1ra-1320/22 — Art. 187 alin. 2, lit. b, e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 octombrie 2020, Cibotari Marin și Cibotari Adrian au fost recunoscuți vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, au fost condamnați, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen a câte - 3 (trei) ani și 4 (patru) luni pentru fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu prevederile art. art. 89 alin. (2), lit. a); 901 alin. (1) și (3) Cod penal, inculpaților Cibotari Marin și Cibotari Adrian, s-a stabilit executarea a una doime (1/2) din pedeapsa stabilită fiecăruia prin 1 sentință, ceea ce echivalează cu 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, și respectiv cu suspendarea executării ulterioare a restului pedepsei - 1 (un) an și 8 (opt) luni, pe un termen de probă perioada - 4 (patru) ani fiecare, cu condiția că inculpații nu vor comite alte infracțiuni sau contravenții intenționate, vor repara prejudiciul cauzat părții vătămate și astfel vor îndreptăți încrederea acordată. S-a încasat solidar de la Cibotari Marin și Cibotari Adrian, în beneficiul lui Roberto Modestino, suma de 5 872 (cinci mii opt sute șaptezeci și doi) lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, suma de 14 000 (paisprezece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune și suma de 3 325,24 (trei mii trei sute douăzeci și cinci) lei cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.2 Prin aceeași sentință a fost condamnat Spînu Andrei Dumitru, hotărârea în privința căruia cu recurs nu se contestă.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Cibotari Marin Nicolae la 18.08.2018, aproximativ la ora 22:40, împreună și de comun acord cu Spînu Andrei xxxx, Cibotari Adrian xxxxx și a unei terțe persoane în privința căreia a fost disjunsă o altă cauză penală (Bostănică Gheorghe xxxxx) acționând în scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se în preajma blocului locativ de pe adresa bd. xxxxx, , au aplicat față de cetățeanul Republicii Italiene Modestino Roberto Bruno Giuseppe, violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu mâinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, și în mod deschis au sustras de la ultimul o geantă la preț de 30 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie – 545 lei, în care se afla un portmoneu la preț de 30 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie -545 lei, mijloace financiare în sumă -200 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie - 3782 lei, bani în sumă de 1500 lei, un telefon mobil de model „Huawei P10 Lite” cu xxxxx, la preț - 250 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie - 4547 lei, în care era instalată cartela SIM xxxx la preț - 80 lei, o husă pentru telefon la preț - 200 lei un card de memorie de 4 GB cu inscripția „Sterzinger” la preț - 30 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie 545 lei, o legătură de chei, un card bancar de Ia BCA ”Banca de Credito Cooperativa”, o fotografie cu imaginea unei rude a părții vătămate, buletinul de identitate și permisul de conducere, toate eliberate pe numele lui Modestino Roberto Bruno Giuseppe, după ce cu bunurile sustrase s-au ascuns de la locul săvârșirii infracțiunii. Astfel, cauzând părții vătămate Modestino Roberto Bruno Giuseppe o daună materială în proporții considerabile în sumă de 11744 lei. Cibotari Adrian Nicolae la 18.08.2018, în jurul orelor 22:40, împreună și de comun acord cu Spînu Andrei xxxx, Cibotari Marin xxxxx, și a unei terțe persoane în privința căreia a fost disjunsă o altă cauză penală (Bostănică Gheorghe xxxxx), urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se în preajma blocului locativ de pe adresa bd. Podul Înalt 12/1, mun. Chișinău, au aplicat față de cetățeanul 2 Republicii Italiene Modestino Roberto Bruno Giuseppe, violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu mâinile și picioarele în diferite regiuni ale corpului, și în mod deschis au sustras de la ultimul o geantă la preț de 30 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie – 545lei, în care se afla un portmoneu la preț de 30 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie -545 lei, mijloace financiare în sumă -200 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie -3782 lei, bani în sumă de 1500 lei, un telefon mobil de model „Huawei P10 Lite” cu xxxxx, la preț - 250 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie -4547 lei, în care era instalată cartela SIM xxxxx la preț - 80 lei, o husă pentru telefon la preț - 200 lei un card de memorie de 4 GB cu inscripția „Sterzinger” la preț - 30 euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM constituie 545 lei, o legătură de chei, un card bancar de Ia BCA ”Banca de Credito Cooperativa”, o fotografie cu imaginea unei rude a părții vătămate, buletinul de identitate și permisul de conducere, toate eliberate pe numele lui Modestino Roberto Bruno Giuseppe, după ce cu bunurile sustrase s-au ascuns de la locul săvârșirii infracțiunii. Astfel, cauzând părții vătămate Modestino Roberto Bruno Giuseppe o daună materială în proporții considerabile în sumă de 11744 lei. Astfel, acțiunile inculpaților Cibotari Marin și Cibotari Adrian au fost încadrate juridic în baza art. 187 alin. (2), lit. b) e), f) Cod penal, după semnele calificative – ” jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

Nefiind de acord cu sentința, au declarat apeluri: 3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Severin Vladimir, prin care a solicitat, recunoașterea vinovată a inculpaților Cibotari Marin, Cibotari Adrian, Spînu Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, cu stabilirea unor pedepse acestora, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, cu executarea pedepselor în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanță a emis o sentință contrar prevederilor art. art. 16, 61, 65, 75 Cod penal, astfel încât prin intermediul acesteia nu a fost aplicată o pedeapsă rezonabilă, capabilă a asigura cu certitudine scopul legii penale în restabilirea echității sociale, corectării condamnatului și prevenției săvârșirii noilor infracțiuni. În sprijinul concluziei enunțate, a reținut și menționat faptul că, în cazul examinat prin fapta lor infracțională, inculpații Spînu Andrei, Cibotari Marin și Cibotari Adrian, sfidând faptul aflării lor în public, în apropierea unei persoane, cetățean al unei țări străine, aflat în vizită în țara noastră, prin utilizarea violenței au comis în grup, sustragerea deschisă a bunurilor acestuia, cauzându-i astfel o daună esențială, în una din valorile sociale supreme protejate de lege - proprietatea persoanei, cât și un prejudiciu complementar imaginii comunității sociale a statului 3 Republica Moldova. 3.2 Avocatul Cornelia Gorenco, în numele inculpaților Cibotari Adrian și Cebotari Marin, prin care a solicitat, ca acestora să le fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, invocând în ambele cereri de apel aceleași argumente. Astfel, în susținerea apelurilor declarate avocatul Cornelia Gorenco a invocat că, prima instanță nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilind o pedeapsă prea aspră, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpatului la pedeapsa penală stabilită și condiționează ilegalitatea sentinței. La aplicarea pedepsei inculpaților, prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor prevăzute de art. art. 61,75,79 Cod penal, pedeapsa stabilită de către prima instanță, nefiind una echitabilă în raport cu faptele comise, personalitatea inculpaților și circumstanțele atenuante existente pe cauza penală nominalizată, în privința acestora fiind posibilă aplicarea unei pedepse mai blânde non privativă de libertate conform prevederilor art. art. 79, 90 Cod penal. La fel a menționat că, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, prima instanță nu a dat deplină eficiență faptului, că inculpații au recunoscut vinovăția în cele comise, au semnat și depus cereri privind examinarea cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, s-au căit sincer în cele săvârșite, au fost caracterizați pozitiv, conflicte și plângeri din partea locuitorilor nefiind înregistrate. Circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal în cauza penală nu au fost reținute, anterior nejudecați. A considerat că, la individualizarea pedepsei, prima instanță nu a respectat toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpații Ciubotari Marin și Ciubatoru Adrian a unei pedepse echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei de casare a sentinței.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2022, a fost admis apelul procurorului și apelurile avocatului Gorenco Cornelia, în numele inculpaților Cibotari Marin și Cibotari Adrian, casată parțial sentința cu pronunțarea a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Cibotari Marin și Cibotari Adrian, au fost recunoscuți vinovați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, cu stabilirea fiecăruia a unei pedepse - 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă. În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, inculpații Cibotari Adrian și Cibotari Marin, vor executa prima parte a pedepsei - 1 an și 8 luni în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei - 1 an și 8 luni s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune - 2 ani. În rest sentința s-a menținut fără modificări. 4.1 În motivarea soluției a menționat că, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în privința inculpaților Spînu 4 Andrei, Cibotari Marin și Cibotari Adrian în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal. Prin urmare, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, cercetarea judecătorească fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod procedură penală. În cadrul cercetării judecătorești, întru constatarea existenței infracțiunii, identificarea făptuitorilor și stabilirea vinovăției, au fost administrate mijloace de probă incluse în rechizitoriu, apreciate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în ședința instanței de apel. Analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în cadrul întregului proces penal, instanța de apel a considerat că, vinovăția inculpaților a fost dovedită și acțiunile infracționale ale acestora corect au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, ”jaful - adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Ce ține de pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a reținut că, prima instanță, corect a aplicat în privința acestora prevederile art. art. 89 al. (2) lit. a), 901 alin. (1), (3) Cod penal, or, aceștia au comis infracțiunea în perioada în care aveau împlinită vârsta de 18 ani, dar nu aveau împlinită vârsta de 21 de ani, au recunoscut vinovăția, s-au căit sincer, iar potrivit art. 901 alin. (6) și (7) Cod penal, suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare nu este o pedeapsă definitivă fiind condiționată de comportamentul inculpaților și care la prima încălcarea a interdicțiilor impuse poate fi revocată cu remiterea inculpaților la executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apelurile declarate de partea apărării, instanța de apel a constată că, acestea își găsesc confirmarea la judecarea apelurilor, existând motive temeinice de implicare a instanței în sensul casării hotărârii contestate în partea stabilirii pedepsei, în partea termenului de suspendare a pedepsei stabilite inculpaților Ciubotari Marin și Ciubotari Adrian. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpaților va fi posibilă prin aplicarea în privința ultimilor atât a pedepsei cu închisoare, cu executarea reală, cât și cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare, iar argumentele apelului declarat de partea apărării privind aplicarea pedepselor neprivative de libertate în privința inculpaților Ciubotari Adrian și Marin, nu și-au găsit confirmarea, or, pedeapsa astfel individualizată, va atinge scopul pedepsei penale de corectare, reeducare și prevenire în săvârșirea unor noi infracțiuni. Astfel, instanța de apel a considerat că, circumstanțele speței, indică la faptul că, inculpaților Cibotari Marin și Cibotari Adrian urmează, în vederea corectării și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, a le fi aplicată pedeapsa prin prisma art. 901 Cod penal în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal. 5 Cu referire la cererile avocatului Cornelia Gorenco, privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală în privința inculpaților Ciubotari Marin și Ciubotari Adrian, instanța de apel o consideră neîntemeiată și care urmează a fi respinsă, dat fiind că în speță prevederile menționate supra, în privința inculpaților, nu pot fi aplicate. La caz, potrivit informației prezentate de administrația instituției penitenciare nr. 7/G-425/21 din 21.08.2021, instanța de apel constată că, Cibotari Adrian se află în detenție în Penitenciarul nr. 13 Chișinău începând cu 11.06.2021, iar inculpatul Cibotari Marin se deține în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, începând cu 13.03.2022, însă, aceștia au fost condamnați prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani din 22.10.2020, prin urmare se constată că, inculpații în prezenta cauză nu s-au aflat în detenție cu statut de prevenit. Instanța de apel reiterează că, potrivit prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform jurisprudenței CEDO, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, la caz, atât inculpatul Cibotari Adrian, cât și Cibotari Marin nu s-au aflat în arest preventiv, ultimii fiind reținuți ulterior pronunțării sentinței Judecătoriei Chișinău, sediu Buiucani din 22.10.2020, subsecvent aceștia nu pot beneficia de aplicarea în privința lor a prevederilor art. 385 al. (5) Cod de procedură penală, ceea ce face imposibil ca instanța de apel să satisfacă cerința apărării privind reducerea pedepsei, pentru deținerea inculpaților în condiții inumane și degradante, după cum solicită partea apărării în cererile înaintate. Mai mult ca atât, instanța de apel precizează că Codul de procedură penală nu definește noțiunea de prevenit, totuși, din interpretarea normelor care reglementează modul și condițiile de aplicare a măsurilor prevenite, se poate concluziona că persoana se consideră prevenit atât timp cât în privința lui sunt aplicate măsurile prevenite. Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, Curtea a menționat în repetate rânduri că arestul preventiv începe în momentul în care persoana este luată în custodie și se termină atunci când deținutul este fie eliberat, fie condamnat, (cauza CEDO c. Mescereacov vs. Moldova, cererea nr. 61050/11, § 23; c. Kalashnikov vs. Rusia, cererea nr. 47095/99, § 110; și c, Solmaz vs. Turcia, cererea nr. 27561/02, §§ 23-24).

Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, avocatul Gorencu Cornelia, în numele inculpaților Cibotari Adrian și Cibotari Marin, întemeindu-se potrivit art. 427 alin. (1), pct. 6), 10) Cod procedură penală, a declarat recursuri, acesta constituind aceleași circumstanțe de drept și de fapt, a solicitat, casarea sentinței și deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în partea stabilirii inculpaților a unor pedepse non privative de libertate, or, cu limitarea la termenul de pedeapsă executat. În motivarea recursurilor a menționat că, verificând și analizând decizia instanței de apel, consideră că aceasta la adoptarea soluției de respingere a apelului apărării, nu a respectat întocmai prevederile legale, 6 ignorând exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii. Modalitatea de motivare a soluției, denotă faptul că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură penală, hotărârea instanței fiind motivată insuficient. În context, prezumă necesitatea relevării considerentelor și temeiurilor asupra concluziilor formate în rezultatul verificării hotărârii atacate în raport cu motivele invocate de către apelant și cu temeiurile pentru apel, prevăzute de lege. Astfel, instanța de apel avea obligația ca, în mod precis și explicit să întocmească corect hotărârea adoptată, adică prin analiza materiei reglementării și a jurisprudenței CEDO. În consecință, consideră că, instanța de apel nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil în cauza respectivă și sub acest aspect, nu a oferit o argumentare motivată suficient, hotărârea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 alin. (1), (3) CtEDO. La caz, instanța de apel nu a luat în considerație argumentele invocate de către partea apărării, nu a oferit o argumentare motivată suficientă argumentului apărării asupra individualizării greșite a pedepsei inculpaților, nu a respectat toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpați a unei pedepse echitabile, legale și individualizate, fapt ce constituie temei de casare a sentinței. În viziunea părții apărării, instanțele nu au respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, ceea ce denotă ineficiența condamnării inculpaților la pedeapsa stabilită. La aplicarea pedepsei inculpaților, nu a fost dată o deplină eficiență prevederilor prevăzute de art. art. 61, 70 alin. (31), 75, 90 Cod penal. Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei nu s-a dat o deplină eficiență următoarelor circumstanțe și anume că: au recunoscut vina în cele comise; au semnat și depus cerere privind examinarea cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală; în ședința de judecată inculpații a făcut declarații; se căiesc sincer în cele săvârșite, ceea ce denotă că, inculpații conștientizează pericolul social al faptelor comise precum și urmările acestor fapte; inculpații sunt de acord să restituie prejudiciul cauzat prin infracțiune; și-au cerut scuze de la partea vătămată; urmări grave pe cauză nu au survenit; se caracterizează pozitiv, fapt confirmat prin caracteristicele anexate la materialele cauzei, potrivit cărora aceștia nu s-au manifestat cu un comportament agresiv, nu au făcut abuz de băuturi alcoolice, conflicte și plângeri din partea locuitorilor nu au fost înregistrate; circumstanța agravantă potrivit art. 77 Cod penal în cauza penală nu au fost reținute; fără antecedente penale; au vârstă tânără. Menționează că, cele indicate în ansamblul lor reduc gradul de pericol social al infracțiunii comise, pedeapsa aplicată condamnaților fiind una greșită, prea aspră și nu corespunde Codului penal și Codului de procedură penală. În privința inculpaților nu se impune în mod imperativ ca executarea pedepsei să fie în regim real, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se 7 mai repete, iar aceștia să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentație. In consecință, partea apărării consideră că în speță sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod penal, astfel va fi stabilit un echilibru rezonabil între interesele generale a societății și interesul particular al inculpaților. La fel a indicat că, inculpații nu prezintă pericol pentru societate și izolarea lor de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acestora și fapta comisă. Totodată, nu sunt de acord cu motivarea instanței de apel privitor la neaplicarea mecanismului - compensator față de condamnat privind reducerea pedepsei pentru perioada deținerii în condiții inumane și degradante în P-13 Chișinău, or prin prisma art. 4732 Cod de procedură penală, le este garantat acest drept.

Împotriva recursului, procurorul în secția judiciar penală, Crijanovschii Sergiu, a depus referință prin care solicită inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat. În motivarea acestuia indică că, pedeapsa stabilită de către instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute la art. art. 76 – 77 Cod penal, precum și efectele acestora sunt prescrise în art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că de către avocatul inculpaților a fost indicat în calitate de temei pentru recursuri prevederile art. 427 alin.(1), pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. Din conținutul argumentelor expuse, Colegiul penal atestă că partea apărării apreciază ca fiind prea aspră pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de instanța de apel, invocând de fapt că instanța eronat a stabilit circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, solicitând aplicarea unei pedepsei non privative de libertate și anume aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept invocate. Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul menționează despre faptul că, instanța de apel nu a 8 respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual penale în partea motivării hotărârii, aceasta fiind motivată insuficient. Cu privire la temeiul invocat și prevăzut de art. 427 alin.(1), pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal reține că în speță nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de fond și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, în esență criticile recurentului rezumându-se asupra aprecierii instanțelor a circumstanțelor cauzei care au determinat concluzii neîntemeiate privind individualizarea pedepsei. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor invocate de recurent, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, totodată la caz ținându-se cont și de prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse mai blânde, sau a unei pedepse mai aspre, prevăzute în normă. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat. Reieșind din materialele cauze se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al inculpaților (f.d.200, 205, Vol. III), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. 9 Colegiul penal reține că, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea comisă de către inculpații Cibotari Marin și Cibotari Adrian este calificată ca una gravă. Astfel, urmează ca, inculpații Cibotari Marin și Cibotari Adrian, condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, infracțiune comisă în timp ce aveau împliniți vârsta de 18 dar nu aveau împliniți 21 de ani, fără antecedente penale, au recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii, precum și reieșind din noile limite ale pedepsei principale cu închisoare prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, art. 70 Cod Penal coroborate cu art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, acestora le-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea în limitele: minimă de 3 ani și 4 luni (1/3 din 5 ani) și maximă de 4 ani și 8 luni (1/3 din 7 ani). La fel, potrivit prevederilor art. 901 alin. (1) Cod penal, se stabilește că, în cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă. Astfel, se constată că, instanța de apel, în corespundere cu prevederile art. 901 Cod penal, a stabilit inculpaților Cibotari Marin și Cibotari Adrian executarea pedepsei după cum urmează: prima parte a pedepsei - 1 (an), 8 (opt) luni o vor executa în penitenciar de tip semiînchis; iar a doua parte a pedepsei - 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare, se va suspenda condiționat pe un termen - 2 (doi) ani. Colegiul penal constată că, instanța de apel, corect și just a stabilit că, modalitatea de executare a pedepsei aleasă în privința inculpaților – și anume, cu executarea reală a ½ din pedeapsa cu închisoare, fiind în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și urmările acțiunilor făptuitorului îndreptate asupra vieții și integritatea persoanei, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de Legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile Legii. În acest context, Colegiul penal, apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului precum că, instanțele de fond au aplicat inculpaților pedepse prea aspre, și la caz fiind posibilă stabilirea unei pedepse în baza art. 90 Cod penal – ”suspendarea condiționată a executării pedepsei”, or, atât prima instanță, cât și instanța de apel, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, art. 901 Cod penal, au stabilit inculpaților pedeapsă cu închisoare și cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare. 10 La fel, Colegiul penal, conchide că potrivit copiei sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18.01.2019, Cibotari Adrian nu este la prima abatere de la Legea penală, anterior fiind condamnat în baza art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal – 100 ore muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, Colegiul penal menționează că circumstanțele invocate de către recurent și anume: recunoașterea vinei, examinarea cauzei în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, vârsta tânără a inculpaților, au fost luate în considerație de către instanțele de fond la individualizarea pedepsei penale, stabilindu-le inculpaților Cibotari Marin și Cibotari Adrian pentru infracțiunea comisă și încadrată juridic în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal, o pedeapsă fiecăruia - 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă și în temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, aceștia, vor executa prima parte a pedepsei - 1 an și 8 luni în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei - 1 an și 8 luni s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune - 2 ani. Prin urmare, se constată, că instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 901 Cod penal și art.3641 Cod de procedură penală, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului în scopul restabilirii echității sociale, corectării condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, iar pedeapsa stabilită fiind motivată, echitabilă, legală, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de Lege. La fel, potrivit prevederilor art. 61 alin. (2) Cod penal, avându-se în vedere că, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, Colegiul penal atestă că, menținerea de către instanța de apel a soluției primei instanțe în partea încasării solidare de la Cibotari Marin și Cibotari Adrian, în beneficiul lui Roberto Modestino, a sumei de 5 872 lei cu titlu de prejudiciu material și sumei de 14 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, va genera realizarea restabilirii echității, ordinii sociale și satisfacerea pretențiilor materiale și morale a părții vătămate, care a avut de suferit în urma acțiunilor ilegale a inculpaților. În aceste circumstanțe, la individualizarea pedepsei penale, este primordial ca inculpații să contribuie la repararea prejudiciilor cauzate prin infracțiune, fapt neconstatat în speța dedusă judecății și care nu poate influența la stabilirea unei pedepse mai blânde, decât cea care a fost stabilită și motivată de către instanțele de fond. Totodată, Colegiul penal conchide că, din conținutul recursului nu se elucidează argumentarea și motivarea alegației recurentului precum că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, or, simpla invocare acestui fapt, fără o motivare clară, face imposibilă examinarea din oficiu, de către instanța de recurs a alegației recurentului în sensul declarat. 11 De asemenea, argumentul dat nu a fost invocat nici în cererea de apel, ceea ce raportându-se la art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, este inadmisibil. Or una din regulile de bază de care se ghidează instanța de recurs la preluarea spre examinare a cerințelor recurenților, este discutarea acestora la etapele anterioare de examinare a cauzei în instanțele de fond. Respectiv temeiurile menționate la alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel, fapt nerespectat de recurent. Mai mult ca atât, conform art.70 alin.(31) Cod de procedură penală – (...) în cazul în care instanța, ținînd cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanța de judecată. În context, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Respectiv instanțele de fond just au constatat și stabilit pedeapsa sub formă de închisoare - 3 ani și 4 luni, pedeapsa stabilită fiind legală, echitabilă și proporțională faptei comise. La fel, instanța de apel, legal și just a stabilit asupra cererilor avocatului Cornelia Gorenco, în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală în privința inculpaților, ca fiind neîntemeiată și care urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că în speță prevederile menționate supra, nu pot fi aplicate. Potrivit prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform jurisprudenței CEDO, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, La caz, se constată că, atât inculpatul Cibotari Adrian, cât și Cibotari Marin nu s-au aflat în arest preventiv, neavând statut de prevenit, ultimii fiind reținuți ulterior pronunțării sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22.10.2020, și respectiv în privința acestora nu pot fi aplicate prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală. În acest sens, Colegiul penal conchide că, instanța de recurs, ca instanță superioară care judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel, nu va examina cauza în fond, ci doar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond în corespundere cu temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fără a prejudicia hotărârea atacata și a interveni contrar Legii în actul judecătoresc a instanței inferioare. Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de 12 procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei. Hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010. În acest context, Colegiul penal atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului Cibotari Adrian și de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului Cibotari Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2022, în cauza penală în privința lui Cibotari Adrian xxxxx și Cibotari Marin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 02 februarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 13