheierilor căsătoriilor ascendenților petiționarilor pe

teritoriul actual al Republicii Moldova, la cerere fiind anexate doar copiile

actelor, care au fost ulterior autentificate.

Astfel, dosarele civile 2-550/2014 la cererea lui M. Iagupov; 2-551/14 la

cererea lui N. Coșelnic; 2-596/14 la cererea lui A. Colomieț; 2-597/14 la cererea

lui A. Goncearova; 2-605/14 la cererea lui A. Malieovscaia și V. Ustinenco;

2-606/14 la cererea lui A. Nicolaev; 2-607/14 la cererea lui A. Fomicev;

2-608/14 la cererea lui S. Spițîn; 2-609/14 la cererea lui V. Fedorenco;

2-611/14 la cererea lui E. Savcenco și 2-615/14 la cererea lui I. Cotlova, au fost

repartizate conform sistemului aleatoriu la diferiți judecători, inclusiv

judecătorului Rusu Vasile, pentru ca ulterior, din motive necunoscute, să se afle

în procedura de examinare a judecătorului Rusu Vasile, care acționând contrar

prevederilor art. 187 Cod procedură civilă, în cazul în care constată că în fața

aceleiași instanțe se află mai multe procese cu aceleași părți sau mai multe

procese intentate de un singur reclamant împotriva a câțiva pârâți, sau mai

mulți reclamanți ai aceluiași pârât și că aceste procese sunt conexe prin

temeiuri de apariție sau prin probe, judecătorul este în drept să conexeze

printr-o încheiere aceste pricini într-un singur proces, în speță nu se constată

mai multe procese cu aceleași părți sau intentate de un singur reclamant, de

fapt fiind 12 petiționari, nici mai mulți reclamanți ai aceluiași pârât ori, în

procedură specială nu există pârât, nici despre aceleași temeiuri de apariție,

fiind probe diferite pentru fiecare cerere și petiționar în parte, prin încheierea

din 30 ianuarie 2014, a dispus conexarea lor într-o singură procedură sub

numărul unic 2-550/2014, ședința fiind stabilită pentru 11 martie 2014.

Se constată că reprezentantul petiționarilor, Țurcan Dorel, despre data și

ora ședinței, precum și judecătorul care va examina cauza, adică, Rusu Vasile, a

fost informat de către persoana pe numele, Panin Nicolai, iar în cadrul ședinței

de judecată din 11 martie 2014 petiționarii nu au fost prezenți, în toate cererile

adresa de domiciliu a petenților era indicată localitatea Strășeni, Republica

Moldova, iar potrivit avizelor de recepție a citațiilor, cât și a probelor

administrate în cadrul urmăririi penale, unele din adrese indicate în cereri nu

există sau persoanele citate nu locuiesc pe adresele menționate, semnăturile

2

petiționarilor din copiile actelor de identitate anexate și cele din cererile

adresate instanței de judecată vizibil diferă, fapt care urma și trebuia să

trezească dubii judecătorului.

În același timp, se constată că persoanele menționate în perioada vizată

pe teritoriul Republicii Moldova nu s-au aflat, iar potrivit informațiilor

Serviciului Stare Civilă, careva date privind nașterea sau căsătoria pe teritoriul

actual al Republicii Moldova ale rudelor petiționarilor nu se atestă, respectiv

careva apartenență la Republica Moldova sau România nu au, procesul de

judecată fiind formal, în lipsa petiționarilor, careva documente (probe) în

original nu au fost prezentate instanței de către părți, și nici nu au fost solicitate

de către judecător, la dosar fiind anexate doar copii cu date denaturate ale unor

certificate de botez și cununie, presupuse a fi întocmite de către bisericile și

parohiile aflate pe teritoriul actual al Republicii Moldova și atestă faptul nașterii

sau căsătoriei pe teritoriul dat al descendenților petiționarilor, nefiind

confirmate prin careva alte probe.

Mai mult, în dosarul conexat nr. 2-608/2014 la cererea lui Spițîn Serghei

privind constatarea faptelor care au valoare juridică, se solicită printre alte

pretenții și constatarea înregistrării nașterii lui Spîțin Alexei, tatăl

petiționarului, ca fiind născut la 11 iulie 1920, c. Strășeni, deși la dosar se

anexează două copii ale certificatelor de naștere ale ultimului, ca fiind născut la

15 octombrie 1922, în regiunea Voronej, Federația Rusă, fapte ce indică la

caracterul intenționat la adoptarea hotărârii ilegale.

Prin urmare, în ședința din 11 martie 2014, judecătorul Judecătoriei

Strășeni, Rusu Vasile, examinând cererile menționate, intenționat, reieșind din

faptele invocate, a acționat contrar prevederilor legale, or, s-a constatat că

petiționarii nu au prezentat nici o probă care ar confirma că s-au adresat la

oficiul stare civilă cu o cerere de reconstituire a actelor de naștere și căsătorie,

nu au anexat la materialele cauzei un careva refuz al Serviciului Stare Civilă de

reconstituire a actelor de stare civilă, precum și nici nu a fost prezentată dovada

faptului că obținerea documentelor necesare pentru reconstituirea actelor, este

imposibilă.

Se constată că în speță judecătorul Rusu Vasile, intenționat a admis și

încălcat normele procedurale, or, în temeiul art. 117 alin. (1) Cod de procedură

civilă, probe în pricinile civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul

prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică

pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante

pentru justa soluționare a pricinii, iar conform art. 121 Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele

pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la

existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea

justă a cazului.

În temeiul art. 122 alin. (1), (2) Cod procedură civilă, circumstanțele care,

conform legislației trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu

pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Admisibilitatea probelor

se determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul eliberării lor.

3

Potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, explicațiile date de

părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt cunoscute și care au

importanță în proces urmează a fi verificate și evaluate deopotrivă cu celelalte

probe.

Prin urmare, judecătorul Rusu Vasile, continuând acțiunile sale criminale,

intenționat acționând contrar prevederilor normelor citate, precum și art. 138

alin. (4), (5) și (6) Cod procedură civilă, a admis în proces copiile xerox

prezentate ale certificatelor de botez, cununie și avizele OSC (F28),

neautentificate în modul stabilit de lege, fără a fi indicat locul de aflare a

originalului, prin urmare neîndeplinind condiția legală de probă, prezentând

dubii privind veridicitatea acestora, intenționat nesolicitând prezentarea

originalelor, precum și intenționat nu le-a înmânat participanților la proces și

anume, reprezentantului Oficiului Stării Civile.

Astfel, copiile xerox de pe avizele Oficiului Stării Civile (F28) privind

constatarea lipsei actului de stare civilă, datează cu 14 noiembrie 2012, fiind

semnate de N. Chihai, specialist care, conform ordinului nr. 36c din 22 iunie

2012, se afla în concediu de maternitate începând cu data de 11 iulie 2012,

respectiv, aceasta nu putea semna avizele anexate la actele cauzei, înscrisuri

care nu pot fi admise ca probă, ori, veridicitatea lor prezintă dubii.

Mai mult decât atât, la actele cauzei nu au fost anexate careva probe care

ar confirma faptul că asemenea acte indicate de petiționari au existat, potrivit

răspunsului Oficiului Stării Civile nr. 06-1918 din 10 aprilie 2014, registrele

parohiale/primăriilor Strășeni și Cojușna în perioada anilor 1937-1957, s-au

păstrat integral, însă actele la care fac referire petiționarii nu sunt indicate în

acestea. Copiile - xerox ale certificatelor de cununie și de botez, prezentate

instanței nu îndeplinesc condiția legală de probă, or, acestea prezintă dubii

privind veridicitatea acestora.

Astfel, toate certificatele prezintă semne caracteristice identice

(îndoitura foii, eroarea de tipar, ștersăturile, umbrele etc.), fiind în mod evident

un singur blanc, de pe care au fost făcute copii-xerox și ulterior completate,

careva acte nu au fost prezentate în original.

La fel, în scopul atribuirii unui caracter legal copiilor xerox certificatelor

invocate, la solicitarea judecătorului Rusu Vasile, în lipsa originalelor, au fost

confirmate conform art. 8 alin. (5) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260

din 19 iulie 2002, prin aplicarea ștampilei avocatului Țurcanu Dorel, doar după

desfășurarea ședinței de judecată în cauza dată.

În temeiul art. 166 alin. (5) Cod procedură civilă, cererea de chemare în

judecată se semnează de reclamant sau reprezentantul lui împuternicit în

modul stabilit, iar potrivit art. 81 Cod procedură civilă, împuternicirea de

reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în

numele reprezentantului toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a

semna cererea și de a o depune în judecată, și alte interdicții, drept care trebuie

menționat expres, sub sancțiunea nulității în procură eliberată

reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

4

Din cererile semnate de petiționari, în partea ce ține de semnăturile

aplicate, de asemenea, urmau și trebuiau să trezească dubii privind

veridicitatea, or, după cum se observă cu ochiul liber semnăturile pe cererile

adresate instanței diferențiază în mod vădit de semnăturile acelorași persoane

aplicate în propriile pașapoarte, neconcordanța între semnături fiind prezentă

la toate cererile depuse din numele petiționarilor.

Mai mult decât, semnăturile aplicate pe acțiunile înaintate și cele aplicate

pe mandat efectuate din numele uneia și aceleiași persoane, diferă semnificativ,

iar pe versoul mandatelor de avocat nu este indicat expres dreptul acestuia de

a semna și de a depune cereri în judecată.

Astfel, la actele cauzei sunt anexate materialele prin care, din numele

persoanelor sunt aplicate semnături diferite, iar careva altă persoană nefiind

împuternicită în acest sens, fapt care urma să determine pe judecătorul

Rusu Vasile să concluzioneze că cererile sunt semnate de persoană

neîmputernicită de a le semna și de a porni și susține procesul, ceea ce iarăși

indică la neveridicitatea acestora și caracterul intenționat al acțiunilor comise

de către judecătorul Rusu Vasile.

Astfel, continuând acțiunile sale criminale, judecătorul Judecătoriei

Strășeni, Rusu Vasile, acționând contrar normelor citate precum și prevederilor

art. 130 alin. (1)-(5), 139 alin. (1)-(3), 222 Cod de procedură civilă, în rezultatul

unui proces formal, constatând doar în citirea cererilor depuse în instanță și

copiilor xerox înscrisurilor prezentate în proces de către reprezentantul

petiționarilor, Țurcanu Dorel, fără cercetare multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, a apreciat intenționat eronat ca

pertinente, admisibile și veridice copiile – xerox ale certificatelor de cununie,

botez, precum și avizele Oficiului Stării Civile (F28) menționate în lipsa și

comparare cu alte probe că datele pe care le conțin corespund realității, fără a

fi prezentate participanților la proces și reprezentanților, precum și fără

solicitarea și acordarea participanților la proces a posibilității de a da explicații

asupra lor, la 14 martie 2014, în cauza civilă nr. 2-550/2014, ilegal printr-o

singură hotărâre a admis toate 11 cereri înaintate de către 12 petiționari,

cetățeni ai Ucrainei și Federației Ruse (dosarul nr. 2-550/2014 la cererea lui

M. Iagupov, nr. 2-551/14 la cererea lui N. Coșelnic, nr. 2-596/14 la cererea lui

A. Colomieț, nr. 2-597/14 la cererea lui A. Goncearova, nr. 2-605/14 la cererea

lui A. Malicovscaia și V. Ustinenco, nr. 2-606/14 la cererea lui A. Nicolaev,

nr. 2-607/14 la cererea lui A. Fomicev, nr. 2-608/14 la cererea lui S. Spițîn,

nr. 2-609/14 la cererea lui V. Fedorenco, nr. 2-611/14 la cererea lui F. Savcenco

și nr. 2-615/14 la cererea lui T. Cotlova) și, acționând contrar prevederilor

normelor menționate, intenționat ilegal a emis hotărâre în numele legii privind

constatarea faptelor juridice precum că:

„Iagupov Leonid, s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe Iagupov

Ivan, de naționalitate rus și Iagupova Daria, de naționalitate rusoaică; cet.

Vlasova Maria, s-a născut la data de xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Vlasov

Semen, de naționalitate - rus și Vlasova Ana de naționalitate - rusoaică, la xxxxx

5

în xxxxx s-au căsătorit cet. Iagupov Leonid, născut la xxxxx, originar în xxxxx și

cet. Vlasova Maria, născută la xxxxx, originară în xxxxx, după căsătorie Iagupova

Mariacet . Coșelnic Andrei, s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe

Coșelnic Sidor, de naționalitate - ucrainean și Coșelinic Anastasia, de

naționalitate - ucraineancă; cet. Antoneț Liudmila, s-a născut la data de xxxxx în

xxxxx, având ca părinți pe Antoneț Ilarion, de naționalitate - ucrainean și

Antoneț Elena, de naționalitate - ucraineancă, la xxxxx în xxxxx s-au căsătorit,

Coșelnic Andrei, născut la xxxxx, originar în xxxxx și Antoneț Liudmila, născută

la xxxxx, originară în xxxxx, după căsătorie Coșelnic; cet. Colomieț Nicola, s-a

născut la xxxxx, în xxxxx, având cu părinți pe Colomieț Constantin, de

naționalitate - ucrainean și Colomieț Elena, de naționalitate - moldoveancă, cet.

Malițeva Maria, s-a născut la data de xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Mulițev

Alexei, de naționalitate - rus și M. Parascovia, de naționalitate - rusoaică, la

xxxxx în xxxxx s-au căsătorit cet. Colomieț Nicolai, născut la xxxxx, originar în

xxxxx, și Malițeva Maria, născută la xxxxx, originară în xxxxx, după căsătorie

Colomieț, cet. Zațepin Leonid, s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe

Zațepin Vladimir, de naționalitate - rus și Zațepina Evdochia, de naționalitate -

rusoaică, cet. Calganova Mina, s-a născut la data de xxxxx în xxxxx, având ca

părinți pe Calganov Nicolai, de naționalitate rus și Calganov Parascovia, de

naționalitate - rusoaică, la xxxxx în xxxxx, cet. Zațepin Leonid, la xxxxx, originar

în xxxxx s-a căsătorit cu Calganova Mina, născută la xxxxx, originară în xxxxx,

după căsătorie Zațepina, cet. Ustinenco Boris, s-a născut la xxxxx, în xxxxx,

având ca părinți pe Ustinenco Veaceslav, de naționalitate - rus și Ustinenco

Anna, de naționalitate - rusoaică, cet. Neijmacov Oleg, s-a născut la data de

xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Neijmacov Mihail, de naționalitate rus și

Neijm Maria, de naționalitate - rusoaică, cet. Nicolaev Iurii s-a născut la xxxxx,

în xxxxx, având ca părinți pe Nicolaev Nicandru, de naționalitate - rus și

Nicolaeva Ana, naționalitate - moldoveancă. cet. Țaranu Valeria, s-a născută la

data de xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Țaranu Mihail, de naționalitate -

moldovean și Țaranu Ei, de naționalitate - rusoaică, la xxxxx în cxxxxx, cet.

Nicolaev Iurii, la xxxxx, originar în xxxxx s-a căsătorit cet. Țaranu Valeria,

născută la xxxxx, originară în xxxxx, după căsătorie Nicolaeva, Fomicev

Vladimir, s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe Fomicev Stepau, de

naționalitate - rus și Fomiceva Maria, naționalitate - rusoaică, cet. Spițîn Alexei,

s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe Spițîn Ivan, de naționalitate -

rus și Spițîna Elena, de naționalitatea rusoaică; cet. Rezanova Calina, s-a născut

la data de xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Rezanov Mihail, de naționalitate -

rus și Rezanova Maria de naționalitate - rusoaică, la xxxxx în xxxxx cet. Spițîn

Alexei, născut la xxxxx, originar în xxxxx s-a căsătorit cu Rezanova Calina,

născută la xxxxx, originară în xxxxx, după căsătorie Spițîna; cet. Coroli Filipp, s-

a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe Coroli Ivan, de naționalitate - rus

și Coroli Arma, de naționalitate - rusoaică, cet. Ermolaeva Anastasia, s-a născut

la data de xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Ermolaev Andrei, de naționalitate

- rus și Ermolaeva Elena, de naționalitate - rusoaică, la xxxxx în xxxxx, cet. Coroli

Filipp, născut la xxxxx. originar în xxxxx s-a căsătorit cu Ermolaeva Anastasia

6

născută la xxxxx, originară în xxxxx, după căsătorie Coroli, cet. Terziman Pavel,

s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având ca părinți pe Terziman Nichita, de

naționalitate - ucrainean și Terziman Măria, de naționalitate - ucraineancă, cet.

Volevaia Olga, s-a născut la data de xxxxx în xxxxx, având ca părinți pe Volevoi

Ivan, de naționalitate - ucrainean și Volevaia Anasatasia, de naționalitate -

ucraineancă, la xxxxx în xxxxx, cet. Terziman Pavel, născut la xxxxx, originar în

xxxxx s-a căsătorit cu Volevaia Olga, născută la xxxxx, originară în xxxxx, după

căsătorie Terziman, cet. Lucarenco Vasilii, s-a născut la xxxxx, în xxxxx, având

ca părinți pe Lucarenco Pantelemon, de naționalitate - rus și Lucarenco Anna,

de naționalitate – rusoaică; cet. Cuznețova Tamara, s-a născut la data de xxxxx

în xxxxx, având ca părinți pe Cuznețov Vasilii, de naționalitate - rus și Cuznețova

Sofia, de naționalitate – rusoaică; la xxxxx în xxxxx, cet. Lucarenco Vasilii, născut

la xxxxx, originar în xxxxx s-a căsătorit cu Cuznețova Tamara, născută la xxxxx,

originară în xxxxx, după căsătorie Lucarenco”.

Astfel, legalizând în consecință posibilitatea de obținere de către cetățenii

Federației Ruse și ai Ucrainei menționați, care atât de jure, cât și de facto, nu au

careva apartenență la Republica Moldova cât și România, a actelor de stare

civilă naționale, necesare pentru solicitarea cetățeniei Republicii Moldova, cât

și redobândirii cetățeniei României, hotărâre prin care s-au încălcat grav

interesele publice, s-a atentat și prejudiciat grav imaginea sistemului

judecătoresc al Republicii Moldova, s-a atentat și prejudiciat funcția statului la

perfectarea și eliberarea actelor de stare civilă, precum și la securitatea

națională a Republicii Moldova cât și altor state.

Hotărâre judecătorească care, fiind contestată, a fost casată ca ilegală prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 30 iulie 2014, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care cererile depuse de petiționari privind constatarea faptului

care are valoare juridică au fost respinse ca neîntemeiate, inclusiv și din

motivele menționate supra.

Astfel, acțiunile inculpatului Rusu Vasile au fost încadrate în baza art. 307

alin. (2) lit. c) Cod penal, adică, pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri

contrare legii, soldată cu urmări grave.

2.2. Instanța de judecată a reținut că potrivit rechizitoriului, Rusu Vasile

a fost învinuit în baza art. 307 alin. (2) lit. c) Cod penal, pronunțarea cu bună-

știință de către judecător a unei hotărâri, contrare legii, soldată cu urmări grave.

Pe parcursul desfășurării procesului penal, partea acuzării a modificat

învinuirea, solicitând recunoașterea vinovăției lui Rusu Vasile, de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1) Cod penal, pronunțarea cu bună-

știință de către judecător a unei hotărâri, contrare legii, învinuire în limitele

căreia s-a expus instanța de judecată.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Rusu Vasile să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa și de a exercita o activitate în organele de drept pe un termen de 5 ani.

7

În motivarea apelului, partea acuzării a indicat că pedeapsa se consideră

echitabilă când acesta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii

societăți perturbate prin infracțiunea săvârșită.

Astfel, a menționat că prima instanță nu a ținut cont de faptul că Rusu

Vasile este învinuit de săvârșirea infracțiunii de pronunțare a unei hotărâri

contrare legii. Inculpatul are statut de magistrat și este oponentul legalității

statale, fiind persoana care trebuie să aplice legea în strictă conformitatea cu

Constituția și alte acte normative, să asigure respectarea drepturilor

cetățenilor, dar să nu abuzeze de statutul său în scopul adoptării unor hotărâri

ilegale.

De asemenea, a susținut că deși infracțiunea incriminată lui Rusu Vasile

face parte din categoria celor mai puțin grave, gradul de pericol social pe

care-l prezintă acesta, rezultă din atitudinea sa față de infracțiunea incriminată,

precum și personalitatea și statutul acestuia.

În acest sens, partea acuzării a precizat că pedeapsa aplicată inculpatului,

este una prea blândă, fiind aplicată contrar prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal.

sentința primei instanțe cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Rusu Vasile să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului, partea apărării a indicat că prima instanță a

încălcat prevederile art. 24 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO – dreptul la

un proces echitabil, astfel Rusu Vasile fiind lipsit de dreptul la un proces

echitabil.

Sub acest aspect, a invocat că în cadrul cercetării judecătorești, a fost

admis demersul acuzatorului de stat, fiind date citirii declarațiile martorului

Țurcanu Dorel depuse în cadrul urmăririi penale, din motiv că ultimul se

eschivează cu rea-voință de a se prezenta în instanța de judecată, însă

declarațiile acestui martor au fost reținute de către prima instanță, la

constatarea vinovăției inculpatului în infracțiunea incriminată.

Mai mult, partea apărării nu a avut posibilitatea de a acorda întrebări

martorului Țurcanu Dorel, din motiv că în cadrul urmăririi penale, nu a fost

efectuată acțiunea procesuală de confruntare, invocând în acest sens

prevederile art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală.

De asemenea, partea apărării a menționat că instanța de judecată nu a

motivat soluția de respingere a demersului apărării prin care a solicitat să fie

respins demersul înaintat de partea acuzării privind citirea declarațiilor

martorului Țurcanu Dorel, date la urmărirea penală.

Totodată, a precizat că potrivit actului de învinuire, partea acuzării

operează cu mai multe noțiuni din legislația procesual-civilă, care la momentul

pronunțării hotărârii nu erau în vigoare, și anume art. 187 alin. (1) Cod de

procedură civilă (în vigoare la 30 ianuarie 2014), or, noțiunea la care face

8

referire acuzatorul de stat „încheierea de transmitere spre conexare”, a fost

introdusă în art. 187 Cod de procedură civilă, prin Legea pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 17 din 05 aprilie 2018, care nu poate avea

un efect retroactiv și nu poate fi incriminată lui Rusu Vasile.

Legislația procesual-civilă și anume instituția conexării, include și un

aspect discreționar lăsând la latitudinea „judecătorului” și nu a instanței de

judecată, soluționarea acesteia, fapt ce atestă că conexarea poate fi dispusă și

unipersonal până la primirea dosarului în procedură, or, având în vedere că în

judecată s-au adresat mai multe persoane reprezentate de unul și același avocat

către una și aceeași persoană interesată – OSC Strășeni, cu cereri relativ

similare, iar primul dosar a fost repartizat judecătorului Rusu Vasile cu

nr. 2-550/2014, care a considerat oportună conexarea acestora pentru

judecarea mai rapidă a cauzelor de către instanța sesizată mai întâi, se atestă că

judecătorul Rusu Vasile a avut acest drept conform art. 187 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Astfel, a indicat că necesitatea unui prag înalt pentru tragerea la

răspundere penală este reiterată în memorandumul explicativ pentru

Recomandarea 2010/12, potrivit căruia „atunci când își exercită funcțiile

judiciare, judecătorii trebuie să fie trași la răspundere penală doar dacă eroarea

a fost comisă cu intenție în mod clar”.

Subsecvent, partea apărării a evidențiat că hotărârea civilă pronunțată la

14 martie 2014 de către judecătorul Rusu Vasile, a fost contestată în termenul

stabilit de lege, aceasta fiind casată de instanța de apel la 30 iulie 2014,

respectiv în lipsa mențiunii privind intrarea în vigoare, hotărârea nu a putut fi

pusă în executare pentru obținerea actelor de stare civilă, astfel fiind o hotărâre

ordinară casată, care nu a cauzat careva consecințe și nu a produs un careva

prejudiciu.

Prin urmare, a menționat că art. 14 alin. (1) Cod penal, definește

infracțiunea ca fiind o faptă prejudiciabilă, iar în lipsa prejudiciului sau a

pericolului social corespunzător, se impune soluția de achitare.

Mai mult, referitor la faptul că judecătorul a acceptat și utilizat în proces,

copii care au fost autentificate de avocatul Țurcanu Dorel, în lipsa originalelor,

partea apărării a susținut că de fapt, judecătorul Rusu Vasile a primit spre

conexare mai multe cauze în care erau deja autentificate copiile prezentate de

avocatul Țurcanu Dorel.

2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința

primei instanțe.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea incriminată.

Aceste împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe administrate la

cauza penală, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

9

lor.

Cu referire la apelul declarat de către partea acuzării, instanța de apel a

reținut că infracțiunea săvârșită de către inculpatul Rusu Vasile se califică ca o

infracțiune mai puțin gravă, iar careva circumstanțe atenuante și agravante în

privința acestuia, nu au fost reținute.

În acest sens, instanța de apel a conchis că aplicarea în privința

inculpatului a pedepsei sub formă de amendă, este o pedeapsă echitabilă, legală

și motivată și care va asigura realizarea scopului legii penale, de restabilire a

echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Referitor la apelul declarat de avocatul Strătan Igor în numele

inculpatului, instanța de apel a precizat că potrivit rechizitoriului, inculpatului i

s-a incriminat săvârșirea faptei prejudiciabile prevăzută de art. 307 alin. (2)

lit. c) Cod penal, individualizată prin pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri

contrare legii, soldată cu urmări grave.

Astfel, instanța de apel a precizat că referitor la învinuirea înaintată

inculpatului Rusu Vasile, prima instanță a exclus din elementele calificative ale

faptei constatate, circumstanțele în care acuzarea de stat a invocat încălcarea de

către judecătorul Rusu Vasile a procedurii de primire și examinare a cererii, din

motiv că cererea ar fi fost pasibilă de a fi scoasă de pe rol în sensul prevederilor

art. 59 și 61 din Legea nr. 100 „privind actele de stare civilă”, pct. 159 și pct. 161

ale Instrucțiunii privind modul de înregistrare actelor de stare civilă, aprobat

prin Ordinul nr. 4 al Departamentului Tehnologii Informaționale.

Însă, prima instanță a stabilit că excluderea circumstanțelor respective

din elementele calificative ale infracțiunii săvârșite, nu înlătură caracterul penal

al faptei săvârșite de Rusu Vasile cu vinovăție.

a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

parțială a acesteia, în partea pedepsei stabilite inculpatului, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Rusu Vasile să-i fie aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa și de a exercita

o activitatea în organele de drept pe un termen de 5 ani.

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat hotărârea instanței

de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Rusu Vasile să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

21 ianuarie 2020, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a menționat că în

10

partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a depășit limitele judecării cauzei,

întrucât s-a expus și asupra procedurii de examinare a cauzei civile care de fapt

nu face obiectul examinării a speței respective.

De asemenea, instanța de recurs a indicat că la antrenarea răspunderii

penale a judecătorului în temeiul art. 307 Cod penal, urmează să fie acordată o

atenție sporită la stabilirea lipsei unei erori judiciare (care nu implică rea-

credința), precum și a probării intenției judecătorului (dincolo de orice îndoială

rezonabilă). Însă, contrar celor menționate, în motivarea deciziei pronunțate

instanța de apel a subliniat că vinovăția inculpatului a fost demonstrată din

cumul de probe administrat în respectiva cauză penală, fără a da o apreciere

clară tuturor probelor din punct de vedere al coroborării acestora, încălcând

principiul in dubio pro reo (orice dubiu este interpretat în favoarea celui

acuzat).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate și

sub aspectul încălcării principiului prezumției nevinovăției.

Or, instanța de apel a omis să se expună asupra faptului că hotărârea

civilă pronunțată de către judecătorul Rusu Vasile la 14 martie 2014, a fost

casată de către instanța ierarhic superioară și din ,,alte motive”.

Mai mult, instanța de recurs a menționat despre motivarea contradictorie

a instanței de apel în partea declarațiilor date de către martorul Țurcanu Dorel,

care au fost reținute de către instanță ca probă.

În concluzie, instanța de recurs a precizat că instanța de apel a pronunțat

o decizie contradictorie și insuficient motivată, prin care a depășit limitele

învinuirii și a încălcat principiul in dubio pro reo, contrară prevederilor art. 6

CEDO.

20 octombrie 2021, au fost admise apelurile declarate, casată inclusiv din oficiu

sentința primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanța, prin care Rusu Vasile, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1) Cod penal, a fost liberat de

răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

9.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a fost indicat

că deși inculpatul Rusu Vasile nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate, vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită prin probele

prezentate de către partea acuzării, și anume: declarațiile martorului Postolachi

Elena (f.d.29-30, vol.II); declarațiile martorului Pînzaru Dorian (f.d.31, vol.II);

declarațiile martorului Gandrabur Eleonora (f.d.36-37, vol.II); declarațiile

martorului Aprodu Daniela (f.d.38, vol.II); procesul-verbal de audiere a

martorului Țurcanu Dorel (f.d.32-37, vol.I); procesele-verbale de audiere a

martorilor la etapa urmăririi penale, Pînzaru Dorian, Aprodu Daniela,

Gandrabur Eleonora, Postolachi Elena (f.d.38-39, 45-47, 48-49, vol.I); procesul-

11

verbal de ridicare din cauza penală nr. 2015928189 (f.d.51-53, vol.I); procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 09 februarie 2016 (f.d.55-68, vol.I);

procesul-verbal de ridicare din cauza penală nr. 2015928189 (f.d.80-81, vol.I);

raportul SUP a IP Strășeni din 11 martie 2016 (f.d.106, vol.I); procesul-verbal de

cercetare la fata locului din 29 februarie 2016 (f.d.82-83, vol.I); procesul-verbal

de cercetare la fata locului din 01 martie 2016 (f.d.161-162, vol.I); mijloacele

materiale de probă – corpurile delicte (f.d.69-78, vol.I); ordonanța de

recunoaștere în calitate de document și atașare la materialele cauzei penale din

03 martie 2016 (f.d.84-85, vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate de

document și atașare la materialele cauzei penale din 03 martie 2016 (f.d.163,

vol.I); raportul SUP a IP Strășeni din 11 martie 2016 (f.d.106, vol.I).

Prin urmare, instanța de apel a menționat că prima instanță, cercetând în

cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date

în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de

fapt, încadrând acțiunile inculpatului Rusu Vasile în baza art. 307 alin. (1)

Cod penal.

Apreciind probele administrate la materialele cauzei, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora, instanța de apel a

constatat că vina inculpatului Rusu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 307 alin. (1) Cod penal, a fost pe deplin confirmată prin probele

administrate la dosar, iar solicitarea părții apărării referitor la pronunțarea

unei sentințe de achitare în privința inculpatului, din motiv că faptele

inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii, este nefondată, deoarece nu

este susținută printr-un sistem de probe pertinente și concludente, această

poziție fiind combătută prin probele administrate de partea acuzării.

Astfel, instanța de apel a reținut că Rusu Vasile, deținând funcția de

demnitate publică, la data de 14 martie 2014, a manifestat intenție la

pronunțarea în cauza civilă nr. 2-550/2014, cu bună-știință a unei hotărâri

ilegale prin care a admis 11 cereri înaintate de către 12 petiționari, cetățeni ai

Ucrainei și Federației Ruse (dosarul nr. 2-550/2014 la cererea lui M. Iagupov;

nr. 2-551/14 la cererea lui N. Coșelnic, nr. 2-596/14 la cererea lui A. Colomieț,

nr. 2-597/14 la cererea lui A. Goncearova, nr. 2-605/14 la cererea lui

A. Malicovscaia și V. Ustinenco, nr. 2-606/14 la cererea lui A. Nicolaev, nr. 2-

607/17 la cererea lui A. Fomicev, nr. 2-608/14 la cererea lui S. Spițîn, nr. 2-

609/14 la cererea lui V. Fedoreneo, nr. 2-611/14 la cererea lui F. Savcenco și

nr. 2-615/14 la cererea lui T. Cotlova), și acționând contrar prevederilor

normelor legale, intenționat și în mod ilegal a emis hotărâre în numele legii

privind constatarea faptelor juridice, și anume constatarea faptului nașterii și

căsătoriei rudelor potențiale pe teritoriul actual al Republicii Moldova.

Or, legalizând în consecință posibilitatea de obținere de către cetățenii

Federației Ruse și ai Ucrainei menționați, care, atât de jure, cât și de facto, nu au

careva apartenență la Republica Moldova, cât și României, a actelor de stare

civilă naționale, necesare pentru solicitarea cetățeniei Republicii Moldova, cât

și redobândirii cetățeniei României, hotărâre prin care s-au încălcat grav

12

interesele publice, s-a atentat și prejudiciat grav imaginea sistemului

judecătoresc al Republicii Moldova, s-a atentat și prejudiciat funcția statului la

perfectarea și eliberarea actelor de stare civilă, precum și la securitatea

națională a Republicii Moldova, prin ce inculpatul Rusu Vasile a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 307 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit actului de învinuire,

inculpatului Rusu Vasile i s-a incriminat săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 307 alin. (2) lit. c) Cod penal, și anume, pronunțarea cu bună-știință a unei

hotărâri contrare legii, soldată cu urmări grave.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Rusu Vasile, prima

instanță a exclus din elementele infracțiunii, circumstanțele în care acuzarea de

stat a invocat încălcarea de către judecător a procedurii de primire și examinare

a cererii din motiv că cererea ar fi fost pasibilă de a fi scoasă de pe rol în sensul

prevederilor art. 59 și 61 din Legea nr. 100 din 26 aprilie 2001 „privind actele

de stare civilă”, pct. 159 și pct. 161 ale Instrucțiunii privind modul de

înregistrare a actelor de stare civilă, aprobat prin Ordinul nr. 4 din 31 ianuarie

2004 al Departamentului Tehnologii Informaționale.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prima instanță a statuat că

obiectul juridic al cererii soluționate prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din

14 martie 2014, pronunțată în cauza civilă nr. 2-550/2014, îl constituie cererile

înaintate de către 12 petiționari, cetățeni ai Ucrainei și Federației Ruse, care

solicitau constatarea faptelor care au valoare juridică și anume, constatarea

faptului nașterii și încheierii căsătoriei pe teritoriul Republicii Moldova, cereri

pasibile de examinare în procedură specială și care urmează a fi distinsă de

procedura prevăzută de art. 59 și 61 din Legea nr. 100 din 26 aprilie 2001

„privind actele de stare civilă”, cu privire la reconstituirea actelor de stare civilă,

cu deosebire că prin cererea înaintată instanței, nu s-a solicitat reconstituirea

actelor de stare civilă, și respectiv, nu există temei de a considera că nu a fost

respectată procedura prealabilă de adresare cu cerere în instanța de judecată

în sensul art. 170 alin. (1) lit. a) și art. 267 lit. a) Cod de procedură civilă, în

contextul în care pentru categoria respectivă de cereri nu este prevăzută prin

lege procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară.

Prima instanță a stabilit că excluderea circumstanțelor respective din

elementele calificative ale infracțiunii săvârșite, nu înlătură caracterul penal al

faptei comise de Rusu Vasile, cu vinovăție, or, potrivit art. 282 alin. (1) Cod de

procedură civilă, Instanța judecătorească constată faptul cu valoare juridică în

cazul în care: a) acesta generează, în virtutea legii, următoarele efecte juridice:

apariția, modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau patrimoniale

ale petiționarului; b) petiționarul nu are o altă posibilitate de a obține sau de a

restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită;

c) constatarea faptului nu este legată de soluționarea unui litigiu de drept ce

ține de competența instanțelor judecătorești, circumstanțe care urmau să fie

verificate de către judecător în afara oricărui dubiu rezonabil la examinarea în

fond a cauzei civile și pronunțarea hotărârii Judecătoriei Strășeni din 14 martie

2014 în cauza civilă nr. 2-550/2014.

13

Cu referire la recalificarea acțiunilor infracționale, instanța de apel a

reținut că partea acuzării nu a contestat în această parte sentința primei

instanțe, iar din oficiu, nu s-a stabilit nici un temei de a interveni în soluția

primei instanțe.

Prin urmare, referitor la circumstanțele invocate de către petiționari prin

cererea diferită justiției, instanța de apel a reținut că judecătorul Rusu Vasile,

intenționat a ignorat prevederile legale, în contextul în care au fost păstrate

registrele de stare civilă în jurisdicția și timpul invocat de petiționari, este

evident faptul că petiționarii urmau să probeze prin probe admisibile,

pertinente și concludente faptele a căror valoare juridică se solicită a fi

constatată prin hotărâre judecătorească, prin acte eliberate de Oficiul Stării

Civile Strășeni și/sau Serviciul Stării Civile, Ministerul Justiției.

Existența avizului privind constatarea lipsei actului de stare civilă

constituie premisă pentru un cetățean ca să se adreseze la organul de stare

civilă competent pentru depunerea cererii de reconstituire a actului,

circumstanțe care nu obligă petiționarul la procedură prealabilă, dar care

impune judecătorului sarcina de a verifica legalitatea și temeinicia cerințelor

înaintate prin prisma art. 282 și art. 285 Cod de procedură civilă, având în

vedere faptul că hotărârea judecătorească pronunțată într-o astfel de

procedură este un document ce confirmă faptul constatat și servește drept

temei pentru înregistrarea, după caz, a faptului în organele respective, după

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Astfel, instanța de apel a notat că la examinarea cererilor de constatare a

faptelor care au valoare juridică, instanțele judecătorești vor solicita de la

petiționari prezentarea probelor (înscrisurilor) care confirmă imposibilitatea

primirii sau reconstituirii documentelor care confirmă faptul concret, fie lipsa

ordinii de înregistrare a faptului, fie nerespectarea regulilor de înregistrare a

faptului și imposibilitatea de a recurge la el în condiții concrete.

În acest sens, instanța de apel a reținut declarațiile martorului

Postolachi Elena care a comunicat că „nici o persoană dintre cei 17 petiționari,

nu s-au adresat pentru perfectarea actelor la OSC Strășeni și nu cunoaște dacă s-

au adresat la alte Oficii de Stare Civilă. Persoanele nu s-au prezentat la sediul OSC

cu cereri de stabilire a nașterii, căsătoriei, a verificat registrele. OSC deține

registre separate pentru fiecare categorie, de înregistrare a nașterilor, căsătoriei,

nu a eliberat nici un act/confirmare privind nașterea, căsătoria acelor persoane

participante la procesul respectiv”, precum și declarațiile martorului

Gandrabur Eleonora care a indicat că „a verificat anumite certificate emise de

OSC și s-a depistat că unul din ele, Forma 28, a fost semnat de către o persoană

care în acea perioadă se afla în concediu și nu putea semna actul, iar alte

certificate prezentau elemente de fals și anume, nu coincideau parohiile și

ștampilele și denumirile indicate în ștampile”.

De asemenea, instanța de apel a menționat că din procesul-verbal al

ședinței de judecată din 14 martie 2014, în cauza civilă cu nr. 2-550/2014, se

atestă lacune în ceea ce privește procedura legală de autentificare a copiilor de

pe înscrisurile prezentate la cererea diferită justiției, or, în cazul în care acestea

14

nu erau prezentate în forma și condițiile prevăzute de art. 138 Cod de

procedură civilă și respectiv nu erau admisibile în proces, în condițiile în care,

la depunerea cererii nu s-a dispus de a nu da curs cererii, judecătorul putea și

trebuia să se expună prin hotărâre judecătorească asupra inadmisibilității

înscrisurilor respective în calitate de probe în proces și nicidecum să solicite

reprezentantului petiționarului a certifica copiile de pe înscrisuri după

pronunțarea hotărârii judecătorești.

Or, în contextul în care înscrisurile prezentate nu corespundeau

criteriilor de admisibilitate, întru judecarea completă și obiectivă a cauzei,

verificarea legalității și temeiniciei cerințelor petiționarului, judecătorul urma

să solicite avocatului să prezinte originalul înscrisurilor invocate cu titlu de

probă în proces, circumstanțe care, în condițiile în care ar fi fost respectate,

urmau să fie reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Totodată, instanța de apel a mai precizat și faptul că analizând conținutul

procesului-verbal al ședinței de judecată în cauza respectivă, se constată că

imediat după etapa procesului civil la care părțile sunt în drept să înainteze

cereri și demersuri în temeiul art. 203 Cod de procedură civilă, fără a soluționa

cererea reprezentantului OSC Strășeni privind scoaterea de pe rol în camera de

deliberare și prin încheiere motivată, judecătorul a purces la cercetarea

înscrisurilor din dosar, invocându-se art. 222 Cod de procedură civilă, a

continuat cu susținerile verbale în temeiul art. 213 Cod de procedură civilă și a

dispus amânarea ședinței de judecată pentru 14 martie 2014, ora 08:30, dată

la care instanța a pronunțat contrar art. 269-270 Cod de procedură civilă,

dispozitivul încheierii prin care a fost respinsă cererea privind scoaterea de pe

rol, consecutiv s-a retras în camera de deliberare și respectiv, după

pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești, a declarat închisă ședința de

judecată.

În acest sens, instanța de apel a precizat că la caz, s-a constatat că a fost

încălcată inclusiv procedura de examinare a cauzei civile care indică asupra

caracterului formal al ședinței de judecată și anume, contrar prevederilor

art. 212, 213 și art. 214 Cod de procedură civilă, cu titlu de norme generale

aplicabile în procedură specială, judecătorul a dat citire cererilor, omițând să

audieze explicațiile participanților la proces și să stabilească ordinea

consecutivității cercetării probelor, ceea ce rezultă că judecătorul a examinat

cauza doar în baza cererilor înaintate și a înscrisurilor prezentate la cerere și

nu a audiat explicațiile reprezentantului petiționarului și motivele de adresare

în instanța de judecată cu astfel de cereri în procedură specială, nefiind astfel

elucidate circumstanțele de fapt în privința cărora se solicită constatarea

faptelor care au valoare juridică pentru petiționari.

Astfel, deși prin hotărâre judecătorească, judecătorul se expune asupra

constatării faptelor care au valoare juridică și care urmau să producă efecte

juridice în favoarea a 12 petiționari, în baza mai multor dosare civile conexate,

la etapa dezbaterilor judiciare, contrar prevederilor art. 222 Cod de procedură

civilă, coroborat cu prevederile art. 130-138 Cod de procedură civilă și art. 139

Cod de procedură civilă, privitor la aprecierea probelor, prezentarea și

15

cercetarea înscrisurilor, aprecierea autenticității probelor scrise, judecătorul

nu a cercetat înscrisurile anexate la cerere prin individualizarea înscrisului prin

număr și dată, autoritate emitentă, original sau copie certificată, foaia dosarului

la care se dă citire și se cercetează înscrisul și respectiv, a pronunțat o hotărâre

judecătorească arbitrară, lipsită de suport probatoriu, circumstanțe care

confirmă că judecătorul a eludat procedura legală de cercetare multiaspectuală

și obiectivă a probelor în proces și respectiv, a manifestat intenție la

pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri ilegale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că circumstanțele constatate în

ședința de judecată în afara oricăror dubii rezonabile indică asupra faptului că

judecătorul unipersonal a decis în privința conexării, deși nu se întrunesc

temeiurile de conexare a cauzelor prevăzute la art. 187 alin. (1) Cod de

procedură civilă și anume, aflarea pe rolul aceleiași instanțe de cauze conexe

prin pretenții, temeiuri de apariție sau prin probe și doar dacă conexarea se

face în scopul evitării pronunțării de hotărâri contradictorii, circumstanțe

inaplicabile speței de examinare în procedură specială a unor cereri care

privesc petiționari și interese distincte, ale căror temeiuri de apariție și probe

trebuie să fie distincte.

Or, între petiționari nu există legătură de rudenie sau altă apartenență

care ar justifica înscrisurile emise în aceeași perioadă de către aceeași

autoritate cum sunt certificatele de botez și cununie, alte certificate eliberate

de autoritățile neconstituționale „administrația de stat a s. Sucleia, Republica

Moldovenească Transnistreană” (exemplu f.d.7 din dosarul civil nr. 2-

615/2014, corp delict), înscrisuri cu conținut similar prezentate la fiecare

dintre cele 11 cereri privitor la petiționari și rudele acestora care nu au

apartenență la teritoriul Republicii Moldova și/sau a României la etapa

respectivă, precum și circumstanțele din care rezultă cercetarea arbitrară de

către judecător a înscrisurilor prezentate la cerere, omisiunea judecătorului de

a cerceta și a aprecia multiaspectual, complet și obiectiv înscrisurile prezentate

și circumstanțele de fapt în baza cărora se solicită constatarea faptelor care au

valoare juridică, apreciate prin coroborare cu faptul că cauza civilă a fost

examinată într-o singură ședință de judecată, demonstrează caracterul

intenționat al pronunțării cu bună-știință a unei hotărâri judecătorești ilegale.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că în cadrul primei

instanțe a fost admis demersul acuzării cu privire la citirea declarațiilor

martorului Țurcanu Dorel date în cadrul urmăririi penale, deoarece acesta se

eschivează de a se prezenta în ședința de judecată, iar apărarea nu a avut

posibilitatea de a acorda întrebări acestui martor, din motiv că nu a fost

efectuată acțiunea procesuală de confruntare, instanța de apel le-a apreciat

critic, reținând în acest sens faptul că în cadrul cercetării judecătorești, partea

acuzării a administrat probe pertinente și concludente care au demonstrat că

martorul Țurcanu Dorel, se eschivează cu rea-voință de a se prezenta în fața

instanței de judecată.

Mai mult, instanța de apel a menționat că declarațiile martorului

Țurcanu Dorel nu constituie unica proba incriminatorie, în acest sens,

16

acuzatorul de stat a administrat un sistem de probe, care au fost apreciate în

conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și, având în vedere

că la faza urmăririi penale nu a fost efectuată confruntarea dintre martorul

respectiv și inculpatul Rusu Vasile, prima instanță a reținut declarațiile acestui

martor, ca urmare a aprecierii acestora prin coroborare cu probele pertinente

și concludente administrate în proces, probe care au fost cercetate nemijlocit în

ședința de judecată.

Totodată, instanța de apel a precizat că prima instanță a stabilit faptul că

declarațiile martorului Țurcanu Dorel nu au un caracter determinant și decisiv

în probarea vinovăției inculpatului, or, la materialele cauzei penale au fost

administrate și alte probe cu care acestea coroborează și demonstrează

vinovăția lui Rusu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1)

Cod penal.

Referitor la poziția părții apărării potrivit căreia în actul de învinuire,

procurorul operează cu mai multe noțiuni din legislația procesual-civilă, care la

acel moment nu erau în vigoare, și anume art. 187 alin. (1) Cod de procedură

civilă, instanța de apel a reținut că inculpatului Rusu Vasile, prin actul de

învinuire i s-a incriminat faptul că a acționat contrar prevederilor ar. 187

Cod de procedură civilă, și anume că în cazul în care constată că în fața aceleiași

instanțe se află mai multe procese cu aceleași părți sau mai multe procese

intentate de un singur reclamant împotriva a câțiva pîrîți, sau mai mulți

reclamanți ai aceluiași pîrît și că aceste procese sînt conexe prin temeiuri de

apariție sau prin probe, judecătorul este în drept să conexeze printr-o încheiere

aceste pricini într-un singur proces.

Sub acest aspect, instanța de apel a precizat că modificările operate la

art. 187 Cod de procedură civilă și la care face referire partea apărării, nu au

fost incriminate inculpatului Rusu Vasile.

În acest sens, instanța de apel a notat că judecătorul Rusu Vasile,

unipersonal a decis în privința conexării, deși nu se întrunesc temeiurile de

conexare a cauzelor, prevăzute la art. 187 alin. (1) Cod de procedură civilă, între

petiționari nu există legătură de rudenie sau altă apartenență care ar justifica

înscrisurile emise în aceeași perioadă de către aceeași autoritate cum sunt

certificatele de botez și cununie, alte certificate eliberate de autoritățile

neconstituționale „administrația de stat a s. Sucleia, Republica Moldovenească

Transnistreană” (exemplu f.d.7 din dosarul civil nr. 2-615/2014, corp delict),

înscrisuri cu conținut similar prezentate la fiecare dintre cele 11 cereri privitor

la petiționari și rudele acestora care nu au apartenență la teritoriul

Republicii Moldova și/sau a României la etapa respectivă.

Așadar, instanța de apel a conchis că inculpatul Rusu Vasile, deținând

funcția de judecător al Judecătoriei Strășeni, a pronunțat cu bună-știință o

hotărâre contrară legii, fapt care constituie temei de tragere la răspundere

penală a persoanei, deoarece încălcând intenționat prevederile legale,

Rusu Vasile, în calitate de judecător, la data săvârșirii infracțiunii, a emis o

hotărâre care în esența sa este contrară legii prin faptul că este bazată pe

expunerea unor circumstanțe de fapt inexistente, cum ar fi nașterea și căsătoria

17

persoanelor fizice, în baza unor înscrisuri a căror autenticitate nu a fost

verificată și demonstrează caracterul nefondat al cererii și respectiv, care urma

să determine judecătorul la emiterea unei hotărâri judecătorești legale și

întemeiate, fără a verifica condițiile și premisele de adresare a petiționarilor cu

cerere în instanța de judecată, precum și omițând să cerceteze înscrisurile

nemijlocit în ședință de judecată sub aspectul admisibilității în proces,

hotărârea pronunțată fiind astfel bazată pe aprecierea de către instanță a

circumstanțelor de fapt și de drept denaturate și inexistente, care conduc

inevitabil la ilegalitatea totală a hotărârii judecătorești.

În opinia instanței de apel, ipoteza formulată de apărare nu a fost

confirmată prin probe pertinente și concludente, circumstanțe care de fapt și

de drept combat argumentele apărării și confirmă în afara oricărui dubiu

rezonabil elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1)

Cod penal, săvârșite cu vinovăție de către Rusu Vasile împotriva justiției, or,

Rusu Vasile, fiind persoană de demnitate publică, judecător, în virtutea acestei

funcții era obligat să execute întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției, să

asigure ocrotirea drepturilor și libertăților cetățenilor, onoarei și demnității

lor, apărarea intereselor societății, iar judecarea cauzelor urma să fie efectuată

în ședință judiciară cu respectarea tuturor regulilor de procedură judiciară,

circumstanțe care, de fapt și de drept, depășesc limitele intimei aprecieri a

probelor și de interpretare a normelor materiale și procedurale, și care, fiind

coroborate cu înscrisurile puse la baza hotărârii pronunțate, acțiunilor și

inacțiunilor judecătorului și ale participanților la proces, demonstrează reaua-

credință la înfăptuirea justiției și respectiv, vinovăția persoanei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată și poziția

părții apărării privind încălcarea dreptului inculpatului Rusu Vasile la un

proces echitabil, menționând că din materialele cauzei penale rezultă că

instanța de fond nu a admis careva încălcări a dreptului inculpatului

Rusu Vasile la un proces echitabil.

Referitor la apelul declarat de partea acuzării, instanța de apel a reținut

că acesta contestă sentința primei instanțe sub aspectul individualizării

pedepsei penale aplicate inculpatului Rusu Vasile.

În acest sens, instanța de apel a indicat că ținând cont de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului

Rusu Vasile, de faptul că acesta nu recunoaște și respectiv, nu se căiește de

comiterea faptei prejudiciabile, precum și având în vedere lipsa

circumstanțelor agravante în privința inculpatului, faptul că acesta a săvârșit

pentru prima dată o infracțiune, instanța a conchis că nu este justificată izolarea

inculpatului de societate prin aplicarea unei pedepse privative de libertate și

respectiv este echitabilă stabilirea în privința lui Rusu Vasile, pedeapsa sub

formă de amendă, cu aplicarea pedepsei complementare obligatorii, care va

atinge scopul pedepsei și va contribui la corectarea inculpatului.

Totodată, instanța de apel a stabilit că în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de

procedură penală, în afară de temeiurile invocate de apelant, examinând

18

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în speță a expirat termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală, iar în conformitate cu prevederile

art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, inculpatul Rusu Vasile

urmează a fi liberat de pedeapsa penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție.

Sub acest aspect, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului

Rusu Vasile întrunesc elementele calificative ale infracțiunii prevăzute de

art. 307 alin. (1) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16

alin. (3) Cod penal, infracțiunea se califică ca fiind mai puțin gravă, pentru care

legea penală reglementează sancțiunea sub formă de amendă în sumă de la 650

la 1150 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele

cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

Astfel, reținând prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, art. 332

alin. (1), 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța a precizat că

fapta prejudiciabilă prevăzută la art. 307 alin. (1) Cod penal, a fost săvârșită în

perioada ianuarie – martie 2014.

În conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, termenul

de prescripție a început să curgă din ziua săvârșirii infracțiunii, în anul 2014 și

care a expirat în anul 2019 (ianuarie – martie).

Mai mult, instanța de apel a stabilit că termenul de prescripție nu a fost

întrerupt, la caz, nu s-a constatat că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care, conform Codului penal, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un

termen mai mare de 2 ani, la fel, termenul de prescripție nu a fost suspendat,

inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, iar în

consecință, se atestă că termenul de prescripție de tragere la răspundere penală

a expirat în 2019.

În concluzie, instanța de apel a menționat că în temeiul art. 409 alin. (2),

415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, va admite apelul procurorului

Gropa Maxim și apelul avocatului Stratan Igor în numele inculpatului

Rusu Vasile declarate împotriva sentinței primei instanțe, cu casarea parțială a

acesteia, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Rusu Vasile recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 307 alin. (1) Cod penal, urmează a fi liberat de pedeapsă

penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care Rusu Vasile să fie achitat de învinuirea înaintată, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului susține, că instanța de apel a repetat erorile

comise de către prima instanță, precizând în acest sens prevederile art. 100

19

alin. (4), 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală.

Prin urmare, invocând prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 12

din 28 martie 2017 privind excepția de neconstituționalitate a art. 307 Cod

penal, partea apărării indică că atât la faza urmăririi penale, precum și în cadrul

cercetării judecătorești, nu au fost administrate probe pertinente, concludente

și utile în probarea învinuirii înaintate lui Rusu Vasile, iar învinuirea înaintată

inculpatului se bazează pe presupuneri, or, partea acuzării nu a prezentat probe

concludente dincolo de orice îndoială rezonabilă, privind intenția directă a

judecătorului Rusu Vasile, în pronunțarea hotărârii civile.

De asemenea, susține că în actul de învinuire, partea acuzării operează cu

mai multe noțiuni din legislația procesual-civilă care la acel moment nu erau în

vigoare și anume art. 187 alin. (1) Cod de procedura civilă (în vigoare la

30 ianuarie 2014), sintagma „încheierea de transmitere spre conexare” a fost

introdusă în art. 187 prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte

legislative nr. 17 din 05 aprilie 2018, respectiv nu poate avea un efect

retroactiv.

Astfel, partea apărării menționează că la 30 ianuarie 2014, nu exista o

astfel de noțiune în lege „hotărârea de transmitere spre conexare”. Mai mult,

legislația procesual-civilă, și anume instituția conexării include și un aspect

discreționar lăsând la latitudinea „judecătorului” și nu a „instanței de judecată”

soluționarea acesteia.

Totodată, consideră că opinia părții acuzării reflectată în actul de

învinuire, este neîntemeiată referitor la faptul că în procedura specială, nu

există reclamanți și pârâți, după cum prevede art. 187 alin. (1) Cod de

procedură civilă.

La fel, mai indică că judecătorul Rusu Vasile a pronunțat hotărârea civilă

din 14 martie 2014 în baza instituției juridice a „constatării faptelor cu valoare

juridică”, însă instanța de apel, în motivarea deciziei sale a indicat că petiționarii

au încălcat art. 59, 61 din Legea nr. 100 din 24 aprilie 2001 și că aceștia nu au

prezentat probe privind faptul că s-au adresat la Oficiul de stare civilă, cu o

„cerere de reconstituire a actelor de stare civilă”. Instituția constatării faptelor

cu valoare juridică și instituția reconstituirii actelor de stare civilă, sunt

proceduri distincte una față de alta, fiind guvernate de norme de drept material

și procedural, diferite.

Așadar, partea apărării conchide că instanța de apel a interpretat eronat

legea, a admis erori de drept, iar în consecință a adoptat o hotărâre motivată

superficial, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce succed.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

20

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță,

aceasta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; 8) nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că

criticele aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare parțial

în speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, deoarece la o nouă rundă a procedurilor de judecare a cauzei în

ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin prevederile procesual penale cu

privire la rejudecarea cauzei.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

21

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că potrivit art. 436

alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne

cea care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia

contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal lărgit remarcă,

că în speța dedusă judecății, prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 21 ianuarie 2020, decizia instanței de apel a fost casată total cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au

fost date indicații clare, în privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare

urma să se expună și să țină cont, însă contrar acestor indicații, aspectele

evidențiate au fost lăsate fără soluționare sau examinate superficial.

În acest sens, conform deciziei instanței de recurs ordinar de remitere a

cauzei spre rejudecare, instanța de apel avea obligația să țină cont de limitele

învinuirii înaintate inculpatului Rusu Vasile și să nu depășească limitele

acesteia; să se expusă asupra faptului că hotărârea civilă pronunțată de către

judecătorul Rusu Vasile la 14 martie 2014, a fost casată de către instanța

ierarhic superioară și din „alte motive”, precum și să pronunțe o hotărâre care

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul deciziei recurate rezultă însă, că instanța de apel, ignorând

indicațiile instanței de recurs în acest sens, care sunt obligatorii pentru instanța

de rejudecare, totuși aceasta a pronunțat o decizie contradictorie și insuficient

motivată, prin care a depășit limitele învinuirii, iar în acest sens a expus

următoarele concluzii în descriptivul deciziei contestate: „….. judecătorul a

purces la cercetarea înscrisurilor din dosar, invocându-se art. 222 Cod de

procedură civilă, a continuat cu susținerile verbale în temeiul art. 213 Cod de

procedură civilă și a dispus amânarea ședinței de judecată pentru 14 martie

2014, ora 08:30 …..”; „….. s-a constatat că a fost încălcată inclusiv procedura de

examinare a cauzei civile care indică asupra caracterului formal al ședinței de

judecată și anume, contrar prevederilor art. 212, 213, 214 Cod de procedură civilă

…..”; „Astfel, deși prin hotărâre judecătorul se expune asupra constatării faptelor

care au valoare juridică și care urmau să producă efecte juridice în favoarea a 12

petiționari, în baza mai multor dosare civile conexate, la etapa dezbaterilor

judiciare, contrar prevederilor art. 222 Cod de procedură civilă, coroborat cu

prevederile art. 130-138 Cod de procedură civilă și art. 139 Cod de procedură

civilă, privitor la aprecierea probelor, prezentarea și cercetarea înscrisurilor,

22

aprecierea autenticității probelor scrise, judecătorul nu a cercetat înscrisurile

anexate la cerere prin individualizarea înscrisului prin număr și dată, autoritate

emitentă, original sau copie certificată, foaia dosarului la care se dă citire și se

cercetează înscrisul și respectiv, a pronunțat o hotărâre judecătorească

arbitrară, lipsită de suport probatoriu, circumstanțe care confirmă că

judecătorul a eludat procedura legală de cercetare multiaspectuală și obiectivă

a probelor în proces și respectiv, a manifestat intenție la pronunțarea cu bună-

știință a unei hotărâri ilegale.”; „….. Or, încălcând intenționat prevederile legale,

Rusu Vasile, în calitate de judecător la data comiterii infracțiunii, a emis o

hotărâre care în esența sa este contrară legii prin faptul că este bazată pe

expunerea unor circumstanțe de fapt inexistente …..”; „….. Rusu Vasile, fiind

persoană de demnitate publică, judecător, în virtutea acestei funcții era obligat

să execute întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției, să asigure ocrotirea

drepturilor și libertăților cetățenilor, onoarei și demnității lor, …..”.

Având în vedere aceste concluzii, Colegiul penal lărgit reține că la acest

capitol instanța de apel nu a luat în considerație cele explicate anterior în

decizia instanței de recurs cu privire la limitele judecării cauzei, întrucât s-a

expus asupra procedurii de examinare a cauzei civile care de fapt nu face

obiectul examinării cauzei penale.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel nu a respectat

exigențele legale, deoarece nu au verificat și analizat corespunderea

circumstanțelor de fapt stabilite cu circumstanțele de drept indicate în actul de

învinuire, fapt ce contravine prevederilor art. 6 § 1 al Convenției Europene care

stipulează că „... orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a

cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege,

care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată

împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze faptul că în hotărârea Curții

Europene din 12 aprilie 2011, cauza Adrian Constantin vs. România, Curtea a

subliniat că, „...rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare,

reamintind faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște

dreptul acuzatului de a fi informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se

aduc, ci și cu privire la încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și

completă reprezintă o condiție esențială pentru a se asigura echitatea

procedurilor”.

Pe lângă aceste motive, instanța de recurs ordinar a atras atenția

instanței de apel despre necesitatea verificării minuțioase a tuturor probelor în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în acest context

fiind evidențiată motivarea contradictorie a instanței de apel în partea

declarațiilor date de către martorul Țurcanu Dorel.

Astfel, în decizia instanței de recurs de remitere a cauzei la rejudecare au

fost date indicații clare, în privința căror circumstanțe, instanța de apel la o

nouă rejudecare urma să atragă atenția, însă din conținutul deciziei contestate

rezultă, că instanța de apel a repetat și a transcris în decizia sa, aceeași motivare

contradictorie expusă și anterior de către instanța de apel, în prima rundă de

23

judecare a apelurilor, și anume că: „….. declarațiile martorului Țurcanu Dorel nu

au un caracter determinant și decisiv în probarea vinovăției inculpatului, or, la

materialele cauzei penale au fost administrate și alte probe solide, cu care acestea

coroborează și demonstrează vinovăția lui Rusu Vasile în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 307 alin. (1) Cod penal”.

Mai mult, deși instanța de apel a reiterat aceeași concluzie sub aspectul

aprecierii declarațiilor martorului Țurcanu Dorel, care a fost deja supusă criticii

de către instanța de recurs ordinar ca fiind una contradictorie, aceasta a expus

și o motivare vagă și neclară sub acest aspect, în contextul în care a reținut că:

„….. în cadrul cercetării judecătorești acuzarea de stat a administrat probe

pertinente și concludente care au demonstrat că martorul Țurcanu Dorel se

eschivează cu rea-voință de a se prezenta în fața instanței de apel”.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează și faptul că în situația în care

au fost depuse mai multe apeluri, fiecare dintre acestea trebuie să primească o

rezolvare proprie, care în raport cu poziția procesuală și cu interesele

inculpatului, poate fi diferită de a celorlalți.

La caz, din conținutul deciziei instanței de apel supuse recursului,

Colegiul penal lărgit stabilește că nici această obligație a instanței nu a fost

îndeplinită, or, din dispozitivul deciziei nu este clară soluția adoptată în raport

cu toate apelurile declarate, în contextul în care din partea dispozitivă a deciziei

rezultă că instanța de apel admite apelurile atât a procurorului cât și a părții

apărării, însă din motivarea deciziei menționate rezultă că argumentele

avocatului Stratan Igor în numele inculpatului Rusu Vasile, au fost respinse.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de

a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul

rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora

pentru pronunțarea deciziei judecătorești. Rolul unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. O decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită

de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate

avea loc un control public al administrării justiției.

Totodată, analizând argumentele care au servit temei pentru

pronunțarea soluției de liberare de pedeapsă penală a inculpatului Rusu Vasile,

din motiv că a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală,

de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit conchide că hotărârea

judecătorească contestată cu recurs ordinar nu conține motive legale pe care se

întemeiază soluția.

În susținerea acestei concluzii instanța de recurs reține, că instanța de

apel și-a fundamentat soluția pronunțată pe prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3)

Cod de procedură penală, potrivit cărora sentința de condamnare se adoptă

fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile

24

prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul

prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al expirării termenului de prescripție.

Drept circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere

penală în privința lui Rusu Vasile, de către instanța de apel au fost invocate

prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu privire la intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Pornind de la prevederile art. 285 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

se va reține, că încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de

răspunderea penală și de finisare a acțiunilor procedurale, în cazul în care pe

temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia. Încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la

art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

În acest context instanța de recurs ține să accentueze, că potrivit

prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art. 275 pct. 5)–9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60

din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă.

Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă, că în cazul prevăzut la art. 275

pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În

acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Totodată, potrivit prevederilor art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a

săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată

de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și de către

instanța de judecată la judecarea cauzei în cazul prescripției de tragere la

răspundere penală.

Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că expirarea termenului de

prescripție constituie un temei de liberare de răspundere penală, dar este un

temei de nereabilitare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 285 alin. (7) Cod de procedură penală,

încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot

avea loc contrar voinței acesteia ori a reprezentantului legal, inclusiv în cazul

cererii de reabilitare a persoanei decedate. În acest caz, urmărirea penală

continuă.

Având în vedere prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit

constată că soluția instanței de apel cu privire la liberarea de pedeapsă penală

a inculpatului Rusu Vasile, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală, este greșită și nu poate fi menținută, în

contextul în care aceasta contravine prevederilor legale enunțate mai sus,

deoarece instanța de apel dispunând liberarea de pedeapsă penală în privința

inculpatului Rusu Vasile, urma să adopte soluția cu stabilirea pedepsei și

liberarea de executarea acesteia, din motivul expirării termenului de

25

prescripție.

Instanța de recurs atestă că instanța de apel în motivarea deciziei

adoptate a prezentat motive care i-au fundamentat convingerea în privința

vinovăției inculpatului Rusu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 307 alin. (1) Cod penal.

Însă sub acest aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază, că în cazul în care

instanța de apel a ajuns cu certitudine la concluzia cu privire la vinovăția

inculpatului, atunci aceasta urma să țină cont, să interpreteze și să clarifice

prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) și alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea

de răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu

liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al expirării

termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea

de pedeapsă sau, după caz, sentinței de condamnare fără stabilirea pedepsei,

instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal,

adoptă sentința dată.

Reieșind din aspectele elucidate și ținând cont de faptul că motivarea

deciziei instanței de apel este contradictorie și nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, iar erorile evidențiate nu pot fi corectate de instanța

de recurs, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia cu privire la necesitatea

casării deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate, să dea o apreciere obiectivă probelor

administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Stratan Igor în numele

inculpatului Rusu Vasile, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Rusu Vasile

xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

26

Judecători Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

27