1ra-1375/22 — 264/1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 27 mai 2021, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Meleca Alexandru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat în fapt că, Meleca Alexandru, la 09.04.2021, aproximativ pe la orele 00:40, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat si fără a deține permis de conducere, a condus automobilul de model ,,XXX" cu numărul de înmatriculare XXX, deplasându- se pe drumul public din s. Serpeni, r-l. Anenii Noi. Potrivit testului „Drager" nr. 309 din 09.04.2021 Meleca Alexandru XXXX, avea în aerul expirat cantitatea de 0,51 mg/L vapori de alcool, care conform art. 13412 alin. (3) CP, se califică ca stare de ebrietate cu grad avansat. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. art. 2641 alin. (4) Cod penal, adică „conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică 1 cu grad avansat săvârșită de către o persoană care a fost privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, avocatul Dina Potereanu în numele inculpatului, a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite pentru prima instanță cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Meleca Alexandru să fie stabilită pedeapsa non privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. 3.1. În motivarea apelului apărarea a menționat că, inculpatul a recunoscut vina, a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate la etapa urmării penale. Prin urmare, a considerat că, sentința primei instanțe este contrară scopului procesului penal. De asemenea a invocat dezacord cu motivarea instanței la capitolul criteriilor de individualizarea pedepsei prevăzute de art. 7, 61, 75 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2022, a fost respins apelul avocatului Dina Potereanu în numele inculpatului Meleca Alexandru cu menținerea sentinței Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 27 mai 2021 fără modificări. 4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că va respinge argumentele expuse în cerere de apel precum că, pedeapsă stabilită inculpatului este prea aspră, or, ultimul nu este la prima abatere de la legea penală, anterior a comis două infracțiuni îndreptate împotriva securității traficului rutier, iar scopul pedepsei va fi atins, anume prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare. Instanța de apel a menționat că, la stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de faptul că cauza a fost examinată în ordine art. 364/1 Cod de procedură penală precum și de faptul că inculpatul anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare, ultimului fiind aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, însă inculpatul a comis o nouă infracțiune identică deși a fost anulat dreptul de a conduce mijloace de transport. Colegiul a considerat că, instanța de judecată a ținut cont la stabilirea pedepsei inculpatului de criteriile individualizării pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă, legală. Astfel, inculpatul nu și-a schimbat atitudinea față de normele ocrotite de lege, a comis o altă faptă de același gen, prin care se formează convingerea că pedeapsa non-privativă de libertate, solicitată prin cerere de apel nu-și va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art.61 Cod penal. Prin urmare, instanța a considerat că, pedeapsa stabilită de către prima instanță corespunde atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin.(1) Cod penal.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Antoci Maria și inculpatul Meleca Alexandru au declarat recurs ordinar prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat 2 casarea deciziei instanței de apel, transmiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate. 5.1. În motivarea recursului recurenții au menționat că: Decizia instanței de apel o consideră neîntemeiată, iar pedeapsa stabilită neechitabilă. Invocă drept temei, cumulul de circumstanțelor cauzei cum ar fi vârsta inculpatului, starea familială, comportamentul acestuia în cadrul urmării penale și cercetării judecătorești, precum și faptul că apărarea a optat pentru stabilirea unei pedepse non privative de libertate sub forma de muncă neremunerată în folosul comunității, cu care inculpatul a fost de acord . Consideră că, scopul pedepsei penale poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, oferindu-i șansa de a ispăși o pedeapsă și a păși pe calea corijării.

Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului declarat de apărare, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal atestă că, partea apărării invocă temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; precum și când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal constată că, reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel dintr-un 3 singur considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motive care se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Meleca Alexandru, întrucât celelalte temeiuri de casare nominalizate în recurs nu au fost motivate de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viața ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal invocă, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul Meleca Alexandru anterior a fost judecat pentru infracțiuni similare , fiindu-i aplicat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, însă a comis o nouă infracțiune . În acest sens Colegiul penal menționează că, la stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 75, 76-78 Cod penal, de faptul că inculpatul a comis o nouă infracțiune cu intenție, de persoana celui vinovat și prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură 4 penală, corect a concluzionat că pedeapsa sub formă de 3 luni închisoare, va fi pe măsură să asigure atingerea scopului pedepsei stipulate în art. 61 Cod penal, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat. Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul recurenților precum că inculpatului i-a fost stabilită neîntemeiat o pedeapsă cu închisoare, or, la individualizarea pedepsei penale instanța de apel a ținut cont de principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 alin. (1) Cod penal și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin stabilirea față de inculpat a pedepsei închisorii în limitele sancțiunii normei incriminate prin prisma art.3641 Cod de procedură penală. Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Meleca Alexandru împreună cu avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2022, în cauza penală în privința lui Meleca Alexandru XXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 februarie 2023. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Catan Liliana Guzun Ion 5