1ra-1058/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 186 alin. 1 CP

1ra-1058/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 186 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1058/2022

1-20060678-01-1ra-18072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 27 aprilie 2022, în

cauza penală în privința lui,

Șterbeț Stanislav XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 04.06.2020 – 22.11.2021;

Instanța de apel: 13.12.2021 – 27.04.2022;

Instanța de recurs: 18.07.2022 – 05.12.2022.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Șterbeț Stanislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, aplicîndu-i-se pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Șterbeț Stanislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (unu) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, s-a stabilit lui Șterbeț Stanislav, pentru

concurs de infracțiuni prin cumulul total al pedepselor penale aplicate, pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa aplicată lui Șterbeț Stanislav pe

un termen de 3 ani s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani, cu

obligarea acestuia de a nu-și schimba domiciliul și/sau reședința, fără consimțămîntul

organului competent, să participe la programe probaționale, să presteze muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 (una sută) ore.

S-a aplicat în privința lui Șterbeț Stanislav, până la intrarea sentinței în vigoare,

măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi țara.

Copia hotărârii s-a expediat Biroului de probațiune din raza teritorială de

domiciliu.

Executarea prezentei sentințe s-a pus în sarcina Inspectoratului de Poliție din

raza teritorială de domiciliu.

1

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Ciubotaru Ana prin intermediul

reprezentantului Cazacu Victor împotriva părții civilmente responsabile Șterbeț

Stanislav cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune,

s-a admis parțial.

S-a încasat de la Șterbeț Stanislav în beneficiul lui Ciubotaru Ana suma de 23921

lei, drept compensare a prejudiciului material și suma de 2000 lei drept compensare a

prejudiciului moral, cauzat prin infracțiune, iar în total suma de 25921 (douăzeci și cinci

mii nouă sute douăzeci și unu) lei.

Restul pretenției înaintate de partea civilă Ciubotaru Ana, s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

perioada lunilor XXX, data precisă nu a fost stabilită până la moment de către organul

de urmărire penală, pe timp de noapte, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale ilicite, știind

cu certitudine că Ciubotaru Ana, domiciliată în or. XXXXX, este plecată la muncă peste

hotarele Republicii Moldova și că în domiciliul acesteia nu locuiește nimeni fiind lăsat

fără supraveghere, a pătruns prin spargerea ușii de termopan în domiciliul acesteia

amplasat pe adresa menționată supra, folosindu-se de faptul că nu erau văzut de

nimeni, a sustras din domiciliu acesteia de unul singur o bicicletă de model „Start”, cu

costul de 3000 lei, un televizor de model „Panasonic TX-42AS600E”, cu costul de 8000

lei, un televizor cu diagonala de 81 cm, de model neidentificat, cu costul de 2500 lei, 2

saltele ortopedice de marca „Momesc” cu dimensiunile de 2x1,60m, cu costul uneia de

520 lei în sumă totală de 1040 lei, un aparat de preparat cafea de model neidentificat,

cu costul de 899 lei, un cuptor cu micro unde de model neidentificat, cu costul de 1999

lei, un cuptor pentru coacere electric de model neidentificat, cu costul de 1799 lei, o

aerotermă electrică, cu costul de 320 lei, un set de cratițe din inox din 16 obiecte de

model „AMC”, cu costul de 1499 lei, un set din 3 tigăi de model „AMC”, cu costul de

1200 lei, un set din 3 cuverturi pentru pat, cu costul uneia de 515 lei în sumă totală de

1545 lei, 6 seturi de lengerie pentru pat, cu costul unuia de 350 lei în sumă totală de

2100 lei, 2 perne cu dimensiunile de 0,7x0,7 m, cu costul uneia de 105 lei în sumă totală

de 210 lei, un covor traversă cu dimensiunea de 8x0,6 m, cu costul de 360 lei, un covor

de formă ovală cu lungimea de 2x1,2 m, cu costul de 450 lei, pricinuindu-i astfel părții

vătămate Ciubotaru Ana, un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de 26921

lei și se estimează la 3,4 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin

hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, pe care acesta a însușit-o.

Tot el, la data de XXXXX aflându-se pe teritoriul gării auto din or. XX, având

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns de pe o

bancă un rucsac de culoare neagră ce-i aparține cet. Eremeev Vladimir, loc. XX, cu

prețul de 400 lei, în care se aflau următoarele bunuri materiale: un telefon mobil de

model „Xioami Redmi Note 9” de culoare mov, cu prețul de 3500 lei, un notebook de

model „Samsung 270E” de culoare neagră, cu prețul de 3200 lei, un card de memorie

pentru telefon cu prețul de 90 lei, un complet de 4 șurubelnițe cu prețul de 70 lei, un

ciocan de lipit cu prețul de 212 lei, 3 cabluri cu prețul unuia de 30 lei, în sumă de 90 lei,

2

5 Hard Discuri „SATA” (2,5) 500 GB, cu prețul unuia de 850 lei, în sumă de 4250, un

Hard Disk „SATA” (3,5) cu prețul de 900 lei, 4 RAM Memorii „DDR2” 1-4 GB cu prețul

unui RAM de 300 lei, în sumă de 1200, 3 încărcătoare pentru telefon, cu prețul unui

încărcător de 150 lei, în sumă de 450 lei, o pereche de căști de model „Razer TM” cu

prețul de 500 lei, o cutiuță din plastic de culoare negru-roș în care se aflau 41 de monede

etnic-vechi, pe care le-a însușit, pricinuindu-i părții vătămate cet. Eremeev Vladimir o

pagubă materială în sumă totală de 14862 lei, ce constituie 1,70 salarii medii lunare pe

economie stabilite prin Hotărîrea Guvernului RM nr.923 din 22.12.2020.

Acțiunile lui Șterbeț Stanislav au fost încadrate în baza art.186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, conform indicilor – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, și în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, conform indicilor – furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

șef al Procuraturii raionului Cimișlia, Donia Ruslan, prin care a solicitat casarea

sentinței pe motivul blândeții acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță și aplicarea în privința

inculpatului pentru comiterea infracțiunilor imputate pedeapsa penală sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani pe art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, iar pe art.

186 alin. (1) Cod penal închisoare pe un termen de 1 an. Cu aplicarea la caz a

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i definitiv inculpatului Șterbeț

Stanislav pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei penale în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că la stabilirea pedepsei

instanța urma să ia în considerare caracterul și gradul pericolului social al infracțiunilor

comise, circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului circumstanțele atenuante

și agravante a răspunderii penale.

A indicat că Șterbeț Stanislav anterior a fost judecat de mai multe ori deși la

moment antecedentele penale sunt stinse.

A susținut că, instanța la aplicarea pedepsei nu a ținut cont în volum deplin și

proporțional faptul, că inculpatul nu este la prima încălcare și, ca circumstanța

agravantă ale responsabilității inculpatului conform art. 77 Cod penal este - săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară. În acest sens, în baza celor menționate și având în vedere faptul, că pedeapsa

penală are drept scop apărarea drepturilor și libertăților persoanei, ordinea de drept,

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, scopuri

prevăzute de art. 2 și art. 61 Cod penal, punând în coroborare circumstanțele agravante

și celor atenuante, instanța în cazul din speță aplicând o pedeapsă atât de blindă nu a

ținut cont, că aceasta nu va servi în volum deplin la atingerea scopului propus.

A considerat că la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de judecată urma să țină

cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

3

A invocat că, în cazul discutat corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei

penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite. El trebuie convins

că respectarea legii penale este o necesitate obligatorie și că numai prin respectarea legii

el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse. Prin aplicarea pedepsei se

urmărește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, în primul rând - de către condamnat

(prevenția specială), dar și de către alte persoane (prevenția generală). Această

concepție se deduce din scopul legii penale (art. 2 Cod penal).

A opinat că, reeducarea și corectarea lui Șterbeț Stanislav nu va putea fi atinsă

prin pedeapsa stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituie o pedeapsă

echitabilă și proporțional faptelor comise în coraport cu personalitatea inculpatului.

s-a respins ca nefondat apelul declarat de adjunctul procurorului-șef al Procuraturii

raionului Cimișlia, Donia Ruslan, și s-a menținut sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul

Central din 22 noiembrie 2021, adoptată pe cauza penală privind învinuirea lui Șterbeț

Stanislav Ivan în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art.

186 alin. (1) Cod penal.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, Șterbeț Stanislav, în

perioada lunilor XXX, data precisă nu a fost stabilită până la moment de către organul

de urmărire penală, pe timp de noapte, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane și conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale ilicite, știind

cu certitudine că Ciubotaru Ana XX, domiciliată în or. XXXXX este plecată la muncă

peste hotarele Republicii Moldova și că în domiciliul acesteia nu locuiește nimeni fiind

lăsat fără supraveghere, a pătruns prin spargerea ușii de termopan în domiciliul

acesteia amplasat pe adresa menționată supra, folosindu-se de faptul că nu erau văzut

de nimeni, a sustras din domiciliu acesteia de unul singur o bicicletă de model „Start”,

cu costul de 3000 lei un televizor de model „Panasonic TX42AS600E”, cu costul de 8000

lei, un televizor cu diagonala de 81 cm, de model neidentificat, cu costul de 2500 lei, 2

saltele ortopedice de marca „Momesc” cu dimensiunile de 2x1,60m, cu costul uneia de

520 lei în sumă totală de 1040 lei, un aparat de preparat cafea de model neidentificat,

cu costul de 899 lei, un cuptor cu micro unde de model neidentificat, cu costul de 1999

lei, un cuptor pentru coacere electric de model neidentificat, cu costul de 1799 lei, o

aerotermă electrică, cu costul de 320 lei, un set de cratițe din inox din 16 obiecte de

model „AMC”, cu costul de 1499 lei, un set din 3 tigăi de model „AMC”, cu costul de

1200 lei, un set din 3 cuverturi pentru pat, cu costul uneia de 515 lei în sumă totală de

1545 lei, 6 seturi de lengerie pentru pat, cu costul unuia de 350 lei în sumă totală de

2100 lei, 2 perne cu dimensiunile de 0,7x0,7 m, cu costul uneia de 105 lei în sumă totală

de 210 lei, un covor traversă cu dimensiunea de 8x0,6 m, cu costul de 360 lei, un covor

de formă ovală cu lungimea de 2x1,2 m, cu costul de 450 lei, pricinuindu-i astfel părții

vătămate Ciubotaru Ana XXX, un prejudiciu material considerabil, în sumă totală de

26921 lei RM, și se estimează la 3,4 salarii medii lunare pe economie prognozate,

stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, pe care

acesta a însușit-o. Tot el, la data de XXXXX aflându-se pe teritoriul găriiauto din or.

XX, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns

de pe o bancă un rucsac de culoare neagră ce-i aparține cet. Eremeev Vladimir XXX,

4

loc. or. XXX, cu prețul de 400 lei, în care se aflau următoarele bunuri 9 materiale: un

telefon mobil de model „Xioami Redmi Note 9” de culoare mov, cu prețul de 3500 lei,

un notebook de model „Samsung 270E” de culoare neagră, cu prețul de 3200 lei, un

card de memorie pentru telefon cu prețul de 90 lei, un complet de 4 șurubelnițe cu

prețul de 70 lei, un ciocan de lipit cu prețul de 212 lei, 3 cabluri cu prețul unuia de 30

lei, în sumă de 90 lei, 5 Hard Discuri „SATA” (2,5) 500 GB, cu prețul unuia de 850 lei,

în sumă de 4250, un Hard Disk „SATA” (3,5) cu prețul de 900 lei, 4 RAM Memorii

„DDR2” 1-4 GB cu prețul unui RAM de 300 lei, în sumă de 1200, 3 încărcătoare pentru

telefon, cu prețul unui încărcător de 150 lei, în sumă de 450 lei, o pereche de căști de

model „Razer TM” cu prețul de 500 lei, o cutiuță din plastic de culoare negru-roș în

care se aflau 41 de monede etnic-vechi, pe care le-a însușit, pricinuindu-i părții

vătămate cet. Eremeev Vladimir XXX o pagubă materială în sumă totală de 14862 lei,

ce constituie 1,70 salarii medii lunare pe economie stabilite prin Hotărîrea Guvernului

RM nr.923 din 22.12.2020. Acțiunile lui Șterbeț Stanislav au fost încadrate în baza

art.186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, conform indicilor – Furtul, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, și în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, conform

indicilor – Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță corect a stabilit că, în acțiunile

inculpatului Șterbeț Stanislav sunt prezente toate elementele infracțiunilor prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art. 186 alin. (1) Cod penal, inclusiv și latura obiectivă,

argumente pe care instanța de apel le acceptă și pentru a evita repetări inutile le

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert contra României din 16 februarie 2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk

contra Olandei, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Instanța de apel a conchis asupra motivării ample și temeinice cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele

reținute în sarcina inculpatului Șterbeț Stanislav, cât și la partea individualizării

pedepsei aplicate inculpatului în cauză, astfel, toate acestea fiind în corespundere cu

exigențele art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Șterbeț Stanislav, instanța de apel a

menționat că potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa penală

este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care

au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Iar, potrivit

alin. (2) al aceleiași dispoziții legale, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

5

persoanei condamnate. Conform art. 75 alin. (1) din Codul penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, din dispozițiile

art. 75 alin. (1) Codul penal, se desprind trei criterii generale cu valoare de principiu.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată. Ca

urmare, pedeapsa penală este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea unor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. Legalitatea pedepsei impune

instanței obligația de a stabili pedeapsa în limitele fixate în Partea Specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. Iar, individualizarea

pedepsei constă în obligația instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei

penale.

Instanța de apel a accentuat că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal

și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială a acestuia. Limitele termenelor

de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a

faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și

mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Cuantumul pedepsei, în

afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui

vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială,

familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul

inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea

infractorului. Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Instanța de apel a reținut că, în acord cu prevederile art.16 Cod penal,

infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, pentru săvârșirea căreia legea penală prevede pedeapsa

cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 4 ani, iar infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (1) Cod penal, se atribuie la categoria

infracțiunilor ușoare, pentru săvârșirea căreia legea penală prevede pedeapsa cu

amendă în mărime până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

6

folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani. Respectiv,

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal de către prima instanță, nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

În afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale,

prima instanță a motivat suplimentar, din care considerente a concluzionat că, nu este

rațional ca inculpatul să execute real termenul de pedeapsă stabilit. Analizând

condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta

nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este cazul să o acorde. E de menționat că suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor

condiții, expres și limitative prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa

aplicată și natura infracțiunii – condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și

persoana infractorului – condiții subiective.

Instanța de apel a considerat argumentele procurorului declarative, or, după

cum s-a menționat supra, cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii

săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența

sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după

săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului. Pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul

să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii

unor fapte similare.

Subsecvent, ținând cont de criteriile de individualizare a inculpatului la stabilirea

pedepsei penale, instanța de apel a atestat că prima instanță corect a stabilit mărimea

pedepsei aplicate inculpatului Șterbeț Stanislav și totodată corect a aplicat în privința

acestuia prevederile art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a constatat ca fiind nefondate alegațiile apelantului, prin care se

invocă că „la stabilirea categoriei pedepsei, instanța de judecată urma să țină cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia”. Or, potrivit sentinței emise, s-a indicat „reieșind din cumulul de

circumstanțe atenuante și agravante stabilite în speță, personalitatea inculpatului, etc”.

Astfel, contrar celor invocate de acuzatorul de stat, în speță se atestă că prima instanță

a ținut cont de toate particularitățile de individualizare a pedepsei.

Instanța de apel a conchis că sentința primei instanțe este una legală și întemeiată,

or, la caz, prima instanță, pentru aplicarea pedepsei, a luat în considerație

circumstanțele atenuante și agravante, stabilind corect o pedeapsă echitabilă pentru

infracțiunea comisă de inculpat.

În concluzia celor enunțate, reieșind din sancțiunea prevăzută de legislația

penală, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei de către prima instanță, s-a

ținut cont de faptul că, inculpatul Șterbeț Stanislav a comis o infracțiune ușoară și una

mai puțin gravă, și reieșind din circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului,

7

pedeapsa aplicată sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani cu stabilirea

termenului de probă 3 ani, conform prevederilor art.90 Cod penal, este

corespunzătoare și echitabilă, nefiind cazul schimbării acesteia, or, conștientizarea

profundă de către inculpat a faptei săvârșite s-a manifestat prin recunoașterea

vinovăției acestuia, respectiv ultimul poate fi corectat prin intermediul liberării de

pedeapsă penală.

La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanța la stabilirea pedepsei a luat

în considerație circumstanța agravantă – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară. Respectiv, pedeapsa stabilită va

avea un efect preventiv atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane predispuse la

comiterea unor astfel de infracțiuni și va constitui o garanție și o asigurare că drepturile

și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale statului sunt

apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

În contextul circumstanțelor menținute supra, instanța de apel a reținut ca fiind

neîntemeiate argumentele acuzatorului de stat potrivit cărora ,,reeducarea și corectarea

lui Șterbeț Stanislav nu va putea fi atinsă prin pedeapsa stabilită prin sentința

contestată, deoarece nu constituie o pedeapsă echitabilă și proporțional faptelor comise

în coraport cu personalitatea inculpatului”, or, circumstanțele menționate supra

determină de a considera, că pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului Șterbeț

Stanislav este pasibilă executării, va asigura restabilirea echității sociale, corectarea și

reeducarea inculpatului în realizarea scopului pedepsei penale stabilit la art. 61 Cod

penal.

Alegațiile procurorului precum că, doar pedeapsa cu închisoare cu executare

trebuie stabilită inculpatului, de către instanța de apel nu au fost reținute ca plauzibile.

Pe cât această categorie de pedeapsă este cea mai aspră și în cazul în care se săvârșește

infracțiuni care se clasifică ușoară și mai puțin gravă, cum sunt cele din speță, evident

este că pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când

gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu

închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul.

Reieșind din considerentele redate, instanța de apel a concluzionat că,

argumentele invocate în cererea de apel depusă de adjunctul procurorului-șef al

Procuraturii raionului Cimișlia, Donia Ruslan sunt nefondate, nu pot servi temei de

admitere a apelului și nu se impune necesitatea intervenirii în soluția primei instanțe

în partea stabilirii pedepsei.

Instanța de ape a respins și cererea inculpatului cu privire la aplicarea

prevederilor în privința acestuia a Legii nr. 243 privind amnistia, or în privința lui

Șterbeț Stanislav au fost aplicate prevederile Legii privind amnistia din 29.07.1999 (în

vigoare 20 august 1999) prin care acesta a fost liberat de pedeapsa penală pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 119 alin. (3) Cod penal din 24.03.1961:

Sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvârșită prin furt. La fel în privința

lui Șterbeț Stanislav a fost aplicată amnistia pe data de 11.01.2017(vol. III, f.d.57).

Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, prin care invocând ca temei pentru recurs

8

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare.

5.1. În motivarea recursului procurorul invocă că, la stabilirea pedepsei, instanța

de apel eronat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără ca acesta să fie izolat de societate și a menținut pedeapsa stabilită cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal.

Menționează că, în conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art. 7

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin.(1) Cod penal, consideră că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța greșit

a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei, potrivit cărora, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanță de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Sancțiunile penale, pentru a-și

atinge scopurile și pentru a avea eficiență funcțiile lor trebuie să fie corect

individualizate, motiv pentru care individualizarea pedepselor constituie un principiu

de bază a dreptului penal.

Specifică că, instanța de apel la soluția sa de aplicare a institutului suspendării

condiționate nu a ținut cont pe deplin de circumstanțele cauzei și persoana celui

vinovat. Conform pct. 10, 12 din Hotărîrea Plenului CSJ nr.8 din 11.11.2013 privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale», în cazul în care instanta

de judecată a constatat circumstante atenuante și a redus pedeapsa, după caz pînă la

minim, aceste circumstanłe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situatii de drept i se acordă o dublă

valentăjuridică. La stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal,

instanta urmează să identifice circumstanțe(ță) exceptionale(ă) pentru stabilirea unei

pedepse sub limita minimă sau altă pedeapsă mai blîndă și alte circumstante

importante care ar permite condamnarea cu suspendarea pedepsei.

Susține că, prima instanță și instanța de apel la analizarea condițiilor privind

aplicarea art. 90 Cod penal, insuficient a abordat personalitatea inculpatului Șterbeț

Stanislav, ce reprezintă condiția esențială care urma a sta la originea concluziilor

privind iraționalitatea executării reale a pedepsei cu închisoare, or, deși anterior a

încălcat legislația penală, Șterbeț S. nu a stat pe calea corijării și a comis infracțiuni

similare.

Remarcă că, atât în procesul urmăririi penale cât și în procesul examinării cauzei

a fost stabilită lipsa circumstanțelor excepționale, cât și celor atenuate, prezența

circumstanțelor agravante, și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, iar datele privind

personalitatea inculpatului confirmă predispunerea acestuia la comiterea

infracțiunilor, ținând cont de caracteristica negativă la locul de trai, prezența

condamnărilor anterioare, prezența faptului tragerii la răspunderea contravențională,

9

comportamentul inculpatului care după comiterea infracțiunilor nu a întreprins nicio

acțiune pentru a cere scuze pentru acțiunile sale, pentru a repara prejudiciul cauzat.

Invocă că pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea

statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție, or, în cazul dat a fost demonstrată că

pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Totodată, aceste circumstanțe, nu au fost

luate în considerație în mod corespunzător la aplicarea pedepsei de către prima

instanță și instanța de apel.

Opinează că, în cauza dată nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe

care ar micșora esențial gravitatea faptelor inculpatului Șterbeț Stanislav, ce ar permite

de a concluziona că corectarea lui este posibilă fără executarea pedepsei sub formă de

închisoare.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total sau parțial hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual au fost corect aplicate,

iar hotărârea adoptată conține răspuns la toate motivele invocate în apel.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarat, procurorul

semnalează temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs

și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că criticile aduse

10

de către procuror și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății, sub aspectul că

instanțele de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, revenind la cauza penală intentată în privința lui Șterbeț Stanislav în

comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c), d) și art.186 alin.(1) Cod

penal, instanța de recurs atestă faptul că potrivit actului de învinuire, și ulterior −

constatărilor instanțelor de fond, inculpatului i se incriminează sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, precum și sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit

prin pătrundere în locuință cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Analizând partea descriptivă a sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal lărgit

constată, că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri argumentate prin prisma

criticilor invocate în apel, respectiv instanța de apel prin efectul căii de atac urma să

dea o apreciere argumentată profund și multilateral în ce privește aspectelor de fapt și

de drept, prin prisma motivelor principale invocate în apel, ceea ce însă nu a fost

efectuat în prezenta speță de către instanța de apel, iar lipsa argumentelor, în special în

partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, contravine esenței solicitării care a fost

bazată cu indicarea concretă a circumstanțelor cauzei, decizia fiind neargumentată.

Colegiul reiterează că, obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din

setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil, iar potrivit

considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că

o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Colegiul lărgit notează că, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în prezenta

cauză, instanța de apel urma să dea răspunsuri convingător argumentate în hotărârea

sa asupra motivelor invocate de apelant, să efectueze propriile completări în scopul

acordării unei aprecieri suficiente a temeiniciei hotărârii, prin prisma criticilor invocate

de părți.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că autorul acestuia își exprimă

dezacordul aplicării de către instanța de fond și apel a prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilit inculpatului pentru

infracțiunile săvârșite, adoptând soluții eronate în acest sens, deoarece pedeapsa

numită ultimului este neproporțională circumstanțelor stabilite la caz, fiind una

blândă, ce nu va atinge scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale,

corectarea persoanei vinovate și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și altor persoane.

Deși Șterbeț Stanislav a recunoscut integral vinovăția în comiterea faptelor

reținute prin rechizitoriu în privința sa, beneficiind astfel de judecarea cauzei în

procedură simplificată, iar instanțele de fond au reținut la individualizarea pedepsei

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 70 Cod penal, și art. 16

alin.(2) și (3) Cod penal, cumulul de circumstanțe atenuante și agravante, precum și

personalitatea inculpatului, totuși, niște particularități de o importanță majoră au fost

omise de către instanța de gradul doi de jurisdicție referitoare la modalitatea de

executare a pedepsei penale stabilită în privința lui Șterbeț Stanislav.

11

Prin urmare, în decizia recurată, instanța de apel a menținut concluzia primei

instanțe ce vizează oportunitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, rezumându-se la următoarele: La caz, Colegiul judiciar constată ca fiind

corect reținut de instanța de fond precum că „conducându-se de scopurile pedepsei penale,

consfințite de art.61 alin.(2) Cod penal, reieșind din caracterul infracțiunilor, care potrivit

prevederilor art.16 alin.(2) și (3) Cod penal una este ușoară iar una este una mai puțin gravă,

precum și din noile limite ale pedepselor sub formă de închisoare determinate potrivit art.364/1

Cod de procedură penală, art.70 Cod penal, coroborate cu art.186 alin.(1) Cod penal în vigoare

la data săvârșirii infracțiunii, și anume în limitele de 3 luni – 1 ani 4 luni închisoare, și art. 186

al. (2) Cod penal în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, și anume în limitele de 3 luni – 3 ani

închisoare, instanța de judecată, reieșind din cumulul de circumstanțe atenuante și agravante

stabilite în speță, personalitatea inculpatului, consideră că în privința lui Șterbeț Stanislav,

pentru comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(1) Cod penal, este

echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe

un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis”(f.d. 69, vol. III).

Analizând motivarea succintă și vagă reprodusă supra de către instanța de apel,

ce a condiționat menținerea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului

Șterbeț Stanislav, Colegiul penal lărgit subliniază că, în sensul dispoziției art. 90 alin.

(1) Cod penal, legiuitorul s-a referit la o motivare suplimentară, alta decât cea care a

constituit temei de individualizare a pedepsei penale. Or, suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor

condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa

aplicată și natura infracțiunii − condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și

persoana infractorului − condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub raportul

periculozității sale, decurgând, în primul rând, din fapta și din împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie

studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea

pedepsei.

La caz, instanțele de fond au stabilit corect și întemeiat condițiile obiective

(comiterea unei infracțiuni ușoare și a unei mai puțin grave, stabilirea unei pedepse cu

închisoarea pe un termen de 3 ani) pentru a antrena instituția suspendării condiționate

a executării pedepsei.

Însă, cel de-al doilea criteriu, ce vizează în mod direct persoana inculpatului,

tendința inculpatului de a se corecta fără a fi izolat de societate − a fost ignorat complet

de către instanțele de fond, aceasta în condițiile în care, inculpatul Șterbeț Stanislav

fiind anterior condamnat de mai multe ori, inclusiv cu aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, nu a pășit pe calea corijării și în mod repetat a comis infracțiuni similare.

Totodată, Colegiul reține că, în procesul examinării cauzei a fost stabilită lipsa

circumstanțelor excepționale cît și a celor atenuante, prezența circumstanțelor

agravante și anume săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară, precum și personalitatea inculpatului care la

12

locul de trai se caracterizează negativ, prezența condamnărilor anterioare, prezența

faptului tragerii la răspundere contravențională, comportamentul inculpatului după

comiterea infracțiunilor.

Instanța de recurs reține că, inculpatul Șterbeț Stanislav anterior a fost condamnat

de mai multe ori: prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 11 noiembrie 2011 în baza art. 186

alin.(1) Cod penal, la 1 an 4 luni închisoare; prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 20 noiembrie

2013, procesul penal pe art. 186 alin.(2) Cod penal a fost încetat, în legătură cu împăcarea

părțilot; prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 25 aprilie 2014 în baza art. 186 alin.(2) Cod

penal, la 3 ani închisoare (f.d.47-50, vol. II).

Asupra împrejurărilor relatate, instanțele de fond nu s-au expus în nici un mod,

trecând cu vederea faptul că nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar micșora

esențial gravitatea faptelor inculpatului Șterbeț Stanislav și ar permite de a concluziona

că corectarea lui este posibilă fără executarea pedpesei sub formă de închisoare.

Mai mult, reieșind din descrierea faptelor infracționale reținute de către organul

de urmărire penală, și constatate de către instanțele de fond, atitudinea inculpatului

care după comiterea infracțiunilor nu a întreprins nici o acțiune pentru a repara

prejudiciul cauzat sau a-și cere scuze pentru acțiunile sale, descrie într-o măsură sau

alta personalitatea inculpatului.

Aspectele date însă, nu au intrat în vizorul instanțelor ierarhic inferioare, deși,

făcând referință la punctele de reper consemnate mai sus − persoana făptuitorului −

interesează în egală măsură, atunci când se pune în discuție oportunitatea aplicării

suspendării condiționate a executării pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră pripită concluzia instanței de apel

precum că, scopul corectării și reeducării inculpatului poate fi realizat și prin aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, or, la

individualizarea acesteia, conform criteriilor generale de individualizare, instanța de

judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea penală ce asigură

aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Neglijarea

unora din aceste criterii, constituie temei pentru casare a hotărârii contestate.

Circumstanțele cauzei, potrivit art. 75 Cod penal, se referă atât la cele care

atenuează răspunderea, cât și la cele care agravează răspunderea, de care instanțele de

fond sunt obligate să țină cont la individualizarea pedepsei.

Așadar, instanța de recurs notează că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, unitatea

lexicală „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme.

În cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța,

după ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia în

baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat printr-un act de

individualizare a executării pedepsei.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței dacă scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

13

Având în vedere cele menționate mai sus, Colegiul lărgit conchide că instanța de

apel a adoptat o hotărâre nemotivată, contrar prevederilor art. 417 Cod de procedură

penală.

Astfel, Colegiul statuează că erorile procesuale admise de către instanța de apel,

cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și nu

pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, motiv pentru care decizia instanței de

apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel

Comrat.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să înlăture eroarea

menționată, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției

adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 417-418 Cod de procedură penală

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată.

De asemeenea, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesuale penale asupra aspectelor evidențiate în prezenta decizie,

să argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Comrat din 27 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Șterbeț Stanislav

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 27 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

14