1ra-1229/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1229/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1229/2022

1-19057500-01-1ra-12082022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Bulbuc Boris în numele

inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

10 mai 2022, în cauza penală în privința lui

Zubco Doina XXXXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 22.05.2019 – 08.12.2020.

Instanța de apel: 20.01.2021 – 10.05.2022.

Instanța de recurs: 12.08.2022 – 14.12.2022.

A C O N S T A T A T :

Zubco Doina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa de 5 (cinci) ani

închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis pentru

femei.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită s-a dispus a fi suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani, cu obligarea lui

Zubco Doina să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără

consimțământul organului competent, să urmeze programele de probațiune

considerate necesare de către biroul de probațiune.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Zubco Doina, la data de 31.03.2019, aproximativ la ora 15:00, aflându-

se la Gara auto din municipiul Orhei, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

intenționat a sustras în mod deschis de la Botnari Ilie un telefon mobil de model

„Iphone 6” la preț de 12 000 lei, cauzându-i părții vătămate Botnari Ilie о daună

materială considerabilă în sumă totală de 12 000 lei.

1

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Zubco Doina a

comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal – sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatei, prin care a solicitat admiterea apelului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie casată integral sentința și Zubco

Doina să fie achitată de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de ea.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

următoarele:

- concluziile instanței de fond expuse prin sentință nu corespund

împrejurărilor cauzei;

- inculpata Zubco Doina vina în săvârșirea infracțiunii incriminate nu a

recunoscut-o;

- cele declarate de inculpata Zubco Doina, sunt confirmate de partea

vătămată;

- la solicitarea acuzatorului de stat de a concretiza momentul deposedării

de telefon Boaghe Nicolae a concretizat din nou că telefonul a fost luat de

către doamna Alexandra din mâinile tui Botnari;

- înfăptuirea justiției penale, cere ca instanța să nu se întemeieze, în

hotărârile sale pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea

dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte

realitatea obiectivă (fapta (le) supuse judecății). Numai așa se formează

convingerea izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul -

infracțiunea dedusă spre soluționarea instanței - este, fără echivoc, cea pe

care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

2022 a fost respins ca nefondat, apelul avocatul Bulbuc Boris în numele

inculpatei și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele

de procedură penală și vinovăția inculpatei care a fost dovedită cu certitudine

și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Cu toate că inculpata Zubco Doina, atât la urmărirea penală, cât și în

instanța de fond și apel nu a recunoscut vinovăția în comiterea faptei

incriminate, instanța de apel a statuat că vina acesteia a fost confirmată prin

probele anexate la materialele cauzei și cercetate în ședința de judecată în

instanța de fond și verificate în instanța de apel: declarațiile inculpatei,

declarațiile părții vătămate Botnari Ilie, declarațiile martorilor Boaghe

2

Nicolae, Chiriac Alexandrina și Goreacicovschi Ghenadie și probele materiale

anexate la dosar.

Instanța de apel a constatat că prima instanță în mod întemeiat a încadrat

acțiunile lui Zubco Doina în prevederile art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal –

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

În descrierea elementelor constitutive ale infracțiunii, instanța de apel a

menționat:

„Fapta comisă de Zubco Doina a atentat la obiectul juridic special al jafului -

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile.

Astfel, inculpata Zubco Doina săvârșind infracțiunea prevăzută la art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod Penal, a atentat asupra posesiei părții vătămate Botnari Ilie, a

telefonului mobil de model „Iphone 6” la preț de 12 000 lei, care a constituit și

obiectul material al infracțiunii săvârșite, căci inculpata nu dețineau nici un drept

asupra bunului sustras.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod Penal -

bunurile care au o existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de

valoare materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

În acest sens, calitatea de obiect material al prezentei infracțiunii îl reprezintă

telefonul mobil de model „Iphone 6”, sustras de inculpata Zubco Doina. Bunul

sustras, telefonul mobil de model „Iphone 6” a fost evaluat de partea vătămată

Botnari Ilie, la prețul de 12 000 lei.

Sub aspectul laturii obiective, fapta comisă prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. f)

din Codul Penal, se constituie din:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită;

2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv;

3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile;

4) modul deschis de săvârșire a sustragerii.

Instanța de fond corect a reținut la caz că Zubco Doina, la data de 31.03.2019,

aproximativ la ora 15:00, aflându-se la Gara auto din municipiul Orhei, urmărind

scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, intenționat a sustras în mod deschis de la

Botnari Ilie un telefon mobil de model „Iphone 6” la preț de 12000 lei, cauzându-i

părții vătămate Botnari Ilie о daună materială considerabilă în sumă totală de 12000

lei.

Respectiv, fapta comisă a constat în sustragerea deschisă la data și ora indicată

în învinuire a telefonului mobil indicat supra din mâna cet. Botnari Ilie, de către

Zubco Doina, care a cauzat daune în proporții considerabile primului. Referitor la

calificativul atribuit infracțiunii de jaf: ”proporții considerabile” rezultă din

aprecierile părții vătămate asupra prejudiciului cauzat ei în raport cu veniturile sale

3

actuale. Or, partea vătămată avea vârsta de 18 ani, fiind elev și nu avea careva surse

de venit propriu.

Deci, infracțiunea de jaf este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată

din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune

de bunurile altuia la propria sa dorință.

Așadar, acțiunile date se confirmă direct prin declarațiile inculpatei, date în

cadrul confruntărilor desfășurate cu partea vătămată și martorul Boaghe Nicolae,

care a recunoscut faptul că anume ea a luat în mod deschis de la Botnari Ilie telefonul

mobil.

De asemenea, acest aspect se confirmă și prin declarațiile părții vătămate de la

faza de urmărire penală, unde a indicat cert că telefonul său i-a fost luat în mod

deschis de către Zubco Doina.

Totodată, aceste circumstanțe au fost confirmate direct și prin declarațiile

martorului Chiriac Alexandrina, care a confirmat faptul că telefonul sustras de la

Botnari Ilie i-a fost transmis ei de către Zubco Doina, fiind ulterior depistat la ea.

În context, se va aprecia critic poziția părții vătămate Botnari Ilie expusă în faza

de judecată, unde ultimul a indicat că Zubco nu a sustras nici un telefon de la el, iar

cererea a fost scrisă de către colaboratorii de poliție fără a înțelege cuvântul

”sustragere”, în timp ce le-a spus colaboratorilor de poliție că i-a fost luat telefonul.

Subsecvent, Colegiul penal atestă că, chiar la aceeași audiere partea vătămată

mai întâi a declarat că declarațiile depuse anterior au fost adevărate, după care le-a

negat cu vehemență, indicând direct că nu a avut în vedere că telefonul său a fost

sustras, după care a invocat că la momentul când a venit poliția la gară și a văzut că

nu i se întoarce telefonul a perceput faptul că i s-a sustras telefonul și nu i se întoarce

înapoi.

Relevantă este și poziția inculpatei, care a recunoscut că a luat acel telefon de la

partea vătămată, însă nu recunoaște scopul de cupiditate în raport cu obiectul

material al infracțiunii.

Latura subiectivă a infracțiunii, se caracterizează prin vinovăție sub formă de

intenție directă. La calificare, este obligatorie stabilirea scopului special - de

cupiditate. Prin urmare, Zubco Doina a acționat intenționat și a sustras în mod

deschis de la partea vătămată telefonul mobil.

Rezultă că la momentul săvârșirii infracțiunii, Zubco Doina își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor săvârșite, a prevăzut urmările prejudiciabile și a

dorit în mod conștient survenirea acestor urmări.

Mai mult decât atât, instanța de apel va aprecia critic poziția inculpatei precum

că nu a avut scopul de a sustrage telefonul, ci de a-l stopa pe Botnari Ilie de a pleca de

la fața locului, după care să-l restituie. Astfel, rezultă că din felul în care s-au derulat

evenimentele, nu a fost probat prin nici un mijloc de probă faptul că partea vătămată

ar fi avut intenția de a părăsi locul accidentului rutier, pe când a fost probat cert că

4

inculpata a luat în mod deschis de la partea vătămată telefonul, după care l-a

transmis martorului Chiriac Alexandrina, la care și a fost depistat.

În lumina celor expuse, Colegiul penal notează că sunt prezente toate semnele

faptului că inculpata a avut scop de cupiditate în raport cu telefonul sustras de la

partea vătămată și nu a manifestat nicidecum intenția de a restitui acel bun lui

Botnari Ilie.

În acest sens, se va aprecia critic versiunea inculpatei Zubco Doina precum că,

nu a restituit ulterior telefonul deoarece era la Chiriac Alexandrina, or în cazul în

care ar fi avut intenția doar de a-l stopa pe Botnari Ilie de a nu părăsi fața locului, ar

fi restituit telefonul dat la momentul în care la fața locului au sosit colaboratorii de

poliție, acțiune ce nu a fost realizată nici la Inspectoratul de poliție, nefiind în acest

sens viabilă nici versiunea părții apărării privind săvârșirea unei acțiuni de

samavolnicie.

Totodată, Zubco Doina este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod Penal, aceasta fiind persoana fizică responsabilă, având vârsta mai mare de

14 ani.”

Instanța de apel a constatat că, careva erori de fapt care ar impune

casarea sentinței adoptate, cu achitarea inculpatei, nu se regăsesc, iar

afirmațiile avocatului și ale inculpatei reprezintă opinia subiectivă a lor, fără

o motivare plauzibilă. Or, prima instanță a luat în considerație probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința

de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin.

(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatei în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatei a elementelor

infracțiunii incriminate – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Privitor la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a conchis

că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite (gravă), de motivul acesteia, de

personalitatea celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovaților, reținând că, Zubco Doina a comis cu intenție o

infracțiune gravă, aceasta a recunoscut parțial fapta incriminată, nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru.

Instanța de apel a considerat că soluția adoptată de către prima instanță

în speța dată își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatei Zubco

5

Doina, or aplicarea unei pedepse penale minime sub formă de închisoare pe o

perioadă de 5 (cinci) ani, va duce la conștientizarea de către inculpată a celor

comise, cu atragerea unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de

comportamentul său.

În corespundere cu termenul pedepsei cu închisoarea stabilit inculpatei,

ținând cont de faptul că ea are la întreținere doi copii minori, nu are

antecedente penale, se caracterizează pozitiv, iar partea vătămată nu are

pretenții față de aceasta, instanța de apel a constatat că suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității

acesteia, ca în perioada de probațiune, prin comportare exemplară, să

îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție

intereselor societății, decât izolarea vinovatului de societate.

La fel, ținând cont de gradul de pericol redus al faptei și de

repercusiunile pe care le-ar avea asupra inculpatei și familiei sale o

condamnare cu executare la închisoare, ținând cont de starea familială, în

circumstanțele descrise supra, instanța de apel a considerat că prima instanță

în mod întemeiat nu a considerat rațional ca inculpata să execute pedeapsa cu

închisoare în penitenciar și a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate

inculpatei, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a apreciat că executarea pedepsei închisorii cu executare

reală, stabilite lui Zubco Doina nu ar fi rațională, motiv pentru care instanța

de fond justificat și conform prevederilor articolelor 89 alin. (2) lit. a) și 90

alin. (1) și (2) Cod penal, a considerat necesar de a dispune, suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea pe o perioadă de

probațiune, cu obligarea acesteia să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința

fără consimțământul organului competent, să participe la programele

probaționale stabilite de organul de probațiune, cu liberarea ulterioară de

pedeapsă a lui Zubco Doina cu condiția că aceasta, în perioada de probațiune,

nu va săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatei, prin care invocând incidența pct.

8) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea

recursului, rejudecarea cauzei, casarea integrală a sentinței și a deciziei și

pronunțarea unei noi hotărâri de transmitere a cauzei la rejudecare.

5.1 În motivarea recursului declarat, recurentul invocă argumente

similare celor indicate anterior în apelul declarat, suplimentar menționând

următoarele:

- instanța de apel a analizat superficial circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei și nu a pătruns în esență, nu a efectuat o investigație eficientă în

6

vederea clarificării tuturor circumstanțelor care au importanță pentru o justă

soluționare a cauzei;

- vina inculpatei nu a fost dovedită, iar probele acumulate la urmărirea

penală indică că inculpata nu putea săvârși fapta incriminată;

- concluziile instanțelor de fond nu corespund împrejurărilor cauzei.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este

în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul

declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situația în care, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal, studiind textul deciziei atacate constată că, temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel, judecând cauza și verificând

probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în

urma propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei

7

pentru soluționarea cauzei, expunându-se argumentat din care motive a

ajuns la concluzia de menținere a soluției de constatare a vinovăției inculpatei

Zubco Doina în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

penal.

Temei pentru recurs invocat de către partea apărării, este aplicabil atunci

când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat

elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute

de norma penală.

În cauza supusă judecării, Colegiul consideră că, instanța de apel,

respectând prevederile articolelor 414, 417 alin. (1) pct. 7), 8) Cod de

procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele

administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima

instanță, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința

de judecată.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor de fond,

pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

că acestea întemeiat au ajuns la concluzia existenței faptei și vinovăției

inculpatei Zubco Doina în comiterea infracțiunii prevăzute de a art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, fiind stabilite în acțiunile acesteia toate elementele

constitutive ale jafului, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Totodată, nu este fondată critica avocatului Bulbuc Boris, în sensul

pretinderii că, inculpata Zubco Doina nu este vinovată de comiterea

infracțiunii imputate și că instanța de apel a analizat superficial circumstanțele de

fapt și de drept ale cauzei și nu a pătruns în esență, iar probele acumulate la

urmărirea penală indică că inculpata nu putea săvârși fapta incriminată.

La acest aspect, Colegiul penal atestă că, instanța de apel întemeiat a

constatat faptul sustragerii deschise de la Botnari Ilie a telefonului mobil de

model „Iphone 6” de către Zubco Doina, fapt ce se confirmă prin probele

administrate și apreciate, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității ce

coroborează între ele și anume prin însăși - declarațiile inculpatei date în

cadrul confruntărilor desfășurate cu partea vătămată și martorul Boaghe

Nicolae, care a recunoscut faptul că anume ea a luat în mod deschis de la Botnari Ilie

telefonul mobil; declarațiile părții vătămate de la faza de urmărire penală, unde

8

a indicat cert că telefonul său i-a fost luat în mod deschis de către Zubco Doina;

declarațiile martorului Chiriac Alexandrina, care a confirmat faptul că

telefonul sustras de la Botnari Ilie i-a fost transmis ei de către Zubco Doina, fiind

ulterior depistat la ea.

În speță, instanța de apel corect a constatat că a fost realizată latura

subiectivă a infracțiunii, iar inculpata a avut scop de cupiditate în raport cu

telefonul sustras de la partea vătămată și nu a manifestat nicidecum intenția

de a restitui acel bun lui Botnari Ilie, motivând că, în cazul în care ar fi avut

intenția doar de a-l stopa pe Botnari Ilie de a nu părăsi fața locului, ar fi restituit

telefonul dat la momentul în care la fața locului au sosit colaboratorii de poliție,

acțiune ce nu a fost realizată nici la Inspectoratul de poliție, nefiind în acest sens

viabilă nici versiunea părții apărării privind săvârșirea unei acțiuni de samavolnicie.

Astfel, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva

dubii privind vinovăția inculpatei Zubco Doina în săvârșirea infracțiunii

imputate, iar acțiunile acesteia sunt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și în cele din urmă temeiul

pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

invocat de către avocatul Bulbuc Boris, nu și-a găsit confirmarea.

Faptul că instanța de apel nu a apreciat probele în modul solicitat de

autorul recursului, nu constituie motiv de a afirma că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre nemotivată. Mai mult, în scopul evitării repetării inutile

a constatărilor instanței, Colegiul își însușește argumentele enumerate în

decizia instanței de apel, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența

și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs

România din 16.02.2010, a statuat în pct. 37 că, art. 6 §1 CEDO, deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19.04.1994, pct.

61). Cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Argumentele recurentului nu-și găsesc suport în situația de drept

statuată în cauză, dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile

normelor penale și procesual penale, pronunțând o decizie legală și

întemeiată. De vreme ce, Colegiul penal a constatat că în speța examinată nu

s-au comis careva erori de drept, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, se impune soluția declarării inadmisibilății recursului declarat de

către avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatei, ca fiind vădit neîntemeiat.

9

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bulbuc

Boris în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 mai 2022, în cauza penală în privința lui Zubco Doina

XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 03 februarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10