2rac-87/24 — Constatarea încălcării drepturilor de autor si conexe prin valorificarea ilegală a operelor si încasarea despăgubirii pentru violarea drepturilor de autor si conexe

La 14 septembrie 2021, Instituția Privată Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor, Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți” au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Bilax & CO” cu privire la constatarea încălcării drepturilor de autor și conexe prin valorificarea ilegală a operelor și încasarea despăgubirii pentru violarea drepturilor de autor și conexe.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, pentru valorificarea drepturilor de autor și conexe, orice utilizator, în speță, SRL „Bilax & CO” are obligația să dețină licența de la AO „AN Copyright” și AO „ANPFI”, în calitate de OGC-uri avizate pentru gestiunea drepturilor de autor și conexe, inclusiv pentru gestiunea colectivă extinsă. Totodată, SRL „Bilax & CO” este în drept de a solicita încheierea contractului direct de la OGC-urile avizate (AO „AN Copyright” și AO „ANPFI”) sau prin intermediul IP „CLAD”, ca reprezentant legal al acestora.

Invocă faptul că, la 10 martie 2021, în adresa SRL „Bilax & CO” a fost expediată cererea prealabilă nr. 79 cu privire la încheierea contractului de licență, care a fost recepționată la 17 martie 2021.

Susțin că, SRL „Bilax & CO” urma să se asigure în ceea ce privește legalitatea valorificării operelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe în incinta restaurantului „VICTORIA”, iar în lipsa licenței eliberate de AO „AN Copyright”, AO „ANPFI”, prin intermediul IP „CLAD”, SRL „Bilax & CO” continuă să valorifice operele protejate de dreptul de autor/conexe, prin ce încalcă drepturile titularilor.

Evidențiază că, în lipsa unui consimțământ, exprimat în baza unui contract de autor așa cum stipulează prevederile legale încheiat cu OGC, pârâtul încalcă drepturile autorilor/interpreților reprezentați de AO „AN Copyright” și AO „ANPFI”, dar și ale celorlalți titulari de 1 drepturi care nu au calitatea de membru al AO „AN Copyright” sau AO „ANPFI”, dar protejați prin efectul licenței extinse, în rezultatul valorificării ilegale a operelor muzicale de către SRL „Bilax & CO”.

Notează că, în vederea protejării drepturilor de autor și/sau conexe, la solicitarea IP „CLAD” şi AN „AO Copyright” de a efectua constatări a valorificării operelor muzicale de către SRL „Bilax & CO”, în incinta restaurantului „VICTORIA”, executorul judecătoresc Catan Tatiana, prin actul de constatare a faptelor şi stărilor de fapt nr. 129A-13/21 din 18.06.2021, înregistrat în Registrul de evidență a actelor de constatare a faptelor şi stărilor de fapt cu nr. 282/21 din 22.06.2021 a constatat că: „...de la ora 20:40 până la ora 21:50, în localul (Restaurant „VICTORIA”), se difuzează muzică de diferite genuri şi în diferite limbi ale artiștilor autohtoni şi străini, interpretate live, cât şi la difuzor..., înregistrări foto şi video cu sunete fiind efectuate cu dispozitivul executorului judecătoresc Catan Tatiana, telefonul mobil de model „Galaxy A9 (2018)”. Înregistrările foto şi video au fost stocate pe 2 discuri „DVD-R”, anexate la actul de constatare. Urmare a examinării înregistrărilor video s-a stabilit că, în incinta restaurantului „VICTORIA” situat pe adresa: mun. Chişinău, satul Băcioi, str. Independenței 19/1, au fost valorificate următoarele opere muzicale: 1) JONY - Комета; 2) ХАБИБ - Ягода малинка; 3) Михаил Шуфутинский - Марджанджа; 4) Jah Khalib - Лейла; 5) Burito - По волнам; 6) Adriana Ochișanu - Omule tu nu uita; 7) София Ротару – „Хуторянка”; 8) Giorgos Mazonakis - Savvato; 9) Dan Balan - Allegro Ventigo (feat. Matteo); 10) Zdob și Zdub - Moldovenii s-au născut; 11) Zdob și Zdub - Видели ночь; 12) Zdob și Яdub - Țiganii și OZN-ul; 13) Goran Bregovic - Gas, gas, gas; 14) СОФИЯ РОТАРУ - Лаванда, 15) Самоцветы - Синий, синий иней; 16) Nicolае Sulac - Frumoase- s nunțile-n colhoz; 17) Nicolae Ciubotaru - trandafir și-o lămăiță; 18) Anatol Dumutraș - Prima dragoste; 19) Valentin Uzun - Un trandafir crește la firida mea; 20) Elvis Presley - Blue Suede Shoes; 21) Lou Bega - Nambo no. 5; 22) Enrique Iglesias feat. Descemer Bueno & Gente de Zona - Bailando; 23) Michel Tebo - Ai se eu te pego; 24) Ghama - El meneaito. Astfel, în incinta restaurantului „VICTORIA” administrat de SRL „Bilax & CO”, a fost documentat de executorul judecătoresc valorificarea în total a 24 opere muzicale de diferit gen.

Prin urmare, s-a solicitat constatarea încălcării drepturilor de autor și conexe prin valorificare ilegală de către SRL „Bilax & CO” a pieselor nominalizate și încasarea din contul SRL „Bilax & CO” în beneficiul IP „CLAD”, în numele și pentru titularii de drepturi reprezentați de către organizațiile de gestiune colectivă AO „AN Copyright” și AO „ANPFI” a despăgubirii pentru violarea drepturilor de autor și conexe, în mărime totală de 720 000 lei. 2

Prin hotărârea din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 11 octombrie 2022, Instituția Privată Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor, Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți” au depus cerere de apel împotriva hotărârii din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 26 decembrie 2022 au depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Instituția Privată Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor, Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți” și s-a menținut hotărârea din 05 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, înscrisurile administrate la dosar, potrivit art. 121-122 CPC, nu reflectă existența mecanismului de realizare a angajamentului, prin care apelanții vor asigura tuturor autorilor/interpreților autohtoni și de peste hotarele Republicii Moldova respectarea drepturilor de autor și conexe și modul de plată a remunerației. Or, această abstențiune dovedește că eventuala persoana lezată în drepturi nu va fi restabilită prin ineficiența de reprezentare colectivă. Prin urmare, condițiile de care se prevalează apelanții în promovarea acțiunii sale, devin inoperante.

Instanța de apel a remarcat faptul că, pentru valorificarea drepturilor de autor și conexe, utilizatorii, în speță SRL „Bilax & Co”, are obligația să dețină licența de la AN „Copyright”, în calitate de organizație de gestiune colectivă care deține licența extinsă eliberată de AGEPI, încheiată prin intermediul IP „CLAD”, însă această obligație este una de natură complexă, presupunând continuitatea raportului obligațional de plată a remunerației către autorii/interpreții autohtoni și de peste hotarele Republicii Moldova, ci nu doar încasarea sumei pentru apelant.

Instanța de apel a constatat că, la dosarul cauzei nu există probe, că aceste persoane – autorii/interpreții autohtoni și de peste hotarele Republicii Moldova, sunt în cunoștință de cauză cu pretenția apelanților, iar la modul practic au prezentat atributele de identificare, inclusiv și pentru eventuala remunerație.

Astfel, din probatoriul administrat reiese că, SRL „Bilax & CO”, care nu avea încheiat cu reclamanții contract de licență privind interpretarea publică a operelor drepturilor de autor și conexe, în incita restaurantului „Victoria”, la 18 iunie 2021, în timpul petrecerii unei nunți, se difuza 3 muzică de diferite genuri și în diferite limbi ale artiștilor autohtoni și străini, interpretate live, cât și la difuzor, fapt constatat prin actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt nr. 129A-13/21 din 18.06.2021, întocmit de executorul judecătoresc Catan Tatiana, cu înregistrări foto și video, care au fost stocate pe 2 discuri „DVD-R”, anexate la actul de constatare.

Instanța de apel a evidențiat că, în conformitate cu art. 3 al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe, valorificare este orice acțiune ce ține de utilizarea sub orice formă și în orice mod a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege. Reieșind din contractul de eveniment nr. 28/02, încheiat la 28.02.2021 între SRL „Bilax & CO” și Chiperi Andrian, rezultă că obiectul contractului îl reprezintă prestarea unor servicii de către restaurant care constau în organizarea unui eveniment-nuntă, la data de 18.06.2021.

Instanța de apel a reținut că, la 18 iunie 2021, la restaurantul „Victoria” a fost celebrat un anumit eveniment. Drept urmare, SRL „Bilax & CO” a încheiat contract cu Chiperi Andrian, conform căruia s-a închiriat sala și servicii de pregătit bucatele, alte servicii nu au fost acordate. Din această circumstanță rezultă că, SRL „Bilax & CO” nu a prestat servicii muzicale. Pe cale de consecință, reclamantul la judecarea cauzei în fond și apel, contrar prevederilor art. 118 alin. (1) din CPC, nu și-a îndeplinit obligația probațiunii faptului de a demonstra valorificarea anume de către intimat a exemplarelor de opere și fonograme și consecințele juridice prescrise de lege pentru aceste cazuri.

Instanța de apel a precizat că, în capitolul 4 se indică tarifele pentru sală și meniu. Punctul 4.11 al contractului stipulează că, restaurantul nu pune la dispoziția clientului nici un fel de muzică, nici aparatură muzicală, nici interpreți angajați nu are, muzica de la eveniment rămâne în totalitate la discreția și pe răspunderea beneficiarului, acesta fiind obligat să respecte toate condițiile tehnice necesare și admisibile în incinta localului la instalarea aparaturii muzicale proprii, precum și toate drepturile de autor conform legislației în vigoare cu privire la valorificarea creațiilor artistice. Drept urmare, SRL „Bilax & CO” nu a valorificat operele vizate, protejate de drepturile de autor și/sau conexe, protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Totodată, în cadrul examinării cauzei, martorul A. Chiperi a declarat că, la 18 iunie 2021, la restaurantul „Victoria” a avut loc nunta sa, iar cu SRL „Bilax & CO” a încheiat contractul, conform căruia a închiriat doar sala, iar ultimii i-au pregătit bucatele, alte servicii nu i-a acordat. Muzicanții i-a găsit acesta, a încheiat cu ei un contract, ultimii au venit cu toată aparatura lor, iar la sfârșit s-a achitat cu ei. 4

Distinct de aceste constatări, instanța de apel a considerat drept justă concluzia primei instanțe precum că intimata SRL „Bilax & CO” nu a valorificat opere vizate, protejate de drepturile de autor și/sau conexe, protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Această concluzie este confirmată și prin constatările reflectate în decizia din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, care a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana nr. 5r- 4415/2021 din 11.03.2022, prin care Colegiul a reiterat copia contractului de eveniment nr. 28/02 din 28.02.2022, unde în pct. 4.11 al contractului se indică faptul să restaurantul SRL „Bilax & CO” nu pune la dispoziția clientului nici un fel de muzică, nici aparatură muzicală, nici interpreți angajați nu are, muzica de la eveniment rămâne în totalitate la discreția și pe răspunderea beneficiarului, acesta fiind obligat să respecte toate condițiile tehnice necesare și admisibile în incinta localului la instalarea aparaturii muzicale proprii, precum și toate drepturile de autor conform legislației în vigoare cu privire la valorificarea creațiilor artistice. În cazul dat, agentul constatator nu a probat faptul că Larisa Bivol a valorificat exemplare de opere sau fonograme, fără deținerea contractului de autor, or restaurantul SRL „Bilax & CO” nu pune la dispoziția clientului nici un fel de muzică, toată responsabilitatea fiind pe seama beneficiarului (f. d. 174-178).

Instanța de apel a concluzionat că, între reclamanți și pârât nu este încheiat nici un contract de licență cu careva obligațiuni contractuale, iar SRL „Bilax & CO” nu a întreprins careva acțiuni de valorificare de opere și fonograme, din ce rezultă că nici temei legal de admitere a acțiunii nu există.

La 14 mai 2024, Instituția Privată Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor, Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți” au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel, fiind exprimat dezacordul cu argumentele instanței de apel reținute la adoptarea soluției.

Suplimentar s-a invocat faptul că, instanța de apel a apreciat arbitrar puterea probantă a actului de constatare a faptelor și stărilor de fapt nr. 129A-13/21 din 18.06.2021, întocmit de executorul judecătoresc Catan Tatiana.

Pretinde că, interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, iar în susținerea 5 acestui argument s-au invocat cauzele nr. 2ra-1005/21 din 04 august 2021 și nr. 2rc-12/24 din 17 aprilie 2024.

În drept, s-au invocat prevederile art. 429, 430, 431, art. 432 alin. (1) lit. a), b), e), art. 434, 436, 437 și art. 445 din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 07 august 2024, SRL „Bilax & CO” a depus în adresa Curții Supreme de Justiție referința, prin care s-a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, privind interpretarea legii contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, Completul de judecată reține că decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-1005/21 din 04 august 2021, invocată de recurenți, a fost pronunțată într-un context factual și juridic distinct de cel al prezentei cauze. Analiza comparativă a circumstanțelor de fapt și a particularităților juridice ale celor două spețe evidențiază în mod vădit lipsa identității de situații, ceea ce exclude posibilitatea reținerii unei interpretări a legii contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Cu referire la decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2rc-12/24 din 17 aprilie 2024, invocată de recurenți, Completul de judecată reține că aceasta nu poate fi considerată relevantă pentru soluționarea prezentei cauze. Or, decizia respectivă a fost pronunțată într-un dosar examinat în procedura prevăzută de Secțiunea I a Capitolului privind recursul și a avut ca obiect verificarea legalității încheierii Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2023, prin care a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituit apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond. 7

Prin urmare, decizia menționată nu vizează examinarea fondului raportului juridic litigios și nici dezlegarea unor chestiuni de drept incidente în prezenta cauză, ci se referă exclusiv la aspecte de ordin procedural privind exercitarea căii de atac.

În aceste condiții, circumstanțele expuse în decizia nr. 2rc-12/24 din 17 aprilie 2024 nu sunt relevante prezentei spețe și, pe cale de consecință, nu pot fundamenta existența unei interpretări a legii contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

În consecință, argumentele recurentului întemeiate pe actele de dispoziție menționate, nu sunt apte să justifice incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Subsecvent, invocând temeiul prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, interpretarea legii contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, recurenții nu au indicat nici o hotărâre a instanței supreme care ar fi fost încălcată de către instanța de apel. Simpla afirmație, nesusținută de jurisprudență relevantă și aplicabilă cauzei, nu poate constitui un temei de recurs valabil.

Referitor la art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, consolidarea sau schimbarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, recurenții nu identifică o problematică de drept asupra căreia Curtea Supremă de Justiție ar fi chemată să-și revizuiască ori să-și unifice practica. Criticile se axează pe particularități factuale ale speței și nu descriu interpretări divergente ale normelor de drept, în cazurile similare.

Într-o altă ordine de idei Curtea Supremă de Justiție menționează că, în sensul prevederilor lit. e) art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii. 8

Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această apreciere.

Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă faptul că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de către Instituția Privată Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor, Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți”, conține obiecții de fapt și de drept similare circumstanțelor expuse în fața instanței de fond și de apel, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în modul corespunzător, iar în rezultat respinse.

Totodată, recurenții nu se pot limita la o simplă reiterare a circumstanțelor de fapt și/sau a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Cu referire la aprecierea de către instanța de apel a actului de constatare a faptelor și stărilor de fapt nr. 129A-13/21 din 18 iunie 2021, întocmit de executorul judecătoresc Catan Tatiana, Completul de judecată notează că, deși instanța de apel l-a apreciat drept o probă inadmisibilă, 9 circumstanțele de fapt stabilite prin acesta, în esență, nu au fost negate de către instanța, iar soluția adoptată se bazează nu pe omisiunea reclamanților de a demonstra valorificarea operelor muzicale respective (24 la număr), dar pe alte circumstanțe, evidențiate supra.

Completul de judecată notează că, în cazul din speță nu s-a demonstrat faptul că SRL „Bilax & CO” a valorificat operele respective, prin ce a încălcat drepturile de autor și conexe, motiv pentru care instanțele ierarhic inferioare just au ajuns la concluzia netemeiniciei pretențiilor formulate în acțiune și îndreptate împotriva SRL „Bilax & CO”.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurenții nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Completul menționează că, în cazul din speță circumstanțele cauzei au fost analizate și apreciate de către instanța de apel în modul corespunzător, care nu au fost combătute de către Instituția Privată Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor, Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, Asociația Obștească „Asociația Națională a Producătorilor de Fonograme și Interpreți”, în cerere de recurs.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,