1ra-1177/2022 — art. 186 al. 2, lit. b, c, d CP

1ra-1177/2022 — art. 186 al. 2, lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1177/2022

1-20118357-01-1ra-04082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Anton Vasile în numele inculpatului Țîganciuc Ion, împotriva deciziei

Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2022, în cauza

penală de învinuire a lui

Țîganciuc Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod

penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 25.09.2020 - 24.11.2020;

instanța de apel: 29.12.2020 – 12.04.2022;

instanța de recurs: 04.08.2022 - 14.12.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în

baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2020, Țîganciuc Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat la

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen - 1 an, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă în principiu, acțiunea civilă înaintată de către partea

Petrov Pavel privind încasarea de la inculpatul Țîganciuc Ion a prejudiciului

material cauzat prin infracțiune, urmând ca asupra cuantumului acestuia

să se expusă instanța civilă.

1.2. Prin aceeași sentință au fost condamnați și Dragan Ivan, Mereuță

Alexandru, în privința cărora hotărârea judecătorească nu se contestă.

Țîganciuc Ion la 01 august 2020, aproximativ la orele 23:00,

acționând de comun acord și împreună cu Mereuță Alexandru și Dragan

1

Ivan în scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-

se în satul xxxxx, raionul Sângerei, repartizând în prealabil rolurile,

conform cărora Mereuță Alexandru a ascuns hipomobilul său în lanul de

tutun amplasat în apropierea domiciliului lui Petrov Pavel, unde din

ascunziș urmărea ca acțiunile complicilor săi să nu fie observate de alte

persoane, timp în care, dânsul împreună cu Dragan Ivan conform rolurilor

repartizate, au pătruns în gospodăria, apoi și în locuința aceluiași Petrov

Pavel. De unde au sustras pe ascuns două fotolii în valoare de 2000 lei

fiecare și un geam termopan în valoare de 2500 lei, pe care li-au dus în

lanul de tutun unde erau așteptați de Mereuță Alexandru.

Ulterior, toți împreună au transportat bunurile sustrase cu

hipomobilul la domiciliul său, acțiuni prin care i-au cauzat părții vătămate

Petrov Pavel o daună materială în proporții considerabile, în valoare totală

de 6500 lei.

Acțiunile inculpatului Țîganciuc Ion au fost încadrate juridic de către

prima instanță în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal, conform

indicilor calificativi – „sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit de două sau mai mute persoane, prin pătrunderea în locuință și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.”

Anton Vasile în numele inculpatului Țîganciuc Ion, prin care a solicitat

casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsa non privativă de libertate.

3.1 În motivarea apelul, apărarea a invocat că inculpatul a

recunoscut pe deplin învinuirea înaintată, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer de cele întâmplate, a recuperat

prejudiciul cauzat părții vătămate, a solicitat examinarea cauzei în

procedură specială prevăzută de prevederile art.3641 Cod de procedură

penală. Solicitând astfel, stabilirea unei pedepse mai blânde, neprivative

de libertate.

La individualizarea pedepsei, prima instanță nu a luat în considerație

toate circumstanțele atenuante, prezente la caz, cât și datele caracteristice

ale inculpatului, și anume, faptul că Țîganciuc Ion s-a căit sincer de cele

săvârșite, în timp a recunoscut pe deplin vinovăția, are loc permanent de

trai, nu se află la evidența medicul narcolog sau psihiatru, a recuperat

prejudiciul părții vătămate.

2022, a fost respins ca nefundat apelul declarat, cu menținerea sentinței

primei instanțe.

4.1. În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că

prima instanță i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă, ținându-se

cont de examinarea cauzei în procedura specială, prevăzută de art. 3641

alin.(8) Cod de procedură penală, de faptul că inculpatul a comis o

infracțiune mai puțin gravă, se căiește de cele comise, a recunoscut vina,

precum și că anterior a fost condamnat.

Așadar, în circumstanțele expuse, instanța de apel nu a considerat

pedeapsa stabilită inculpatului Țîganciuc Ion ca fiind aspră, or

argumentele aduse în apel de către apărare nu pot servi drept temei pentru

stabilirea unei pedepsei neprivative de libertate.

2

Mai mult, drept temei de respingere a apelului declarat, instanța de

apel a menționat și comportamentul postinfracțional al inculpatului, care,

cunoscând cu certitudine despre existența apelului declarat de avocatul

ales în numele său, pe parcursul a mai bine de 1 an și 6 luni, a ignorat

citațiile instanței de apel, s-a eschivat cu rea voință de la prezentare în fața

instanței, fiind necesară anunțarea acestuia în căutare.

cu recurs ordinar de către avocatul Anton Vasile în numele inculpatului

Țîganciuc Ion, prin care, fără a invoca vreun temei de recurs prevăzut de

art. 427 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a acesteia în

partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Apărarea, în motivarea apelului declarat, a menționat că instanța de

apel, la individualizarea pedepsei, a ignorat faptul că cauza a fost

examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, are o vârstă tânără, precum și că are la întreținere

doi copii minori.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.

422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În acest sens, Colegiul penal menționează, că potrivit practicii

judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Analizând recursul declarat, Colegiul penal atestă, că deși apărarea

nu a invocat nici unul din temeiurile de drept conținute în art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, argumentele

formulate de recurent se axează pe dezacordul cu individualizarea

pedepsei penale stabilite inculpatului și se subscriu temeiului de casare

prevăzut la pct. 10) al normei menționate, potrivit căreia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

3

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, din raționamentele ce

urmează a fi expuse.

În fundamentarea concluziilor sale, cu privire la criticile recurentului

că ”instanța de apel, la individualizarea pedepsei a ignorat faptul că cauza

a fost examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, are o vârstă tânără, are la întreținere doi copii

minori”, Colegiul penal notează că sunt neîntemeiate, or, instanța de apel

în decizia sa și-a argumentat detaliat soluția de menținere a sentinței

primei instanțe în acest sens, prin care corect a fost dispusă stabilirea unei

pedepse cu închisoare. Or, pedeapsa aplicată de 1 an închisoare

inculpatului Țîganciuc Ion prin raportare la noile limite de pedeapsă

stabilite prin prevederile art. 3641 Cod de procedură penală (limita minimă

aplicabilă pedepsei - 3 luni, iar maximă - 2 ani și 8 luni), este una legală,

echitabilă, proporțională faptei comise, și respectiv temei de a constata

contrariul, nu a fost identificat.

Subsidiar, Colegiul penal ține să menționeze cu referire la

argumentul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate că această circumstanță nu poate fi considerată ca

circumstanță atenuantă, în conformitate cu art. 76 Cod penal, din motiv

că inculpatul a acceptat examinarea cauzei în procedură simplificată,

potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, care impune

recunoașterea deplină a vinovăției.

În continuarea expunerilor sale, instanța de recurs ordinar ține să

menționeze că inculpatul Țiganciuc Ion, potrivit materialelor cauzei, anterior

a comis infracțiuni similare, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei

Sângerei din 02.06.2014, în baza art. 186. alin. (5) Cod penal – 7 ani

închisoare (f. d. 46-65, Vol. I), având antecedente penale nestinse (art.111

alin.(1), lit.”h) Cod penal), însă nu s-a corectat și nu a făcut concluziile

necesare că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale,

continuând comiterea faptelor infracționale.

Mai mult, s-a ținut cont și de comportamentul inculpatului până la

comiterea infracțiunii și după, fiind examinată cauza în instanța de apel, pe

parcursul a mai bine de 1 an și 6 luni, inculpatul a ignorat citațiile instanței

de apel, eschivându-se cu rea voință de la prezentare în fața instanței, drept

consecință, fiind anunțat în căutare (f. d. 246-248, Vol. I). Respectiv,

Colegiul penal conchide că nu au fost identificate careva circumstanțe, care

ar oferi instanței posibilitatea de aplicare în privința inculpatului a unei

pedepse mai blânde, decât cea stabilită de instanțele de fond.

Drept urmare, instanța de recurs menționează și faptul că

circumstanțele la care face referire apărarea în cererea de recurs au fost

luate în calcul la aplicarea pedepsei de către instanțele de fond, care la

stabilirea pedepsei închisorii, au ținut cont de personalitatea și

comportamentul inculpatului, de faptul că acesta anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare, a recunoscut vinovăția, se căiește

4

sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura

simplificată.

Din cele reliefate, Colegiul penal remarcă că împrejurările menționate

în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că

instanțele de fond corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului, fiind în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, ținând cont de prescripțiile din art. art. 61, 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile Legii, iar la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării,

reeducării vinovatului și respectiv scopul, restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și altor

persoane.

Reieșind din faptul că, recursul declarat este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a individualizat pedeapsa stabilită

inculpatului Țîganciuc Ion, la acest capitol instanța de recurs amintește

că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis această infracțiune, ținând cont de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii

penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a Codului penal și restabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea

infracțiunii săvârșite, se stabilește avându-se în vedere persoana celui

vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii, deci

este vorba de personalitatea infractorului.

Adică, categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi

stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în

art. 78 Cod penal.

În aserțiunea dată, Colegiul penal constată că aceste criterii generale

și speciale privind individualizarea pedepsei, au fost respectate de către

instanțele de fond, ca urmare, fiindu-i stabilită inculpatului Țîganciuc Ion

o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise.

Subsidiar, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în

recurs de către apărare au fost deja obiect de judecare în instanța de apel

și aceasta, respectând prevederile art. 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, și-a motivat temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în

5

pct. 4. al prezentei decizii, motivare pe care instanța de recurs o însușește

și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece motivarea și soluția

instanței de apel sunt pe deplin conforme circumstanțelor de fapt și de

drept stabilite, precum și practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-

au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Subsecvent, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994,

Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

În consecință, Colegiul penal reiterează că nu a constatat prezența

erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel

este legală și întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Anton

Vasile în numele inculpatului Țîganciuc Ion, împotriva deciziei Colegiului

judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2022, în cauza penală

în privința lui Țîganciuc Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 09 februarie 2023.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

6