1ra-1664/2020 — art. 27, 145 alin.1 CP

1ra-1664/2020 — art. 27, 145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-80/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul

Central, Sîrbu Lilia împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 11 februarie 2020, în cauza penală în privința lui

Rusu Mihail xxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în satul xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 31.05.2018 – 10.12.2019;

Instanța de apel: 13.01.2020 – 11.02.2020;

Instanța de recurs: 10.07.2020– 26.01.2021.

A C O N S T A T A T:

Rusu Mihail, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal și, în baza acestei Legi, a fost stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 (zece) ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. A fost soluțxxxxxxată soarta

corpurilor delicte.

A fost respinsă cererea procurorului cu privire la încasarea

cheltuielilor judiciare, ca neîntemeiată.

Rusu Mihail la data de 23 martie 2018, în jurul orelor 10:00, fiind în

stare de ebrietate alcoolică și aflându-se în domiciliul propriu, situat în r-nul

xxx, în rezultatul unui conflict cu cet. Xxxxxx, având scopul omorului

acestuia, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

intențxxxxxxat a luat un cuțit de bucătărie de pe masă cu care i-a aplicat cet.

Xxxxxx, o lovitură, în regiunea gâtului, provocându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. xxxxdin 11 aprilie 2018 plagă înțepată – tăiată a

țesuturilor moi a gâtului pe stânga pe suprafața antero-laterală localizată în

proiecția arterei carotide care face parte din categoria organelor cu funcție

de o importanță vitală, leziune ce se califică ca vătămare corporală ușoară,

1

însă din cauzele independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a

produs efectul, și anume cet. Xxxxxx a rămas în viață din motiv că a

intervenit imediat cet. Gheorghiu Nicolae care l-a scos pe Xxxxxx din casa

agresorului și în scurt timp acestuia i-a fost acordat ajutor medical calificat

urgent.

Acțiunile lui Rusu Mihail au fost încadrate în baza prevederile art. 27,

art. 145 alin. (1) Cod penal, conform semnelor tentativa de omor

intențxxxxxxat, adică tentativa la omorul unei persoane, acțiune care din

cauze independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a produs efectul.

Сauza penală în prima instanță a fost examinată în ordinea procedurii

generale.

3.1 Inculpatul Rusu Mihail prin care a solicitat audierea în ședința de

judecată a părții vătămate Xxxxxx, totodată, luând în considerație vârsta

înaintată a inculpatului și starea sănătății a solicitat modificarea pedepsei cu

una mai blândă.

Ulterior la data de 24 decembrie 2019, inculpatul Rusu Mihail a mai

înaintat o cerere de apel prin care a solicitat casarea sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2)

Cod contravențxxxxxxal.

În motivarea apelului a indicat faptul că, nu urmărea intenția de a-l omorî

pe Xxxxxx ci doar să-i cauzeze dureri fizice pentru faptul că nu l-a anunțat

că pleacă la muncă la nepoata sa.

3.2 Avocatul Nemerenco Veaceslav în numele inculpatului Rusu

Mihail, prin care a solicitat audierea în ședința de judecată a părții vătămate

Xxxxxx, a martorului Gheorghiu Nicolae, casarea sentinței primei instanțe,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal

de învinuire a lui Rusu Mihail Xxxxxx în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 27, 145 alin. (1) Cod penal să fie încetat, Rusu Mihail să fie recunoscut

vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod

contravențxxxxxxal cu dispunerea încetării cauzei în temeiul art. art. 30 alin.

(1), (2), 441 alin. (1) lit. b) Cod Contravențxxxxxxal.

În motivarea apelului depus a indicat că:

- pentru ca persoană să fie recunoscută culpabilă în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal este necesar să fie

probată intenția inculpatului de a comite omorul victimei;

- din probele material reținute de instanța de judecată, probe expuse în

sentință, rezultă că la data de 23 martie 2018 victimei Xxxxxx i-au fost

2

cauzate de către inculpat vătămare corporală ușoară și anume plagă înțepată

– tăiată a țesuturilor moi a gâtului pe stânga, care a fost produsă prin

acțiunea traumatică a unui obiect înțepător – tăietor și care condițxxxxxxează

o dereglare a sănătății de scurtă durată;

- probele enunțate supra nu demonstrează intenția inculpatului de a

comite omorul victimei;

- instanța de judecată a concluzxxxxxxat că inculpatul a acțxxxxxxat cu

intenție directă de a cauza omorul victime reieșind din declarațiile victimei

depuse la urmărirea penală însă din acele declarații nu rezultă că la data de

23 martie 2018 inculpatul avea intenția de al omorî pe Xxxxxx;

- lipsa intenției inculpatului de a comite un act de omor rezultă și din

declarațiile părții vătămate depuse în cadrul judecării cauzei;

- din declarațiile martorului ocular Gheorghiu Nicolae rezultă că

inculpatul nu avea intenția de al amorî pe Xxxxxx, declarații depuse în

ședință de judecată;

- reieșind din analiza probelor examinate în ședința de judecată

consideră concluzia instanței că inculpatul a avut intenția să-l omoare pe

Xxxxxx este bazată pe presupuneri, or probele nu demonstrează existența

instanței de omor, iar acest fapt contravine prevederilor art. art. 8, 389 Cod

de procedură penală;

- acțiunile inculpatului, urmează a fi catalogate ca acțiuni

intențxxxxxxate îndreptate spre cauzarea vătămărilor corporale, iar

încadrarea lor juridică urmează a fi stabilită reieșind din gravitate

vătămărilor pricinuite;

- susține că conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.

201823D0024 din 11 aprilie 2018 s-a constatat că lui Xxxxxx i-a fost pricinuită

vătămare ușoară;

- consideră că reieșind din cele expuse supra acțiunile inculpatului

urmează a fi recalificate de pe art. 27, 145 alin. (1) Cod penal pe art. 78 alin.

(2) Cod contravențxxxxxxal;

- poziția că probele examinate nu confirmă existența intenției directe

de a comite un omor intențxxxxxxat, inclusiv și în cazul când instanța de

judecată, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (2) Cod de procedură

penală, ar fi ajuns la concluzia că inculpatul a avut intenția de al omorî pe

Xxxxxx, cauza urma a fi încetată cu recalificare acțiunilor inculpatului pe art.

78 alin. (2) Cod contravențxxxxxxal;

- din declarațiile părții vătămate și a martorului Gheorghiu Nicolae

rezultă că inculpatul i-a aplicat lui Xxxxxx o lovitură cu cuțitul după ce

partea vătămată a fost scoasă de către Gheorghiu Nicolae din casa

3

inculpatului. Consideră că în cazul dat urma a fi trasă o atenție deosebită

asupra faptului ce anume s-a petrecut după ce inculpatul l-a lovit cu cuțitul

pe partea vătămată. În sentință instanța de judecată nu a dat nici o analiză

acestui fapt. Instanța de judecată urma să constate și să aprecieze minuțios

factorii ce l-au împiedicat pe inculpat să-și ducă intențiile până la capăt, dacă

astfel de factori au existat;

- prezența martorului Gheorghiu Nicolae în timpul conflictului nu

poate fi apreciată ca un factor ce l-a împiedicat pe inculpat să-și realizeze

intențiile, or acest factor nu l-a împiedicat să aplice lovitura cu cuțitul. Din

probele acumulate la urmărirea penală și examinate în ședință de judecată,

rezultă doar că Gheorghiu Nicolae a ajutat pe Xxxxxx să iasă din casa

inculpatului;

- nici o probă nu demonstrează faptul că partea vătămată, or martorul

Gheorghiu Nicolae, ar fi întreprins careva măsuri de a se opune acțiunilor

intențxxxxxxate ale inculpatului;

- nici o probă nu indică că inculpatul, după aplicarea loviturii cu

cuțitul, și-a manifestat prin careva acțiuni intenția de a-și atinge scopul pe

care l-ar fi avut, adică omorul lui Xxxxxx

- neavând o probă contrarie, presupune că inculpatul a renunțat

benevol la săvârșirea infracțiunii de omor intențxxxxxxat prin încetarea

acțiunilor îndreptate nemijlocit spre săvârșirea amorului;

- la materialele cauzei se regăsește o probă-procesul verbal de audiere

suplimentară a martorului Gheorghiu Nicolae din 18 mai 2019(f.d.80), care

nu este clar din ce motive nu s-a regăsit în rechizitoriul întocmit de partea

acuzării și nici nu a fost examinată și apreciată în ședință de judecată.

Consideră că proba nominalizată confirmă, că inculpatul nu a avut intenția

de a comite un omor, or cel puțin a refuzat benevol să-și ducă intenția până

la capăt.

februarie 2020, au fost admise apelurile depuse de avocatul Nemerenco

Veaceslav în numele inculpatului Rusu Mihail și de către inculpat, casată

integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin care:

A fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Rusu Mihail de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, deoarece

fapta inculpatului constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod

contravențxxxxxxal.

A fost încetat procesul contravențxxxxxxal intentat în privința lui Rusu

Mihail pe art. 78 alin. (2) Cod contravențxxxxxxal, deoarece termenul

prescripției tragerii la răspundere contravențxxxxxxală a expirat.

4

A fost soluțxxxxxxată soarta corpurilor delicte.

Cheltuielile judiciare în sumă de 320 (trei sute douăzeci) lei – au fost

trecute în contul statului.

4.1 În motivarea soluției instanța de apel a mențxxxxxxat că, sarcina probei

revine procurorului și organului de urmărire penală, motiv pentru care

interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile

unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază

a procesului.

Verificând împrejurările de fapt și aspectele de drept ale cauzei,

precum și efectuând cercetarea nemijlocită, multilaterală și obiectivă a

probelor administrate, instanța de apel a conchis că prima instanță

neîntemeiat a recunoscut pe inculpatul Rusu Mihail vinovat de comiterea

infracțiunii imputate, calificând incorect acțiunile acestuia în baza art. 27, 145

alin. (1) Cod penal, eronat pronunțând sentința de condamnare.

Instanța de apel a reținut că sentința nu corespunde rigorilor legislației

procesual penale în vigoare, deoarece fapta inculpatului Rusu Mihail nu

întrunește elementele componenței infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin.

(1) Cod Penal, ci constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2) Cod

Contravențxxxxxxal.

La această concluzie, instanța de apel a ajuns ținând cont de

prevederile art. art. 27, 99-101 ale Codului de procedură penală, cercetând

sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, dându-le

apreciere proprie, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, considerând că din probele administrate la materialele

dosarului rezultă vinovăția lui Rusu Mihail în comiterea contravenției

prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod Contravențxxxxxxal.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că învinuirea adusă inculpatului

de comiterea infracțiunii, tentativă de omor prin ansamblu probatoriu

administrat în cauză, nu și-a găsit confirmarea și că prima instanță incorect

a dat apreciere ansamblului probatoriu și eronat a ajuns la soluția privind

stabilirea vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate și

condamnarea lui.

Concluzia instanței de fond că ,,în speță, inculpatul Rusu Mihail,

având scopul omorului cet. Xxxxxx, l-a înfipt pe ultimul cu cuțitul în

regiunea gâtului, însă acesta nu și-a produs efectul din motiv că a intervenit

imediat cet. Gheorghiu Nicolae, care l-a scos pe Xxxxxx din casa agresorului

și în scurt timp acestuia i-a fost acordat ajutor medical calificat urgent”), nu

a fost susținută de către instanța de apel. Chiar dacă în speță conform

declarațiilor părții vătămate Xxxxxx și martorului Marin Xxxxxx, care este

5

fratele părții vătămate, rezultă că cu două zile înainte de cazul cercetat pe

prezenta cauză, inculpatul Rusu Mihail l-a amenințat pe partea vătămată că

,,îi va tăia gâtul”, instanța de apel a considerat că aceste circumstanțe urmau

să fie apreciate nu doar în context și coraport cu acțiunile săvîrșite la data de

23 martie 2018, cînd Rusu Mihail l-a împuns cu cuțitul pe Xxxxxx în regiunea

gâtului. Prima instanță urma să aprecieze circumstanțele cazului produs

prin prisma tuturor acțiunilor participanților și să formuleze o concluzie

certă fără dubii, că inculpatul a avut scopul să-l omoare pe Marin Tudor,

premeditat a pregătit săvârșirea acestei infracțiuni. În cazul în care scopul

nu a fost dus pînă la capăt, motivele trebuie să fi fără dubii veritabile

independente de voința făptuitorului, ceia ce în speță nu s-a stabilit.

Instanța de apel a indicat la caz că latura obiectivă a omorului se

realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate ilegală care

pricinuiește moartea unui om. În speță, prin probele cercetate, din

materialele cauzei nu rezultă cu certitudine că inculpatul Rusu Mihail, în

virtutea unor amenințări expuse telefonic, conform declarațiilor martorului

Marin Xxxxxx, a pregătit și și-a realizat intenția sa de omor al cet. Xxxxxx.

Analizând declarațiile martorului, a părții vătămate și inculpatului,

instanța de apel a dedus că acestea sunt în coroborare , nu conțin divergențe,

nu sunt în contradicție cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale sau în

prima instanță, și în ansamblu demonstrează lipsa intenției inculpatului de

a săvârși infracțiunea de omor.

Instanța de apel nu a reținut la caz concluzia primei instanțe care a

indicat că acțiunile infracțxxxxxxale ale lui Rusu Mihail au fost curmate de

martorul Gheorghiu Nicolae, or, ultimul în instanța de apel a declarat în

mod expres că „inculpatul după ce a lovit partea vătămată cu cuțitul și a

văzut sânge, s-a speriat”, faptul dat a fost confirmat și de partea vătămată

Xxxxxx care la fel a declarat că „după lovitură, Rusu Mihail s-a speriat și a

aruncat cuțitul, /.../el nu a încercat să ne oprească”.

În acest context instanța de apel a considerat că sunt notabile

circumstanțele cauzei, care confirmă faptul apariției a unui conflict spontan

între inculpatul Rusu Mihail și partea vătămată Xxxxxx, în rezultatul cărui,

primul după ce a început să se certe cu Xxxxxx, a luat cuțitul care stătea pe

masă și i-a aplicat o lovitură ultimului în regiunea gâtului, care se califică

prin raportul de expertiză judiciară medico-legală nr. 201823D0024 din

11.04.2018 ca o vătămare corporală ușoară.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță eronat a concluzxxxxxxat

că „analizând în cumul declarațiile celor audiați în cadrul ședinței de

judecată cu probele anexate la materialele cauzei penale, ajunge la concluzia,

6

că vina inculpatului Rusu Mihail Xxxxxx în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27,145 16 alin.(1) Cod penal se dovedește și prin următoarele

materiale ale dosarului penal, examinate în cadrul ședinței de judecată”.

Însăși faptul că după ce inculpatul a aplicat lovitura, Gheorghiu

Nicolae a scos partea vătămată din casă și a contactat ajutorul medical. Drept

urmare partea vătămată a rămas în viață, nicidecum nu poate fi apreciat ca

circumstanțe că intenția de omor a inculpatului nu a fost dusă la capăt din

motive independente de voința sa, pentru a califica fapta inculpatului ca

tentativă de omor.

Instanța de apel a reiterat că declarațiile date de către partea vătămată,

sau martorul Gheorghiu Nicolae în ședința de judecată a instanței de apel

nu pot fi apreciate ca contradictorii celor date anterioare, întrucât în instanța

de apel au fost înaintate întrebări suplimentare și de concretizare a unor

circumstanțe care nu au fost ridicate anterior.

În cadrul judecării cauzei în instanța de apel a stabilit cu certitudine că

Rusu Mihail la data de 23 martie 2018, în jurul orelor 10:00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică și aflându-se în domiciliul propriu, situat în r-nul Xxxxxx,

în rezultatul unui conflict cu cet. Xxxxxx, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, intențxxxxxxat a luat un cuțit de bucătărie de

pe masă cu care i-a aplicat cet. Xxxxxx, o lovitură, în regiunea gâtului,

provocându-i o plagă înțepată – tăiată a țesuturilor moi a gâtului pe stânga,

leziune ce se califică ca vătămare corporală ușoară, care a provocat

dereglarea de scurtă durată a sănătății ultimului.

Instanța de apel concluzxxxxxxat că acțiunile intențxxxxxxate ale

inculpatului Rusu Mihail constituie faptă contravențxxxxxxală prevăzută de

art. 78 alin. (2) Cod Contravențxxxxxxal, conform indicilor: „Vătămarea

intențxxxxxxată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de

scurtă durată a sănătății”.

Instanța de apel, a mai reținut că, Rusu Mihail nu poate fi supus

răspunderii contravențxxxxxxale și urmează a se înceta procesul

contravențxxxxxxal pe art. 78 alin. (2) Cod contravențxxxxxxal, deoarece

termenul prescripției tragerii la răspundere contravențxxxxxxală a expirat.

procurorul în Рrосurаturа UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin

care invocând temei pentru recurs pct. 6, si 12 a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

7

5.1 În susținerea cererii de recurs, procurorul a mențxxxxxxat următoarele

aspecte:

- instanța de apel nu a dat o analiză a fiecărei probe prezentate de către

acuzare, nu le-a apreciat, conform art. 101 Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu a analizat și nu a apreciat în mod cuvenit

declarațiile făcute de către partea vătămată Rusu Mihail și a martorului

Gheorghiu Nicolae în prima instanță și la urmărirea penală, așa cum a făcut

prima instanță;

- nici într-un fel nu este argumentată soluția instanței de

apel privind reținerea ca fiind veridice a declarațiilor depuse de partea

vătămată și martorul Gheorghiu Nicolae în instanța de apel și nu a celor din

cadrul urmăririi penale și examinării cauzei de către prima instanță;

- declarațiile persoanelor nominalizate depuse la urmărirea penală și

în prima instanță nici nu a fost supuse analizei și aprecierii de către instanța

de apel, în pofida faptului că acuzarea a făcut referirea anume

la aceste declarații și a solicitat ca ele să fie luate în considerație la emiterea

deciziei;

- instanța de apel în decizia sa supune analizei numai declarațiile

părții vătămate și a martorului, care au fost audiați în instanța de apel, fără

se expune asupra declarațiilor acestora depuse la urmărirea penală și în

prima instanță, precum și asupra declarațiilor martorilor Marin Xxxxxx,

Vîlcu Ecaterina, Cernenchi Liliana, care au confirmat faptul existenței

amenințărilor din partea inculpatul de a-l omorî pe partea vătămată, faptul

că după cele comise partea vătămată a fost lăsată singură afară să moară și

comportamentul inculpatului, care după cele comise nici nu a încercat să-i

acorde ajutor victimei, fiind sigur că după lovitura acestuia în zona vitală

cet. Xxxxxx va deceda, precum și a probelor prezentate de către partea

acuzării, adică instanța a avut o poziție unilaterală, nemotivată și

tendențioasă;

- instanța de apel nu a analizat în mod corespunzător unele

circumstanțele, după cum urmează: obiectul care a fost folosit de către

inculpat pentru comiterea infracțiunii, și anume cuțitul care reprezintă un

obiect care, fiind aplicat, poate cauza moartea unei persoane și

în cazul dat putea să survină decesul lui Xxxxxx. Loviturile au fost aplicate

de către Rusu Mihail în regiunea vitală a corpului uman- gâtul, ce se

confirmă și prin raportul de expertiză judiciară medico-legală nr.

201823D0024 din 11.04.2018 prin care s-a constatat că plaga înțepat-tăiată a

țesuturilor moi a gâtului pe stânga pe suprafața antero-laterală este

localizată în proiecția arterei carotide și face parte din categoria

8

organelor cu funcție de o importanță vitală. Obiectul folosit de către

inculpatul Rusu Mihail și partea corpului care a suferit leziunile corporale

indică asupra pericolului care putea fi provocat părții vătămate Xxxxxx, ceea

ce dovedește că făptuitorul a acțxxxxxxat anume cu intenția de omor;

- reieșind din declarațiile părții vătămate Xxxxxx și martorului

Gheorghiu Nicolae date la urmărirea penală, după ce inculpatul i-a aplicat

părții vătămate o lovitură cu cuțit acesta imediat a fost scos afară de către

Gheorghiu Nicolae. Astfel, rezultă că, decesul lui Xxxxxx nu a survenit din

cauze independente de voința inculpatului, și anume de faptul că martorul

a reușit repede să-l scoată pe Xxxxxx afară și să părăsească locul infracțiunii;

- comportamentul inculpatului Rusu Mihail, care, reieșind din poziția

instanței de apel nu a avea intenția de a-l omorî pe Xxxxxx, după cele comise

nici nu a încercat să acorde un ajutor părții vătămate, deoarece era sigur că

ea va deceda după lovitură cu cuțitul în regiunea gâtului. Reieșind din

declarațiile martorului Vîlcu Ecaterina audiată în instanța de fond:

«....Xxxxxx era căzut jos, era de sânge și se ținea cu mina de gât, dînsul era

singur. Marin A. a reușit să-i spună că Rusu Mihail l-a tăiat la gât. Motivul

nu i l-a spus. Pe Rusu Mihail și pe Gheorghiu N. nu i-a văzut”.

Nemerenco Veaceslav, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând corecte

constatările instanței de apel.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12 Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvîrșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de

9

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Potrivit jurisprudenței națxxxxxxale, chestiunile de fapt asupra cărora

trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări.

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluțxxxxxxeze instanța de

apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a

fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect

aplicate.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept

nominalizate, deoarece, reieșind din conținutul deciziei atacate nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere

al coroborării lor, nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și

de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu, nefiind clar care probe au

fost puse la baza deciziei de recalificare a acțiunilor inculpatului și care au

fost respinse, a supus insuficient analizei declarațiile părții vătămate și a

martorului, care au fost audiați în instanța de apel, fără a se expune asupra

declarațiilor acestora depuse la urmărirea penală și în prima instanță, nu s-

a referit într-un mod incontestabil dacă acțiunile inculpatului au fost sau nu

îndreptate anume spre curmarea vieții părții vătămate Xxxxxx, ținând cont

de faptul că acesta la aplicarea loviturii părții vătămate a folosit un cuțit,

aplicând lovitura în regiunea organelor vitale, precum nu s-a referit, reieșind

din circumstanțele reale constatate, la cauzele pe care le-a apreciat ca fiind

produse independent de voința făptașului care la rândul său l-ar fi

împiedicat să-și ducă intenția până la capăt.

Colegiul penal observă și caracterul contradictoriu a soluției adoptate,

or, constatând, că Rusu Mihail în rezultatul unui conflict cu cet. Xxxxxx, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, intențxxxxxxat a luat un cuțit

de bucătărie de pe masă cu care i-a aplicat cet. Xxxxxx, o lovitură, în regiunea

10

gâtului, provocându-i o plagă înțepată – tăiată a țesuturilor moi a gâtului pe stânga,

leziune ce se califică ca vătămare corporală ușoară, care a provocat dereglarea de

scurtă durată a sănătății ultimului, concluzxxxxxxează că, inculpatul a

renunțat benevol la comiterea omorului cet. Xxxxxx, deoarece după aplicarea

loviturilor asupra părții vătămate Xxxxxx, inculpatul a aruncat cuțitul și nu a

împiedicat partea vătămată să iasă din casă, ba mai mult, după cum a declarat

martorul Gheorghiu Nicolae, Rusu Mihail Xxxxxx chiar s-a ferit din calea lor când

aceștia au ieșit afară, fapt confirmat prin procesul-verbal de audiere suplimentară a

martorului.

De asemenea lipsește aprecierea amplă a declarațiile martorilor Marin

Xxxxxx, Vîlcu Ecaterina, Cernenchi Liliana, inclusiv în partea în care este

mărturisit că, inculpatul după aplicarea loviturii cu cuțitul părții vătămate

în regiunea gâtului nu a reacțxxxxxxat în nici un fel pentru a-i acorda primul

ajutor, iar la sosirea vecinilor Vîlcu Ecaterina, Cernenchi Liliana alertate de

către Xxxxxx, la sosirea ambulanței inculpatul nu era prezent, deși, aceste

momente au fost elucidate de către prima instanță.

Instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele procurorului precum

că ,, obiectul cu care a fost comisă infracțiunea (cuțitul), putea comite moartea

persoanei. Lovitura a fost aplicat într-un loc vital pentru corpul uman, și anume în

regiunea gâtului”.

Colegiul penal lărgit notează că, instanța de apel, rejudecând cauza nu

a motivat suficient decizia și nu a abordat suficient probele prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, nu le-a analizat separat și în coroborare,

pronunțând concluzie nemotivată suficient pentru a conchide încetarea

procesului penal privind învinuirea lui Rusu Mihail Xxxxxx de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta inculpatului

constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențxxxxxxal, fapt

care, în opinia Colegiului constituie temei de casare prin prisma pct. 6) și 12

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ne fiind rezolvat fondul cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu și-a

motivat suficient decizia și nu a abordat suficient baza probatorie, lăsând-o

fără o apreciere completă și multilaterală, fapt care, în opinia Colegiului

indică la nerezolvarea fondului cauzei, iar erorile mențxxxxxxate supra sunt

erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12 Cod

de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și sunt temei de recurs.

Aplicabile la caz sunt practicile CtEDO care mențxxxxxxează că,

judecătorii trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și

întemeiază deciziile, căci numai astfel, un acuzat poate exercita căile de atac

11

prevăzute de legislația națxxxxxxală. Instanța europeană a subliniat că

„motivarea unei decizii judiciare este strâns legată de preocupările

privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil, aceasta permițând

respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă însăși

calității actului de justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.”

(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel nu a verificat toate

aspectele învinuirii, iar probele nu au fost minuțios analizate. Instanța de

apel nu a descris explicit din care considerente probele administrate

dovedesc în acțiunile inculpatului fapta de vătămarea intențxxxxxxată ușoară

a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății, or,

aceleași probe sunt puse la baza învinuirii de tentativă de omor.

Pe lângă cele deja mențxxxxxxate, problema de drept rămasă

nesoluțxxxxxxată în această cauză, inclusiv în cel de a-l doilea set al

procedurilor desfășurate de instanța de apel, rămâne a fi încadrarea juridică a

faptei imputabile inculpatului, care are importanță atât pentru aplicarea

corectă a legii penale, cât și pentru modul de desfășurare a judecării acestui

dosar, determinând, nu în ultimul rând, concordanța între conținutul legal

al infracțiunii și conținutul constitutiv al acesteia.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se

apreciază în raport cu ansamblul acesteia.

Vorbind despre importanța încadrării juridice a unei fapte, Colegiul

penal lărgit face trimitere la dispozițiile art. 6§3 lit. a) din Convenție, care

exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării „acuzației”

aduse persoanei deferite judecății. Principala problemă adusă în discuție pe

orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite

judecății în raport cu faptele infracțxxxxxxale imputate acesteia prin

rechizitoriu.

În sensul art. 297 Cod de procedură penală, rechizitoriul, este actul de

sesizare a instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea

și dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în

privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă

fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea

sa și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează

sau agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru

liberarea de răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal

dacă se constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la

persoana învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu

12

încadrarea juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului

în instanța judecătorească competentă.

În completarea ultimei sintagme de mai sus, urmează de concretizat că,

prin „încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se are în vedere

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, după cum se mențxxxxxxează în art. 113 din

Codul penal.

Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru

semne corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune

– obiectul și latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul

componenței de infracțiune reprezintă o însușire, o proprietate generală a

componenței de infracțiune, de ordin obiectiv sau subiectiv, prezentă în

cadrul fiecărei infracțiuni de o anumită categorie ce are importanță juridică

la calificarea faptei drept o infracțiune concretă.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar statuează că, decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției

adoptate, nefiind oferite răspunsuri la toate chestiunile importante pentru

justa soluțxxxxxxare a cauzei.

Pe cale de consecință, erorile admise de către instanța ierarhic

inferioară nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece

instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

Având în vedere cele expuse, Colegiul penal lărgit este convins că

chestiunile abordate mai sus, și asupra cărora instanța de apel trebuia să se

pronunțe atunci când a conchis asupra concluziei că învinuirea adusă

inculpatului de comiterea infracțiunii, tentativă de omor prin ansamblu probatoriu

administrat în cauză, nu și-a găsit confirmarea, și a decis anularea hotărârii de

condamnare dată de către prima instanță, or aceasta nu a examinat cauza în mod

obiectiv, complet și multilateral.

În rezumat la cele mențxxxxxxate supra, Colegiul penal lărgit

consideră că, instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor cu indicarea probelor care direct și concret

13

determină învinuirea inculpatului Rusu Mihail în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal și în concluziile sale să prezinte

rațxxxxxxamentele legale și întemeiate care au stat la baza răsturnării

soluției de condamnare.

În aceste împrejurări, erorile comise nu pot fi înlăturate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece instanța de recurs nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond.

Din atare considerente, încălcările enunțate determină incontestabil

concluzxxxxxxarea necesității de a casa decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la

justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte și întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea

cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 12 Cod de procedură penală, și care nu pot fi corectate de către

instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării

totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura

de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor

circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate

în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate în cauză,

să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe în parte examinate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către a procurorul în Рrосurаturа

UTA Găgăuzia oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului

14

judiciar al Curții de Apel Comrat din 11 februarie 2020, în cauza penală în

privința lui Rusu Mihail Xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 februarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

15